Undele Radio

Undele radio sunt un tip de radiații electromagnetice. Undele radio poartă prin aer conversații,
muzică, imagini și date invizibile. Câteodată chiar și la milioane de kilometri depărtare. câteva
exemple:

Telefoanele mobile.
Telecomenzile.

Jucăriile teleghidate.
Emisiile TV.
GPS.
Ceasurile wireless.

Emisiile de programe radio AM și FM.

Spațiul Cosmic- abundă de surse naturale de unde radio:

Planete, stele, galaxii, pulsari, găuri negre.

În esența sa, tehnologia undelor radio este una foarte simplă. Cu doar câteva componente
electronice, ce nu costă mai mult de 2 dolari, se pot construi emițătoare și receptoare de unde radio
simple.
Orce sistem radio are două componente de bază:

Emițătorul- Preia un anumit mesaj sau informție (vocea cuiva, imagini, orice), îl codifică în unde
sinusoidale și îl transmite pe undele radio.

Receptorul-Captează undele radio și decodifică mesajul de pe undele sinusoidale.

Spectrul de frecvențe radio:

Toate posturile FM emit în banda de frecvențe cuprinse între 88 megahertzi și 108 megahertzi.
Radiol AM(modulție în amplitudine) are o bandă de frecvnțe cuprinsă între 535 kilohertzi și 1700
kilohertzi.

În modulația de frecvență FM, spre deosebire de modulția în amplitudine AM, amplitudinea, este
menținutp constantă, dar frecvența ei se modifică în conformitate cu variațiile semnalului audio
transmis.

Modulația în frecvență (FM- unde ultascurte) are mai multe avantaje față de modulația în
amplitudine (AM-unde medii și lungi) . Cel mai important dintre aceste avantaje este că un
sistem FM are o mai mare independență față de perturbarea electromagnetică și electricitatea
statică. Diverse perturbări electrice, de exemplu cele cauzate de furtunile cu trăsnete creează
semnale radiocare sunt receptate de receptoarele AM. Un receptor FM bine conceput nu este
sensibil la astfel de perturbări.

Primul sistem viabil de comunicare radio prin FM-modulația în frecvență- a fost descris de
inventatorul american Edwin Armstrong în 1936.

Exemple ale folosirii tehnologiei radio în viața de zi cu zi

Un monitor pentru bebeluși este foarte simplu și este un exemplu al folosirii tehnologiei radio.
Un emițător este situat în camera copilului iar receptorul este în camera părinților, care pot asculta
sunetele din camera bebelușului. În mod normal distanța de emisie este limitată la o distanță de
60m.

Și telefonul mobil este defapt un aparat radio, însă unul mai sofisticat. Un telefon mobil are și
receptor și emițător. Amândouă sunt folosite simultan, unul pentru vorbire iar celălalt pentru
ascultare.

Radiourile pe unde scurte

Încă din al Doilea Război Mondila, ele transmiteau mesaje codificate cu ajutorul antenelor radio.
Aceste transmisii ersu ciudate pentru ascultătorii obișnuiți, dar pentru cei avizați conțineau
informații care au reușit să schimbe soarta războiului.
Majoritatea și-au încetat activitatea după căderea Zidului Berlinului. Există și astăzi, dar scopul lor
nu este făcut public. De altfel ele nu se conformează licențelor de emisie. Din aceste punct de
vedere, pot fi considerate stații pirat, dar nu sunt vizate de sancțiuni legale, pentru că de obicei
guvernele subt cele care le folosesc. Ca scop, desigur că spionajul, chiar dacă suntem în era
internetului, se pare, acestea rămân cel mai bun instrument în acest scop.

Radioul digital sau prin satelit

Majoriatea semnalelor radio acoperă o rază de 48-64 kilometri față de locul de unde sunt emise.
Există încă un tip de radio care permite transmisia neîntreruptă a semnalului până la o distanță de
35000 de kilometri. Este vorba despre radioul digital, cu emisie prin satelit. Producătorii de mașini
au instalat au instalat în ultimii ani astfel de aparate la unele modele și pe piață au apărut diferite
receptoare portabile de radio prin satelit.

Cum se poate construi cel mai simplu receptor AM

Procesul este extrem de simplu, iată de ce avem nevoie:

O diodă
Două bucăți de fir electric- avem nevoie de aproximativ 15-20m
O mică țepușă din metal înfiptă în pământ

Opereche de căști- merg și alea mici pentru telefon

Dacă există semnal AM destul de puternic, vom face următoarele:

Înfigem ţepuşa din metal în pământ. Luăm un fir de aproximativ 3 m şi legăm un capăt de
această pământare.
Ataşăm dioda de celălalt capăt al firului.
Luăm un alt fir de 3-6 m şi îl conectăm la celălalt capăt a diodei. Acest fir este antena.
Agaţăm firul de un pom, dar ne asigurăm că nu atinge pământul.
Conectăm cele două fire de la cască la câte un capăt a diodei, în felul următor.
Acum, dacă punem căştile la urechi, vom auzi emisia radio cea mai puternică din zonă. Nu
va funcţiona dacă suntem prea departe de sediul postului de radio.
Cum funcţionează: Firul electric care este antena recepţionează toate tipurile de semnale
radio, dar cel mai puternic semnal le acoperă pe cele mai slabe în acest caz. Deoarece eşti
aproape de staţia de emisie, antena ta recepţionează şi semnale electrice puternice, atât de
puternice încât poate furniza curent şi pentru căşti. Astfel nu mai ai nevoie nici de
amplificator. Dioda este detectorul pentru semnalul AM în acest sistem.