Fenomene Fizice

De Jercălău Antonia Patricia

-Sursa:Wikipedia

Fenomenul fizic este transformarea de stare și formă a corpurilor, fără

schimbarea compoziției substanțelor din care provin.
Substanțele se află în diferite stări fizice (solidă, lichidă, gazoasă), numite stări de
agregare.
Fenomenele fizice pot fi: fenomene mecanice, fenomenele legate de mișcarea
corpurilor sau a sistemelor fizice,fenomene legate de interacțiunea dintre corpuri.
Fenomene termice, fenomene ce caracterizează starea de încălzire, starea de
agregare a unui sistem fizic și procesele care duc la modificarea acestor stări.
Fenomene magnetice, fenomene produse de magneți, electromagneți și anumite
corpuri cerești, cum este Pământul. Fenome optice, fenomene specifice luminii.
Fenomene electrice, fenomene referitoare la proprietatea de electrizare a
corpurilor și fenomene specifice curentului electric ce parcurge circuitele
electrice.
Trecerea unei substanțe din stare solidă în stare lichidă se numește topire.
Fenomenul invers se numește solidificare.
Substanțele solide sunt alcătuite din particule strâns unite între ele. Unele corpuri
solide se topesc prin încălzire, trecând în stare lichidă; spațiile dintre particulele
componente se măresc, iar forțele de atracție dintre particule devin mai mici.
Un corp în stare lichidă se vaporizează prin încălzire, trecând în stare gazoasă.
Între particule acționează forțe de atracție foarte mici.

Obiectul fizicii, fenomene fizice, mărimi fizice .

Cuvântul fizică provine din grecescul ,,pyhis" care înseamna natură. Fizica= știința
fundamentală a naturii care studiază formele de existență ale materiei și mișcările
ei . Prin materie se înțelege realitatea obiectiva care există în mod independent
de conștiința umană și este reflectată adecvat de aceasta . Atributul fundamental
al materiei, modul său de existență, este mișcarea. Prin mișcare se înțelege orice
schimbare sau proces: deplasare mecanică în spațiu, reacție chimică, radiație
electromagnetică, proces biologic, gândire. Scopul fizicii este de a descrie, explica
și prevedea fenomenele naturii, pentru a le putea stăpâni și folosi. Descoperirile și
realizările fizicii stau la baza dezvoltării tehnicii. Fizica stabilește legi pe baza
observațiilor și a experimentelor științifice. Legea – exprimă legătura necesară și
esențială între fenomene, legătura între cauză și efect, care condiționează o
dezvoltare determinată a fenomenelor. Observația este studiul fenomenului în
condițiile sale naturale de desfășurare . Conform acestui principiu orice fenomen
fizic are o determinare cauzală bine definită. Dezvoltarea fizicii duce la elaborarea
conceptului general de materie (ca substanță sau câmp), ca realitate obiectivă și
obiect al cunoașterii fizice. Materia este infinită și inepuizabilă în proprietățile
sale, în formele sale de organizare și manifestare. Obiectele și fenomenele din
natură se găsesc în nesfârșite interconexiuni și interdependențe. De aceea, în
studiul fenomenelor naturii suntem totdeauna nevoiți să simplificăm, să
„schematizăm” procesele studiate, să creăm „modele” teoretice ale obiectelor și
fenomenelor. Fără schematizarea fenomenelor studiate, fizica n-ar putea folosi
aportul matematic, n-ar avea o teorie, n-ar putea conferi experienței un scop
determinat. Un model corect trebuie să ia în considerare particularitățile
principale ale fenomenului (obiectului, procesului) studiat în problema pusă,
lăsând la o parte trăsăturile secundare, neesențiale, necaracteristice. Numai astfel
se pot stabili legile și relațiile cantitative. Arta fizicianului este de a ști ce să
păstreze și ce să neglijeze în problema propusă.
Mărimile fizice sunt categorii fizice care servesc la studiul cantitativ al
fenomenelor fizice. Ele reflectă acele proprietăți ale realității obiective ce pot fi
cercetate cu ajutorul metodelor fizice. A măsura o mărime fizică (x), înseamnă a
compara mărimea respectivă cu o altă mărime de aceeași natură, luată
convențional ca unitate de măsură [x]. Rezultatul măsurătorii reprezintă valoarea
mărimii măsurate (a) astfel încât: (1) Dacă pentru aceeași mărime folosim mai
multe unități de măsură și diferite, atunci este valabilă următoarea relație: (2) De
unde rezultă: (3) Relațiile (3) ne arată că raportul valorilor unei mărimi fizice,
obținute în urma folosirii a două unități de măsură, este egal cu inversul
raportului celor două unități. Orice măsurare fizică este întotdeauna un proces de
interacțiune între obiectul măsurat și dispozitivul (aparatul) de măsură, proces
care modifică și starea obiectului măsurat (pentru microparticule această
perturbare este principial inevitabilă). Mărimile fizice se pot clasifica după diferite
criterii: A. După natura mărimilor fizice: - mărimi scalare, caracterizate numai prin
valoare numerică; - mărimi vectoriale, caracterizate prin direcție, sens, modul și
punct de aplicație; - mărimi tensoriale, caracterizate printr-o serie de legi de
transformare, la trecerea de la un sistem de coordonate la altul. Fiecare dintre
aceste mărimi au asociate un anumit procedeu de calcul, un aparat matematic
corespunzător, respectiv: calcul numeric, calcul vectorial, calcul tensorial.

Mărimile fizice se împart în fundamentale și derivate. Mărimile fundamentale în

Sistemul International sunt următoarele: lungimea, masa, timpul, intensitatea
curentului electric, temperatura termodinamica, intensitatea luminoasa. Mărimile
derivate se pot reduce la mărimile fundamentale pe baza operațiilor de definiție.