Criminalistica

Motode tehnici și
instrumente de
identificare
criminalistică
Realizat :Catan Mariana
 STEM
• ȘTIINȚA
•S -
•T - • TEHNOLOGIE

•E - • ENGINERIE

•M - • MATEMATICĂ
„Criminalistica- este o ştiinţă de dată
relativ recentă. Diferitele metode sau
practici folosite în activitatea organelor de
urmărire penală la descoperirea, ridicarea
şi examinarea urmelor infracţiunilor,
precum şi metodele folosite de experţi în
diferite ramuri de activitate ştiinţifică au
fost întrunite într-o singură disciplină abia
în a  doua jumătate a secolului XIX,
stabilindu-se metode proprii de cercetare
şi de delimitare precisă a obiectului.”
Criminalistica are un rol
deosebit în asigurarea bunei
pregătiri profesionale a tuturor
acelora care urmează să îşi
desfăşoare activitatea în
domeniul juridic, deoarece ea
porneşte de la datele  pe care
le furnizează diferite ştiinţe şi
de la experienţa generalizată a
organelor de urmărire penală,
stabilind metodele  şi
mijloacele cele mai
perfecţionate pentru
prevenirea infracţiunilor,
identificarea făptuitorilor şi
aflarea adevărului.
Fiind considerată o adevărată „ştiinţă
contra crimei”, criminalistica deţine o
structură complexă alcătuită din trei
ramuri distincte, dar strâns legate:
tehnica criminalistică (ce reuneşte
totalitatea metodelor tehnico-ştiinţifice
de descoperire, fixare, ridicare şi
examinare de laborator a urmelor
interesând fapta şi făptuitorul), tactica
criminalistică (ce formulează regulile de
organizare şi desfăşurare a activităţii
organelor de urmărire penală şi de
judecată) şi metodologia criminalistică
( ce recomandă mijloace specifice de
cercetare a infracţiunilor, în funcţie de
natura acestora).
Prin sarcinile specifice care-i revin criminalisticii în domeniul
prevenirii şi combaterii criminalităţii, în întregul sistem probator din
ţara noastră, ea îşi aduce o contribuţie esenţială la realizarea acestor
deziderate. Aşadar, criminalistica, asigură conţinutul ştiinţific al 
activităţii de investigaţie, cercetare şi expertiză criminalistică , la
nivelul ştiinţei şi tehnicii cele mai avansate, precum şi la îndeplinirea
cu competenţă a sarcinilor ce revin tuturor acelora aflaţi în prima linie
de luptă împotriva infracţionalităţii.
 Raportată la trăsăturile ştiinţei contemporane, criminalistică se
impune ca ştiinţă actuală, modernă, adânc ancorată în realităţile
sociale. În 1972,  profesorul Camil Suciu afirma despre criminalistă:
„Ea constituie o punte de legătură între ştiinţele naturii şi ştiinţele
juridice, prin intermediul metodele celei dintâi găsindu-şi aplicare în
procesul judiciar.” În acest context, ivirea unor discipline
intermediare ca, fizica judiciară, medicina judiciară, psihologia
judiciară, biocriminalistica, trebuie înţeleasă ca o consecinţă extrem
de favorabilă în planul ocrotirii unor valori ca adevărul şi dreptatea
Ca ştiinţă de sine statătoare criminalistica presupune elaborarea şi
aplicarea metodelor  şi mijloacelor specifice de prevenire a comiterii
de infracţiuni, totodată aceasta, elaborează şi aplică în practică
metodele şi mijloacele ştiinţifice şi tehnice pentru descoperirea,
fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor infracţiunii şi a altor
mijloace materiale de probă.
Criminalistica elaborează şi aplică metodele şi mijloacele tehnico
ştiinţifice de ordin tactic prin care se asigură efectuarea organizată,
operativă şi oportună a activităţilor  de urmărire penală, precum şi
metodele specifice de cercetare a diferitelor genuri de infracţiuni cu
respectarea strictă a tuturor normelor legale.
Sistemul criminalisticii cuprinde trei elemente definitorii  şi anume :
tehnica, tactica şi metodica criminalistică, fiecare având sarcinile o
motivaţie individuală precum şi o serie de sarcini specifice.
Tehnica criminalistică, studiază, elaborează şi aplică metodele şi
mijloacele  ştiinţifice specifice pentru descoperirea fixarea,
ridicarea, conservarea şi examinarea urmelor infracţiunilor,
efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice şi a expertizelor
criminalistice.
Din cadrul tehnicii criminalistice  fac parte: fotografia şi filmul
judiciar, traseologia judiciară, balistica judiciară, dactiloscopia,
grafoscopia, examenul tehnic al actelor şi documentelor, portretul
vorbit ( şi robot).
Tactica criminalistică, cuprinde un ansamblu de norme şi reguli
bazate pe date ştiinţifice şi pe respectarea strictă a legii, rezultate
îndeosebi din experienţa generalizată a organelor judiciare care se
aplică la: cercetarea locului  faptei, elaborarea versiunilor de lucru,
prezentarea pentru recunoaştere, percheziţie, confruntare,
reconstituire, ascultarea învinuitului ( inculpatului), a martorului,
ridicarea de obiecte şi înscrisuri  şi altele.
Metodica criminalistică, se ocupă
cu particularităţile cercetării
diferitelor genuri de infracţiuni în
strictă concordanţă cu legea şi
ţinând seama de  regulile generale
elaborate de tehnica şi tactica
criminalistică.
Metodele criminalistice au în
vedere, în primul rând abordarea
obiectivă  a oricărei probleme
care apare cu ocazia descoperirii
şi cercetării infracţiunilor şi să fie
luate în considerare raporturile şi
legăturile care care sunt
determinate, cu toate
contradicţiile care apar.
Aceste metode le putem împărţii în :
             metode generale, care se folosesc şi de către
alte ştiinţe (observare, comparare, măsurare etc. ) şi
pe care le foloseşte şi criminalistica
           metode speciale, sunt cele elaborate de ştiinţa
criminalisticii şi care se folosesc  numai de către
aceasta în atingerea scopului specific, rezolvării
sarcinilor acestei ştiinţe (metoda jaloanelor gradate,
metoda portretului vorbit, metoda povestirii libere,
metoda riglei gradate, metode de examinare
microscopică, metoda de analiză spectrală, metode
cromatografice, metoda electrolizei etc. )
Dintre metodele specifice folosite de criminalistică
amintesc: examinarea comparativă, stabilirea
apartenenţei de gen, crearea modelelor
experimentale, organizarea şi folosirea cartotecilor,
elaborarea şi verificarea  versiunilor de lucru.
Deşi este o ştiinţă de sine statătoare criminalistica
presupune o serie de legături şi cu alte domenii sau
ştiinţe, legătura aceasta  presupunând o apreciere reală
şi obiectivă a acelor elemente ce pot fi preluate de
criminalistică sau folosite din criminalistică.
Astfel există o strânsă legătură între criminalistică
şi dreptul procesual penal care constă în faptul că
finalitatea activităţii criminalistice slujeşte realizării
scopului procesual penal. Normele de procedură penală
nu se aplică decât la fapte reale, concrete iar sarcina
descoperirii  şi stabilirii acestora revine criminalisticii.
Legătura criminalisticii ca ştiinţă cu dreptul penal rezidă
din simplul fapt că, criminalistica este un mijloc de
realizare a politicii penale a statului .
Referitor la legătura criminalisticii cu criminologia, trebuie spus
că, criminalistica  furnizează date preţioase rezultate din
activităţile criminalistice privind cercetarea infracţiunilor şi
studiază la  rândul său cauzele  determinante şi condiţiile 
favorizante ale săvârşirii faptelor antisociale în scopul stabilirii de
metode şi procedee specifice de lucru  şi al prevenirii în viitor a
unor fapte asemănătoare.
Criminalistica este într-o legătură strânsă şi cu chimia, aceasta
constă în adaptarea  a mai multor metode şi mijloace tehnice
folosite în chimie, îndeosebi pentru analiza microurmelor
descoperite la locul faptei.
Legătura fizicii cu criminalistica constă în aceea că sau preluat 
mai multe metode şi mijloace tehnice specifice fizicii în munca de
criminalistică , de tehnică criminalistică în principal, de la lupa de
mână până la cele mai complicate  aparate optice .
O strânsă legătură există între criminalistică şi biologie, deoarece
aceasta furnizează criminalistului o serie de date foarte valoroase,
pe baza examinărilor urmelor de natură organică care se întâlnesc
în câmpul infracţiunii.
Medicina legală este o ştiinţă care îşi defineşte
legăturile cu criminalistica prin aceea că o mare
parte din activităţiile de investigare se fac în comun
de către medicul legist şi specialistul ori expertul
criminalist.
Psihologia şi psihiatria judiciară, se leagă
inevitabil de ştiinţa criminalisticii  prin laturile ei
comune, de studiere a omului, a  legităţii proceselor
şi însuşirilor  psihice ale persoanelor, respectiv, de
studiu a efectelor bolilor psihice asupra
comportamentului uman şi implicit, descoperirea
influenţelor ce pot determina  comportamente
deviante – infractoare, cu efecte directe asupra
mediului în care se desfăşoară activitatea
infracţională.
În ultima perioadă, consecventă faptului de a
prelua cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii,
criminalistica s-a apropiat tot mai mult de
domeniul informaticii, iar strânsa legătură dintre
aceste două ştiinţe este dată de aplicaţiile
criminalisticii clasice care au fost transferate
analizei calculatoarelor. Cel mai elocvent exemplu
este  sistemul de identificare a persoanelor după
desenele papilare care este executat de un sistem
informaţional complex bazat pe tehnica de calcul
de ultimă generaţie. Tot în acest domeniu trebuie
amintit şi fixarea  diferitelor activităţi
criminalistice cu ajutorul camerelor foto digitale,
aceste aparate pătrunzând aproape 100%  în munca
curentă a criminaliştilor.