ANALIZĂ MATEMATICĂ

CALCUL INTEGRAL

NOTE DE CURS

prof. dr. Radu Burlacu

1 Integrale pe interval necompact (Integrale improprii)

1.1 Obiectivele unității de învățare nr. 9

 Însușirea noțiunii de integrala Riemann, integrală improprie.

 Studiul convergentei integralelor cu limite de integrare infinite.
 Studiul convergentei integralelor de funcții nemărginite

Definiție.
 f x  dx se defineşte în condiţiile:
b
Integrala Riemann
Proprietăți a

1. Intervalul [a, b] pe care este definită funcţia f(x) este compact (închis şi
mărginit)
2. Funcţia f(x) este mărginită în [a, b]
Vom studia integrale fără una sau amândouă dintre aceste restricţii deci integrale
(numite şi improprii) pe intervale necompacte de una din formele:
[a, b); (a, b]; (a, b); (-, b]; (-, b); [a, +); (a, +); (-, +).

1.2 Integrale cu limitele de integrare infinite

Pot fi de forma:

f x  dx,  f x  dx,  f x  dx
 b 
 a  

dar este suficient să studiem integrale de forma

I   f x  dx


celelalte forme reducându-se uşor la acest tip.

Definiţie. Fie o funcţie f: [a, +)  , integrabilă pe [a, u] pentru orice u >

 f x  dx există  f x  dx
u 
0; dacă lim și este finită, spunem că integrala este
u a a

convergentă (are sens) şi notăm:

f x  dx  lim  f x  dx
 u
 a u a

O integrală care nu este convergentă se spune că este divergentă (nu are

sens).
Exemple:
  dx u dx 
1. I1    lim   lim arctg u  deci I1  conv
0 1  x u 0 1  x u
2 2
2

2. I2   sin xdx  lim  sin xdx  lim  cos u nu exista deci I2  div
 u

0 u  0 u 

ln u  ln a pentru   1
dx  1
dx
a  0 ;
 u
3. I3    u a1
a x a x   pentru   1
1   1  
 dx u dx convergent a pentru   1
a x 
 lim    
n a x
divergenta pentru   1
O integrala cu limite infinite se poate transforma într-o serie numerică astfel:

 f x dx   f x  dx   f x  dx     f x  dx    u 0  u1    un  
 a 1 a2 a n1

a a a 1 a n

unde:

f x  dx
a n 1
un  
a n

Să presupunem că funcţia f(x) păstrează un semn constant pe [a, +] de

exemplu f(x) > 0 pentru x  [a, +). Rezultă că un > 0 şi deci rezultă următoarele
proprietăţi:

 f x dx

1. Dacă f(x)  g(x) > 0 pentru x  [a, + ) şi dacă integrala este
a

 gx dx

convergentă, atunci şi integrala este convergentă.
a

 f x dx

2. Dacă g(x)  f(x) > 0 pentru x  [a, + ) şi dacă integrala este
a

 gx dx

divergentă, atunci şi integrala este divergentă.
a

 f x dx să fie convergentă este ca lim f x 0


3. O condiţie necesară ca
a x 

O condiţie suficientă de convergenţă este dată de:

Teorema 1. Fie f : [a, + )  , a > 0, f(x) > 0 pentru x  [a, + ). Daca

lim x a f x   K (finit) pentru  > 1, atunci  f x dx


este convergentă. Dacă
x  a
lim x a f x   K (finit şi 0) pentru   1, atunci  f x dx

este divergentă.
x  a

Demonstraţie. Dacă lim f x   K pentru  > 1, există un număr M > 0 astfel încât
x 

f x  dx  M
  dx
f (x)  x < M pentru orice x  [a, + ) şi deci:  care este
a a x

 f x dx

convergentă pentru  > 1 deci şi este convergentă în aceste condiţii.
a

Dacă   1 şi K  0, există un număr M > 0 astfel încât x f(x) > M deci:

f x  dx  M  f x dx
  dx 
 a  a x
care este divergentă deci şi
a
este divergentă pentru

  1.
Exemple: Să se studieze convergența integralelor:
 dx
1.I1  
1
x3  1
1 3
lim x    1 pentru    1 , deci I1 este convergentă.
x 
x3  1 2
 dx
2. I2  
1
x2  1
1
lim x    1 pentru   1 deci I2 este divergentă.
x 
x2  1
Criteriul integral al lui Cauchy. Fie f : [ 1, +)  o funcție continuă, pozitivă,

descrescătoare pe și lim f x   0  f x dx


integrala este convergentă sau
x  1

divergentă după cum seria f(1) + f(2) + …+f(n)+ … este convergentă sau divergentă
și reciproc.
Demonstrație
 f x dx   f x dx   f x dx  ...  f x  dx  ...  u1  u 2  ...  un  ...
 2 3 n1

1 1 2 n

unde:

f x  dx
n 1
un  
n
 Funcția f(x) este continuă deci se poate aplica formula mediei:

f x  dx  f  n , n   n  n  1
n 1
un  
n

Funcția f(x) este descrescătoare deci: f n f n  f n  1

 
1. Dacă seria cu termeni pozitivi  v n   f n este convergentă, din
n 1 n 1


un  f n  f n  v n , rezultă că şi seria u n este convergentă.
n 1


2. Dacă v n este divergentă, din un  f n   f n  v n1 rezultă că şi seria
n 1

u
n 1
n este divergentă.


3. Dacă seria u n este convergentă, din v n1  f n  1  f n   un rezultă
n 1


că și seria v
n 1
n este convergentă.


4. Dacă seria u n este divergentă, din v n  f n f n   un rezultă că şi
n 1


seria v
n 1
n este divergentă.

1 1 1
Exemplu: Seria   ...   .... are aceeași natură ca integrala
2 ln 2 3 ln 3 n ln n

 ln ln x 
 dx 
I  2
  deci este divergentă.
2 x ln x
Să studiem cazul când funcția f(x) schimbă semnul de o infinitate de ori pe intervalul
[a, + ).
Definiție. Fie f(x) : [a, )  , care schimbă semnul de o infinitate de ori pe [a,

 f x dx
 
+). Dacă integrala  a
f ( x ) dx este convergentă spunem că integrala
a

 f x dx

este absolut convergentă; dacă integrala este convergentă, însă integrala
a
  f x dx
 
 a
f ( x ) dx este divergentă, spunem că integrala
a
este simplu

convergentă.

Test de autoevaluare 1
1. Enuțați ce înseamnă că o integrală improprie este convergentă(divergentă) .
. 1.3 Integrale definite de funcţii nemărginite în intervalul de
integrare
Vom studia integrale de forma:

 f x dx cu lim f x    , a  c  b
b

a x c

care, datorită descompunerii:

 f x dx   f x dx   f x dx

b c b

a a c

ne permit să ne ocupăm de integralele pentru care funcţia este nemărginită pentru

una sau ambele limite de integrare.
Definiţie: Fie f : a, b   R cu lim f x     , integrabilă pe [a, ] pentru
x b

orice  < b; dacă limita lim  f x  dx există şi este finită, spunem că integrala


b a

 f x dx
b
este convergentă (are sens) şi notăm:
a

 f x dx  lim  f x dx

b 

a b a

Dacă lim f x     , atunci notăm  f x dx  lim  f x dx

b b

xa a  a a

O integrală care nu este convergentă, este divergentă.

b dx
Exemplu: I  
a
b  x 
lnb  a   lnb   pentru   1
 dx 
 b  x 
a 
  b  a 1 b  1
 pentru   1

 1  1 

 dx convergent ă pentru   1
I  lim  
b a
b  x  
divergent ă pentru   1

 f x dx cu lim f x     , transformă într-o serie numerică în felul

b
Integrala
a x b

următor:
 1 1 1
f x  dx   f x  dx   f x  dx   f x  dx  ...   f x  dx  ...
b b 1 b b b
 a a b 1
2
b
3
1
b
n 1
1
2 n

 u 0  u1  u 2  ...  u n  ...
unde:
1
f x  dx, u 0   f x  dx
b b 1
un   n 1
1
b a
n

Să presupunem că funcţia f(x) păstrează un semn constant de exemplu

f(x)  0 pentru x  [a, b) şi lim f x    
x b

Deci un  0 şi rezultă următoarele proprietăţi:

1. Dacă f x  gx   0, pentru x a,b, lim gx     şi integrala
xb

f x  dx este convergentă, atunci şi integrala  gx dx

b b
a a
este

convergentă.
2. Dacă gx   f x  ,pentru x a,b, lim gx     şi dacă integrala
xb

 f x dx  gx dx

b b
este divergentă, atunci şi integrala este
a a

divergentă.
Teoremă. Fie funcţia f(x) pozitivă, definită pe intervalul [a, b), cu lim f x    
xb

Dacă lim b  x  f x   A (finit), pentru   1, atunci integrala  f x dx

 b
este
x b a

convergentă; dacă lim b  x  f x   A (finit şi  0), pentru   1, atunci integrala


x b

 f x dx
b
este divergentă.
a

Demonstraţie. Dacă lim b  x  f x   A (finit), pentru   1, rezultă că


x b

există un număr M>0 astfel încât pentru orice x  [a, b) să avem

b  x  f x  M deci f x  M dx
b
şi cum M este convergentă
b  x   a
b  x 

 f x dx
b
pentru   1 rezultă că şi integrala este convergentă.
a
 Dacă lim b  x  f x   A (finit şi  0), pentru   1 atunci există un

x b

număr M  0 astfel încât să avem f x b  x   M deci f x  

 M
şi cum
b  x 
dx
 f x dx
b
integrala M
b
este divergentă, pentru   1, rezultă că şi este
a
b  x   a

divergentă.
2 dx
Exemplu. Să studiem convergenţa integralei I  
2
4  x2

lim 2  x 
 1 1 1
 , pentru    1
2  x  2  x 
x 2 1 1
2 2
2 2

lim x  2 
 1 1 1
 , pentru    1
2  x  2  x 
x 2 1 1
2 2
2 2

deci integrala I este convergentă.

Să considerăm cazul când funcţia f(x) schimbă semnul de o infinitate de
ori pe [a,b).
Definiţie. Fie f(x) o funcţie definită pe [a, b), care schimbă semnul de o

infinitate de ori pe [a, b) şi lim f x    . Dacă integrala  f x  dx este

b

x b a

 f x dx
b
convergentă, spunem că integrala este absolut convergentă (şi se arată
a

că este şi convergentă).

1.4 Exerciţii

Să se studieze convergenţa integralelor următoare şi dacă sunt

convergente să se calculeze valoarea lor:
 dx
1. I1  
1
x 1 x 2
1
lim x   1, pentru  = 2  1deci I1 este convergentă.
x 
x 1 x 2
 u dx
I1  lim 
u  1
x 1 x 2

dx
Primitiva I   se află cu schimbarea de variabilă
x 1 x2

1 x 2  t
1 x 2  t 2
2xdx  2tdt  xdx  tdt

xdx tdt dt 1 t 1 1 1 x 2 1
I  
t2 1 t  t2 1 2 t 1
    C
x 2 1 x 2   1n C
2
l n
1 x 1
2

1 1 u2  1 1 2  1  1 2 1
I1  lim  l n  ln  ln
u   2
1 u2  1 2 2  1 2 2 1
 
1 dx
2. I2  
0
2  x  1 x

lim 1  x 
 1 1
 1, pentru    1 deci I2 este convergentă.
x 1
2  x  1 x 2
1a dx
I2  lim 
ao 0
2  x  1 x

dx
Primitiva I   se află cu schimbarea de variabilă
2  x  1 x

1 x  t
1  x  t 2  dx   2tdt
 2tdt dt
I   2   2 arctg t  C   2 arctg 1  x  C
1 t t
2

1 t 2


I2  lim  2arctg e  2arctg 1  2 
a 0
  

4 2
 Test de autoevaluare 2
1. Să se calculeze următoarele integrale.
 dx
a.  0 1  x2
2 dx
b. I  
2
4  x2

1.5 Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Soluţii la testul 1:
Fie o funcție f: [a, +)  , integrabilă pe [a, u] pentru orice u > 0; dacă

 f x  dx există  f x  dx
u 
lim și este finită, spunem că integrala este
u a a

 f x dx  lim  f x dx

 u
convergentă (are sens) şi notăm:
a u a

O integrală care nu este convergentă se spune că este divergentă (nu

are sens).
Soluţii la testul 2:
 dx u dx 
 0 2
 lim 
1  x u  1  x u 
0 2
 lim arctg u 
2
deci I1 = convergentă

lim 2  x 
 1 1 1
 , pentru    1
2  x  2  x 
x 2 1 1
2 2
2 2

lim x  2 
 1 1 1
 , pentru    1deci integrala I este
2  x  2  x 
x 2 1 1
2 2
2 2

convergentă.

2 Integrala curbilinie

2.1 Obiectivele unității de învățare nr. 10

 Însușirea noțiunilor de integrale curbilinii de primul tip, respectiv, de al doilea tip.

 Calculul integralelor curbilinii de primul tip, respectiv, de al doilea tip.
 Formula lui Green.
 Aplicații.

2.2 Noţiunile (intuitive) de integrală curbilinie în raport cu coordonatele şi

în raport cu elementul de arc în plan.
Considerăm arcul AB al curbei
(C) y  f  x  , f :  a, b  ,  a, b  , f continua pe  a, b şi funcţia

g:D , D 2
, C  D, g continuă pe arcul AB .
Dacă facem o diviziune:
 : a  x 0  x1  ...  x11  ...  x 0  x  b

a intervalului [a,b] de normă    max x i  x i 1 , aceasta determină o diviziune

1i n

corespunzătoare pe arcul AB .
 c : A  M 0 , M1,...,M i 1, M i ,...,M n  B

de normă  c   max s i 

1i n

unde s1 este mărimea arcului M i 1M i .

Se pot forma următoarele sume integrale:
n
S1   f  i x i  x i 1 
i 1

n
S2   g  i , i x i  x i 1 
i 1

n
S3   g  i , i s i
i 1

Dacă se consideră toate diviziunile  ale intervalului [a,b], deci şi diviziunile

corespunzătoare ale arcului AB , şi dacă la limită când normele acestor diviziuni tind la
zero pentru n, sumele S1, S2, S3, au valori finite, acestea vor fi:
1. Limita sumei riemanniene S1 este integrala Riemann a funcţiei f(x) pe

a f x dx .
b
intervalul [a,b] şi se notează:

2. Limita sumei neriemanniene S2 este integrala curbilinie în raport cu

 coordonatele a funcţiei g(x,y) pe curba AB şi se notează: A B g x, y dx .
Analog se poate defini şi A B g x, y dy .
3. Limita sumei neriemanniene S3 este integrala curbilinie în raport cu
elementul de arc a funcţiei g(x,y) pe curba AB şi se notează:  A B g x, y ds .
Dacă se consideră o funcţie mărginită f :  a, b   şi o funcţie monoton

crescătoare h :  a, b  iar  este o diviziune a intervalului a, b , se poate forma

suma integrală:
n
S4   f  i hx i   hx i 1  ,
i 1

numită suma Riemann-Stieltjes a funcţiilor f şi h.

Spunem că f(x) este integrabilă Stieltjes în raport cu h(x) pe intervalul [a,b] dacă
pentru orice diviziune  de normă    0 pentru n, suma S4 are o limită unică
finită şi aceasta este integrala Stieltjes a funcţiei f(x) în raport cu h(x) pe [a,b] şi se

a f x dh x  .
b
notează:

2.2.1 Integrala curbilinie în raport cu coordonatele

Considerăm arcul AB al curbei plane C şi funcţiile
X ,Y : D  , D  2,
, AB  D, X şi Y fiind funcţii continue pe D.
Se face o diviziune:
 c : A  M 0 , M1,...,M i 1, M i ,...,M n  B

a arcului AB şi se formează suma integrală:

n
Sn   X  i , i x i  x i 1   Y  i , i Yi  Yi 1 
i 1

Definiție: Considerăm un şir de diviziuni (n) ale curbei C (arcul AB ) de normă

 n   0 pentru n, Dacă lim S n există şi este finită şi unică, oricare ar fi
n 

punctele  i , i   Mi 1Mi , această limită se numește integrala curbilinie în plan, în

raport cu coordonatele, a funcțiilor X x, y  şi Y x, y  pe curba C şi se notează:

 I  c X x, y dx  Y x, y dy

Calculul integralei I se face prin reprezentarea parametrică a curbei C şi reducerea

integralei curbilinii la o integrală Riemann în raport cu parametrul, conform teoremei
următoare.
Teorema 1.
Dacă C este o curbă netedă, adică are ecuațiile parametrice: x  f t , y  g t  (t luând
valori de la a1 la b1) cu f şi g funcţii de clasă C1 pe [a,b], iar X şi Y sunt funcţii
continue într-un domeniu D  2
care conţine curba C, atunci are loc egalitatea:

c X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  a X (f (t ), g (t )  f ' (t )  Y (f (t ), g (t ) )  g ' (t )dt

b1

Demonstraţie: Diviziunii  0 a arcului AB al curbei C îi corespunde o diviziune :

' : a1  t 0 t1 ...t i 1 t i ...t n  b1 a intervalului [a1,b1] astfel ca: xi  f (t i ), y i  g(t i )

pentru i=1,...,n.
Suma integrală care conduce la integrala curbilinie va fi:
n
Sn   X ( i , i )( x i  x i 1 )  Y ( i , i )(y i  y i 1 ) 
i 1
n
  X (f ( i )  g ( i ))f t i   f t i 1   Y (f ( i )  g ( i ))g t i   g t i 1  
i 1
n
  X (f ( i ), g ( i ))t1  t i 1   f '  i   Y (f ( i ), g ( i ))(t i  t i 1   g ' ' i 
i 1

unde t i 1 i , ' i t i . Deci, suma Sn se transformă într-o sumă riemanniană care, la

limită, când norma oricărei diviziuni 'n   0 , pentru n   , se poate scrie:

n
 X i , i xi  xi 1   Y i , i y i  y i 1   a X (f (t ), g(t ))  f ' (t )  Y (f (t ), g(t ))  g ' (t )dt
b1
lim
  ' 0 1
n i 1

Proprietăţile integralei I sunt:

1. Oricare ar fi reprezentarea parametrică a curbei C, valoarea integralei I este aceeaşi.
2. AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy   BA X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy
3. AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  AP X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  PB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy
, oricare ar fi punctul P pe arcul AB
 4. AB kX ( x, y )dx  kY ( x, y )dy  k AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy
AB ( X 1( x, y )  X 2 ( x, y ))dx  (Y1( x, y )  Y2 ( x, y ))dy 
5.
 AB X 1 ( x, y )dx  Y1 ( x, y )dy  AB X 2 ( x, y )dx  Y2 ( x, y )dy

6. Dacă C este o curbă închisă, atunci valoarea integralei I nu depinde de punctul de

plecare de pe curba C.
Demonstraţia acestor proprietăţi se face scriind sumele integrale care conduc la
integralele respective.
7. Fie D un domeniu plan în care funcţiile X(x,y) şi Y(x,y) sunt continue.
Condiţia necesară şi suficientă ca integrala curbilinie:

AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy

să nu depindă de drum în D este ca expresia X ( x, y )dx, Y ( x, y )dy să fie diferenţiala
X Y
totală exactă a unei funcţii F : D  , adică  .
y x
Demonstraţie. Condiţia este suficientă deoarece, dacă
dF  X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy atunci:

AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  AB dF  F ( x B , y B )  F ( x A , y A )

Condiţia este necesară. Dacă integrala nu depinde de drum şi o calculăm de la punctul
A( , ) fix la punctual B( x, y ) arbitrar, atunci integrala depinde numai de
coordonatele punctului B deci:

AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  F ( x, y ) .

Dacă dăm lui B o creștere infinitezimală BB’ , B' ( x  dx, y  dy ) atunci la integrală

se adaugă termenul X x, y dx  Y x, y dy iar funcției F x, y  i se adaugă termenul
F F
dF  dx  dy . Din egalitatea celor două creșteri rezultă
x y
F F
X x, y dx  Y x, y dy  dx  dy
x y
adică
F F X Y
X ( x, y )  ,Y ( x, y )  , deci 
x y y x
 Y X
8. Dacă  şi C este o curbă închisă atunci:
x y

C X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  0
Integrala curbilinie în raport cu coordonatele în spaţiu se defineşte asemănător cu cea în
plan.
Considerăm o diviziune:
 C : A  M 0 , M1,...,M i ,...M n  B

a arcului AB al curbei C din spaţiu şi funcţiile

X ,Y , Z : D  , D  3
, AB  D, X , Y , Z fiind funcţii continue pe D.
Se formează suma integrală:
n
Sn   X ( i , i ,  i )( x i  x i 1 )  Y ( i , i ,  i )(y i  y i 1 )  Z( i , i ,  i )(zi  zi 1 )
i 1

Definiţie. Dacă pentru orice şir de diviziuni ( n ) ale arcului AB de normă

( n )  0, pentru n  , lim S n există şi este finită, atunci aceasta se numeşte

n 

integrala curbilinie în spaţiu, în raport cu coordonatele, pe curba C pentru funcţiile

X,Y,Z şi se notează:
I  C X ( x, y , z )dx Y ( x, y , z )dy  Z ( x, y , z )dz

Calculul acestei integrale se face prin reprezentarea parametrică a curbei C şi reducerea

integralei curbilinii la o integrală Riemann în raport cu parametrul.
Teorema 2. Dacă C are ecuaţiile parametrice
x  f (t ) , y  g (t ) , z  h(t ) , a1  t  b1 , cu f,g,h de clasă C1 pe [a1,b1] (C este o curbă
netedă, iar X,Y,Z sunt funcţii continue pe C atunci are loc egalitatea:

C X ( x, y , z )dx Y ( x, y , z )dy  Z( x, y , z )dz 

 a X (f (t ), g (t ), h(t ))  f ' (t )  Y (f (t ), g t , h(t ))  g ' (t ) Z (f (t ), g (t ), h(t ))  h' (t )
b 1

Demonstraţia este analoagă celei de la Teorema 1.

Proprietăţile integralelor curbilinii în spaţiu sunt asemănătoare celor de la integrale
curbilinii în plan. La proprietatea 7, condiţiile ca integrala

C X ( x, y , z )dx Y ( x, y , z )dy  Z ( x, y , z )dz să nu depindă de drumul de integrare sunt:

 Y X Z Y X Z
 ,  ,  .
x y y z z x

Aplicaţii ale integralelor curbilinii în raport cu coordonatele:

1. Aria plană mărginită de curba închisă C .
Dacă A1D1B y   2 x  şi A1C1B y  1 x , atunci
b b b a c
A    2 ( x )   1 ( x )dx    2 ( x )dx    1 ( x )dx     2 ( x )dx    1 ( x )dx   c ydx
a a a b d

Deci:
(1) A   c ydx

(C1A1D1 ) X  1(Y )
(C1BD1 ) X  2 (Y )

A   dc 2 ( y )  1 ( y )dy   dc 2 ( y )   dc 1 ( y )dy  c xdy

Deci:
(2) A  c xdy

Dacă se adună (1) şi (2) se obţine:

1
2 c
(3) A xdy  ydx

2. Dacă se consideră câmpul de forţe în plan

F ( X ( x, y ), Y ( x, y)), X , Y : D  , D  2
, X ,Y funcţii continue pe arcul AB

al curbei netede C, atunci lucrul mecanic efectuat când punctul de aplicaţie a forţei F
descrie arcul este:
L AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy
Demonstraţie: Se face o diviziune  n a arcului AB şi se formează suma:
n
Ln   X ( i , i )( x i  x i 1 )  Y ( i , i )(y i  y i 1 )
i 1

care reprezintă suma lucrului mecanic efectuat de forţele

F ( X ( i ,  i ),Y (  i ,  i )) pe arcele M i 1M i , i  1,...., n

Considerând un şir de diviziuni  n ale arcului AB cu

( n )  0, pentru n  , lim Ln există atunci această limită este
n 

L  AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy şi reprezintă lucrul mecanic efectuat când forţa F ( X ,Y )

se deplasează având punctul de aplicaţie pe arcul AB .

3. Dacă se consideră câmpul de forţe în spaţiu

F ( X ( x, y, z ), Y ( x, y, z ), Z ( x, y, z )), X , Y , Z : D  , D  3
, AB  D, X , Y , Z continue

pe AB , atunci lucrul mecanic efectuat când punctul de aplicaţie a forţei F descrie

arcul AB este:
L   X ( x, y, z )dx  Y ( x, y, z )dy  Z ( x, y, z )dz
AB

Demonstraţia este asemănătoare celei de la punctul 2.

Dacă r  xi  y j  zk ete vectorul de poziţie al punctului curent M ( x, y , z ) iar

F ( x, y, z)  X ( x, y, z)i  Y ( x, y, z) j  Z( x, y, z)k atunci lucrul mecanic efectuat când

punctul de aplicaţie a forţei F se deplasează pe arcul AB are formula vectorială:

L  AB F  d r

2.2.2 Exerciţii

1. Să se calculeze I  0 ABCDE 0 ydx  dy , 0ABCDE0 fiind curba din fig. .....

I  I 0 AB  I BC  ICD  I DB  I B 0

(0AB) este un semicerc cu centrul în (1,0) şi raza 1, deci are reprezentarea

 x  1  cos t , dx   sin t dt
parametrică: (AB0) 
y  sin t , dy  cos t dt

0 0  1 
I 0 AB   (  sin 2 t  cos t ) dt  202 sin 2 t dt  sin t  2  

2 2 2
(BC) este un arc din elipsa de semiaxe 2 şi 1 deci are reprezentarea parametrică:
 x  2 cos t , dx  2 sin t dt
(BC) 
y  sin t , dy  cos t dt
 x y
(CD) este un segment din dreapta de ecuaţie:   1  0 deci are reprezentarea
 2 1
parametrică:

 x  2y  2, dx  2dy
(CD) 
y  y , dy  dy
0
ICD  1( 2y  1)dy   y 2 0
1 y 0
1  1 1  2

(DE) este un sfert din cercul cu centrul în (-2,1) şi raza 1, deci are reprezentarea
parametrică:
 x  2  cos t , dx   sin t dt
(DE) 
y  1  sin t , dy  cos t dt

0 0  0  
I DE   (  sin t  sin 2 t  cos t )dt  cos t   sin t  1 1 2 
2 

2
4 

2
4 4

Parabola (EO) are reprezentarea parametrică:

 x  x , dx  dx
(EO) 
y  x , dy  2 xdx
2

0 x3 0 0 1 2
I EO  1( x 2  2 x )dx   x2  1 
3 1 1
3 3
   2 3 7
Deci: I    1 2  2    
2 2 4 3 4 3
2. Să se calculeze I  0 ABCDE0 xdy  ydx , 0ABCDE0 fiind conturul din

Fig.....
 X Y 
Expresia xdx  ydy este o diferenţială totală execată    0  şi deci I=0.
 y x 
3. Să se calculeze lucrul mecanic efectuat când punctul de aplicaţie a forţei de
componente: X  xy, Y  x 2  y 2 descrie în sens direct cercul (C)

x 2  y 2  2x  0

L  C xydx  ( x 2  y 2 )dy
  x  1  cos t , dx   sin t dt
(C ) 
y  sin t , dy  cos t dt

2
L  0  2
  1 sin 3 t
 sin t 1  cos t   21  cos t cos t dt   4   
2 2 3
2

0
2 sin t
2

0
 24
 1
 
2 2
( 2,3,4 )
4. Să se calculeze I  (1,1,1,1) xdx  y 2 dy  zdz

Expresia xdx  y 2 dy  zdz este o diferenţială totală exactă, deci I se calculează

pe curba ABCD din Fig.......
2 3 4 x2 2 y3 3 z2 4 8
I  I AB  I BC  ICD  1 xdx  1 y 2 dy  1 zdz    
2 1
3 1
2 1
3

2.2.3 Integrala curbilinie în raport cu elementul de arc

Considerăm arcul AB al unei curbe netede (C) din planul x0 y şi o funcţie F ( x, y )

definită şi continuă într-un domeniu D  2

, AB  D .

Se face o diviziune a arcului AB :  C :   M 0 , M1,, M i 1, M i ,, M n   şi

se formează suma:
n
Sn   F  i , i s i
i 1

unde s i este lungimea arcului M i 1, M i iar  i , i   Mi 1, Mi .

Definiţie. Dacă, pentru orice şir de diviziuni (n) de normă ( n )  0 când

n   , sumele Sn au o limită comună, finită, această limită este integrala curbilinie a

funcţiei F ( x, y ) în raport cu elementul de arc pe curba AB şi se notează:

I  AB F ( x, y )ds

Calculul integralei I se face prin transformarea ei într-o integrală Riemann

conform teoremelor următoare.
Teorema 3. Dacă arcul AB are o ecuaţie carteziană:
AB  y  f x ,a  x  b, atunci:
AB F x, y ds  a F x, f x  1  f ' x  dx
b 2
 Demonstraţie: Ştiind că elementul de arc în plan este:

ds  dx 2  dy 2

suma integrală Sn devine:

n n n
Sn   F  i , i s i   F  i , f  i  d 2i  f '  i d 2i   F  i , f  i  1  f '  i  d i
2 2

i 1 i 1 i 1
,
adică o sumă riemanniană care, la limită, tinde la integrala Riemann:

a F x, f x  x  dx .
b 2
1 f '

Teorema 4. Dacă arcul AB este dat parametric: (AB) x  f t , y  g t , f şi g

de clasă C1 pentru a1  t  b1 , atunci:

F  x, y  ds   F  f  t  , g  t   f '  t   g '  t  dt
b1

2 2

AB a1

Demonstraţie:
n n
S n   F  i ,  i s i   F f  i , g  i  f '  i d 2i  g '  i d 2i 
2 2

i 1 i 1
n
  F f  i , g  i  f '  i   g '  i  d i
2 2

i 1

care este o sumă riemanniană care, la limită, tinde la integrala Riemanniană

care, la limită, tinde la integrala Riemannă

F f t , g t  f ' t   g ' t  dt
b1 2 2

a 1

Proprietăţi ale integralelor curbilinii în raport cu elementul de arc:

1. AB F x, y ds  AB F x, y ds
2. AB F1 x, y   F2 x, y ds  AB F1 x, y ds  F2 x, y ds
3. AB F x, y ds  AP F x, y ds  PB F x, y ds , oricare ar fi punctul

P  AB .
Aplicaţii ale integralelor curbilinii în raport cu elementul de arc în plan:
 1. Lungimea arcului AB este de l  AB ds

Demonstraţie. Se face o diviziune a arcului AB :

 : A  M 0 , M1,...,M i 1, M i ,...M n  B
şi se formează suma:
n
Sn   s i unde s i este lungimea arcului M i 1M i .
i 1

Dacă pentru orice şir de diviziuni  n ale arcului AB de normă  n   0 , când

n   , sumele Sn au o limită comună, finită, aceasta este lungimea arcului AB deci

l  AB ds .

2. Masa unui corp filiform AB neomogen, de densitate x, y  este:

M   AB x, y ds

Demonstraţie. Se consideră o diviziune  a arcului AB şi se formează suma:

n
Sn    i , i s i
i 1

care reprezintă suma maselor relative ale arcelor Mi 1, Mi i  1,....,n ,  i , i   Mi 1Mi .
Masa totală se obţine când, pentru orice şir de diviziuni de normă tinzînd la zero când
n   , sumele Sn au aceeaşi limită, finită, care este:

M  AB x, y ds

3. Aria unui domeniu plan mărginit de curba în coordonate polare:

ABr  f 2 , 1    b este:
1
f 2  d
2 AB
A

Demonstraţie. Considerăm diviziunea arcului AB :

c : A  M 0 , M1,...,M i 1, M i ,...M n  B căreia îi corespunde diviziunea:

 :  a   0  1  ....   i 1   i  ....   n   b

Aria i a sectorului 0Mi 1 Mi este cuprinsă între ariile sectoarelor de cerc

0M ' i 1 M i şi 0M i 1M ' i , deci

 1 2 1
mi  i   i 1   i  M i2  i   i 1 
2 2
unde mi şi M i sunt marginile inferioară şi superioară ale funcţiei f  pe intervalul

i 1, i .
Însumând, se obţine:
1 n 2 n
1 n 2
s   i i i 1  i 2  M i i  i 1   S
2 i 1
m       
i 1 i 1

Dacă pentru orice şir de diviziuni de normă tinzând la zero, pentru n   , şirurile
sumelor Darboux s   şi S  au o limită comună finită, aceasta este tocmai aria
domeniului mărginit de arcul AB şi razele 0A şi 0B deci:
1 b 2
f d
2 a
A

4. Coordonatele centrului de greutate al arcului neomogen AB , de densitate

x, y  , sunt:

xG 
AB xx, y ds , yG 
AB yx, y ds
AB x, y ds AB x, y ds
Demonstraţie. Se consideră o diviziune a arcului AB . Coordonatele centrului de
greutate al liniei poligonale obţinute unind punctele diviziunii, sunt:
n n
  i   i  i s i  i   i  i s i
XG  i 1
n
, YG  i 1
n
  i  i s i   i  i s i
i 1 i 1

La limită, când norma oricărei diviziuni tinde la zero pentru n   , sumele integrale
respective tind la integralele curbilinii din formulele centrului de greutate devin:

XG 
AB xds , YG 
AB yds
AB ds AB ds
Analog, se definesc integralele curbilinii în raport cu elementul de arc în spaţiu.
Considerăm arcul AB al curbei netede în spaţiu (C) şi o funcţie F x, y, z  definită şi

continuă într-un domeniu D  3

, AB  D .
Pentru diviziunea:
 : A  M 0 , M1,...,M i 1, M i ,...,M n  B
a arcului AB, se formează suma integrală:
n
Sn   F  i , i ,  i s i
i 1

unde s i este lungimea arcului M i 1M i şi i ,i ,  i   M i 1M i .

Definiţie. Dacă, pentru orice şir de diviziuni de normă ( n )  0 , când

n   , sumele Sn corespunzătoare au o limită comună, finită, aceasta este integrala
curbilinie a funcţiei F ( x, y , z ) în raport cu elementul de arc pe curba AB şi se notează:

AB F ( x, y , z )ds
Calculul integralei curbilinii în raport cu elementul de arc în spaţiu se face prin
reprezentarea parametrică a arcului AB şi transformarea integralei curbilinii într-o
integrală Riemann în raport cu parametrul.
Teoremă. Dacă AB este reprezentată prin ecuaţiile parametrice:
AB  x  f t , y  g t , z  ht 
unde f, g, şi h sunt funcţii de clasă C1 pentru a1  t  b1 , atunci:

AB F ( x, y, z)ds  a F f t , g t , ht  f ' t   g ' t   h' t  dt

b1 2 2 2

Demonstraţie. Elementul de arc în spaţiu este:

ds  dx 2  dy 2  dz 2
şi deci:
n n
Sn   F  i , i ,  i s i   F f  i , g  i , h i  f '  i   g '  i   h' t  d i
2 2 2

i 1 i 1

Aceasta este o sumă riemanniană care, la limită, tinde la:

a F f t , g t , ht  f ' t   g ' t   h' t  dt

b1 2 2 2

Integralele curbilinii în raport cu elementul de arc în spaţiu au proprietăţi şi aplicaţii

asemănătoare celor de la integralele curbilinii în raport cu elementul de arc în plan.
Coordonatele centrului de greutate neomogen AB , de densitate x, y, z  sunt:
XG 
AB xx, y, z ds ,


YG 
AB yx, y, z ds ,


ZG 
AB zx, y, z ds


AB x, y, z ds


AB x, y, z ds

AB x, y, z ds


iar pentru arcul AB omogen, acestea vor fi:

xG 
AB xds , yG 
AB yds , zG 
AB zds
AB ds AB ds AB ds

2.2.4 Exerciţii

1. Să se calculeze I  0 AB0 x  y ds , 0AB0 fiind conturul triunghiului cu

vârfurile 0(0,0), A(1,0), B(0,1).

I  I 0 A  I AB  I B 0

x  x
0 A  ds  dx 2  dy 2  dx
y  0
1 x2 1 1
I 0 A  0 xdx  
2 2
2
x  x
AB   ds  2 dx
y  1  x
0 0
I AB  1 2 dx  2 dx 1
 2

x  y
B0  ds  dy
y  y
1 y2 0 1
I B 0  0 y dy  
2 1
2
Deci I 2
2. Să se afle lungimea curbei în spaţiu:
 y  x 2

C   2 3
z  x
 3
de la punctul 0 (0,0,0) la punctul A(3,9,18).
3
L  C ds  C dx 2  dy 2  dz 2  0 1  4 x 2  4 x 4 dx  0 1  2 x 2 dx  x 
3
 3

0

2 3
3
x
3

0
 21

2. Să se afle coordonatele centrului de greutate al arcului omogen al curbei:

x  at  sin t 
C   0  t  
y  a1  cos t 

xG 
C xds ; y  C yds
G
C ds C ds
t
ds  x ' t   y ' t  dt  a 2 1  cos t   a 2 sin 2 y ' t dt  a 21  cos t  dt  2a sin dt
2 2 2 2 

2 0

 t t 

C ds  2a 0 sin 2dt  4a cos 2 / 0  4a

t t t
C xds  0 at  sin t 2a sin 2 dt  2a 0 t sin 2 dt  2a 0 sin t sin 2dt 
 2  2 

  t  t t  t   t 
 2a 2 0 t    2 cos ' dt  4a 2 0 sin 2 cos dt 2a 2   2t cos  20 cos dt  
 2 2 2  2 0
2 
1 t  t  8a 2 16a 2
 8a   sin 3
2
8a sin
2
 
3 2 0
2 0
3 3

t t
C yds  0 a 1  cos t 2a sin 2 dt  4a 0 sin
 2  3
dt
2
t
Se face schimbarea de variabilă:  u; dt  2du
2

2 16a 2
C yds  8a 02 sin udu  8a  
2 3 2

3 3
4a 4a
Deci: xG  , yG 
3 3
 Test de autoevaluare 1
1. Să se calculeze următoarele integrale.
( 2,3,4 )
a. Să se calculeze I  (1,1,1,1) xdx  y 2 dy  zdz

b. Să se calculeze I  0 AB0 x  y ds , 0AB0 fiind conturul triunghiului cu

vârfurile 0(0,0), A(1,0), B(0,1).

2.3 Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Soluţii la testul 1:
a. Expresia xdx  y 2 dy  zdz este o diferenţială totală exactă, deci I se
calculează pe curba ABCD
2 3 4 x2 2 y3 3 z2 4 8
I  I AB  I BC  ICD  1 xdx  1 y 2 dy  1 zdz    
2 1
3 1
2 1
3
b. I  I 0 A  I AB  I B 0

x  x
0 A  ds  dx 2  dy 2  dx
y  0
1 x2 1 1
I 0 A  0 xdx  
2 2
2
x  x
AB   ds  2 dx
y  1  x
0 0
I AB  1 2 dx  2 dx 1
 2

x  y
B0  ds  dy
y  y
1 y2 0 1
I B 0  0 y dy  
2 1
2
Deci I 2
.
3 Integrale duble

3.1 Obiectivele unității de învățare nr. 11

 Însușirea noțiunilor de integrale curbilinii de primul tip, respectiv, de al doilea tip.

 Calculul integralelor curbilinii de primul tip, respectiv, de al doilea tip.
 Formula lui Green.
 Aplicații.

Definiții. Fie f(x, y) o funcţie definită şi mărginită pe un domeniu plan D, m  f(x, y)  M

Proprietăți.
pentru
x, y  D . Dacă presupunem f(x, y) = 0, pentru orice (x, y)  D, atunci z = f(x,
y), pentru (x, y)  D, reprezintă o suprafaţă S situată deasupra planul x0y şi având
ca proiecţie pe planul x0y domeniul D.
Să găsim volumul V al corpului mărginit de suprafaţa S, domeniul D şi
cilindrul cu generatoarele paralele cu axa 0z care se deplasează de-a lungul curbei .
Considerăm diviziunile:
 : a  x 0  x1 ...  xn 1 xn  b
 : c  y 0  y1 ...  ym 1 ym  b

Paralelele la axa 0y prin punctele diviziunii  şi la axa 0x prin punctele

diviziunii  determină o diviziune  a domeniului D formată din subintervale

bidimensionale Iij, care sunt conţinute în întregime sau parţial în domeniul D.
Notăm:   1,  2 ,... p , ordinea de numerotare a subintervalelor k fiind

indiferentă.
Numim norma unei diviziuni  numărul pozitiv:


   max x i1  x i , y j1  y j   max ,  
0in1
 
0 jm1

Intervalele bidimensionale 1, 2, ... p ale diviziunii  au ariile 1, 2, ... p
iar marginile inferioare şi superioare ale funcţiei f(x, y) sunt:
mk  f x, y   Mk pentru x, y   k  
 Formăm sumele Darboux:
p
S    m i i (suma Darboux inferioară)
i1

p
S    Mi  i (suma Darboux superioară)
i1

şi suma Riemann:

    f  i , i i

Proprietăţi:
1. Dacă ’ este o diviziune a domeniului D mai fină decât  (adică  (’) < 
()) atunci:
s   s '  S '  S 
2. Oricare ar fi diviziuniele ’şi ” rezultă: s’  S”.
3. Dacă  este mulţimea tuturor diviziunilor domeniului D, atunci mulţimea
S  este mărginită superior, mulţimea S  este mărginită inferior şi avem:
     

sup s   inf S  .
 

4. Între sumele Riemann şi sumele Darboux ale unei diviziuni  avem

următoarele relaţii:
s    S
s   inf   S   sup  
 i , i    k  k , k    k
Considerăm intervalul k al diviziunii  şi Sk partea din suprafaţa S care se
proiectează pe planul x0y în k.
mk  f k , k   Mk 
k  mk  k  f k , k   k  Mk 
k  mk  Vk  Mk  
Însumând în raport cu k = 1, 2, ..., p rezultă: s      S  sau s   V  S  .
Definiţie: Fie f o funcţie definită şi mărginită pe un domeniu închis şi
mărginit D  2
. Se spune că f este integrabilă Riemann pe D dacă pentru orice şir
de diveziuni (n) ale domeniului D, cu  n   0 , când n  , şirurile sumelor

Darboux s  n  şi S n  au o limită comună, finită, V care se numeşte integrala

dublă a funcţiei f pe domeniul D şi se notează:

v   f x, y dxdy .
D

Altă definiţie: Spunem că o funcţie f(x, y) definită şi mărginită pe domeniul

închis şi mărginit D este integrabilă Riemann pe D, dacă pentru orice şir de diviziuni
(n) cu norma  n   0 , când n  , şi pentru orice alegere a punctelor

k , k   k   , şirurile Riemann corespunzătoare   n  au o limită comună,

finită V.
Dacă f(x, y) este pozitivă pe D, atunci V reprezintă volumul cilindric care
are ca bază domeniul D din planul x0y şi este limitat sus de suprafaţa z = f(x, y).
Criteriul de integrabilitate. Fie f(x, y) o funcţie definită şi mărginită pe un
domeniu închis şi mărginit D. Funcţia f(x, y) este integrabilă pe D, dacă pentru orice
număr   0, există un număr () 0 astfel încât pentru orice diviziune  a
domeniului D cu    , să avem S - s  .
Demonstraţie.
Necesitatea. Presupunem că f este integrabilă şi fie v   f x, y dxdy , deci
D

pentru orice   0, există N() astfel încât pentru orice n N() avem:
 
s n  V  , S n  V  , pentru lim  n   0
2 2 n

 
V  s n  S n  V 
2 2
deci:
 
S n  s n  V  V 
2 2
(din: a < b < c < d rezulta: c – b < d - a).
Suficienţa. Presupunem că pentru orice   0, există N() astfel încât orice n
> N() avem S n  s n   , pentru orice diviziune n a domeniului D, cu :
  n   0 cand, n   .
Dacă lim s n  V' , lim S n  V" , rezulta s n  V'  V"  S n şi deci
n n

V"V'  S n  s n  şi cum  este oarecare, iar V’, V” fixe rezultă V’ = V” deci f

este integrabilă Riemann pe D.

Proprietăţile integralelor duble:
1. Dacă f este integrabilă pe D şi R, atunci f este integrabilă pe D şi:

 f x, y dxdy    f x, y dxdy

D D

2. Dacă f şi g sunt integrabile pe D, funcţia f+g este integrabilă pe D şi:

 [f x, y   gx, y ] dxdy   f x, y dxdy   gx, y dxdy

D D D

3.  f x, y dxdy   f x, y dxdy   f x, y dxdy

D D1 D2

unde:
D  D1 D 2 si D1 D 2  

4. Dacă f(x, y)  0, (x, y)  D este integrabilă pe D, atunci:

 f x, y dxdy  0
D

5. Dacă f(x, y)  g(x, y) pentru orice (x, y)  D şi dacă f şi g sunt

integrabile pe D, atunci:

 f x, y dxdy   g x, y dxdy

D D

6. Dacă f este integrabilă pe D, atunci f este integrabilă pe D şi:

 f x, y dxdy   f x, y  dxdy .

D D

Teoreme 3.2 Calculul integralelor duble

importante
Teorema. Dacă f(x, y) este mărginită şi integrabilă pe domeniul limitat de un
dreptunghi: I  x, y  / a  x  b; c  y  d şi dacă:
a. pentru orice x a, b există integrala:

Fx    f x, y dy ,

d

c
 b. F(x) este integrabilă pe [a, b], atunci:

 f x, y dxdy     f x, y dy dx

b d

I a c

Demonstraţie: Considerăm o diviziune a domeniului I.

Notăm: mij = inf f(x, y), (x,y)  Iij
Mij = sup f(x, y) (x,y)  Iij
Sumele Darboux vor fi:
n 1 m 1
S    mijij
i1 j1
n 1 m 1
S    Mijij
i1 j1

unde: ij  x i1  x i y j1  y j  este aria intervalului Iij.

mij  f x, y   Mij pentru orice (x, y)  Iij

m ij y j1  y j    f x, y dy  Mij y j1  y j 

y j 1

yj

Însumăm în raport cu j şi vom obţine:

m1 m1

 M y j1  y j    f x, y dy   Mij y j1  y j 

d
ij
c
j 0 j 0

Funcţia Fx    f x, y dy este integrabilă pe [a,b] deci pentru orice
d

interval [xi, xi+1] putem scrie:

m1 m1

 mij y j1  y j x i1  x i   

 df x, y dy  dx  M y  y x  x 

x i 1

x i  c
j1 i1
j 0  j 0
ij j i

Însumăm în raport cu i şi vom obţine:

n 1 m1 n 1 m 1

  m ijij     f x, y dy dx   Mijij

b d

a c 
i0 j0 i0 j0

sau:

s      f x, y dy dx  S 

b d

a  c 
Deoarece f(x, y) este integrabilă pe I rezultă:
 sup s   inf S      f x, y dy dx
b d

 
a  c 

unde  este mulţimea tuturor diviziunilor lui I.

 f x, y dxdy     f x, y dy dx

b d
Deci:
I a c

De obicei se notează:

   f x, y dy dx   dx  f x, y dy

b d b d

a c a c

Analog se obţine şi:

 f x, y dxdy     f x, y dx dy   dy  f x, y dx

d b d b

I c a c a

Considerăm domeniul D din planul x0y, mărginit de o curbă  închisă.

Domeniul D este conţinut în domeniul I, limitat de un dreptunghi.
I = {(x, y)  a  x  b, c  y  d}
Fie y = 1(x) ecuaţia arcului ACB al curbei  şi y = 2(x) ecuaţia arcului
AEB al curbei  pentru a  x  b.
Teorema. Fie funcţia f(x, y) definită de D, mărginită şi integrabilă pe D;
2  x 
dacă există integrala Fx    f x, y dy , pentru orice x  [a, b] şi dacă F(x)
1  x 

este integrabilă pe [a, b], atunci:

2  x 
 f x, y dxdy     f x, y dy dx
b

D a 1  x  
Demonstraţie: Vom reduce problema integrării pe D la problema
integrării pe intervalul I, tratată anterior.
Considerăm funcţia:
f x, y , daca x, y   D
f x, y   
0, daca x, y   I  D

 f x, y dxdy   f x, y dxdy

I D

Dar:

 f x, y dxdy    f x, y dy dx

b d

I a 0
 1  x  2  x  2  x 
 f x, y dy   f x, y dy   f x, y dy   f x, y dy    f x, y dy
d d

c c 1  x  2  x  1  x 

deci:

 
b
 2 x  f x, y dy  dx  b dx 2 x  f x, y dy
 D f x, y dxdy  a 1x   a 1x 
Analog se deduce că:
2  y  2  y 
 f x, y dxdy    f x, y dx dy   dy  f x, y dx
d d

D c 1  y   c 1  x 

unde x = 1(y) este ecuaţia arcului CAE al curbei  iar x = 2(y) este ecuaţiua
arcului CBE al curbei  pentru c  z  d.
Formula lui Green.
Fie D un domeniu închis şi mărginit de o curbă închisă  şi fie P(x, y) şi
P Q
Q(x, y) două funcţii continue pe D derivabile parţial şi cu derivatele si
y x
continue pe D.
În aceste condiţii are loc egalitatea:
 Q P 
 Px, y dx  Qx, y dy  


D  x

 dxdy
y 

numită formula lui Green.

Demonstraţie. Presupunem că orice paralelă la 0x sau la 0y taie curba 
numai în două puncte (formula lui Green este însă adevărată şi dacă se înlătură
această condiţie).
Dacă y = 1(x) este ecuaţia arcului AEB şi y = 2(x) este ecuaţia arcului
AFB atunci:

P 2  x  P
dy    Px, y  dx    Px 1 2 x dx
b b 2  x  b
  dxdy    dx 
D y a 1  x  y a 1  x  a

  Px 11 x dx   Px, y dx   Px, y dx   Px, y dx

b

a BFA AEB 

Dacă x = 1(y) este ecuaţia arcului EAF şi x = 2(y) este ecuaţia arcului
EBF atunci:
 Q  2  y  Q
c Qx, y  dy   Q 2 y , y dy   Q 1 y , y dy 
d d 1  y  d d
 D x dxdy  c 1 y  x
dy dx   y 
1 c c

 Qx, y dy   Qx, y dy   Qx, y dy

EBF FAE 

Adunând:
 Q P 
 Px, y dx  Qx, y dy  
 D
   dxdy
 x y 

3.3 Schimbarea de variabile în întegrale duble

Considerăm în planul x0y un domeniu D mărginit de curba închisă 

şi în planul u0v un domeniu D’ mărginit de curba închisă ’.
Fie transformarea punctuală a domeniului D’ în D:
 x  u, v 
(1) 
 y  u, v 
cu  şi  continue, cu derivatele de ordinul întâi continue pe D’. Determinatul
funcţional:
 
Dx, y  u v
  0 pe D'
du, v   
u v
Fie '  '1 , '2 , ..., 'p  o diviziune a domeniului D’ căruia îi

corespunde prin transformarea (1) diviziunea   1, 2 , ... , p  a domeniului

D. Dacă i şi ’i sunt ariile subdomeniilor i şi ’i respective, atunci:

D,  
i   ' i , u i , v i   ' i
Du, v  ui ,v i 

Deci:
p p
D,  
 f x , y      f u , v , u , v  Du, v 
i i i i i i i  ' i
i 1 i1 ui ,v i 

de unde rezultă:
 D,  
 f x, y dx   f u, v , u, v  Du, v   dudv ,
D D

care este formula schimbării de variabile în integrale duble.

Aplicații și 3.4 Aplicaţii ale integralelor duble

exemple 1. Aria unui domeniu plan D este:
A   dxdy
D

Demonstraţie.
1  1 1
A 
2 c
xdy  ydx     dxdy   dxdy

D 2 2 D

2. Masa domeniului plan neomogen D este:

M   x, y dxdy
D

3. Volumul cilindric care are ca bază domeniul D şi este limitat sus de

suprafaţa z = f(x, y) este:
V   f x, y dxdy
D

Formula rezultată din definiţia integralei duble.

4. Centrele de greutate ale plăcilor plane.
Considerăm o placă plană D, neomogenă, de densitate  (x, y).
Fie D = (1, 2, ... , p) o diviziune a domeniului D şi 1, 2, ... , p ariile
subdomeniilor (plăcuţelor) 1, 2, ... , p, respectiv. Dacă presupunem că masa
unei plăcuţe k este concentrată în punctul Pk (xk, yk), atunci masa unei plăcuţe k
este  (xk, yk)  k, iar centrul de greutate al celor p plăcuţe are coordonatele:
p p

 x x k k , y k k  y x k k , y k k

xG  k 1
p
, yG  k 1
p

 x
k 1
k , y k k  x
k 1
k , y k k

Dacă (n) este un şir de diviziuni ale domeniului D, cu  (n) 0, atunci

sumele integrale respective conduc la integrale duble relativ la domeniul D şi
deci:
 xG 
 xx, y dxdy , y
D

 yx, y dxdy
D

 x, y dxdy  x, y dxdy

G

D D

Dacă placa este omogenă, centrul de greutate are coordonatele:

xG 
 D
xdxdy
; yG 
 D
ydxdy
A A
Momente de inerţie.
Definiţie. Dacă M1, M2,... , Mn sunt n puncte materiale de mase m1, m2, ...
, mn respectiv, momentul de inerţie I al acestor n puncte materiale faţă de un
punct P (o dreaptă, un plan) este:
n
I   m k d2 k
k 1

unde dk este distanţa punctului Mk la P.

Considerăm diviziunea  = (1, 2, ... , p) a plăcii D şi masa unei plăcuţe
k este (xk, yk)  k. Momentele de inerţie pentru diviziunea  vor fi:

 
p
I0   x k2  y k2 x k , y k  k faţă de origine
k 1

p
I0 x   y k2 x k , y k k faţă de 0x
k 1

p
I0 y   xk2 xk , yk  k faţă de 0y
k 1

Considerăm un şir de diviziuni (n) de normă  (n) 0 când n   şi

vom obţine momentele de inerţie:

I0   x, y  x 2  y 2 dxdy
D

I0 x   x, y  y 2 dxdy I0 y   x, y  x 2 dxdy
D D

3.5 Exerciţii
Să se calculeze integralele duble:
1. I   x  y dxdy , D fiind domeniul limitat de curbele:
D
 (c1) x2 = y, (c2) y2 = x

x  y dy  0 x  21 x  x dx 

1 x 1
I   dx  x  x2  4

 
2
0 x
1.
5 4 2 5
2 1 x 1 x 1 x 1 3
 x 2
   
5 0
4 0
4 0
10 0
10
2. I   x  y  dxdy pe domeniul (D) x2 + y2  2x.
2
D

Se trece la coordonatele polare:

x  r cos 

y  r sin 
Dx, y 
dxdy  drd  rdrd
Dr, 

I   r 3 cos   sin  drd   2 cos   sin 
2 cos 
 r 3 dr 
2 2
D  0
2
  
 4

2
 cos   sin  2
cos d  4  cos d  8  cos 5  sin  d 
4

2

4

2

2 2 2

 1 3   cos 6  
 3
 4  2     8 2  .
2 2 4  6  

2
 2 

Test de autoevaluare 1
1. Să se calculeze următoarele integrale.
a Să se calculeze integrala dublă,
I1   4  x  y 2 dxdy 
2

unde domeniul D este delimitat de dreptele x = 0, x = 1, y = 0, y = 3/2.

b. I   x 2  3xy  y 3 dxdy
D

domeniul D fiind dreptunghiul  1 x  3; 0  y  5

3.6 Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Soluţii la testul 1:
1 
    
3/ 2 3/ 2
1 35
a. I1    4  x  y dx  dy    4  3  y  dy 
2 2 2

0 0  0  8

 x   
3 5
2
 3xy  y dxdy   dx  x 2  3xy  y 3 dy 
3

D 1 0
5
3
 3x y4  3
 75 625 
   x 2 y  y 2   dx    5x 2  x   dx 
1 
1
2 4 0 2 4 
3
5 75 625  1
 x3  x2  x   168
3 4 4  1 3