1

x2
Tema: 1e 2 dx

Calculul integralei
definite
b


4e
f ( x ) dx  ln( 8x  3)
2e
a
1. Formularea problemei integrării numerice

Se cere de calculat integrala definită:

b


a
f ( x)dx (1)

Se ştie că f: [a,b]→R este o funcţie continuă, atunci integrala

există şi pentru calcularea ei, în cazul cînd se cunoaşte o
primitivă F(x) a funţiei f(x), poate fi utilizată formula Leibniz-
Newton Y
y=f(x)
b 6

   f ( x)dx  F (b)  F (a) (2) 4

T
b
2
(Aria(T)=  f ( x)dx
a ) a
X
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. Formularea problemei integrării numerice
În majoritatea cazurilor, însă, nu se reuşeşte exprimarea primitivei prin funcţii
elementare cunoscute. Astfel, determinarea exactă a primitivei este imposibilă,
deci este necesară calcularea aproximativă a integralei, utilizînd valorile cunoscute
ale funcţiei de sub integrală în anumite puncte, numite noduri. Formulele ce se
utilizează pentru aproximarea integralelor definite se numesc cuadraturi. În aşa
mod se foloseşte formula:
b n
   f ( x)dx   Pi f ( xi )  Rn ( f ) (3)
a i 0

unde
Y
Rn ( f ) caracterizează eroarea formulei de aproximare a y=f(x)
6
integralei, numită şi restul cuadraturii.
xi (i  0  n) sînt nodurile formulei.
4
T
b
2
(Aria(T)=  f ( x)dx
) a
În funcţie de modul de specificare a nodurilor şi a 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
X

coeficienţilor numerici pot fi obţinute diferite tipuri de

cuadraturi de forma ecuaţiei de ami sus.
 1. Formularea problemei integrării numerice
Fundamentarea
conceptului formulelor de
cuadratură, ce vor fi
examenate în continuare,
se sprijină pe sensul
geometric al integralei de
forma (1) care pentru o
funcţie f(x) pozitivă pe [a,
b] reprezintă aria
subgraficului funcţiei,
adică a “trapezului
curbiliniu” T, mărginit de
graficul funcţiei, dreptele
x=a, x=b şi axa absciselor

Metoda dreptunghiurilor Metoda trapezelor

2. Metoda dreptunghiurilor
Fie f: [a, b]→R o funcţie continuă, iar  n  (a  x0  x1  ...  xn  b)
este o diviziune echidistantă a intervalului [a,b]. Ideea metodei
constă în aproximarea funcţiei de sub integrală pe intervalul
x x i  0  n  1 printr-o constantă de forma f (ci ), ci  xi , xi1  .
i , i 1
Prin urmare, integrala pe intervalul considerat se aproximează
după cum urmează:
xi 1 xi1

 f ( x)dx   f (c )dx  x
xi xi
i i 1  xi   f (c i )

Adică cu aria dreptunghiului de lăţimea h  ( xi 1  xi ) şi înălţimea

f (ci ).
Luînd drept puncte “intermediare” cîn i suma integrală,
corespunzătoare lui  n , capetele stîngi, capetele drepte sau
mijlocul fiecărui interval [ xi , xi 1 ] , vom obţine respectiv:
2. Metoda dreptunghiurilor
Metoda dreptunghiurilor de stînga
b n 1
   f ( x)dx  h f ( xi )  Sn ( f )
a i 0
Y

y  f (x) f ( xi )

h
Si
0 10

X
a  x0 xn 1 x1 x2 xi xi 1 xn 1 xn  b
2. Metoda dreptunghiurilor
Dreptunghiurile de dreapta
b n
   f ( x)dx  h f ( xi )  Dn ( f )
a i 1
Y

y  f (x) f ( xi )

h
Si
0 10

X
a  x0 xn 1 x1 x2 xi xi 1 xn 1 xn  b
2. Metoda dreptunghiurilor
Dreptunghiurile medii
b n 1
   f ( x)dx  h f ( xi  h / 2)  M n ( f )
a i 0

y  f (x) f ( xi )

Si
0 10

X
a  x0 xn 1 x1 x2 xi xi 1 xn 1 xn  b
 start – variabila ce specifică
[a,b] – intervalul de integrare;
Început varianta formulei dreptunghiurilor:
M – majorantul modulului
start =0, pentru formula
derivatei funcţiei;
dreptunghiurilor de stânga;
n – numărul de divizări
ale intervalului; (b  a) start  h start =1- medii; start =2- de
h : ; x : a  ; Intg : 0 dreapta
Intg – valoarea n 2
integralei;

De la i=1
până la i=n

Intg:=Intg+f(x); x:=x+h

DA NU
Dacă
k:=4 k:=2
start=1

(b  a) 2  M
Sfârşit Intg : Intg  h; Eps :
nk
 Început

DA Dacă NU
k:=4 start=1 k:=2

 (b  a) 2 M  x:=a+start*h/2;
n : trunc   1 h:=(b-a)/n;
 k  Eps  Intg:=0

De la i=1
până la i=n

Intg:=Intg+f(x); x:=x+h;

Sfârşit Intg:=Intg*h
Exemplu Turbo Pascal:
x 2

Fie funcţia f(x)  e ,x  [1,1] , fiind continuă, admite primitive.
2

Dar primitivele acestei funcţii nu pot fi exprimate prin funcţii

elementare, din care motiv nu putem calcula exact valoarea
integralei
1 x2

e
1
2
dx

Astfel, putem aplica cele două metode de calculare a integralei,

utilizând programele TP:

Rezultate executării programului, pentru n=100:

Varianta: Valoarea integralei: Precizia:
De stânga: 1,71 0,012
Medii: 1,711 0,0062
De dreapta: 1,71 0,012
Exemplu Turbo Pascal:
Rezultatele executării programului, pentru Eps =0.001, sânt:

Varianta: Valoarea integralei: Numărul de diviziuni:

De stânga: 1,7112 1241
Medii: 1,7112 607
De dreapta: 1,7112 1214

Reântoarcere la metode
 2. Metoda trapezelor
f ( xi 1 )  f ( xi )
xi

   f ( x)dx  h (h  xi  xi 1 )
xi 1
2
Y

y  f (x)

Ti
0 10

X
a  x0 xn 1 x1 x2 xi xi 1 xn 1 xn  b
M - majorantul modulului derivatei Intg - valoarea integralei;
de ordinul doi al funcţiei; start – variabila ce specifică
Început
n – numărul de diviziuni ale alternativa de aplicare a metodei:
intervalului; strat = ‘n’, pentru cazul când se dă
Eps – precizia de calcul; n ; start = ‘Eps’ – se dă Eps.

DA Dacă NU
start = ‘n’

(b  a)3  M  (b  a)M 
Eps : n : trunc (b  a)  1

12n 2  12  Eps 

(b  a) x : a  h;
h : ; Intg : 0
n

De la 1 pînă la n-1

Intg:=Intg+f(x); x:=x+h;
Intg:=h(f(a)+f(b)+2Intg)/2

Sfârşit
Sfîrşit
Calculul integralei 1
x2
1e 2 dx
definite Y

b y=f(x)


6

f ( x ) dx 4

T
a b

(Aria(T)=  f ( x)dx )
2

a
4e 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
X

 ln( 8x  3)
2e
Bibliografie

• S.Corlat, L.Ivanov , Calcul

numeric, Chişinău,2004
• A.Gremalschi, S.Corlat,
A.Braicov, Informatica, manual
cl.XII, Ştiinţa, 2010