Integrale improprii cu parametru

R
1
sin tx
Utilizând criteriul lui Dirichlet putem ar¼
ata c¼
a integrala x dx este con-
0
vergent¼
a pentru orice t 2 R; adic¼
a este bine de…nit¼
a funcţia I : R ! R;
Z1
sin tx
I(t) = dx:
x
0

Exemplul anterior ne arat¼

a c¼
a putem considera şi integrale improprii cu para-
metru.
Fie f : [a; b) ! R (b poate … şi +1):
Rb Rb
De…nim I(y) = f (x; y)dx oridecâte ori integrala f (x; y)dx este conver-
a a
gent¼
a.
Ne intereseaz¼a condiţiile în care propriet¼aţile funcţiei f (existenţa limitei,
continuitatea, derivabilitatea, integrabilitatea) se transmit la funcţia I:
Pentru aceasta avem nevoie de urm¼ atoarea noţiune:
Rb
De…niţie: Spunem c¼ a integrala f (x; y)dx este uniform convergent¼a pe
a
la I( ) dac¼
a 8" > 0 exist¼
a 2 [a; b) astfel încât 8 2 ( ; b)

Z
f (x; y)dx I(y) < "; pentru orice y 2 :
a

Criterii de convergenţ¼
a uniform¼
a
Criteriul lui Weierstrass
Fie f : [a; b) ! R: Dac¼ a exist¼
a g : [a; b) ! R astfel încât:
a) jf (x; y)j g(x) 8y 2 ;
bR 0
b) g(x)dx este convergent¼
a;
a
bR 0
atunci f (x; y)dx este uniform şi absolut convergent¼
a pe .
a

1
 Criteriul lui Dirichlet
bR 0
Fie f; g : [a; b) ! R: Dac¼
a f (x; y)dx are integralele parţiale m¼
argi-
a
RA
nite uniform pe (9K > 0 astfel încât f (x; y)dx K; 8A 2 [a; b); 8y 2 )
a
iar g este descresc¼
atoare în raport cu x pentru orice y 2 şi lim g(x; y) = 0
x%b
bR 0
uniform când y 2 , atunci f (x; y)g(x; y)dx este convergent¼
a uniform în
a
raport cu y pe .
R
1
sin(tx)
Exemplu: x dx este uniform convergent¼
a pentru t 2 [ ; 1) cu > 0.
0
1
Luând f (x; t) = sin(tx) şi g(x; t) = x observ¼
am c¼
a se veri…c¼
a ipotezele
criteriului lui Dirichlet.

Criteriul lui Abel

bR 0
Fie f; g : [a; b) ! R: Dac¼
a f (x; y)dx este convergent¼
a uniform în
a
raport cu y pe iar g este monoton¼ a în raport cu x pentru orice y 2 şi
este m¼arginit¼ a uniform (9M > 0 astfel încât jg(x; y)j M; 8x 2 [a; b); 8y 2 )
bR 0
atunci f (x; y)g(x; y)dx este convergent¼
a uniform în raport cu y pe .
a
R
1
kx sin(x)
Exemplu: e x dx este uniform convergent¼
a în raport cu k 0.
0

În continuare sunt prezentate rezultate care asigur¼

a transferul propriet¼
aţilor
de la funcţia f la funcţia I.

Teorem¼ a (trecerea la limit¼ a)

Fie y0 un punct de acumulare pentru : Dac¼ a
a lim f (x; y) = l(x) uniform în raport cu x pe orice interval compact
a) exist¼
y!y0
inclus în [a; b);
bR 0
b) f (x; y)dx este convergent¼
a uniform în raport cu y pe o vecin¼
atate a
a
lui y0 ;
bR 0
atunci l(x)dx este convergent¼
a şi
a

bZ 0 bZ 0

lim f (x; y)dx = lim f (x; y)dx:

y!y0 y!y0
a a

Teorem¼ a (continuitatea)
Fie f : [a; b) [c; d] ! R: Dac¼ a
a) f ( ; ) este continu¼
a pe [a; b) [c; d];

2
 bR 0
b) f (x; y)dx este convergent¼
a uniform în raport cu y pe [c; d];
a
atunci I este continu¼
a pe [c; d].

Teorem¼ a (derivabilitatea)
Fie f : [a; b) [c; d] ! R continu¼ a pe [a; b) [c; d]: Dac¼ a
a) exist¼a @f
@y : [a; b) [c; d] ! R şi este continu¼
a pe [a; b) [c; d];
bR 0
@f
b) @y (x; y)dx este convergent¼a uniform în raport cu y 2 [c; d];
a
bR 0
atunci f (x; y)dx este convergent¼
a uniform pe [c; d]; I este derivabil¼
a şi
a

bZ 0
0 @f
I (y) = (x; y)dx:
@y
a

Teorem¼ a (integrabilitatea)
Fie f : [a; b) [c; d] ! R. Dac¼ a
a) f ( ; ) este continu¼a pe [a; b) [c; d];
bR 0
b) f (x; y)dx este convergent¼a uniform pe [c; d];
a

atunci I este integrabil¼

a pe [c; d] şi
0 1 0 1
Zd Zb Zb Zd
@ f (x; y)dxA dy = @ f (x; y)dy A dx:
c a a c

Exemplu
1) S¼
a se arate c¼
a pentru orice jaj < 1;
Z 2 1 + a sin x dx
ln = arcsin a:
0 1 a sin x sin x
1 + a sin x 1
Pe intervalul (0; 2 ] avem ln 0 iar
1 a sin x sin x
1 + a sin x 1 =0
lim x ln = 2a 2 R
x&0 1 a sin x sin x

de unde se obţine c¼
a este bine de…nit¼
a funcţia I : ( 1; 1) ! R;
Z 2 1 + a sin x dx
I(a) = ln :
0 1 a sin x sin x

3
 Consider¼
am funcţia f : (0; 2 ] ( 1; 1) ! R;
1 + a sin x 1
f (x; a) = ln :
1 a sin x sin x
a pe (0; 2 ]
Aceasta este o funcţie continu¼ ( 1; 1); exist¼
a
@f
: (0; ] ( 1; 1) ! R;
@a 2
şi este continu¼a @f 2
@a = 1 a2 sin2 x :
Fie [ c; c] ( 1; 1):
R
Cum 02 @f @a (x; a)dx este convergent¼ a uniform în raport cu a 2 [ c; c]; atunci
R2
0
f (x; a)dx este convergent¼ a uniform pe [ c; c]; I este derivabil¼
a şi
Z 2 Z 2
@f 2
I 0 (a) = (x; a)dx = dx:
0 @a 0 1 a sin2 x
2

1
Facem schimbarea de variabil¼
a tgx = t obţinând dx = 1+t 2 dt şi

Z 2 Z 1 Z 1
2 2 1 2dt
I 0 (a) = 2 dx = 2 2
dt = =
0
2
1 a sin x 0
2
1 a 1+t2t 1 + t 0 1 + (1 a2 )t2
2 p
= p arctg 1 a2 t t=1 = p :
1 a2 t=0 1 a2
Se obţine astfel c¼
a I(a) = arcsin a + C: Valoarea constantei C o vom obţine
dând o valoare particular¼ a lui a.
Se vede imediat c¼ a I(a) = 0, deci C = 0; prin urmare I(a) = arcsin a:
R
1 2
p
2) S¼
a se arate c¼ a e x dx = 2 :
0
Pentru studiul convergenţei este su…cient s¼
a studiem convergenţa integralei
Z1
x2
e dx:
1
x2 x
Deoarece 0 e e ; 8x 1;
Z1 Z1
x2 x x 1 x 1 1
e dx e dx = e j1 = ( lim e e )= (C):
x!1 e
1 1

Z1
x
Deci e dx este convergent¼
a, prin urmare, conform criteriului de comparaţie
1
Z1
x2
cu inegalit¼
aţi, obţinem c¼
a e dx este convergent¼
a, de unde rezult¼
a c¼
a şi
1
Z1
x2
e dx este convergent¼
a.
0

4
 Acum vom determina valoarea integralei. Folosind substituţia x = ut, cu
u > 0 …xat, obţinem c¼
a dx = udt şi
Z1
u2 t2
I= e udt:
0

Pe de alt¼
a parte

01 1 01 1
Z1 Z1 Z1 Z Z1 Z
x2 u2 @ e x2 u2 u2 t2 u2
I2 = e dx e du = dxA e du = @ e udtA e du =
0 0 0 0 0 0
01 1 01 1
Z1 Z Z1 Z
@ e u2 t2 u2 u2 t2 u2
= ue dtA du = @ e ue duA dt =
0 0 0 0
01 1 !
Z1 Z Z1 (1+t2 )u2 Z1
@ e (1+t2 )u2 e dt 1
= uduA dt = u=1 dt = = arctgt t=1 = :
2(1 + t2 ) u=0 2(1 + t2 ) 2 t=0 4
0 0 0 0

R
1
x2
p
De unde se obţine c¼
aI = e dx = 2 : Este uşor de veri…cat c¼
a funcţi-
0
ile care intervin veri…c¼
a condiţiile teoremei care permite schimbarea ordinii de
integrare.
Integrale improprii remarcabile
I) Integrala Dirichlet
Z1
sin tx
dx = .
x 2
0

Soluţie:
R
1
sin tx
Vom studia propriet¼
aţile funcţiei F (t) = x dx, t 2 R.
0
sin tx
Vom considera funcţia f : [0; 1) R ! R, de…nit¼
a prin f (x; t) = x ;x 6= 0;
t; x = 0:
R
1
Se observ¼
a cu uşurinţ¼
a c¼
a f este continu¼
a şi c¼
a F (t) = f (x; t)dx:
0
Cum F (0) = 0 iar pentru t 6= 0; din criteriul lui Dirichlet, obţinem c¼ a
R
1
sin tx
R
1
1
x dx
este convergent¼
a ( sin txdx are integralele parţiale m¼
arginite iar x &
0 0
0; pentru x ! 1), rezult¼a c¼
a funcţia F este bine de…nit¼
a.
R sin tx
1
Pentru a continua studiul integralei x dx vom folosi o integral¼
a ajut¼
a-
0
toare.
e kx sinxtx ; x 6= 0;
Fie k 0 …xat şi g : [0; 1) R ! R, de…nit¼
a prin g(x; t) =
t; x = 0:

5
 R
1
e kx
Dac¼
a t 6= 0; cum sin txdx are integralele parţiale m¼
arginite iar x este
0
e kx R
1
descresc¼
atoare şi x & 0 pentru x ! 1; g(x; t)dx este convergent¼
a. Dac¼
a
0
R
1
t = 0; g(x; t)dx este convergent¼
a deoarece g(x; t) = 0: De aici se obţine c¼
a este
0
R
1
bine de…nit¼
a funcţia G : R ! R; dat¼
a prin G(t) = g(x; t)dx:
0
Dac¼a …x¼ am c; d 2 R astfel încât 0 < c < d; obţinem:
a @g
a) exist¼ @t : [0; 1) [c; d] ! R şi este continu¼a pe [0; 1) [c; d] ( @g
@t (x; t) =
kx
e cos tx; 8(x; t) 2 [0; 1) [c; d]);
R kx
1
b) deoarece @g @t (x; t) = e kx
cos tx e kx
8 t 2 [c; d] iar e dx este
0
R
1
@g
convergent¼
a, obţinem c¼
a @t (x; t)dx converge uniform în raport cu t pe [c; d].
0
R
1
@g
Din a) şi b) rezult¼
a c¼ a pe [c; d] şi G0 (t) =
a G este derivabil¼ @t (x; t)dx =
0
k
t2 +k2 ;
pentru orice t 2 [c; d]: Cum c; d au fost aleşi arbitrar cu proprietatea c¼ a
k
0 < c < d; obţinem c¼a G este derivabil¼a pe [0; 1) şi G0 (t) = t2 +k 2 8t 2 [0; 1);

a G(t) = atctg kt +C pentru orice t 2 [0; 1). Deoarece G(0) = 0 obţinem

adic¼
a G(t) = atctg kt pentru orice t 2 [0; 1):
c¼
R
1
Dac¼a privim integrala e kx sinxtx dx ca o integral¼ a care depinde de para-
0
metrul k 0 se observ¼
a c¼a putem aplica Criteriul lui Abel (e kx monoton¼a
kx
R sin tx
1
în raport cu x 2 [0; 1) şi e 1 8x 0; 8k 0 iar x dx converge
0
uniform în raport cu k 0 deoarece nu depinde de k), de unde obţinem c¼a
R kx sin tx
1
e x dx converge uniform în raport cu k 0: Funcţia g …ind continu¼
a
0
în raport cu variabila k şi funcţia G va … continu¼
a în raport cu variabila k; de
unde se obţine c¼
a
Z1 Z1
sin tx kx sin tx
F (t) = dx = lim e dx
x k&0 x
0 0
Z1
kx sin tx t
= lim e dx = lim atctg = ; 8t > 0:
k&0 x k&0 k 2
0

Pentru t < 0 se procedeaz¼

a în mod analog.

6
 II) Integrala Gauss (sau integrala Euler–Poisson)

Z1
x2
p
e dx = .
1

Valoarea integralei se obţine imediat din valoarea integralei de la exemplul

2:
Z1 Z0 Z1 Z1
x2 x2 x2 x2
p
e dx = e dx + e dx = 2 e dx = :
1 1 0 0

III) Integralele Fresnel

Z1 Z1
2
S= sin(x )dx; C = cos(x2 )dx.
0 0

Soluţie:
Folosind substituţia x2 = t obţinem
Z1
sin(t)
S= p dt;
2 t
0

aceasta …ind convergent¼a conform criteriului lui Dirichlet.

R
1 2
p p
a e x dx = 2 : F¼
Din exemplul 2 ştim c¼ acând substituţia x = u t obţinem
0

pZ Z1
1 p
tu2 1 2 tu2
t e du = a p =p
; adic¼ e du:
2 t
0 0

Acum obţinem
0 1
Z1 Z1 Z1
sin(t) 1 2
S = p dt = @ p e tu duA sin(t)dt =
2 t
0 0 0
0 1
Z1 Z1 Z1 r
1 @ tu 2
A 1 1 1
= p e sin(t)dt du = p du = :
1 + u4 2 2
0 0 0

La ultima integral¼
a s-a folosit faptul c¼
a

u4 + 1 = (u2 + 1)2 2u2 :

Valoarea pentru C se poate calcula în mod analog.

7
 IV) Formula lui Froullani
Fie 0 < a < b si …e f : [0; 1) ! R o funcţie continu¼a şi marginit¼ a.
R 1 f (t)
S¼
a se demonstreze c¼ a dac¼ a lim f (x) = 0 sau integrala a dt este con-
x!1 t
vergent¼
a atunci Z 1
f (bx) f (ax) a
dx = f (0) ln :
0 x b
Soluţie:
R 1 f (bx) f (ax) RA f (bx) RA f (ax) R bA f (t) R aA f (t)
0 x dx = lim " x dx " x dx = lim b" t dt a" t dt =
"&0 "&0
A%1 A%1
R bA f (t) R b" f (t)
lim dt lim dt:
A%1 aA t "&0 a" t
R b" f (t) R b"1
Din continuitatea funcţiei f avem lim dt = lim f ( " ) dt = f (0) ln ab
"&0 a" t "&0 a" t
( " 2 [a"; b"]).
R bA f (t)
Dac¼a lim f (x) = 0 atunci se arat¼
a în mod analog c¼
a lim aA t dt =
x!1 A%1
R 1 f (t)
lim f (x) ln ab = 0: Pe de alt¼
a parte, dac¼a a dt este convergent¼
a, atunci
x!1 t
pentru orice " > 0 g¼ asim un prag A" astfel încat pentru orice A1 ; A2 > A"
RA R bA
avem A12 f (t) lim aA f (t)
t dt < "; de unde A%1 t dt < ": Cum " a fost ales arbitrar
R bA f (t)
obţinem c¼a lim aA t dt = 0; ceea ce încheie demonstraţia.
A%1
Observaţie: Dac¼
a lim f (x) = l atunci aplicând rezultatul anterior funcţiei
x!1
g(x) = f (x) l obţinem c¼
a
Z 1
f (bx) f (ax) a
dx = (f (0) l) ln :
0 x b

V) Integralele lui Euler

Funcţia Gama:
Z1
(p) = xp 1
e x
dx; p > 0 (integral¼
a de sp. I)
0

Funcţia Beta:

Z1
(p; q) = xp 1
(1 x)q 1
dx; p > 0; q > 0 (integral¼
a de sp. II)
0

Propriet¼
aţi:
1) este continu¼
a pe (0; 1);
2) este continu¼
a pe (0; 1) (0; 1);
3) (p + 1) = p (p); 8p > 0;

8
 p
4) ( 12 ) = ; (n) = (n
1)!; 8n 2 N ;
Z1
5) 2 C 1 (0; 1); (k) (p) = xp 1 e x (ln x)k dx; 8p > 0;
0
6) convex¼
a, ln convex¼a;
np n!
7) (p) = lim p(p+1):::(p+n) ; 8p > 0 (Euler);
n!1
8) (p; q) = (q; p); 8p > 0; q > 0;
q 1
9) Dac¼
a q > 1 atunci (p; q) = p+q 1 (p; q 1); 8p > 0;
10) (p; q) = (p) (q)
(p+q) ; 8p > 0; q > 0 (Dirichlet);
p
11) (p) (p + 12 ) = 21 2p (2p); 8p > 0 (Legendre);
1
Y
p 1 p
12) (p) = e p 1 + kp e k ; 8p > 0 (Weierstrass )
k=1
unde = lim (1 + 21 + ::: + n1 ln n);
n!1
13) Formula argumentului complementar (Euler’s Re‡ection Formula):

(p) (1 p) = ; 8p 2 (0; 1);

sin(p )
0
14) (1) = (2) = 1; 9p0 2 (1; 2) a.î. (p0 ) = 0; p0 1; 5; (p0 ) 0; 9
(p0 punct de minim);

Consecinţe:
1
Y
x2
i) sin(x) = x 1 2 k2 ; x 2 R (Weierstrass);
k=1
1
Y
2k 2k
ii) 2 = 2k 1 2k+1 ; x 2 R (Wallis);
k=1
1
X 1
X
2 4
1 1
iii) k2 = 6 , k4 = 90 .
k=1 k=1
Soluţie:
Studiind convergenţa celor dou¼ a integrale, se va ar¼
ata c¼
a funcţiile şi sunt
bine de…nite.
Pentru a demonstra primele dou¼ a puncte se arat¼a c¼
a sunt indeplinite ipotezele
teoremei de transfer a continuit¼ aţii, astfel obţinându-se c¼
a funcţiile şi sunt
continue pe domeniul de de…niţie.
3) Pentru a ar¼ ata c¼
a (p+1) = p (p); p > 0 se poate folosi metoda integr¼ arii
prin p¼ arţi.
4) Se arat¼a cu uşurinţ¼
a c¼
a (1) = 1!: Dându-i lui p valori numere naturale în
relaţia de la 3), prin metoda inducţiei matematice, obţinem c¼ a (n) = (n 1)!;
8n 2 N :
Pentru a calcula ( 21 ) facem schimbarera de variabil¼ a x = t2 şi obţinem
Z1 Z1
1 p 1 x t2
p
( )= x e dx = 2 e dt = :
2
0 0

9
Ultima relaţie rezulta din exemplul 2 prezentat anterior.
5) Dac¼a not¼ am

f (x; p) = xp 1
e x
; (x; p) 2 (0; 1) (0; 1);

se constat¼
a c¼
a
@kf
(x; p) = xp 1
e x
(ln x)k
@pk
şi c¼
a este o funcţie continu¼
a.
Folosind spre exemplu criteriul lui Weierstrass de convergenţ¼
a uniform¼
a, se
arat¼
a c¼a pentru orice k 2 N
Z1
@kf
(x; p)dx
@pk
0

converge uniform, ceea ce demonstreaz¼

a c¼
a 2 C 1 (0; 1) şi c¼
a
Z1 Z1
(k) @kf
(p) = (x; p)dx = xp 1
e x
(ln x)k dx; 8p > 0; k 2 N :
@pk
0 0

00
6) Se constat¼ a cu uşurinţ¼
a c¼
a (p) > 0; 8p > 0, deci funcţia este convex¼
a.
Propriet¼aţile funcţiei ne garanteaz¼
a c¼
a funcţia g : (0; 1) ! R; g = ln
este derivabil¼ a de dou¼a ori şi
00
h 0
i2
00
(p) (p) (p)
g (p) = 2 :
[ (p)]

00
h 0
i2
Faptul c¼
a (p) (p) (p) 0 rezult¼
a imediat deoarece

00
h 0
i2
2
(p) (p) (p) = klnk k1k [hln; 1i] 0;

unde
Z1
hf; gi = f (x)g(x)xp 1
e x
dx
0

este un produs scalar iar k k este norma indus¼a de acesta.

00
Cum g 0 obţinem c¼a funcţia ln este convex¼a.
7) Deoarece funcţia ln este convex¼
a, pentru orice p 2 (0; 1) au loc inega-
li¼
aţile

ln (n) ln (n 1) ln (n + p) ln (n) ln (n + 1) ln (n)

:
n (n 1) (n + p) n (n + 1) n

10
 Folosind propriet¼
aţile funcţiilor ln şi obţinem c¼
a
p
n n n!
(p) (p);
n+p p(p + 1):::(p + n)
de unde, prin trecere la limit¼
a n ! 1 avem
np n!
(p) = lim ; 8p 2 (0; 1):
n!1 p(p + 1):::(p + n)

Deoarece (p+1) = p (p); se poate ar¼ ata c¼

a relaţia anterioar¼
a are loc pentru
orice p > 0:
8) Rezult¼
a imediat dac¼ a efectu¼
am schimbarea de variabil¼ a x = 1 t.
9) Integrând prin p¼
arţi obţinem c¼
a
Z1 Z1
q 1 p q 2 q 1
(p; q) = x (1 x) dx = xp 1
xp 1
(1 x) (1 x)q 2
dx =
p p
0 0
Z1 Z1
q 1 p 1 q 2 q 1
= x (1 x) dx xp 1
(1 x)q 1
dx =
p p
0 0
q 1
= [ (p; q 1) (p; q)]
p
de unde obţinem relaţia dorit¼
a.
10) Dac¼ a în integrala prin care este de…nit¼
a funcţia facem schimbarea de
variabil¼
a x = ty, unde t 0, obţinem
Z1
(p)
= yp 1
e ty
dy:
tp
0

Înlocuind p cu p + q (q > 0) şi t cu 1 + t, obţinem

Z1
(p + q)
= y p+q 1
e (1+t)y
dy:
(1 + t)p+q
0

aţi cu tp
Înmulţind ambii membri ai acestei egalit¼ 1
şi integrând în raport cu
t pe intervalul (0; 1), obţinem
0 1
Z1 Z1 Z1
tp 1
(p + q) dt = @ tp 1 y p+q 1
e (1+t)y
dy A dt:
(1 + t)p+q
0 0 0

În integrala din membrul stâng, dac¼

a facem schimbarea de variabil¼
a x =
t
1+t obţinem

Z1 Z1
tp 1
dt = xp 1
(1 x)q 1
dx = (p; q):
(1 + t)p+q
0 0

11
În integrala din membrul drept, pentru p > 1 şi q > 1 se poate ar¼
ata c¼
a se poate
schimba ordinea de integrare, obţinând:
0 1 0 1
Z1 Z1 Z1 Z1
@ tp 1 y p+q 1 e (1+t)y dy A dt = @ tp 1 y p+q 1 e (1+t)y dtA dy =
0 0 0 0
01 1
Z1 Z
= y p+q 1
e y @ tp 1
e ty
dtA dy =
0 0
Z1
= yq 1
e y
(p)dy = (p) (q):
0

Astfel avem
(p + q) (p; q) = (p) (q) pentru p > 1 şi q > 1:
Pentru p > 0 şi q > 0, folosind relaţia de la punctul 9) avem
p+q p+q p+qq+1+q
(p; q) = (p; q + 1) = (q + 1; p) = (q + 1; p + 1) =
q q q p
p + q q + 1 + q (p + 1) (q + 1) (p) (q)
= = :
q p (p + 1 + q + 1) (p + q)
11) Din cele ar¼
atate la punctul anterior, pentru p > 0 şi q > 0 avem
Z1
(p) (q)
(p; q) = xp 1
(1 x)q 1
dx = :
(p + q)
0
1+t
Pentru p = q, efectuând substituţia x = 2 , obţinem
Z1 Z1 p 1
(p) (p) p 1 p 1 1 1+t 1 t
= x (1 x) dx = ( )p 1
dt =
(2p) 2 2 2
0 1
Z1 Z1
1 2 p 1 1
= (1 t ) dt = (1 t2 )p 1
dt:
22p 1 22p 2
1 0

Pe de alt¼
a parte, dac¼
a în funcţia facem substituţia x = t2 , obţinem
Z1 Z1
p 1 q 1
(p; q) = x (1 x) dx = 2 t2p 2
(1 t2 )q 1
tdt
0 0

deci
Z1
1
( ; p) = 2 (1 t2 )p 1
dt
2
0

12
 Combinând ultimele rezultate obţinem

1 ( 1 ) (p)
22p 1
(p) (p) = (p + p) ( ; p) = (2p) 2 1 ;
2 (p + 2 )

deci
1 1 p
(p) (p + ) = 21 2p ( ) (2p) = 21 2p
(2p):
2 2
12) Se foloseşte proprietatea de la 7) şi faptul c¼
a
1 1 1 1
np = ep ln n = ep(ln n 1 2 ::: n) ep(1+ 2 +:::+ n )

13) Pe (0; 1) de…nim funcţia

(1 + p) (1 p)
Q(p) = sin( p)
p
Se arat¼
a c¼
a poate … prelungit¼
a prin continuitate în punctele 0 şi 1 cu valoarea
1:
Folosind relaţia de la punctul 11) obţinem

p p+1 (1 + p2 ) (1 p
2) p (1 +
p+1
2 ) (1
p+1
2 ) p+1
Q( )Q( ) = p sin( ) p+1 sin( )=
2 2 2 2 2
2
2 (1 + p2 ) ( 32 + p2 ) ( 12 p2 ) (1 p
2 )
= 2 p (p + 1)
sin( p) =
1 (2+p)
p p
2 2 (2 + p)21 (1 p) (1 p)
= 2 p (p + 1)
sin( p) =

(1 + p) (1 p)
= sin( p) = Q(p);
p
deci
p p+1
Q( )Q( ) = Q(p):
2 2
Logaritmând expresia anterioar¼
a obţinem
p p+1
ln Q( ) + ln Q( ) = ln Q(p):
2 2
not
Funcţia g = ln Q este o funcţie de dou¼
a ori derivabil¼
a şi
1 00 p 1 00 p + 1 00
g ( )+ g ( ) = g (p):
4 2 4 2
00
Notând M = sup g (p) , obţinem
p2[0;1]

1 1 1
M M + M = M;
4 4 2

13
deci M = 0; ceea ce impli¼
a faptul c¼
a g este o funcţie liniar¼
a, adic¼
a

ln Q(p) = ap + b ) Q(p) = eap+b :

Deoarece Q(0) = 1 obţinem b = 0 iar din relaţia Q( p2 )Q( p+1

2 ) = Q(p) obţinem

p p+1
ea 2 ea 2 = eap , adic¼
a a = 0:

Astfel am obţinut c¼ a Q(p) = 1 pentru orice p 2 [0; 1], astfel …ind …nalizat¼
a
demonstraţia.
14) Rezult¼ a din calcule.

Pentru demonstraţia consecinţei i), din 13) obţinem c¼

a

sin(p ) = ; 8p 2 (0; 1):

(p) (1 p)

Din 12), pentru orice p 2 (0; 1);

1
(1 p) Y 1 1
(1+:::+ n n
ln n)(1 p) Y 1
e 1 p 1 p e k+1 p 1 p
(1 p) = 1+ e k = lim e k =
1 p k n!1 1 p k
k=1 k=1
1
(1+:::+ n n
ln n)( p) Y 1 1
Y 1
ne k+1 p p
p p p
= lim e k =e 1 e k :
n!1 n+1 p k k
k=1 k=1

De unde obţinem c¼
a
1
Y p2
sin(p ) = 1 1 =p 1 ; 8p 2 (0; 1):
p
Y 1 p
Y 1 p k2
e p p p k=1
p 1+ k e k e 1 k e k

k=1 k=1

Luând p = x obţinem consecinţa i).

Consecinţa ii) se obţine identi…când coe…cienţii lui x3 în i) şi dezvoltarea
funcţiei sin în serii de puteri.
Pentru consecinţa iii) se procedeaz¼
a la fel, ţinând seama de faptul c¼a

1 1
!2
X 1 X 1 X 1
= 2
k4 k2 i2 j 2
k=1 k=1 1 i<j n

iar coe…cientul lui x4 în

1
Y
sin( x) x2
= 1
x k2
k=1
X
1
este i2 j 2 :
1 i<j n

14