Sunteți pe pagina 1din 14

CITIREA DATELOR DE LA

TASTATURĂ

Realizat: Prof.Catan Mariana


Citirea datelor de la tastatură

În mod obişnuit, tastatura vizualizatorului este


desemnată ca dispozitiv-standard de
intrare. Citirea datelor de la tastatură se
realizează prin apelul procedurilor
predefinite read sau readln. Lista parametrilor
actuali ai unui apel read sau readln poate să
includă variabile de tip integer, real,
char, inclusiv şir de caractere.
Apelul
read(x)
arene următorul efect. Dacă variabila x este de tip
integer sau real,atunci este citit întregul şir de
caractere care reprezintă valoarea întreagă sau
reală. Dacă x este de tip char, procedura citeşte un
singur caracter.
Apelul
read (x1, x2, . . ., xn)
este echivalent cu
read (x1); read (x2); . . ., read (xn).
Datele numerice introduse de la
tastatură trebuie separate prin spaţii
sau caractere de sfîrşit de linie.
Spaţiile dinaintea unei valori
numerice sunt ignorate. Şirul de
caractere care reprezintă o valoare
numerică se conformează sintaxei
constantelor numerice de tipul
respectiv. În caz contrar, este
De exemplu fie programul:
Program P45;
{ Citirea datelor numerice de
la tastatura }
var i, j : integer;
x, y : real;
begin
read (i, j, x, y) ;
writeln('Ati introdus:');
writeln(' i = ', i) ;
writeln('j = ', j);
writeln(' x=', x);
writeln(' y=', y) ;
end.
în care sînt citite de la tastatură valorile variabilelor i, j, x,
y.
După lansarea programul în execuţie, utilizatorul
tastează:
1<ENTER>
2<ENTER>
3.0<ENTER>
4.0<ENTER>
Pe ecran se va afişa:
Aţi introdus:
i=l
j=2
x=3.0000000000E+00
Acelaşi efect se va obţine şi la tastarea
numerelor într-o singură linie:
1 2 3.0 4.0<ENTER>

Dacă e necesar, numerele întregi,


introduse de utilizator, sînt convertite în
valori real De exemplu, în cazul
programului P4 5utilizatorul poate tasta
1 2 3 4<ENTER>
In mod obisnuit, tastatura este desemnata
ca dispozitiv-standard de intrare.
Citirea datelor de la tastatura se realizeaza
prin apelul procedurilor predefinite read sau
readln. Aceste doua proceduri apartin unit-
ului System care este deasemenea
predefinit(nu trebuie de declarat). Lista
parametrilor actuali a unui apel read sau
readln poate sa includa variabile de tip
integer, real, char si string.
Instrucţiunea Nul, If, Case, For

Instrucţiunea de efect Nul


Executarea acestei instrucţiuni nu are niciun efect
asupra variabilelor programului. Sintaxa instrucţiunii în
studiu este:
<Instrucţiunea de efect nul> ::=
Prin urmare în textul unui program instrucţiunea de
efect nul nu este reprezentată pun nimic. Întrucît
instrucţiunile unui program sînt despărţite între ele prin
delimitatorul ” ; „ , prezenţa instrucţiunii de efect nul
este marcată de apariţia acestui delimitator.
De exemplu, în textul:
x: = 4; ;;; y:=x+l
există 5 instrucţiuni dintre care 3 de efect nul.
În mod obişnuit, instrucţiunea de efect nul se
utilizează la etapa elaborării şi depanării a unor
programe complexe. Deşi efectul său la execuţie
este nul, inserarea sau eliminarea unei astfel de
instrucţiuni (mai exact, a simbolului ";") poate să
altereze semnificaţia programului.
Instrucţiunea if
Instrucţiunea de ramificare simpla if, in funcţie de
valoarea unei expresii de tip boolean, decide fluxul
execuţiei. Sintaxa instrucţiunii este:
<Instrucţiune if > ::= if <Expresie booleană>then
<Instrucţiune>
[ else<Instrucţiune>]
Diagrama sintactică a instrucţiunii în studiu este
prezentatăîn figura 3.7. Expresia booleana din
componenţa instrucţiunii if se numeşte condiţie.

S-ar putea să vă placă și