PROIECT DE SPECIALITATE

ANALIZA INDICATORILOR ECONOMICO-FINANCIARI AI FIRMEI PANEMAR

CLUJ-NAPOCA

Calificarea: Tehnician în activități economice

Îndrumător: Absolvent:
Prof. Curta Nora Codruța Tătar Anamaria Cristina
Clasa a XII-a A

2023

1
CUPRINS

I. Argument............................................................................................... 3
II. Notiuni teoretice privind analiza economico-financiară................... 4
II.1 Delimitări conceptuale privind analiza economico- 4
financiară......... 5
II.2 Analiza 8
rentabilității............................................................................. 8
III. Analiza situațiilor financiar-patrimoniale a întreprinderii.............. 10
III.1 Bilanțul 13
contabil................................................................................... 17
III.2 Bilanțul 17
funcțional............................................................................... 18
III.3 Bilanţul patrimonial 19
(financiar)........................................................... 23
IV. Studiu de caz – firma Panemar Cluj-Napoca.....................................
IV.1 Prezentarea
firmei.................................................................................
IV.2 Politica de resurse
umane.....................................................................
IV.3 Analiza indicatorilor economico-financiari a
firmei..........................
V. Bibliografie............................................................................................
.

2
 Capitolul 1: Argument

Lucrarea intitulată „Analiza indicatorilor economico-financiari ai firmei PANEMAR

S.R.L.” a fost pregătită pentru examenul de certificare a competențelor profesionale nivel 4 ,
specializarea tehnician în activităţi economice și tratează o temă studiată în cadrul mai multor
module de specialitate pe parcursul liceului şi aprofundată în clasa a XII-a.

Am optat pentru studierea acestei teme datorită importanței calculării indicatorilor

economico-financiari pentru cunoaşterea evolutiei firmei şi compararea valorilor acestora cu
exerciţiile financiare precedente oferă conducerii entităţii posibilitatea de a efectua analize
economice cu impact în procesul decizional.

Atât bilanţul contabil cât şi indicatorii bilanţieri sunt două teme vaste. Bilanţul este
documentul contabil de sinteză care prezintă situaţia firmei la încheierea unui exercițiu
financiar Pentru un an întreg de funcționare a firmei. indicatorii derivaţi din bilanţ ne arată pe
ce poziţie se află firma în raport cu ramura de activitate din care face parte, cum poate fi
societatea - solvabilă sau insolvabilă, profitabilă sau nu.

Analiza activităţii societăţii pe baza indicatorilor din bilanţul contabil trebuie să ofere o
imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului şi a situaţiei financiare a unităţii economice.

Pe baza datelor statistice am calculat o parte dintre indicatorii sintetici ai firmei, cu scopul
de a vedea evoluția acesteia în perioada 2017-2021 și a desprinde anumite concluzii despre
situația acesteia.

3
 Capitolul 2 : Noțiuni teoretice privind analiza economico-financiară
2.1 Delimitări conceptuale privind analiza economico-financiară
Analiza economico-financiară studiază mecanismul de formare și modificare a
fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente componente, atât prin părți
simple și cât şi prin stabilirea factorilor de influență. Descompunerea se face pe etape, de la
complex la simplu, în vederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt,
un anumit nivel de performanță al firmei.
Analiza economică studiază fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al
consumului de resurse și al rezultatelor obținute. De asemenea, trebuie luate in considerare
relațiile structural-funcționale și a celor cauză-efect. Complexitatea analizei economico-
financiare decurge și din faptul că în economie există următoarele situații:
- Același efect poate fi produs de cauze diferite.
- Aceeași cauză poate produce efecte diferite.
- Efecte diferite se pot combina, dând un rezultat al complexului de factori sau
forţe.
- Complexitatea și intensitatea cauzei pot determina nu numai calitatea
fenomenului dat, ci și intensitatea lui.
- În fenomenul analizat pot apărea însușiri pe care nu le-a avut nici un element al
acestuia.

2.1.1. Conținutul procesului de analiză economico-financiară

Procesul de analiză economico-financiară reprezintă inversul evoluției reale a
fenomenului. Analiza pornește de la rezultatele procesului încheiat către factori și elemente,
cuprinzând următoarele etape:
- Delimitarea obiectului analizei, care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene
şi rezultate. Delimitarea obiectului se face în timp și spațiu, cantitativ și calitativ.
- Determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului studiat. Descompunerea
în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se urmăresc în mod succesiv,
trecând de la cei cu acțiune directă la cei cu acțiune indirectă, până la stabilirea
cauzelor finale.
- Stabilirea factorilor presupune și determinarea corelației dintre fenomenul analizat şi
fiecare factor , cât și a corelației dintre factorii care acționează.

4
 - Măsurarea influențelor diferitelor elemente sau factori, se utilizează analiza
cantitativă pentru cuantificarea influențelor, a rezervelor interne, a aprecierii din sfera
cercetată.
- Sintetizarea rezultatelor analizei, stabilindu-se concluziile și aprecierile asupra
activității din perioada investigată.
- Elaborarea măsurilor care reprezintă conținutul deciziilor menite să asigure o folosire
optimă a resurselor, pentru sporirea eficienți activității în viitor.

2.1.2. Rolul analizei economico-financiare a întreprinderii

Rolul analizei este de reperare a simptomelor, a disfuncționalităților unei firme,
cercetarea și analiza faptelor și a responsabilităților, identificarea cauzelor
disfuncționalităților. Elaborarea unor planuri de acțiune prin intermediul cărora se asigură
redresarea și ameliorarea performanțelor. Efectuarea diagnosticului unei firme poate fi
motivată nu numai de situația în care aceasta are dificultăți, respectiv disfuncționalități, ci și
atunci când se dorește îmbunătățirea performanțelor ei, deoarece prin analiza economico-
financiară se stabilesc punctele tari și punctele slabe din activitatea unei firme, dar și măsurile
ce urmează să se aplice pe termen scurt și lung pentru atingerea anumitor obiective propuse.
Analiza diagnostic constituie o parte componentă a managementului strategic al întreprinderii.

În general, în funcție de scop, diagnosticul poate fi restrâns la anumite probleme sau

extins în accepțiunea de diagnostic global. Diagnosticul rezumat la o anumită problemă
economico-financiară a firmei, folosit în practica managerială curentă, se efectuează mai ales
când se semnalează disfuncţionalități în activitatea acesteia. Atunci când întreprinderea se
confruntă cu dificultăți grave se impune un diagnostic complex sau global.
În concluzie, analiza economico-financiară are un rol fundamental în evaluarea, reglarea și
ameliorarea performanțelor economico-financiare ale întreprinderii. De aceea, aceasta
constituie baza studiilor de fezabilitate și a celor de evaluare economică.
Analiza economico-financiară are un caracter permanent, indiferent dacă se realizează de
către un compartiment în cadrul firmei, sau de către societățile specializate de consultanță.

2.2 Analiza rentabilității

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit
prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.

5
Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii
activități economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție
utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție
și vânzare. Eficiența economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât
rentabilitatea. Pentru exprimarea rentabilității se utilizează două categorii de indicatori:
profitul și ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilității este reflectată de profit, iar
gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata
rentabilității.

2.2.1. Analiza ratei rentabilității economice și financiare

Rata rentabilității economice reflectă corelația dintre un rezultat economic și
mijloacele economice (capitalul) angajate pentru obținerea acestuia. În calculul ratei
rentabilității economice, la numărător se poate utiliza rezultatul exploatării (profitul aferent
cifrei de afaceri) sau excedentul brut din exploatare, iar la numitor mijloacele economice
totale (activul total) sau o parte a acestora.
Rata rentabilității economice (Re) este independentă de structura financiară (gradul de
îndatorare), politica fiscală de impozitare a profitului, precum și de elementele excepționale.

Re = (Profit brut/Active totale) x 100%

Analiza ratei rentabilității financiare exprimă corelația dintre profit și capitaluri în

calitatea lor de resurse de finanțare a activității întreprinderii.
Rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii măsoară, în mărime relativă,
remunerarea capitalurilor acționarilor aduse ca aport sau a profitului net lăsat la dispoziția
firmei pentru autofinanțare. Această rată reflectă corelația dintre profitul net, ca venit al
acționarilor și capitalurilor proprii ale întreprinderii.
Rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii (Rf), se determină pe baza relației:
Pn
Rf = x 100 %
Kp
Analiza ratei rentabilității financiare a capitalului permanent are rolul de a
evidenția corelația dintre capitalul permanent și profitul brut înaintea deducerii cheltuielilor
financiare cu dobânzile și a impozitelor pe profit. Modelul de analiză este următorul:
Pb
Rfp= x 100 %
Kpr
în care:

6
 Rfp = rata rentabilității financiare a capitalului permanent;
Pb=¿ profitul brut înaintea deducerii financiare cu dobânzile și a impozitului pe profit;
Kpr=¿ capitalul permanent (format din capitalurile proprii, provizioanele pentru
riscuri și cheltuieli și datorii pe termen mediu și lung).

7
 Capitolul 3: Analiza situațiilor financiar-patrimoniale a întreprinderii

Într-un sistem economic concurențial, obiectivul major al întreprinderii este

maximizarea valorilor sale, respectiv creșterea averii proprietarilor acesteia. Acesta implică
desfășurarea activității firmei în condiții de rentabilitate superioară și în același timp
menținerea solvabilității și echilibrului financiar.
Alte obiective, cum sunt flexibilitatea financiară, creșterea maximală, menținerea
puterii și autonomiei financiare reprezintă alternative posibile, unele substituibile, altele
opozabile obiectivului maximizării valorii firmei. Flexibilitatea financiară reflectă capacitatea
de adaptare a firmei la schimbările de mediu :o bună flexibilitate nu poate decât să contribuie
la maximizarea valorii întreprinderii.
Astfel, managerii și acționarii trebuie să urmărească atingerea acelor obiective pe
termen scurt care să contribuie la realizarea celor pe termen lung – creșterea valorii
patrimoniale a firmei, singurul care permite perenitatea acesteia.
Obiectivele principale ale analizei financiar-patrimoniale sunt:
 Stabilirea patrimoniului net, respectiv a valorii contabile a averii acționarilor
 Determinarea sănătății financiare, respectiv detectarea unor eventuale situații de
dezechilibru financiar care ar putea periclita continuitatea exploatării
 Stabilirea lichidității și solvabilității firmei
 Determinarea flexibilității financiare a acesteia pe baza tabloului fluxurilor de
trezorerie
 Caracterizarea eficienței elementelor patrimoniale
 Întocmirea bugetelor de venituri și cheltuieli și a planurilor de finanțare.

3.1 Bilanțul contabil

Analiza situatiei financiare se bazează pe: bugetul de venituri și cheltuieli, bilanțul
contabil și anexele sale, raportul de gestiune etc.

Bilanțul este documentul contabil principal care prezintă situația patrimonială a unei
întreprinderi la un moment dat. În activul bilanțului sunt înregristrate toate drepturile de
proprietate și de creanță ale întreprinterii în ordinea inversă a lichidității (capacitatea
posturilor de activ de a se transforma în numerar), iar în pasiv toate obligațiile, respectiv
angajamentele asumate, aranjate în ordinea crescătoare a exigibilității (timpul cât sursa
respectivă rămâne la dispoziția întreprinderii). Egalitatea bilanțieră este necesară deoarece

8
activul și pasivul sunt două reprezentări ale aceleiași mărimi economice. Pasivul reflectă
sursele fondurilor întreprinderii, iar activul constituie utilizările cărora le sunt afectate aceste
fonduri, deci nici o sursă nu poate rămâne fără alocare, după cum nici o nevoie de finanțare nu
poate exista fără surse de fonduri. Unele aspecte privind volumul și structura activelor și
pasivelor sau asigurarea surselor de finanțare a activității pot fi investigate și pe baza
bilanțului contabil întocmit conform reglementărilor legislației în vigoare.

Ca procedeu al metodei contabilității și ca bază informațională fundamentală, bilanțul

contabil contribuie la redarea unei imagini fidele, clare și complete a patrimoniului, a situației
financiare și a rezultatelor obținute de o entitate.

Potrivit O.M.P.F. nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme

cu directivele europene, persoanele juridice întocmesc situațiile financiare anuale care se
compun din: Bilanț, Cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu,
Situația modificărilor capitalului propriu, Situația fluxurilor de trezorerie și Note
explicative la Situațiile financiare anuale.

O altă categorie de persoane juridice care nu îndeplinesc limitele a două criterii de

mărime (cifra de afaceri -7,3 milioane de euro, total active - 3,65 milioane de euro, număr
mediu salariați -50) întocmesc Situațiile financiare anuale simplificate, care cuprind:
Bilanțul prescurtat, Contul de profit și pierdere și Note explicative.

Importanța bilantului contabil derivă din funcțiile pe care acesta le are:

1) Funcția de informare. Are la bază rolul fundamental al bilanțului în sistemul

informațional economic. Informațiile prezentate în bilanțul contabil servesc atât factorilor
de decizie din întreprindere cât și altor persoane fizice și juridice: acționari, clienți,
salariați, organe fiscale, instituții bancare, furnizori, creditori diverși, etc. Aceștia își pot
forma o imagine asupra activității economice a entității, a mijloacelor economice de care
dispune asupra modului de finanțare, dar și a rezultatului obținut. Dispunând de asememea
informații, conducerea entității iși poate stabili prioritățile economice viitoare, iar
utilizatorii interni pot hotărî dacă vor continua relațiile economico-financiare cu entitatea
respectivă.
2) Funcția de analiză a activității economico-financiare. Pe baza bilanțului contabil se
calculează și se analizează periodic activitatea economico-financiară a entității, calculând
indicatori esențiali, evidențiind cu ajutorul acestora factorii de influență a fenomenelor și
proceselor economice. Cu ajutorul indicatorilor calculați se identifică și se stabilesc

9
 măsuri de perfecționare a activității economice și financiare. Funcția de analiză bazează pe
corelațiile obligatorii dintre posturile bilanțului sau dintre bilanț și celelalte componenete
ale situațiilor financiare anuale, stabilind un diagnostic al situației financiare și al
rentabilității întreprinderii.
3) Funcția previzională. Se bazează pe posibilitatea oferită de bilanț de a orienta activitatea
economică viitoare a entității. Metodele de analiză previzională folosesc informații de
analiză financiară construite pe baza indicatorilor economico-financiari, dar și pe baza
tablourilor de prezentare previzională și de analiză a întregii activități economice și a
situației financiare a agentului economic (planuri de finanțare, bugetul de venituri și
cheltuieli).
În legătură cu analiza situației financiare pe baza bilanțului contabil, există două teorii
fundamentale:
 Teoria bilanțului patrimonial (financiar), care are la bază analiza lichiditate-
exigibilitate, denumită în țărilor occidentale, analiza patrimonială. Această analiză
pune în evidență riscul de insolvabilitate al întreprinderii, adică incapacitatea firmei de
a-și onora angajamentele față de terți.
 Teoria bilanțului funcțional, conform căreia întreprinderea reprezintă o entitate
economică și financiară, asigurând realizarea anumitor funcții, cum ar fi funcția de
producție, investire și dezinvestire, precum și funcția de finanțare.

3.2 Bilanțul funcțional

Bilanțul funcțional oferă o imagine asupra modului de funcționare din punct de vedere
economic a întreprinderii.
Principiile care stau la baza întocmirii bilanțului funcțional sunt:
a) Activele sunt luate în calcul la valoarea lor brută, adică la valoarea de intrare în
patrimoniu, iar în pasiv se iau în considerare amortizările (rulajul creditor al contului 681)
și provizioanele;
b) Imobilizările închiriate, deținute în leasing sau în locație de gestiune sunt înregistrate în
activ și corespunzător în pasiv, la „Împrumuturi și datorii asimilate”;
c) Conceptul de activ fictiv nu mai este operațional;
d) Cheltuielile scontate neajunse la scadență, debitorii privind capitalul subscris și nevărsat

10
e) Efectele scontate neajunse la scadență, debitorii privind capitalul subscris și nevărsat,
primele privind rambursarea obligațiunilor și diferențele de conversie de activ și de pasiv
se tratează în același mod ca și la elaborarea bilanțului patrimonial;
f) Amortizarea și provizioanele sunt incluse în pasivul bilanțului funcțional ca surse aciclice(
care rămân la dispoziția firmei o perioadă mai mare de un an).

Din perspectiva bilanțului funcțional, realizarea echilibrului financiar al întreprinderii nu

presupune doar existența unui fond de rulment pozitiv, ci un fond de rulment acoperitor
nevoilor de finanțare ale ciclului de exploatare (stocuri+creațe de exploatare-datorii de
exploatare).

Rolul bilanțului funcțional în analiza financiară este nu numai de a permite aprecierea

vulnerabilității structurii financiare a întreprinderii reflectată de evoluția trezoreriei nete, dar
și de a exprima corelația dintre structura financiară a firmei și natura activității sale.

Bilanțul funcțional

NEVOI=ACTIV SURSE=PASIV
NEVOI ACICLICE(STABILE) SURSE ACICLICE(DURABILE)
-Avtiv imobilizat(brut) -capitaluri proprii
-amortizări și provizioane
-datorii financiare
NEVOI CICLICE SURSE CICLICE
-Activ circulant de exploatare(brut) - Datorii de exploatare
-Activ circulant înafara explotării(brut) -Datorii înafara exploatării
-Active de trezorerie -Pasiv de trezorerie

Fig. 1. Structura bilanțului funcțional

Indicatorii calculați pe baza bilanțului funcțional

Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru
finanțarea activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de
plătit, precum și de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante in
lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile.
Modalități de calcul a fondului de rulment:
Conform concepției patrimoniale, fondul de rulment se poate calcula astfel:

11
 FR=Capital permanent – Active imobilizate
FR= Active circulante-Datorii pe termen scurt
În acestă situație, fondul de rulment reflectă corelația dintre lichiditatea activelor
circulante și exigibilitatea datoriile pe termen scurt. Acesta prezintă o valoare informativă
ridicată, asigurând legătura dintre cele două părți ale bilanțului financiar. Ca urmare, fondul
de rulment este considerat ca fiind cel mai important indicator al echilibrului financiar
lichiditate – exigibilitate, care permite aprecierea pe termen scurt a riscului de incapacitate de
plată.

Potrivit concepției funcționale, fondul de rulment funcțional sau fondul de rulment

net global (FRGH) se determină astfel:
FRGN = Surse aciclice – Active aciclice
Fondul de rulment net global reflectă surplusul resurselor durabile în raport cu valorile
imobilizate.
FRGN = (Nevoi ciclice + Nevoi de trezorerie) – (Resurse ciclice + Resurse de
trezorerie) = (Active circulante de exploatare + Active circulante înafara
exploatării) – (Datorii de exploatare + Datorii înafara exploatării + Credite
bancare de trezorerie)
Luând în considerare formula de calcul de mai sus, dacă fondul de rulment este pozitiv
sau negativ, firma are lichidități sau dimpotrivă este obligată să angajeze la noi credite pentru
finanțarea nevoilor de exploatare.
Nevoia de fond de rulment reprezintă diferența dintre nevoile temporare și sursele
temporare, respectiv suma necesară finanțării decalajelor, care se produc în timp între
fluxurile reale și fluxurile de trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare.
Nevoia de fond de rulment semnifică în esență, activele circulante de natura stocurilor și a
creanțelor nefinanțate pe seama obligațiilor pe termen scurt (surselor atrase). Obligațiile pe
termen scurt de natura celor față de furnizori, salariați, bugetul de stat etc., până în momentul
plății lor reprezintă o sursă atrasă de finanțare a activelor circulante.
Mărimea nevoii de fond de rulment din exploatare este influențată de natura activității,
durata ciclului de fabricație, viteza de rotație a stocurilor și creanțelor, nivelul de activitate
etc. Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, situația se consideră a fi normală numai
dacă este rezultatul unei politici de investiții privind creșterea nevoii de finanțare a ciclului de
exploatare. Astfel, aceasta reflectă un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și a
creanțelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare.

12
 Dacă dimpotrivă, nevoia de fond de rulment este negativă, aceasta semnifică un
surplus de resurse temporale comparativ unevoile temporare, situația fiind favorabilă doar
dacă este rezultatul accelerării rotației activelor circulante și ale angajării de datorii cu
scadențe mai mari. În caz contrar, situația este negativă deoarece este determinată de
întreruperi temporare în aprovizionarea și reînnoirea stocurilor, sau în activitatea de producție.
Trezoreria netă exprimă corelația dintre fondul de rulment și nevoia de fond de
rulment, reflectând situația financiară a firmei, atât pe termen mediu și lung cât și pe termen
scurt.Trezoreria netă pozitivă semnifică un excedent monetar al exercițiului financiar și dacă
aceasta se menține în cadrul mai multor exerciții financiare succesive, această situație
demonstrează o rentabilitate econimică ridicată și posibilitatea plasării rentabile a
disponibilităților bănești pentru întărirea poziției firmei pe piață. Dacă nevoia de fond de
rulment este constantă, atunci trezoreria netă pozitivă este echivalentul profitului net,
diminuat cu dividendele plătite în cursul aceleiași perioade, la care se adună amortizarea.
Dacă în calculul nevoii de fond de rulment nu s-au luat în considerare creditele pe
termen scurt, trezoreria netă negativă reflectă un deficit monetar, respectiv un dezechilibru
financiar la sfârșitul anului, și care a fost acoperit pe seama creditelor pe termen scurt.

3.3. Bilanţul patrimonial (financiar)

Bilanțul patrimonial reprezintă un instrument de analiză realizat prin retratarea
bilanţului contabil. Problemele principale ale analizei poziţiei financiare a întreprinderii
rezolvate prin apelarea la bilanţul patrimonial sunt:
 determinarea patrimoniului net;
 analiza structurii financiare;
 determinarea lichidităţii şi solvabilităţii;
 stabilirea gradului de îndatorare etc.
Principalii utilizatori ai informaţiilor furnizate de bilanţul patrimonial sunt:
 acţionarii, interesaţi să cunoască valoarea patrimoniului;
 creditorii, care privesc patrimoniul ca o garanţie pentru creditele acordate;
 potenţialii investitori şi creditori.
Structura bilanţului financiar presupune gruparea elementelor patrimoniale în cele două
mari categorii: activ şi pasiv, astfel:

13
 ACTIV PASIV
Fig. 2.
I. Active imobilizate, din care: I. Capitaluri proprii, din care:
1. Imobilizări necorporale 1. Capital social
2. Imobilizări corporale 2. Rezerve
3. Imobilizări financiare 3. Rezultatul exerciţiului
4. Subvenţii
5. Provizioane pentru riscuri
şi cheltuieli, pentru o
perioadă mai mare de un an
(care au caracter de rezerve)

II. Active circulante, din care: II. Datorii pe termen lung

1. Stocuri
2. Creanţe III. Datorii pe termen scurt, din
3. Investiţii financiare care:
4. Disponibilităţi 1. Credite pe termen scurt
2. Obligaţii
3. Provizioane pentru riscuri
şi cheltuieli, pentru o perioadă
mai mică de un an
Structura bilanțului patrimonial

Indicatori calculați pe baza bilanțului patrimonial:

Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în
bani. Pentru caracterizarea lichidității unei se compară pasivele pe termen scurt cu resursele
disponibile pentru aceeasși perioadă. Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:
Active circulante
Rata lichidității generale: Lg=
Datorii curente

Datoriile curente sunt formate din obligațiile față de furnizori, cele fiscale și salariale,
creditele pe termen scurt precum și partea din împrumuturile pe termen mediu și lund a căror
scadență este în cadrul exercițiului financiar curent.
Se apreciază că situația lichidității generale este satisfăcătoare, după unele surse, în
condițiile încadrării acestei rate în intervalul 1,2 și 1,8, iar după altele, în intervalul 2 și 2,2.

Active circulante−Stocuri
Rata lichidității curente (intermediare): Lc=
Datorii curente

14
Potrivit teoriei nord-americane, această rată este cunoscută și sub denumirea de „testul acid”.
Această rată este de obicei subunitară. Intervalul considerat ca satisfăcător pentru această rată
este de 0,65-1.

Disponibilități și plasamente
Rata lichidității imediate: Li=
Datorii curente

În teoria economică, această rată este cunoscută sub denumirea de rata solvabilității
imediate. Interpretarea acesteia trebuie facută cu mare grijă. Astfel, un nivel ridicat al acesteia
indică o solvabilitate mare, dar poate fi consecința unei utilizări mai puțin performante a
resurselor disponibile. Valoarea acestei rate nu constituie în același timp o garanție a
solvabilității, dacă restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate.
Solvabilitatea este capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile de plată la
scadență. Capacitatea de plată semnifică solvabilitatea imediată, respectiv exprimă capacitatea
mijloacelor bănești la un moment dat sau pentru o perioadă scurtă de timp (de obicei 30 de
zile) de a acoperi obligațiile scadente pentru același interval de timp.
Solvabilitatea se poate exprima cu ajutorul mai multor indicatori, dintre care cei mai
importanți sunt:

Capital propriu
Rata solvabilității patrimoniale: Sp=
Capital propriu+credite totale

Valoarea minimă a ratei solvabilității patrimoniale se apreciază ca trebuie să se încadreze între

limitele 0,3 – 0,5, iar pentru valori peste 0,5 situația poate fi considerată normală.

Active totale
Rata solvabilității generale Sg=
Datorii totale
Această rată indică în ce măsură datoriile sunt acoperite de către activele totale ale
întreprinderii (active imobilizate și active circulante). Cu cât valoarea ratei solvabilității este
mai mare decât 1, cu atât situația financiară de ansamblu a firmei este mai bună.

3.4. Contul de profit și pierdere

Conturile de venituri și cheltuieli nu apar în bilanț, ci nu mai diferența dintre ele sub
forma rezultatului exercițiului, care poate fi profit sau pierdere. Pentru a descrie și analiza
procesul de formare a rezultatului se elaborează documentul de sinteză Contul de profit și
pierdere ca și parte componentă unitară a setului de formulare care alcătuiesc Situațiile
financiare anuale, alături de bilanț.

15
 Contul de profit și pierdere este documentul de sinteză care măsoară
performanțele financiare ale unei entități cu prezentarea veniturilor, cheltuielilor și
rezultatelor obținute în cursul unei perioade date.

Contul de profit și pierdere evidențiază și explică într-o formă analitică rezultatele prin
prisma raportului de echilibru între cheltuieli și venituri, potrivit ecuației fundamentale:

± Rezultatul exercițiului = Venituri - Cheltuieli

Structurile contului de profit și pierdere sunt veniturile și cheltuielile. Veniturile și

cheltuielile exercițiului sunt structurate în două mari categorii care rezultă din activitatea
curentă (ordinară, obișnuită) a întreprinderii - și elementele extraordinare.

Contul de profit și pierdere furnizează câțiva indicatori importanți pentru aprecierea

performantei întreprinderii: profitul sau pierderea din exploatare, profitul sau pierderea din
activitatea curentă, profitul sau pierderea din activitatea extraordinară, cheltuiala cu impozitul
pe profit, încheindu-se cu rezultatul exercițiului (profit sau pierdere).

Fac parte din activitatea curentă acele activități întreprinse ca parte a obiectului de
activitate, precum și cele care derivă din acestea. Activitatea curentă cuprinde activitatea de
exploatare și activitatea financiară. Veniturile din exploatare provin din livrări de bunuri,
prestări de servicii și executări de lucrari (cifra de afaceri), dar și din alte venituri, cum sunt
cele din vânzarea activelor imobilizate, din despăgubiri primite, din subvenții pentru investiții.
Veniturile din exploatare includ și unele elemente nerealizate, care nu au natura unui venit,
cum sunt variația stocurilor de produse finite și producția de imobilizări. Cheltuielile de
exploatare sunt clasificate după natura lor, de exemplu: cheltuieli cu materiile prime și
consumabilele, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu asigurările sociale, cheltuieli cu serviciile,
cheltuielile cu reducerea valorii activelor, cheltuieli cu amortizările, alte cheltuieli (din
vânzarea activelor imobilizate, din despăgubiri sau amenzi plătite etc.). Veniturile și
cheltuielile financiare provin din participații, dobânzi, diferențe de curs valutar, din reduceri
financiare (sconturi) obținute sau acordate etc.

Elementele extraordinare sunt acele cheltuieli și venituri ce survin din tranzacții care
sunt în mod clar distincte de activitățile curente (ordinare) ale unei întreprinderi și, de aceea,
nu se prevede să reapară în mod frecvent sau cu regularitate. Exemplele de evenimente care
duc la venituri și cheltuieli extraordinare sunt exproprierea unor active și cutremurele sau alte

16
calamități naturale. De aceea, elementele extraordinare vor fi întâlnite doar în cazuri foarte
rare.

Capitolul 4. Studiu de caz – Firma Panemar Cluj-Napoca

4.1 Prezentarea firmei
1. Date de identificare:
- Sediu: Strada Târnavelor nr.28, Cartierul Mărăști, Cluj-Napoca, România
- Cod poştal: 400597
- Telefon: +40 264 449 469 
- Fax: +40 264 449 468
- E-mail: office@panemar.ro
- Cod CAEN: 1071
- Anul înființării : 1993
- Furnizori: Moara Baciu SA Cluj-Napoca
- Clienți: majoritatea locuitorilor din Cluj-Napoca

Panemar este o companie înfiinţată în Cluj-Napoca, care a devenit unul dintre cele mai
populare branduri locale. Produsele firmei au un standard de calitate foarte ridicat și sunt
vândute într-un mediu cald și primitor, creat în cadrul magazinelor proprii.

PANEMAR a luat fiinţă în anul 1993, atunci când firma condusă de managerul Nicolae
Chiorean avea un singur cuptor de pâine. La acea vreme, firma vindea doar pâine. Mai târziu,
la solicitarea publicului, a fost adăugată o secţie de patiserie. În 2001, firma a achiziţionat
propria moară. Astăzi, Panemar este cea mai mare companie de acest gen din Transilvania,
producând 17 tone de produse de panificaţie şi patiserie pe zi.

Motto-ul firmei este "Pâine cu suflet" și descrie o societate cu oameni pasionaţi, care pun
grijă și dragoste în ceea ce fac și care se ocupă de fiecare detaliu cu pasiune. Un astfel de om
este managerul Nicolae Chiorean, care vorbește despre afacerea lui și angajaţii săi cu multă
duioșie, spunând că nu ar putea lucra fără niciunul dintre ei.

17
 Fig. 3. Sloganul firmei

Fig. 4. Logo-ul firmei

4.2 Politica de resurse umane

Odată cu trecerea anilor, numărul de angajați a crescut datorită evoluției ascendente a

brutăriei. Deoarece numărul clienților creştea pe zi ce trece, firma a mai multe magazine. De
exemplu, în anul 2017 au fost 529 de angajaţi, în 2018 erau 540 angajaţi, iar în anul 2019 au
fost 573 angajaţi.

Tabel 1. Evoluţia firmei Panemar în ultimii 5 ani (2018-2022):

Nr.crt. 2018 2019 2020 2021 2022
C.A. 76 136 717 88 816 415 69 301 894 81 992 503
Nr. de 540 573 487 491
angajaţi

4.3 Oferta firmei Panemar

Oferta firmei cuprinde atât produse de panificație, cât și de patiserie, astfel:

18
 1. Brutărie – 20 produse
2. Cozonaci – 10 produse
3. Patiserie – 42 produse
4. Fresh – 6 produse

Fig. 5. Oferta firmei

4.3 Analiza indicatorilor economico-financiari a firmei

Pe baza datelor statistice preluate de pe site-ul https://www.listafirme.ro/search.asp putem

calcula următorii indicatori sintetici:
Active Circulante 11.630.790
1. Lichiditatea generală = = = 2,05(an 2021)
Datorii Curente 5 651226
9 873 008
= = 1,65(an 2020)
5 953 058
6 037 598
= =0,58(an 2019)
10287444
3 521 906
= = 0,23(an 2018)
15 032911

Profit Net 8 948 848

2.Rata Profitului = ×100 = × 100 =
Cifrade afaceri 81 992503
0,109 ×100=10,9(an 2021)
7 332976
= ×100=¿
69301 894
0,105 ×100=10,5(an 2020)

19
 9 134 418
= × 100=¿
88 816 415
0,10 ×100=10 ( an 2019)
7 639 879
= ×100=¿
76 136717
0,10×100=10(an 2018)

Capitaluri proprii
3.Securitatea financiară ¿
datorii pe termen lung si scurt

40 538 280
¿ =¿7,17(an 2021)
5 651226

42 039 432
= =7,06(an 2020)
5 953 058

36 646 566
= =3,56(an 2019)
10287 444

30 434 968
= =2,02(an 2018)
15 032 911

4.Situatia netă = Active – Datorii = (32 507 611+ 11 630 790 ) −¿ 5 651 226
= 44 138 401 – 5 651 226
= 38 487 175 ( an 2021)

=(34 649 585 + 9 873 008) - 5 953 058

= 44 522 593 – 5 953 058
= 38 569 535(an 2020)

=(38 070 327 + 6 037 598) - 10 287 444

= 44 107 925 – 10 287 444
= 33 820 481(an 2019)

=(40 617 347 + 3 521 906)- 15 032 911

= 44 139 253 – 15 032 911

20
 = 29 106 342(an 2018)

Fig. 6. Evoluția cifrei de afaceri și a profitului net

Fig. 6. Principalii indicatori economico-financiari ai firmei

Sursa: www.listafirme.ro
Tabel 2. Indicatorii sintetici ai firmei pentru perioada 2017-2021:

Indicator sintetic / An 2018 2019 2020 2021

Lichiditatea generală 0,23 0,58 1,65 2,05

Securitatea financiară 2,02 3,56 7,06 7,17

Situația netă 29 106 342 38 569 535 38 569 535 38 487 175

Rata profitului 10,00 10,00 10,5 10,9

21
Pe baza tabelului şi a indicatorilor economico-financiari se observă cum pe parcursul
anilor datoriile scad .
Lichiditatea financiară creşte dreptat la fel ca şi rata profitului pe parcursul anilor
2018-2021.
Se observă că în anul 2020 securitatea financiară are o creştere majoră .
Situaţia netă se menţine aproximativ la fel în peroada 2019-2021.

22
Capitolul 6. Bibliografie

1. Ilie, C.S. (coord.) – ”Finanțarea afacerii”, manual pentru clasa a XII-a, Filiera tehnologică,
profilul Servicii, Editura Oscar Print, București, București, 2016
2. Popan, M. – ”Realizarea situațiilor financiare și calculația costurilor”, manual pentru clasa
a XII-a, Filiera tehnologică, profilul Servicii, ediția a IV-a, Editura Oscar Print, București,
București, 2016
3. http://www.listafirme.ro
4. https://www.facebook.com/Panemar.Cluj

23