SCOALA NATIONALA DE SANATATE PUBLICA, MANAGEMENT SI

PERFECTIONARE IN DOMENIUL SANITAR BUCURESTI

Centrul National de Dezvoltare Profesionala in Domeniul Sanitar

Programul de studii complementare pentru atestat in

LASERTERAPIE DE JOASA SI INFRAJOASA
ENERGIE (LLLT) IN PRACTICA CLINICA

Cursul 2. FOTONUL - PARTICULA ELEMENTARA SI

CUANTA A RADIATIEI ELECTROMAGNETICE
Lector: Fizician Ioan Mamulaş

1
 CUPRINS

1. Substanta si camp fizic……………………………………………….3

2. Marimi fizice. Unitati de masura……………………………………..6
3. Cuanta de actiune……………………………………………………..11
4. Fotonul – particula elementara………………………………………..14
5. Caracteristicile fotonului……………………………………………...15
6. Fotonul – cuanta a radiatiei electromagnetice………………………...16
7. Fluxul de fotoni………………………………………………………..18
8. Bibliografie……………………………………………………………19

2
 1. Substanta si camp fizic

Fizica studiaza cele mai simple si generale forme de existenta (structura) ale materiei (realitatea
obiectiva), proprietatile generale (prin marimi fizice si instrumente de masura), legile de miscare si
transformarile reciproce ale formelor de miscare. Materia se manifesta prin doua laturi complementare:
substanta si camp fizic.
Substanta este alcatuita din particule cu masa de repaus nenula (molecule, atomi, particule
elementare si se structureaza in stari de agregare: solida, lichida, gazoasa, plasma fizica. Particula este o
portiune de substanta care interactioneaza cu alte entitati fizice si care, la un moment dat, ocupa o singura
pozitie in spatiu, astfel incat doua particule nu se pot afla simultan in acelasi loc.
In functie de fenomenologia fizica avuta in vedere, campul fizic este definit si studiat ca:
- regiune din spatiu in care fiecarui punct i se asociaza o marime fizica bine determinata (de ex.: camp termic,
camp baric, camp acustic etc.);
- domeniu din spatiu in care se exercita actiuni ponderomotoare asupra corpurilor/particulelor (campurile de
forta: electric, magnetic, gravitational etc);
- entitate fizica fundamentala prin intermediul caruia se produce o interactiune specifica intre particule
elementare (camp electromagnetic, camp mezonic, etc.).

3
 La nivelul de organizare macrofizic, definit prin dimensiuni spatiale mult mai mari decat cele
ale atomilor si moleculelor si prin neglijarea efectelor cuantice, proprietatile generale ale campurilor fizice
sunt:
- au distributii si evolutii continue in spatiu si timp;
- au un numar nelimitat de grade de libertate;
- poseda impuls si energie bine determinate;
- transmit actiuni fizice din aproape in aproape, cu viteza finita.
La nivel macrofizic, substanta se cartacterizeaza prin:
- discontinuitate (“granularitate”);
- pozitii spatio-temporale bine determinate si delimitate (forma, volum);
- numar limitat de grade de libertate;
- masa si energie de repaus, impuls, moment cinetic si energie cinetica.
Prin urmare, la nivel macrofizic (unde “functioneaza” fizica clasica), delimitarea dintre
substanta si camp capata semnificatie fizica.
La nivel microfizic (dimensiuni spatiale mai mici de 10 -8 m), unde domina efectele cuantice,
delimitarea dintre camp si substanta nu mai este evidenta, caci ele formeaza o entitate fizica cu proprietati
specifice cuanntice, reflectate in unitatea dialectica camp – substanta. In teoria cuantica a campurilor,
particulele elementare sunt considerate cuante ale unui anumit camp, care se presupune fi cuantificat.

4
Pentru fizica moderna, conceptul de camp cuantic (diferit de notiunea clasica de camp) este unul de maxima
extensie, cu ajutorul caruia sunt descrise toate particulele elementare si interactiunile dintre ele. Ca entitate
fizica fundamentala, campul cuantic este un “mediu” continuu (dar si “granular”), prezent peste tot in spatiu,
iar particulele nu sunt altceva decat condensari locale in camp, “pachete” de energie vibratorie, care apar, se
misca si dispar in campul suport.
“O particula materiala cum ar fi electronul este o mica regiune a campului electric in care intensitatea
campului atinge valori enorme, indicand faptul co o cantitate mare de energie este concentrata intr-un
spatiu foarte restrans. Un asemenea nod de energie, care nu este delimitat clar de restul campului, se
propaga prin spatiu asa cum un val traverseaza suprafata unui lac”. (Hermann Weyl, fizician german).
Daca termenul de “substanta” (ousia, in limba greaca) este considerat in sens filozofic, ca “esenta” a unui
lucru (adica ceea ce este in mod real, prin opozitie cu felul cum apare), atunci “substanta” electronului este
campul electric.
Generalizand, fizicianul roman Basarab Nicolescu ajunge la concluzia ca “realitatea subiacenta este formata
din campuri, in timp ce realitatea manifestata este cea a particulelor”.

5
 2. Marimi fizice. Unitati de masura
Descrierea cantitativa a fenomenelor fizice se realizeaza cu ajutorul marimilor fizice, care
reflecta proprietati ale realitatii obiective. Marimile fizice se pot clasifica in functie de anumite criterii:
A. Dupa natura lor:
- Marimi fizice scalare: caracterizate numai prin valoare numerica (de ex.: masa, volumul, temperatura
etc.);
- Marimi fizice vectoriale: caracterizate, pe langa valoare numerica, si de directie si sens (de ex. viteza,
accelaratia, intensitatea campului electric etc.);
- Marimi fizice tensoriale: caracterizate printr-o serie de legi de transformare la trecerea de la un sistem
de coordonate la altul (de ex. tensiunea elastica).
B. Dupa modul de masurare:
- Marimi fizice masurabile: pentru care exista mijloace directe de masurare;
- Marimi fizice calculabile: pentru care nu exista mijloace directe de masurare; ele se determina prin
calcul, cu ajutorul formulelor si a marimilor fizice masurabile.

6
C. Dupa modul de definire:
- Marimi fizice fundamentale: se definesc in mod direct, independent de alte marimi fizice; introducerea
lor se face fie prin experiment, fie prin postularea existentei unor proprietati fizice ce pot fi evidentiate
ulterior in urma unor experimente.
- Marimi fizice derivate: se definesc indirect, in functie de marimile fizice fundamentale care intra in
formula de definitie a acestora.
Se pot compara doar marimi fizice de acelasi tip: lungimi cu lungimi, mase cu mase, viteze cu viteze,
frecvente cu frecvente etc. Se spune despre marimile de acelasi tip ca au aceeasi dimensiune.
Cunoasterea dimensiunii marimilor fizice este importanta deoarece operatiile matematice pot fi realizate
doar cu marimi fizice avand aceleasi dimensiuni. In orice relatie din fizica, dimensiunile fizice ale
oricarui termen din ambii membri trebuie sa fie identice.
Marimile fizice sunt insotite de unitati de masura corespunzatoare. A masura o marime fizica inseamna
a o compara (pe cale fizica directa) cu o marime de aceeasi natura considerata ca unitate de masura.
Procesul de comparare implica existenta unui instrument de masura care sa interactioneze cu sistemul
fizic pentru a evidentia o valoare masurata. Prin valoarea masurata sau simplu valoarea marimii fizice A
se intelege numarul a care arata de cate ori unitatea de masura [A] se cuprinde in marimea A:
a = A/[A]

7
 Sistemul de unitati de masura cel mai larg acceptat si folosit este Sistemul International, prescurtat SI,
care are la baza sapte marimi fizice fundamentale si doua marimi fizice suplimentare carora le corespund
sapte unitati fundamentale si doua unitati suplimentare.
Tabelul marimilor fizice fundametale si suplimentare si unitatile lor de masura in SI:
Denumire Simbolul marimii Simbolul dimensiunii Unitate de masura SI Simbolul unitatii

Lungime l L metru m
Timp t T secunda s
Masa m M kilogram Kg
Intensitatea I I amper A
curentului
electric
Temperatura T Θ kelvin K
absoluta
Cantitate de n N mol Mol
substanta
Intensitatea Iv J candela cd
luminoasa

Marimile fizice suplimentare: (a) unghiul plan, cu unitatea de masura radian (rad); (b) unghiul solid, cu
unitaea de masura steradian (sr).

8
 Exemple de unitati de masura derivate:

Marime Denumire Simbol Expresia in unitati SI

fundamentale
Frecventa hertz Hz s-1

Forta newton N m kg s-2

Energia joule J kg m2 s-2 (sau N m)

Puterea, Fluxul energetic watt W kg m2s-3

Sarcina electrica coulomb C As

Diferenta de potential electric volt V kg m2 A-1 s-3

(tensiunea electrica)
Intensitatea campului electric volt pe metru V/m m kg s-3 A-1

Intensitatea campului magnetic amper pe metru A/m A m-1

Flux luminos lumen lm cd sr

9
 Submultiplii si multiplii unitatilor de masura:

Submultiplii Multiplii
Factor Denumire Simbol prefix Factor Denumire Simbol prefix
multiplicator prefix multiplicator prefix
10-1 deci d 101 deca da
10-2 centi c 102 hecto h
10-3 mili m 103 kilo K
10-6 micro μ 106 mega M
10-9 nano n 109 giga G
10-12 pico p 1012 tera T
10-15 femto f 1015 peta P
10-18 atto a 1018 exa E
10-21 zepto z 1021 zetta Z
10-24 yocto y 1024 yotta Y

In microfizica sunt deseori folosite urmatoarele unitati de masura tolerate:

pentru lungimi: 1 Å (ångström) = 10-10 m = 10-8 cm = 10-7 mm = 10-4 μm = 10-1 nm = 100 pm;
pentru energie: 1 eV (electronvolt) = 1,602 ∙ 10 -19 J (= lucrul mecanic efectuat asupra unui electron care se
deplaseaza intre doua puncte intre care exista o diferenta de potential electric (tensiune electrica) de 1 V).
Reciproc: 1 J = 6,241 ∙ 1018 eV.

10
 3. Cuanta de actiune

Fizica studiaza miscarea; la modul general, aceasta reprezinta schimbarea (modificarea)

de stare a sistemelor/obiectelor fizice.

Sistemul/obiectul fizic este o entitate localizata spatio-temporal supusa investigatiei de

catre observator.

Notiunea de stare pune accentul pe caracteristicile proprii ale unui sistem/obiect fizic
(originalitatea lui), permitand distingerea lui de “copiile” lui conforme. Totodata, starea
descrie relatia sistemului/obiectului fizic cu mediul inconjurator. Starea descrie toate
aspectele unui sistem/obiect care depind de observator.

In fizica, marimea care masoara/descrie schimbarea este actiunea, notata de

obicei cu S.

11
 Pentru definirea actiunii S, se au in vedere urmatoarele consideratii
(determinate de fenomenologia proceselor fizice):
1. Un sistem cu mai multe componente prezinta o mai mare “cantitate” de miscare; prin
urmare actiunea unui sistem format din subsisteme este suma actiunilor acelor
subsisteme.
2. Schimbarea este legata de energia sistemului si de modificarea acesteia in timp.
3. Schimbarea se poate acumula in decursul timpului; in unele cazuri, o schimbare
recenta poate compensa o schimbare anterioara. Schimbarea poate creste sau
diminua cu timpul.
4. Pentru un sistem in care miscarea este stocata, transformata sau transferata de la un
subsistem la altul (de ex., cand energia cinetica este stocata sau transformata in
energie potentiala), schimbarea este mai mica fata de un sistem in care toate
subsistemele se misca liber.

12
 Consecinta considerentelor anterioare este ca o masura naturala a schimbarii
(care e legata de energia sistemului si de modificarea acesteia in timp) este diferenta
medie ∆E dintre energia cinetica si energia potentiala multiplicata cu timpul scurs t. Prin
urmare:

[actiunea S] = [∆E ∙ timp]

Unitatea de masura in SI a lui S este: [S]SI = J s (Joule secunda)

Natura este “econoama”: orice miscare se produce intrun mod care

minimizeaza schimbarea: principul minimei actiuni.

In fizica clasica, miscarile, starile, spatiul, timpul sunt continui (“natura nu face salturi”).

In fizica cuantica se arata ca in natura nu pot fi observate actiuni mai mici de:

h/2π = 1,06 ∙ 10-34 J s (“natura face salturi”)

unde h este constanta lui Planck (= 6,626 ∙ 10-34 Js)

13
 4. Fotonul – particula elementara

Existenta cuantei de actiune → existenta celei mai mici “cantitati” de lumina (cea
mai mica iluminare), adica a unei particule de lumina denumita foton.
Fotonul este considerat particula elementara. Particulele elementare (sau
fundamentale), sunt acele particule care, la nivelul actual al cunoasterii, nu pot fi subdivizate
in constituenti mai mici.
Particulele elementare se caracterizeaza prin masa, sarcina electrica si spin. Spinul
este o proprietate cuantica intrinseca a particulelor, exprimata prin numere cuantice de spin
intregi sau fractionare. Spinul unei particule ne indica felul in care se prezinta particula din
diferite directii. De ex.: o particula de spin 0 “arata” la fel din orice directie, o particula de spin
1 se prezinta la fel doar daca se efectueaza o rotatie completa, iar una de spin 2 dupa o
jumatate de rotatie; o particula cu spinul ½ trebuie sa efectueze doua rotatii complete pentru a
“arata” la fel.
Particulele elementare se clasifica in:
- fermioni, care au numere de spin semiintregi (1/2, 3/2 etc.); aceste particule se
supun principiului de excluziune al lui Pauli (nu pot exista doi fermioni in aceeasi stare
cuantica); electronul este un fermion; fermioni sunt constituenti ai substantei;
- bosoni, care au numere de spin intregi; in aceeasi stare cuantica se pot afla oricat
de multi bosoni; sunt intermediari ai interactiunilor fundamentale.

14
 5. Caracteristicile fotonului
 Are masa de repaus si energia de repaus nule; exista numai ca particula in miscare, indiferent de
sistemul de referinta;
 Energia fotonului: ε = hν = hc/λ (ν = frecventa undei asociate; λ = lungimea de unda a undei
asociate); impulsul fotonului: pf = h/λ; ε = pfc;
 Este stabil;
 Viteza fotonului in vid: c = 3 ∙ 108 m/s = 300.000 km/s (viteza luminii in vid);
 Viteza lui v este diferita in medii diferite, in functie de indicele de refractie n al acestora:
v= c/n
 Nu are sarcina electrica;
 Nu este deviat de campurile electrice si magnetice;
 Are spinul 1 → este boson; e particula asociata campului electromagnetic si intermediarul
interactiunilor electromagnetice;
 Un foton se poate ciocni cu o particula materiala. Energia totala si impulsul total se conserva intr-o
astfel de ciocnire. Fotonul poate fi absorbit si/sau un nou foton poate fi emis. Astfel, numarul total
de fotoni poate sa nu se conserve;
 Daca intensitatea luminii de o anumita lungime de unda creste, atunci exista o crestere a numarului
de fotoni ce traverseaza o anumita suprafata intr-un interval de timp dat. Energia fiecarui foton din
fluxul respectiv ramane aceeasi.
 Excitarea si dex-excitarea atomilor si moleculelor are loc prin absorbtia, respectiv emisia unui
numar intreg de fotoni.

15
 6. Fotonul – cuanta a radiatei electromagnetice

Radiatia electromagnetica se refera la o forma de transfer de energie care poate fi

modelata/studiata in doua moduri complementare (ondulatoriu si corpuscular):
 Unde electromagnetice: radiatia este propagarea in spatiu/intrun mediu material a unei variatii
succesive de campuri electrice si magnetice variabile spatio-temporal; caracterul ondulatoriu se
manifesta in fenomenele de interferenta, difractie, polarizare, dispersie.
 Propagarea in spatiu/intr-un mediu material a unui flux de fotoni; caracterul corpuscular se manifesta
in radiatia termica, efectul fotoelectric, efectul Compton.
Fotonul (cuanta de energie radianta) reprezinta “cantitatea” elementara de energie a unei radiatii si
poseda atat proprietati de particula, cat si calitati de unda (dualitatea particula-unda; fig. 1 si fig. 2).
Altfel spus, fotonul reprezinta cea mai mica cantitate de energie a unei radiatii de frecventa data ce
poate fi emisa sau absorbita de substanta.
Energia E transportata de un foton este legata de lungimea de unda λ si de frecventa ν ale
undei electromagnetice asociate prin relatiile:
E = mc2 = hν = hc/λ
m = masa de miscare a fotonului
c = viteza luminii in vid
h = constanta lui Planck
Exemplu: radiatia laserului heliu-neon se produce la lungimea de unda λ = 632,8 nm = 632,8 ∙ 10-9 m;
energia fotonului la aceasta lungime de unda este:
E = (6,626 ∙ 10-34 ∙ 3 ∙ 108)/(632,8 ∙ 10-9) J = 3,14 ∙ 10-19 J = 3,14 ∙ 10-19 ∙ 6,241 ∙ 1018 eV = 1,96 eV.
(Pentru comparatie: energia de legatura pentru legatura carbo-carbon este de 3,6 eV)

16
Fig. 1 – Unda asociata unei particule nu este o
unda materiala propriu-zisa, ci ea “transporta”
informatia despre particula (de ex. probabilitatea
ei de localizare).

Fig. 2 – Prima imagine obtinuta experimental ce dovedeste direct

ca fotonii se comporta atat ca particule, cat si ca unde, fapt
evidentiat prin formarea de unde stationare atunci cand un fascicul
laser in UV interactioneaza cu electronii dintr-un fir metalic foarte
subtire. Imaginea arata simultan interferenta spatiala si
cuantificarea energiei. (L. Piazza et.al. – “Simultaneous
observation of the quantization and interference pattern of a
plasmonic near-field”, Nature Communications, 6, Article number:
6407 (2015)
17
 7. Fluxul de fotoni
Energia hυ (= hc/λ) a unui foton dintr-un fascicol luminos este determinata numai de
lungimea de unda λ asociata (sau, echivalent, de frecventa sa), dar nu si de intensitatea fascicolului
respectiv.

Intensitatea I a unui fascicol de lumina monocromatic (format din fotoni cu aceeasi

lungime de unda) este legata de densitatea fluxului de fotoni (care reprezinta numarul de fotoni pe
unitatea de timp si pe unitatea de suprafata) prin relatia:

Densitatea fluxului de fotoni = I/(energia unui foton) = I/(hν) = Iλ/(hc)

Fluxul de fotoni (adica numarul de fotoni pe unitatea de timp) a unui fascicol de lumina
monocromatica) este legata de puterea P a fascicolului prin relatia:

Fluxul de fotoni = P/(hν) = Pλ/(hc)

Exemplu de calcul pentru fascicolul unui laser cu He-Ne cu λ = 632,8 nm = 632,8 ∙ 10-9 m si P = 1 mW
= 10-3 W:

Fluxul de fotoni = (10-3 ∙ 632,8 ∙ 10-9)/(6,626 ∙ 10-34 ∙ 3 ∙ 108) fotoni pe secunda = 3,18 ∙ 1015 fotoni pe
secunda (toti cu aceeasi lungime de unda si propagandu-se in aceeasi directie).

18
 7. Bibliografie

1. Anghel, S., Stanescu, C. – Optica, Pitesti, 1999.

2. Einstein, A., Infeld, L. – Evolutia fizicii, Bucuresti, 1957.
3. Feynman, R. P. – OED – Strania teorie despre lumina si materie,
Bucuresti, 2007.
4. Feynman, R. P. – Sase lectii usoare, Bucuresti, 2010.
5. Jackson, J. D. – Classical Electrodynamics, New York, 1998.
6. Nicolescu, B. – Nous, la particule et le monde, Paris, 2002.
7. Schiller – Motion Mountain. The Adventure of Physics – Vol. IV The
Quantum of Change, Edition 31, 2021, www.motionmountain.net
8. Taylor, T. S. – Introduction to Laser Science and Engineering, New York,
2020.
9. H. Weyl – Space – Time – Matter, New York, 1922.

19