UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENŢĂ:
MATEMATICĂ - INFORMATICĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR: ABSOLVENT:
Asist. Dr. Brandibur Oana Pistrit, u Roxana - Alexandra

TIMIŞOARA
2023
 UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ
PROGRAMUL DE STUDII DE LICENŢĂ:
MATEMATICĂ - INFORMATICĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR: ABSOLVENT:
Asist. Dr. Brandibur Oana Pistrit, u Roxana - Alexandra

TIMIŞOARA
2023
Abstract
rezumatul in limba engleza

3
Cuprins

1 Preliminarii 6
1.1 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.2 Spaţiul Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3 Transformate integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4 Transformata Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4.1 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4.2 Transformata Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

2 Transformata Laplece 15
2.1 Scurt istoric Pierre - Simon Marquis de Laplace . . . . . . . . . . . . . 15
2.2 Definiţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.3 Transformata Laplace a unor functii elementare . . . . . . . . . . . . . 16
2.4 Transformate inverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.5 Transformatele derivatelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

Bibliografie 16

4
Introducere

5
Capitolul 1

Preliminarii

1.1 Integrale improprii

Definiţia 1.1.1. Integralele a căror interval de integrare este nemărginit se numesc
integrale improprii.

Fie funcţia f : [a, ∞) → R o funct, ie continuă pe intervalul [a, ∞) , deci integrabilă

pe domeniul de definit, ie.
Z∞ ZA
f (x) dx = lim f (x) dx
A→∞
a a
Fie funcţia f : (−∞, a] → R o funct, ie continuă pe intervalul (−∞, a] , deci inte-
grabilă pe domeniul de definit, ie.
Za Za
f (x) dx= lim f (x) dx
A→−∞
−∞ A
Fie funcţia f : (−∞, ∞) → R o funct, ie continuă pe intervalul (−∞, ∞). Funcţia
este integrabilă pe domeniul de definiţie, dacă pentru orice c ∈ (a, b) integralele im-
proprii există şi sunt finite.
Z∞ Zc Z∞
f (x) dx= f (x) dx+ f (x) dx,unde
−∞ −∞ c
Zc Zc
f (x) dx = lim f (x) dx
A→−∞
−∞ A
Z∞ ZB
f (x) dx= lim f (x) dx
B→∞
c c

Definiţia 1.1.2. Fie f : [a, ∞) → R o funcţie integrabilă pe [a, ∞). Atunci:

ZA Z∞
(i) Dacă există lim f (x) dx şi este finită, se zice că integrala f (x) dx este
A→∞
a a
convergentă şi f integrabilă pe intervalul [a, ∞).

6
 ZA
(ii) Dacă lim f (x) dx nu există sau nu este finită, atunci se zice că integrala
A→∞
a
Z∞
f (x) dx este divergentă şi funcţia f nu este integrabilă pe [a, ∞).
a

Definiţia 1.1.3. Fie funcţia f : (−∞, a] → R o funct, ie integrabilă pe (−∞, a]. Atunci:

Za Za
(i) Dacă există lim f (x) dx şi este finită, se zice că integrala f (x) dx este
A→−∞
A −∞
convergentă şi f integrabilă pe intervalul (−∞, a].
Za
(ii) Dacă lim f (x) dx nu există sau nu este finită, atunci se zice că integrala
A→−∞
A
Za
f (x) dx este divergentă şi funcţia f nu este integrabilă pe (−∞, a].
−∞

Z∞ ZA  
1 1 −1 A −1
Exemplul 1.1.1. dx= lim dx= lim  = lim + 1 =0 + 1=1
x2 A→∞ x2 A→∞ x 1 A→∞ A
1 1

Z∞ ZA
1 1 A
Exemplul 1.1.2. dx= lim dx= lim arctan(x) = lim (arctan(A) −

1+x 2 A→∞ 1+x 2 A→∞ 0 A→∞
1 0
π
arctan(0))= lim (arctan(A))=
A→∞ 2
0 Z0
x4 0 −A4
Z  
3 3
Exemplul 1.1.3. (x ) dx= lim (x ) dx= lim  = lim =∞
A→−∞ A→−∞ 4 A A→−∞ 4
−∞ A

Z0 Z0
1 1
Exemplul 1.1.4. p dx= lim p dx
(3 − x) A→−∞ (3 − x)
−∞ A
t=3−x
dt = −dx
Z0
1 p 0 p 0
lim − p dt= lim (−2 · (t)) = lim (−2 · (3 − x)) =

A→−∞ (t) A→−∞ A A→−∞ A
A √ p
lim (−2 · 3 + 2 (3 − A))=∞
A→−∞

Z∞ Z0 Z∞
−x2 −x2 2
Exemplul 1.1.5. I = x·e dx= x·e dx+ x · e−x dx
−∞ −∞ 0
Z0 Z0
2 2
x · e−x dx= lim x · e−x dx=I1
A→−∞
−∞ A

7
 t = −x2
dt = −2dx
−1
dx = dt
2· x
Z0
−1 −1 t 0 −1 2 −1
I1= lim et dt= lim · e  = lim · 1 − e−A =
A→−∞ 2 A→−∞ 2 A A→−∞ 2 2
A
Z∞ ZB
−x2 2 −1 −x2 B −1 −b2 1 1
I2= x · e dx= lim x · e−x dx= lim · e  = lim ·e + =
B→∞ B→∞ 2 0 B→∞ 2 2 2
0 0
−1 1
I = I1 + I2= + =0
2 2
Teorema 1.1.1. (Criteriul comparaţiei de convergenţa al integralelor improprii)
Fie a, b ∈ R cu a < b şi f : (a, b) → R continuă şi g : (a, b) → R astfel ı̂ncât :
Zb
Dacă g(x) dx convergentă şi |f (x)| < g(x), ∀x ∈ (a, b).
a
Atunci funcţia f este comvergentă pe (a, b).

Teorema 1.1.2. (Criteriul limitei de convergenţa al integralelor improprii) Fie a, b ∈

R cu a < b. Funcţiile f, g : (a, b) → R sunt doua funcţii continue şi au limita
 f (x) 
l = lim   atunci:
x→b g(x) 
x<b

Zb Zb
1. l ∈ (0, ∞) ⇒ |f (x)| dx este convergentă dacă şi numai dacă |g(x)| dx este
a a
convergentă.
Zb Zb
2. l = 0 şi g(x) dx converge, atunci şi f (x) dx converge.
a a

Zb Zb
3. l = ∞ şi |g(x)| dx este divergentă atunci şi |f (x)| dx este divergentă.
a a

Z∞
Consecinţă : fie f (x) dx cu a > 0, f funcţie continuă şi limita lim xp × f (x) = l
x→∞
0
există şi este finită
( atunci:
Z∞
convergentă, dacă p≥1
f (x) dx =
divergentă, dacă p ∈ (0, 1)
0
Z∞
x+1
Exemplul 1.1.6. dx
x4 + 1
1

8
  
1
x 1+
3 x+1 3 x
Alegem p = 3 > 1 ⇒ lim x · 4 = lim x ·   =1
x→∞ x + 1 x→∞ 1
x4 1 +
x4
Z∞
x+1
⇒ dx este divergentă.
x4 + 1
1
Z∞
arctan(x)
Exemplul 1.1.7. √ dx
x2 + x + 1
1
arctan(x) arctan(x) π
Alegem p = 1 ⇒ lim √ = lim x · r =
x→∞ 2
x + x + 1 x→∞ 1 1 2
x 1+ + 2
x x
Z∞
arctan(x)
⇒ √ dx este divergentă.
x2 + x + 1
1

1.2 Spaţiul Hilbert

Fie M un spaţiu vectorial peste mulţimea numerelor reale sau mulţimea numerelor
complexe. Se numeşte produs scalar pe M aplicaţia ⟨..., ...⟩ : M × M → C cu pro-
prietăţile:

1. (x, y) ≥ 0; (x, x) = 0 ⇔ x = 0

2. (x + y, z) = (x, z) + (y, z)

3. (αx, z) = α(x, z)

4. (x, y) = (y, x)
p
Inegalitatea lui Schwarz : |(x, y)| ≤ ∥x∥∥y∥, unde ∥x∥ = (x, x) este o normă cu
proprietăţile :

1. ∥x∥ > 0; ∥x∥ = 0 ⇔ x = 0

2. ∥x + y∥ ≤ ∥x∥ + ∥y∥

3. ∥αx∥ = |α|∥x∥

Şirul xn ∈ M se zice convergent, dacă ∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ca

∥xn − x∥ ≤ ε, ∀n ≥ nε
Şirul xn ∈ M se numeşte fundamental (sau Cauchy) dacă ∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel
ca :
∥xn − xn+p ∥ < ε, ∀n ≥ nε , p ∈ N.
Dacă orice şir din spaţiul vectorial M este şi şir fundamental şi şir convergent, atunci
spaţiul vectorial se numeşte spaţiu vectorial complet. Un spaţiu vectorial complet cu
produs scalar se numeşte spaţiu vectorial Hilbert.
Exemplul 1.2.1. R⋉ sau C⋉ sunt spaţii Hilbert faţă de produsul (x, y) = x1 y1 +...+xn yn

9
 ∞
|xn |2 < ∞ este spaţiu
P
Exemplul 1.2.2. l2 = (xn )n≥1 , n ∈ N, xn ∈ R sau xn ∈ C,
n=0
Hilbert faţă de produsul scalar :
∞
P
(x, y) = xn y n
n=0

1.3 Transformate integrale

Transformatele intregale transpun o funcţie din spaţiul funcţional original ı̂ntr-un alt
spa]c tiu funcţional, acest lucru realizându-se prin integrare. Funţiile pot fi transpuse
ı̂napoi ı̂n spaţiul iniţial utilizând inversa funcţiei.
Aceste transformate integrale sunt utile pentru a manipula mai uşor proprietăţile
funcţiei.
Transformatele integrale urmează urmă toarea structură :
Zt2
(T f )(u) = f (t)K(t, u) dt, unde K(t, u) este nucleul funcţiei.
t1

1.4 Transformata Fourier

1.4.1 Serii Fourier
Definiţia 1.4.1. o funcţie f : R → R se numeşte periodică de perioadă T > 0 dacă
f (x + T ) = f (x), ∀x ∈ R.
a0 P ∞
Fiind dată funcţia f continuă pe [−π, π], seria + (an cos(nx) + bn sin(nx)) se
2 n=0
numeşte seria Fourier a funcţiei şi coeficienţii an , bn sunt coeficienţi Fourier daţi de
Zπ
1
an = f (x) cos(nx) dx, n ≥ 0
π
−π
Zπ
1
bn = f (x) sin(nx) dx, n ≥ 1
π
−π

Teorema 1.4.1. (Teorema lui Dirichlet)

Fie f continuă pe [−π, π] şi extinsă prin perioadă 2π ı̂n afara acestui interval.
Notam cu Sn (x) a n-a sumă parţială a seriei Fourier de mai sus.

Propoziţia 1.4.2. Dacă f (x) are derivatele laterale finite ı̂n punctele de discontinu-
itate, atunci :

1. x = x0 punct de continuitate atunci

lim Sn (x0 ) = f (x0 )
x→∞

2. x = x0 punct de discontinuitate atunci

1
lim = [lim f (t) + x→a
lim f (t)]
x→∞ 2 x→a
x<a x>a

10
 Zπ
2
Propoziţia 1.4.3. 1. f pară ⇒ f (−x) = f (x), ∀x ∈ [−π, π] atunci an = f (x) cos(nx) dx,
π
0
n ≥ 0.
∞
P
În acest caz seria Fourier devine a0 + an cos(nx).
n=0

Zπ
2
2. f impară ⇒ f (−x) = −f (x), ∀x ∈ [−π, π] atunci bn = f (x) sin(nx) dx,
π
0
n ≥ 1.
∞
P
În acest caz seria Fourier devine bn sin(nx).
n=0

Exemplul 1.4.1. Determinaţi seria Fourier pentru funcţia f (x) = x2 , ∀x ∈ [pi, π]

Studiem paritatea : f (−x) = (−x)2 = x = f (x) ⇒ f este o funcţie pară ⇒ bn = 0
Zπ Zπ
2 2 2 2 x3 π 2 π3 2π 2 2π 2
a0 = f (x) cos(0) dx = x dx =  = = ⇒ a0 =
π π π 3 0 π 3 3 3
0 0
Zπ
2
an = x2 cos(nx) dx = I
π
0
f (x) = x2 ⇒ f ′ (x) = 2x
sin(nx)
g ′ (x) = cos(nx) ⇒ g(x) =
 n   
π π
sin(nx)  2  2 sin(nx) sin(0 · x) 2 2
Z Z
2 sin(nx) π

I = x2  − 2x dx = π − 0 − x sin(nx) dx =
π n 0 n π n n n
0   0
Zπ   π
−4 − cos(nx) −4  cos(nx) π − cos(nx)  −4
Z
 cos(nπ)
x dx = −x  − dx = (−π +
nπ n nπ n 0 n nπ n
0 0
Zπ
4(−1)n
 
1 −4 −π n 1 sin(nx) π −4 −π
0+ cos(nx) dx) = (−1) +  = (−1)n =
n nπ n n n o nπ n n2
0
∞
P 2π 2 P ∞ 4(−1n )
Seria Fourier : a0 + an cos(nx) + 0 · sin(nx) =
+ cos(nx)
n=1 6 n=1 n2
π2 ∞ 4(−1n ) ∞ (−1n ) π2
pentru x = p ⇒ π 2 = n
P P
+ cos(nπ) ⇔ 4 (−1) = π − ⇔
3 n=2 n2 n=2 n2 3
P∞ 1 2π 2 P∞ 1 π6
4 2
= ⇔ 2
=
n=2 n 3 n=2 n 6
Propoziţia 1.4.4. (Schimbarea originii intervalului de lucru)
Fie f o funcţie continuă pe intervalul [α − π, α + π] si, prin perioadă, continuă ı̂n
afara acestuia, atunci ∀α ∈ R coeficienţii an şi bn sunt daţi de:
α+π
Z
1
an = f (x) cos(nx) dx, n ≥ 0
π
α−π
α+π
Z
1
bn = f (x) sin(nx) dx, n ≥ 1
π
α−π

11
 Seria Fourier a funcţiei converge ı̂n toate punctele de continuitate şi
a0 P ∞
f (x) = + (an cos(nx) + bn sin(nx)), ∀x ∈ [α − π, α + π].
2 n=1

Propoziţia 1.4.5. (Schimbarea lungimii intervalului)

Fie f o funcţie continuă pe intervalul [−l, l] şi, prin periodicitate, continuă ı̂n afara
acestuia, atunci coeficienţii Fourier sunt daţi de:
Zl
1 cos(n · π · x)
an = f (x) dx, n ≥ 0
l l
−l
Zl
1 sin(n · π · x)
bn = f (x) dx, n ≥ 1
l l
−l
Seria Fourier a funcţiei f (x) converge ı̂n toate punctele de continuitate şi :
a0 P ∞ cos(n · π · x) sin(n · π · x)
f (x) = + (an + bn ).
2 n=1 l l

1.4.2 Transformata Fourier

Transformata Fourier descompune funcţiile ı̂n componente de frecvenţă. Cele mai
comune transformări sunt ale funcţiilor spaţiu şi timp, de unde se va obţine o nouă
funcţie care depinde de frecvenţele de timp şi spaţiu.

Definiţia 1.4.2. Fie o funcţie f : R → C se numeşte absolut integrabilă dacă

Z∞
|f (x)| este convergentă (i.e. limită există şi este finită).
−∞

Definiţia 1.4.3. Fie f o funcţie absolut integrabilă. Atunci F : R → C, F (ω) =

Z∞
f (x)e−iωx dx, i2 = −1 se numeşte TRANSFORMATA FOURIER a funcţiei f.
−∞

Folosim notaţia F (ω) = F[f (x)](ω) pentru transformata Fourier.

Teorema 1.4.6. (Proprietatea de liniaritate) Fie f, g : R → C două funcţii arbitrat

alese pentru care transformata Fourier există ∀a, b ∈ C avem că:
F[af (x) + bg(x)](ω) = aF[f (x)](ω) + bF[g(x)](ω)
Z∞ Z∞
−iωx
Demonstraţie. F[af (x)+bg(x)](ω) = e (af (x)+bg(x)) dx = a e−iωx af (x) dx+
−∞ −∞
Z∞
b e−iωx g(x) dx = aF[f (x)](ω) + bF[g(x)](ω)
−∞

Teorema 1.4.7. (Proprietatea de asemănare) f : R → C o funcţie absolut integrabilă

şi a ∈ R∗ avem că:
1 ω
F[f (ax)](ω) = F[f (x)]( )
|a| a

12
 Z∞
Demonstraţie. F[f (ax)](ω) = f (ax)e−iωx dx
−∞
t = ax
dt = a
• a ∞> 0
Z ω
1 −it 1 ω
f (t)e a dt = F[f (t)]( )
a a a
−∞
•a<0
Z−∞ ω
1 −it −1 ω
f (t)e a dt = F[f (t)]( )
a a a
∞
2 2 2
Exemplul 1.4.2. f : R → R, f (x) = e−ax f1 : R → R, f1 (x) = e−x ⇒ F[e−x ](ω) =
Z∞ Z∞ Z∞ ωi 2 ω 2 ω 2 Z∞ ωi 2
2 3 −(x+ ) − − −(x+ )
e−x e−iωx dx = eiωx = e 2 4 dx = e 4 e 2 dx
−∞ −∞ −∞ −∞
ω 2 Z∞
ωi − 2
Notăm z = x + ⇒e 4 e−z
2
−∞
Z∞
2
e−z = I
−∞
Z∞ Z∞ Z∞ Z∞
−z 2 −z 2 −y 2 −y 2 −z 2 2
e e e dzdy = e e dzdy = I e−y = I 2
−∞ −∞ −∞ −∞
Z∞ Z∞
2 −y 2
⇒ e−z dzdy = I 2
−∞ −∞
Z∞ Z∞ Z∞ Z2π Z∞ 2
2 −z 2 −y 2 −r2 −r2 −e−r π
I = e dzdy = e r dr = 2π e r dr = 2π  = 0−
2 0
√ −∞ −∞ 0 0 0
π(−1) = π ⇒ I = π
ω2
√ −
Deci F[f1 (x)](ω) = πc 4
√ 2 1 2 ω
f (x) = f1 ( ax) ⇒ F[e−ax ](ω) = √ F[e−t ]( )
a a
Teorema 1.4.8. (Proprietatea de ı̂ntârziere a argumentului) f : R → C o funcţie cu
transformată Fourier şi t0 ∈ R are loc relaţia :
F[f (x − t0 )](ω) = e−iωt0 F[f (x)](ω)
Z∞ Z∞
Demonstraţie. F[f (x−t0 )](ω) = e−iωx f (x−t0 ) dx ⇒ F[f (x−t0 )](ω) = e−iωt0 e−iωu f (u) du =
−∞ −∞
−iωt0
e F[f (x)](ω)
Teorema 1.4.9. (Proprietatea de deplasare) f : R → C o funcţie absolut integrabilă
şi λ ∈ R are loc relaţia :

13
 F[e−iλx ](ω) = F[f (x)](ω + λ)
Z∞ Z∞
Demonstraţie. F[e−iλx ](ω) = e−iωx e−iλx f (x) dx = e−i(ω+λ)x f (x) dx = F[f (x)](ω+
−∞ −∞
λ)
(Lema lui Riemann) Dacă f : R → C este funcţie absolut integrabilă, atunci oricare
ar fi [a, b] un interval are loc relaţia:
Z∞
lim e−iωx f (x) dx = 0
ω→∞
−∞
Transformata Fourier F : R → R a unei funcţii continue este funcţie continuă şi
lim F (ω) = 0
|ω|→∞
Pentru a justifica faptul că transformata Fourier are proprietatea de a fi surjectivă
este nevoie de introducerea unei clase de funcţii, numită clasa funcţiilor rapid crescă
toare. 
S = f : R → Cf ∈ C ∞ (R), ∀k, q ∈ N, ∃Ck,q a.ı̂.|xk f (q) | ≤ Ck,q , unde Ck,q este o

constantă.

Teorema 1.4.10. (Derivarea transformatei)

Dacă f este o funcţie din clasa funcţiilor rapid crescătoare f ∈ S atunci transfor-
mata Fourier F ∈ C ∞ (R) şi ∀k ∈ N are lor relaţia:
F[xk f (x)](ω) = ik (F[f (x)])(k) (ω)

Teorema 1.4.11. (Transformarea derivatei)

f ∈ S şi ∀k ∈ N are loc : F[f (k) (x)](ω) = (iω)k F[f (x)](ω)

14
Capitolul 2

Transformata Laplece

2.1 Scurt istoric Pierre - Simon Marquis de Laplace

Pierre Simon Laplace a fost un om de ştiinţa, născut ı̂n anul anul 1749 ı̂n Franţa, cu
importante studii şi referinţe ı̂n inginerie, matematică, statistică, fizică psihologie şi
astronomie.
La vârsta de 16 ani s-a dus la Universitatea din Caen pentru a studia teologia,
la dorinţa tatălui său care voia ca acesta să facă parte din Biserica Romano Catolică
Franceză. Aici, ghidat de doi profesori de matematică, şi-a descoperit ı̂nclinaţia spre
matematică şi ştiinţele exacte.
Primele sale publicaţii se refereau la ecuaţiile diferenţiale, cu toate că deja ı̂şi
manifesta interesul pentru statistică şi probabilităt, i. Laplace a avut o foarte mare
contribut, ie ı̂n astronomie, axându-se ı̂ndeajuns de mult spre acest domeniu. Acesta
a explicat not, iuni precum stabilitatea sistemului solar, mis, carea planetară. Omul de
s, tiint, ă a dezvoltat ipoteza teoriei nebulare a originii sistemului solar, fiind s, i primul
care a specificat teoria găurilor negre. Laplace a explicat deviat, iile planetelor de la
orbitele lor s, i a dezvoltat un concept cu privire la evolut, ia schimbării sistemului solar.
Problema pe care a studiat-o, legată de planete, a fost de ce orbita planetei Jupiter
părea că se mics, orează, ı̂n timp ce orbita planetei Saturn se extindea.
Pierre - Simon Laplce a stabilit multe rezultate fundamentale ı̂n statistică s, i pro-
babilităt, i precum : probabilitatea inductivă, teorema limitei centrate, funct, ia gene-
ratoare de probabilitate. De asemena a demonstrat aplicabilitatea probabilităt, ilor ı̂n
interpretarea datelor s, tiint, ifice.
În anul 1799, la vârsta de 50 de ani, Pierre - Simon Laplace a fost numit de către
Napolen Bonaparte Ministru de Interne, cu toate că matematicianul a vrut să stea
departe de lumea politică. A fost demis după s, ase săptămâni.
Omul de s, tiint, ă a murit la Paris ı̂n martie 1827, la vârsta de 78 de ani.
Laplace a fost unul din cei mai mari oameni de s, tiint, ă ai lumii.

15
2.2 Definiţie
2.3 Transformata Laplace a unor functii elemen-
tare
2.4 Transformate inverse
2.5 Transformatele derivatelor

16