Tema 5

Analiza informaţiilor în procesul luării deciziilor

manageriale
5.1. Procesul decizional – prezentare generală
5.2. Aplicarea informaţiilor în luarea deciziilor
manageriale operative
5.3. Decizii manageriale pe termen lung şi politica
investiţională a entităţii
5.4. Gestiunea costurilor şi indicatorii de
performanţă ai entităţii
 Decizia
soluţie (hotărîre, direcţie)
care poate fi aleasă (adoptată, fundamentată)
din mai multe variante posibile

Procesul decizional –
anumite tehnici(metode, procedee, strategii)
de stabilire (adoptare, fundamentare)
a deciziilor.
 Identificarea şi definirea obiectivelor

Identificarea alternativelor de acţiune

Analiza alternativelor

Alegerea alternativei optime

Implementarea alternativei alese

Evaluarea deciziei

Nu sunt necesare acţiuni suplimentare

(obiectivul a fost atins)
 Contabilitatea ca sistem informaţional pentru deciziile economice

ACTIVITĂŢI ECONOMICE RE Z ULT AT E PROCESDECIZIONAL

CONTABILITATEA
INFORMA ŢII
CULEGERE SCOPURI
DATE NEVOI
PRODUCERE PRELUCRARE EXAMINARE
SERVICII INFORMA ŢII
COMERŢ DATE STOCARE ALEGERE

COMUNICARE
RAPOARTE ÎNDEPLINIRE
CONTABILE
INTERNE
A CŢ I O N Ă M
 Instrumentele contabilității manageriale care îi ajută
pe contabili să genereze informaţii relevante, sunt:
- calculaţia Direct-cost,
- analiza CVP,
- Teoria Constrîngerii
 Decizii ce pot fi adoptate
în baza instumentelor manageriale :
• privind comenzile speciale;
• privind renunţarea la un produs;
• privind structura vânzărilor
• privind formarea preţurilor
• „a produce sau a cumpăra”;
• „a vinde sau a prelucra în continuare”;
• „a continua sau a întrerupe activitatea” etc.
 Analiza CVP ajută managerii să înţeleagă
cum vor evolua costurile totale ale unui produs
odată cu, modificarea:
- volumului de producţie,
- preţului de vânzare,
- costurilor variabile,
- costurilor constante.
 De exemplu, managerii utilizează analiza CVP
pentru a răspunde la întrebări:
• Cum vor fi influențate costurile totale şi veniturile
totale dacă modificăm volumul producţiei, sau
volumul vinzărilor?
• Cum va fi influenţat volumul producţiei dacă
majorăm sau reducem preţul de vânzare?
• Cum vor evolua costurile, prețurile, volumul
producţiei dacă ne extindem pe pieţe externe?
 Exemplu.
Managerul entităţii examinează cum se va
modifica profitul operaţional pentru fiecare din
următoarele opțiuni:
I. costurile variabile cresc cu 0,4 lei / unit.;
II. costurile constante cresc cu 10%, numărul de
unităţi vândute creşte cu 5%;
III. costurile constante scad cu 20%, preţul de
vânzare scade cu 20%, costurile variabile unitare
scad cu 10%, iar numărul de unităţi vândute
creşte cu 40%.
Nr. Indicatori Inițial
I II III
1. Venituri din vânzări 250 000 250 000 262 500 280 000
(50 000 x 5)

2. Costuri variabile totale 150 000 170 000 157 500 189 000
(50 000 x 3)

3. Costuri constante totale 40 000 40 000 44 000 32 000

4. Profit operaţional 60 000 40 000 61 000 59 000

(1 – 2 - 3)
 Analiza corelaţii CVP se poate realiza cu ajutorul unor
indicatori, cum ar fi:
• pragul de rentabilitate;
• intervalul de siguranţă;
• indicele de siguranţă;
• factorul de acoperire;
• levierul operaţional.
 Pragul de rentabilitate
punct critic,
punct de echilibru
… nivelul vânzărilor ce permite acoperirea costurilor
variabile aferente volumului vânzărilor şi a costurilor
constante aferente perioadei de referinţă.
Altfel spus:
• dacă entitatea nu a atins pragul de rentabilitate,
atunci ea înregistrează pierderi;
• dacă veniturile din vânzări corespund pragului de
rentabilitate, atunci rezultatul financiar este nul;
• dacă agentul economic depăşeşte pragul de
rentabilitate, atunci el realizează profit.
 În vederea determinării pragului de
rentabilitate, se pot utiliza:
• metoda ecuaţiei;
• metoda venitului marginal;
• metoda grafică.
 Metoda ecuaţiei
Venituri din vânzări – Costuri variabile – Costuri constante =
Rezultat
………rezultatul prin definiţie = zero.
(PVU x Q) – (CVU x Q) – CCT =0,
unde:
PVU – preţ unitar de vânzare,
Q – cantitatea produselor vândute;
CVU – costuri variabile unitare,
CCT – costuri constante totale.
Exemplu. O entitate produce şi comercializează un singur
produs.
Se cere: de determinat numărul produselor care trebuie
vândute pentru a atinge pragul de rentabilitate, cînd:
- preţul de vânzare este de 250 lei/unitate,
- costurile variabile unitare - 150 lei/unitate,
- costurile constante totale – 4 000 lei.

x – cantitatea de produse care trebuie vândute pentru a

atinge pragul de rentabilitate
250 x – 150 x – 4 000 = 0
100 x = 4 000
x = 40 unit.
Astfel, pragul de rentabilitate al entităţii va fi atins în cazul
vânzării a 40 unităţi de produse.
 Utilizând metoda ecuaţiei pot fi determinaţi şi
alţi indicatori, cum ar fi:
• volumul producţiei care trebuie vândută pentru
obţinerea unui profit prognozat,
• preţul de vânzare
• mărimea costurilor variabile unitare pentru
obţinerea profitului prognozat etc.
 Exemplu. Pornind de la datele exemplului
precedent vom determina cantitatea de
produse care trebuie vândute pentru a obţine
un profit în mărime de 6 000 lei.

250 x – 150 x - 4 000 = 6 000

100 x =10 000
x = 100 unit.
 Metoda marjei de contribuţie
în cazul în care entitatea fabrică şi vinde:
• un singur produs, lucrare sau serviciu
• două sau mai multe tipuri de produse, lucrări
sau servicii
• în cazul în care entitatea fabrică şi vinde un singur
produs, lucrare sau serviciu
CCOT
PR = ,
unde: MCu

CCOT - costuri şi cheltuieli operaţionale constante totale;

MCu – marja de contribuţie unitară

Exemplu. Pornind de la datele exemplului precedent,

pragul de rentabilitate se va determina:
4000 / (250 -150) = 40 unit
• în cazul în care entitatea produce şi vinde două sau
mai multe tipuri de produse, lucrări sau servicii:
CCOC
PR =
MCm
unde:
MCm – marja de contribuţie medie, determinată în baza relaţiei:

MCm = Marja de contribuție totală /

Volumul total de producţie
 Exemplu

Produse
№ Indicatori Total
A B C

1. Volumul produselor fabricate şi vândute, kg 5 000 10 000 20 000 35 000

Ponderea volumului fiecărui tip de produs

2. 14,29 28,57 57,14 100
în totalul producţiei, %
3. Preţul de vânzare unitar, lei/kg 8 10 14 -
4. Costuri variabile unitare, lei 10 7 10 -

5. Marja de contribuţie unitară, lei (rd.3 – rd.4) (2) 3 4 -

6. Marja de contribuţie totală, lei (rd.5 x rd.1) (10 000) 30 000 80 000 100 000

7. Costuri constante, lei - - - 80 000

 În vederea determinării pragului de rentabilitate în
situaţia în care entitatea produce şi comercializează
trei tipuri diferite de produse, mai întîi se determină
marja de contribuţie medie:
MCm = 100 000 / 35 000 = 2,86 lei/kg.

Ulterior se calculează pragul de rentabilitate utilizînd

relaţia prezentată mai sus:
PR = 80 000/2,86= 27 972 kg
 Structura pragului de rentabilitate pe fiecare tip
de produs (PRi), se determină ca –
- pragul de rentabilitate se înmulţeşte cu ponderea
volumului fiecărui tip de produs (gi) în totalul
producţiei.
Astfel, relaţia de calcul este:
Pri=PR x Gi
Gi = Qi/Q
Qi – volumul producţiei (vânzărilor) fiecărui tip de produs;
Q – volumul total al producţiei (vânzărilor).
Exemplu:
PRa = 27 972 x 14,29 /100 = 3 997 kg
PRb = 27 972 x 28,57 / 100 = 7 992 kg
PRc = 27 972 x 57,14 /100 = 15 983 kg
 Metoda marjei de contribuţie permite stabilirea
pragului de rentabilitate şi în unităţi monetare.
Relaţia de calcul, în acest caz, este:
PR (lei) = CCOC / Pmc
Pmc – ponderea marjei de contribuţie în totalul
venitului din vânzări, determinată conform relaţiei
Pmc = MC/VV x 100
Exemplu. Vom determina pragul de rentabilitate (în unităţi
monetare), în condiţiile în care:
• volumul producţiei fabricate – 500 unit.;
• preţul de vânzare unitar – 300 lei;
• costuri variabile unitare – 100 lei;
• costuri constante totale - 9 000 lei.
Rezolvare
1.se determină marja de contribuţie totală:
MC = (300 – 100) x 500 = 100 000 lei;
2. se stabileşte ponderea marjei de contribuţie în totalul
venitului din vânzări:
Pmc = 100 000 / (300*500) * 100 = 66,67%
3. se determină pragul de rentabilitate în unităţi monetare
PR = 9000 / 0,6667 = 13 500 lei
Etapele de determinare a pragului de rentabilitate în
unităţi monetare sunt următoarele:
1.se determină marja de contribuţie totală:
MC = (300 – 100) x 500 = 100 000 lei;
2. se stabileşte ponderea marjei de contribuţie în
totalul venitului din vânzări:
Pmc = 100 000 / (300*500) * 100 = 66,67%
3. se determină pragul de rentabilitate în unităţi
monetare
PR = 9000 / 0,6667 = 13 500 lei
 Intervalul de siguranţă (Is)- mărimea cu care poate să scadă
volumul vânzărilor pentru a atinge pragul de rentabilitate.
1) Is = Q vz – Q vR,
Q vz – volumul vânzărilor din perioada respectivă;
Q vR- volumul vânzărilor aferent pragului de rentabilitate.
Is = 4 000 - 2 000 = 2 000 (unit.)
Volumul vânzărilor poate să scadă cu până la 2 000 unit., pentru
ca entitatea să nu se situeze în zona pierderilor.
2) Is = V vz – V vzR,
V vz – veniturile din vânzări obţinute în perioada respectivă;
V vzR - veniturile din vânzări aferente pragului de rentabilitate.
Is = (4 000 x 1,5) – (2 000 x 1,5) = 3 000 (lei)
Veniturile din vânzări pot să scadă cu 3 000 lei pentru a nu se
ajunge în zona pierderilor.
Indicele (coeficientul) de siguranţă (Ks) exprimă
mărimea procentuală cu cât poate să scadă volumul
vânzărilor pentru a atinge pragul de rentabilitate.
Ks = (Qvz - Qvp) / Qvz*100
Ks = (Vvz – Vvp) / Vvz * 100

Ks = (4000 -2000) / 4000 * 100 = 0,5 %

Ks = (6000 - 3000) / 6000 * 100 = 0,5 %
 Factorul de acoperire (Fa) --- câte procente din
vânzări sunt necesare pentru acoperirea
costurilor/cheltuielilor operaţionale constante şi
obţinerea unui profit.
Fa = Mc (unit) / Pret *100
Fa = CC/V vp * 100
Pret-1,5lei , cv (unitar) – 0,8 lei, cc (total) – 1400 lei
Fa = 0,7/1,5=0,467
Fa = 1400 / 3000 = 0,467
--- aproximativ 46,7% din preț (VV) poate să acopere
costurile şi cheltuielile operaţionale constante şi fac
activitatea entităţii profitabilă.