Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 10 martie 2018

CLASA a 9-a, SOLUŢII ŞI BAREME

Varianta 2

Problema 1. Determinaţi funcţiile strict crescătoare f : N → N cu proprietatea că

f (x) + f (y)
este un număr natural nenul, pentru orice x, y ∈ N.
1 + f (x + y)
Gazeta Matematică
2f (0)
Soluţie. Luând x = y = 0 rezultă ∈ N∗ , deci f (0) 6= 0. Dar f (0) şi 1 + f (0)
1 + f (0)
sunt relative prime, deci 1 + f (0) divide pe 2, adică f (0) = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
f (x) + f (1)
Să arătăm că = 1 pentru orice x ≥ 1 (*) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
1 + f (x + 1)
f (x) + f (1)
Într-adevăr, ı̂n caz contrar am avea ≥ 2 pentru un anumit x ∈ N∗ şi
1 + f (x + 1)
atunci f (x) + f (1) ≥ 2 + 2f (x + 1) ≥ 2 + 2(f (x) + 1), de unde f (x) ≤ f (1) − 4, ı̂n
contradicţie cu monotonia lui f . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Din (*) rezultă f (x + 1) = f (x) + f (1) − 1 pentru orice x ≥ 1, de unde obţinem
f (n) = nf (1) − n + 1, ∀n, ∈ N∗ , relaţie care este valabilă şi pentru n = 0 . . . . . . . . . . . . . 2p
Obţinem astfel funcţiile de forma f (n) = an + 1, unde a = f (1) − 1 ∈ N∗ , care verifică
proprietăţile din enunţ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 2. Se consideră triunghiul dreptunghic ABC, m(∠A) = 90◦ şi punctele D

−−→ −−→
şi E pe cateta (AB) astfel ı̂ncât ∠ACD ≡ ∠DCE ≡ ∠ECB. Arătaţi că dacă 3AD = 2DE
−−→ −−→ −−→ −→ −−→
şi CD + CE = 2CM atunci AB = 4AM .
−−→ −−→ −−→
Soluţie. Relaţia CD + CE = 2CM arată că M este mijlocul segmentului [DE]. Cum
M ∈ (AB), trebuie să demonstrăm că AB = 4AM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
Alegând convenabil unitatea de măsură, fie AD = 2, DE = 3 şi AC = 2x. Cu
teorema bisectoarei ı̂n triunghiul ACE, obţinem √ CE = 3x. Folosind √ teorema lui Pitagora
ı̂n triunghiurile ACE, apoi ACD, găsim x = 5 şi CD = 2 6. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2p
Folosind teorema bisectoarei
√ ı̂n triunghiul CDB şi teorema √ 2 lui Pitagora ı̂n triunghiul √
ABC, avem că BE = BC , respectiv BC = (5 + BE) + (2 5) . Înlocuind BC = 2 3 6 BE
3 2 6 2 2

ı̂n cea de-a doua relaţie, obţinem că BE = 9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3p

Deducem că AB = 14, AM = AD + 21 DE = 72 , prin urmare AB = 4AM . . . . . . . . . . 1p
 Problema 3. Fie AD, BE, CF ı̂nălţimile triunghiului ABC şi K, L, M ortocentrele
triunghiurilor AEF, BF D, respectiv CDE. Notăm cu G1 şi G2 centrele de greutate
ale triunghiurilor DEF , respectiv KLM . Să se arate că HG1 = G1 G2 , unde H este
ortocentrul triunghiului ABC.
Soluţie. Cum F K ⊥ AC (F K este ı̂nălţime ı̂n triunghiul AEF ) şi BE ⊥ AC (BE
este ı̂nălţime ı̂n triunghiul ABC), F K k HE (1)
Analog, EK ⊥ AB (EK este ı̂nălţime ı̂n triunghiul AEF ) şi CF ⊥ AB (CF este
ı̂nălţime ı̂n triunghiul ABC), deci EK k HF (2). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3p
Din (1) şi (2) F HEK este paralelogram, deci − r→ −
→ −
F + rE = rH + rK (3)
→ − →
Analog, se demonstrează că F HDL şi DHEM sunt paralelograme, deci − r→F + rD =
−
→
−
r→ →
− −→ − → − → − →
H + rL (4) şi rD + rE = rH + rM (5) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Din (3), (4) şi (5) rezultă că 2(−
r→ −
→ − → −
→ − → → − − →
D + rE + rF ) = 3rH + rK + rL + rM . . . . . . . . . . . . . . 1p
Cum − r→ −
→ − → −→ − → → − − → −→ −→ − → −→
D + rE + rF = 3rG1 şi rK + rL + rM = 3rG2 , reiese 2 rG1 = rH + rG2 . . . . . . . . 1p
Astfel, G1 este mijlocul segmentului HG2 , de unde HG1 = G1 G2 . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 4. Fie f : R → R o funcţie. Pentru fiecare a ∈ Z considerăm funcţia

fa : R → R, fa (x) = (x − a)f (x). Arătaţi că dacă există o infinitate de valori a ∈ Z
pentru care funcţiile fa sunt crescătoare, atunci funcţia f este monotonă.
Soluţie. Dacă funcţia fa este crescătoare atunci, oricare ar fi x1 , x2 ∈ R cu x1 < x2 ,
avem fa (x1 ) ≤ fa (x2 ), adică a(f (x2 ) − f (x1 )) ≤ x2 f (x2 ) − x1 f (x1 ) (*) . . . . . . . . . . . . . . 2p
Să presupunem că funcţia f nu este monotonă. Atunci f nu este crescătoare, deci
există p1 , p2 ∈ R cu p1 < p2 şi f (p1 ) > f (p2 ) şi f nu este descrescătoare, deci există
q1 , q2 ∈ R cu q1 < q2 şi f (q1 ) < f (q2 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Astfel, dacă fa este crescătoare, rezultă din (*) că

p2 f (p2 ) − p1 f (p1 ) q2 f (q2 ) − q1 f (q1 )

≤a≤ . (∗∗)
f (p2 ) − f (p1 ) f (q2 ) − f (q1 )

Cum relaţia (**) nu poate fi ı̂ndeplinită decât de un număr finit de valori ı̂ntregi ale
lui a, presupunerea că f nu este monotonă contrazice ipoteza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p

2
 Olimpiada Naţională de Matematică
Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 10 martie 2018

CLASA a 10-a
Soluţii şi barem de notare

Problema 1. Să se afle x pentru care

log2 (x2 + 4) − log2 x + x2 − 4x + 2 = 0.

Soluţie. Avem x > 0 şi ecuaţia se scrie echivalent

 
4
log2 x + = 2 − (x − 2)2 .
x
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .q
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3p
Cum x + x4 ≥ 2 x · x4 = 4, obţinem log2 x + x4 ≥ 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Pe de altă parte, 2 − (x − 2)2 ≤ 2. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p

deci ecuaţia are soluţia unică x = 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 2. Să se arate că numărul

n √ √ n √ √
q q
2018 + 2017 + 2018 − 2017

este iraţional, pentru orice n ≥ 2. Gazeta Matematică

Soluţie. p Să presupunem că, pentru un anumit n, numărul este raţional.
n
√ √ pn
√ √
Notăm a = 2018 + 2017, b = 2018 − 2017. Atunci a + b ∈ Q şi
ab = 1.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
Dacă sk = ak + bk , atunci (sk )k≥0 verifică relaţia de recurenţă

sk+2 − (a + b)sk+1 + sk = 0,

pentru orice k ≥ 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Cum s0 = 2 şi s1 = a√+ b ∈ Q, deducem că sk ∈ Q, pentru orice k. . . . 2p
În particular, sn = 2 2018 ∈ Q, contradicţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 3. Fie a, b, c numere reale, astfel ı̂ncât 1 < b ≤ c2 ≤ a10 , şi

loga b + 2 logb c + 5 logc a = 12.

Să se arate că

2 loga c + 5 logc b + 10 logb a ≥ 21.

Soluţie Fie x = loga b, y = 2 logb c, z = 5 logc a. Din ipoteză rezultă că

x, y, z > 0 şi x + y + z = 12. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
De asemenea, obţinem xyz = 10 loga b logb c logc a = 10. . . . . . . . . . . . . . . 1p
Din b ≤ c2 deducem 2 logb c ≥ 1, iar din c2 ≤ a10 rezultă 5 logc a ≥ 1,
aşadar y, z ≥ 1, de unde x ≤ 10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
 Să observăm că
10
2 loga c + 5 logc b + 10 logb a = xy + xz + yz = x(y + z) + yz = x(12 − x) +
x
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2p
Inegalitatea x(12 − x) + 10 x
≥ 21 este echivalentă cu (x − 1)2 (x − 10) ≤ 0,
evident adevărată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 4. Fie n ≥ 2 un număr natural. Să se determine numerele

complexe z care verifică relaţiile
a) z n + z n−1 + . . . + z 2 + |z| = n;
b) |z|n−1 + |z|n−2 + . . . + |z|2 + z = nz n .
Soluţie. Observaţia că din enunţ rezultă n > 2 nu se noteaza.
Din condiţia a) deducem

n = |z n + z n−1 + . . . + z 2 + |z|| ≤ |z|n + |z|n−1 + . . . + |z|2 + |z|,

de unde |z| ≥ 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Din b) deducem

n|z|n ≤ |z| + |z|2 + . . . + |z|n−1 < 1 + |z| + · · · + |z|n−1 ,

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
şi apoi |z| = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Introducand in b) ajungem lal o contradictie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

2
 CLASA a XI-a, varianta 2

Problema 1. Arătaţi că, dacă n ≥ 2 este un număr ı̂ntreg, atunci există matricele inversabile
A1 , A2 , . . . , An ∈ M2 (R), cu elementele nenule, aşa ı̂ncât A−1 −1 −1
1 +A2 +. . .+An = (A1 +A2 +. . .+An ) .
−1

Gazeta Matematică
−1 −1
Soluţie. Egalitatea este echivalentă cu (A1 + A2 + . . . + An )(A1 + A2 + . . . + A−1 n ) = I2 . . . 2p
Vom lua A1 = A, A2 = . . . = An = B. Cerinţa devine I2 +(n−1)AB −1 +(n−1)BA−1 +(n−1)2 I2 =
I2 . Notând AB −1 = X,  −1
 ı̂ncât X + X + (n − 1)I2 = 02 , sau X + (n − 1)X + I2 = 02 .
căutăm X astfel 2

1 n+1
Astfel, putem lua X = . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
−1 −n    
1 1 −2n − 1 −3n − 2
Pentru acest X putem lua A = ,B= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
1 2 2 3
  
a b
Problema 2. Considerăm mulţimea M = ∈ M2 (C) | ab = cd .
c d
a) Daţi exemplu de matrice A ∈ M astfel ı̂ncât A2017 ∈ M şi A2019 ∈ M , dar A2018 ∈ / M.
b) Arătaţi că, dacă A ∈ M şi există numărul ı̂ntreg k ≥ 1 astfel ı̂ncât Ak ∈ M , Ak+1 ∈ M şi
Ak+2 ∈ M , atunci An ∈ M , oricare ar fi numărul ı̂ntreg n ≥ 1.
Soluţie. a) Luăm A ∈ M astfel ı̂ncât A2 ∈ / M şi A2 +  A + I2 = 0√ 2 , deci
 A = I2 = A
3 2019
∈ M,
A2017 = A ∈ M şi A2018 = A2 ∈ / M . Un exemplu este A = p1 6
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
− 3/2 −2
k+2
b) Din  teorema Hamilton-Cayley reiese recursiv că există α, β ∈ C astfel ı̂ncât A = αA + βI2 .
a b
Dacă A = , obţinem (αa + β)αb = αc(αd + β), de unde αβ(b − c) = 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
c d    
a b a 0
I) Dacă b = c, atunci A = sau A = ; ı̂n ambele cazuri An ∈ M, ∀n ∈ N∗ . . . . . .1p
b a 0 d
II) Dacă b 6= c, atunci α = 0 sau β = 0, Ak+2 = βI2 sau Ak+2 = αA şi analizăm ı̂n funcţie de
δ = det(A).
II.1) Dacă δ = 0, atunci A ∈ M şi An = (tr(A))n−1 A ∈ M pentru n ≥ 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
1 1
II.2) Dacă δ 6= 0, atunci A−1 = Ak+1 , β 6= 0 sau A−1 = Ak , α 6= 0, deci A−1 ∈ M . Cum
  β α
1 d −b
A−1 = , obţinem bd = ac, iar ab = cd duce la b(a + d) = c(a + d), deci a + d = 0. Aceasta
δ −c a    n 
n 0 bn n b 0
duce mai departe la a = d = 0, caz ı̂n care A = n pentru n impar şi A = pentru
c 0 0 cn
n par, sau la a = −d 6= 0, de unde b = −c şi A2n = (a2 − b2 )n I2 , A2n+1 = (a2 − b2 )n A; ı̂n toate
cazurile reiese An ∈ M, ∀n ∈ N∗ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Problema 3. Fie şirul (an )n≥1 cu proprietăţile an > 1 şi a2n+1 ≥ an an+2 , oricare ar fi n ≥ 1.
Arătaţi că şirul (xn )n≥1 dat de xn = logan an+1 pentru n ≥ 1 este convergent şi calculaţi-i limita.
Soluţie. Din ipoteză reiese 2 ≥ logan+1 an + logan+1 an+2 = x1n + xn+1 (*) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Deducem xn+1 ≤ 2 − x1n ≤ xn , deci şirul (xn )n≥1 este descrescător . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Cum şirul are termenii pozitivi, rezultă că el este convergent către o limită x . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Trecând la limită ı̂n (*) obţinem (x − 1)2 ≤ 0, deci x = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Problema 4. Fie a < b numere reale şi f : (a, b) → R o funcţie astfel ı̂ncât funcţiile g : (a, b) → R,
g(x) = (x − a)f (x) şi h : (a, b) → R, h(x) = (x − b)f (x) să fie crescătoare. Arătaţi că funcţia f este
continuă pe (a, b).
c−a
Soluţie. Fie a < c < b. Pentru x ∈ (c, b) avem g(x) ≥ g(c) şi, cum x − a > 0, f (x) ≥ x−a f (c).
c−b c−a c−b
Apoi, din h(x) ≥ h(c) şi x − b < 0 rezultă f (x) ≤ x−b f (c). Deoarece lim x−a = lim x−b = 1, folosind
x→c x→c
criteriul cleştelui, deducem lim f (x) = f (c) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5p
x&c
Analog obţinem lim f (x) = f (c), deci funcţia este continuă ı̂n orice punct c ∈ (a, b) . . . . . . . . . 2p
x%c
 Societatea de Științe
Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 10 martie 2018

CLASA a XII-a

Varianta 2 — Soluţii şi barem orientativ

Problema 1. Fie F mulţimea funcţiilor continue f : [0, 1] → R, care ı̂ndeplinesc condiţia

max 0≤x≤1 |f (x)| = 1, şi fie I : F → R,
Z 1
I(f ) = f (x) dx − f (0) + f (1).
0

(a) Arătaţi că I(f ) < 3, oricare ar fi f ∈ F.

(b) Determinaţi sup {I(f ) | f ∈ F}.

Soluţie. (a) Fie f o funcţie din F. Din condiţia max 0≤x≤1 |f (x)| = 1, rezultă că
R1
I(f ) ≤ 0 1 dx + 1 + 1 = 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Inegalitatea este strictă, ı̂n caz contrar, f (x) = 1, oricare ar fi x ∈ [0, 1], şi f (0) = −1,
contradicţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(b) Pentru n ≥ 2, funcţia fn : [0, 1] → R,

2nx − 1, 0 ≤ x ≤ 1/n,
fn (x) =
1, 1/n < x ≤ 1,

este un element din F. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Pentru această funcţie,
Z 1 Z 1/n Z 1
I(fn ) = fn (x) dx − fn (0) + fn (1) = (2nx − 1) dx + 1 dx + 1 + 1
0 0 1/n
1/n
2
= (nx − x) + 3 − 1/n = 3 − 1/n.
0

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Prin urmare, 3 − 1/n ≤ sup {I(f ) | f ∈ F} ≤ 3, oricare ar fi n ≥ 2, deci supremumul
cerut este 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

Problema 2. Fie p un număr natural mai mare sau egal cu 2 şi fie (M, ·) un monoid
finit, astfel ı̂ncât ap 6= a, oricare ar fi a ∈ M r {e}, unde e este elementul neutru al lui
M . Arătaţi că (M, ·) este grup.

Soluţie. Fie a ∈ M r {e}. Cum M este finit, există două numere naturale nenule i şi k,
astfel ı̂ncât ai = ai+k . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct
 Prin ı̂nmulţiri succesive cu ak , rezultă că ai = ai+nk , oricare ar fi numărul natural
nenul n. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Alegem un număr natural m, astfel ı̂ncât mk > i. Prin inmulţirea relatiei anterioare
cu amk−i , obţinem amk = a2mk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
Fie b = amk . Atunci b = b2 şi, prin eventuale ı̂nmulţiri succesive cu b, obţinem b = bp .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Rezultă că b = e, i.e., amk = e. Cum mk ≥ 2, obţinem amk−1 · a = a · amk−1 = e, deci
a este inversabil şi, prin urmare, (M, ·) este grup. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

Problema 3. Arătaţi că o funcţie continuă f : R → R este crescătoare dacă şi numai
dacă Z b Z c
(c − b) f (x) dx ≤ (b − a) f (x) dx,
a b
oricare ar fi numerele reale a < b < c.

Soluţie. Dacă f este crescătoare şi a < b < c, atunci

Z b Z c
(c − b) f (x) dx ≤ (c − b)(b − a)f (b) = (b − a)(c − b)f (b) ≤ (b − a) f (x) dx.
a b

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
Reciproc, fie a şi b două numere reale, astfel ı̂ncât a < b, şi fie F : R → R o primitivă
a lui f . Dacă x şi y sunt numere reale, astfel ı̂ncât a < x < y < b, din relaţia din enunţ
rezultă că
F (x) − F (a) F (y) − F (x) F (b) − F (y)
≤ ≤ .
x−a y−x b−y
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Cum F este derivabilă şi F 0 = f , obţinem

F (x) − F (a) F (b) − F (y)

f (a) = F 0 (a) = lim ≤ lim = F 0 (b) = f (b).
x& a x−a y% b b−y
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Remarcă. Implicaţia directă nu necesită continuitatea lui f , deoarece monotonia funcţiei

implică integrabilitatea pe orice interval compact.
Implicaţia reciprocă nu necesită nici ea continuitatea lui f , ci doar existenţa primi-
tivelor pe R.
În cazul ı̂n care f este continuă, implicaţia directă mai poate fi demonstrată după cum
urmează: conform teoremei de medie, există α ∈ (a, b) şi β ∈ (b, c), astfel ı̂ncât
Z b Z c
f (x) dx = (b − a)f (α) şi f (x) dx = (c − b)f (β).
a b

2
 Cum α < β, rezultă f (α) ≤ f (β), deci
Z b Z c
(c − b) f (x) dx = (c − b)(b − a)f (α) ≤ (b − a)(c − b)f (β) = (b − a) f (x) dx.
a b

Problema 4. Fie n şi q două numere naturale, n ≥ 2, q ≥ 2 şi q 6≡ 1 (mod 4), şi fie K
un corp finit care are exact q elemente. Arătaţi că, oricare ar fi elementul a din K, există
n n
x şi y ı̂n K, astfel ı̂ncât a = x2 + y 2 . (Orice corp finit este comutativ.)

Soluţie. Fie p caracteristica lui K. Atunci p este prim şi q = pα , unde α este un număr
natural nenul. Cum q 6≡ 1 (mod 4), rezultă că şi p 6≡ 1 (mod 4), deci p = 2 sau p ≡ 3
(mod 4) şi, ı̂n acest caz, α este impar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
n n
Dacă p = 2, iar x şi y sunt elemente ale lui K, astfel ı̂ncât x2 = y 2 , atunci x = y = 0
n α
sau, ı̂n cazul ı̂n care y 6= 0, (xy −1 )2 = 1. Cum (xy −1 )2 −1 = (xy −1 )q−1 = 1, obţinem
n
xy −1 = 1, deci x = y. Prin urmare, funcţia f : K → K, f (x) = x2 , este injectivă, deci
surjectivă. Dacă a este un element oarecare din K, atunci există un element x ı̂n K, astfel
n n
ı̂ncât a = f (x), deci a = x2 + 02 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Dacă p ≡ 3 (mod 4) şi α este impar, atunci şi q ≡ 3 (mod 4), i.e., q = 4k + 3, unde
n
k este un număr natural. Fie g : K ∗ → K ∗ , g(x) = x2 , şi fie x şi y două elemente din
n
K ∗ , astfel ı̂ncât g(x) = g(y). Atunci (xy −1 )2 = 1 şi cum (xy −1 )4k+2 = (xy −1 )q−1 = 1, iar
(2n , 4k + 2) = 2, rezultă (xy −1 )2 = 1, deci xy −1 = ±1, i.e., y = ±x. . . . . . . . . . . . 1 punct
Cum p este impar, rezultă că 1 6= −1, deci imaginea funcţiei g are exact (q − 1)/2
elemente. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct
n
Fie Kn = {x2 | x ∈ K} = {0} ∪ Im g. Evident, |Kn | = 1 + (q − 1)/2 = (q + 1)/2.
Dacă a este un element oarecare al lui K, atunci |Kn | = |a − Kn | = (q + 1)/2, deci cele
două mulţimi, Kn şi a − Kn , nu sunt disjuncte. Prin urmare, există u şi v ı̂n Kn , astfel
n n
ı̂ncât u = a − v. Cum u = x2 şi v = y 2 , unde x şi y sunt elemente din K, obţinem
n n
a = x2 + y 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte