Diagnostic Financiar

UNIVERSITATEA EUROPEANĂ "DRĂGAN" DIN LUGOJ
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT
DOMENIUL: FINANŢE
PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENT FINANCIAR
DISCIPLINA
DIAGNOSTIC
FINANCIAR
– NOTE DE CURS ȘI SEMINAR –
ANUL II
TITULAR DE DISCIPLINĂ:
CONF. UNIV.DR. MELANIA ELENA MICULEAC
LUGOJ
2022 – 2023
1
2
CUPRINS
INTRODUCERE: ASPECTE TEORETICE PRIVIND ACTIVITATEA DE

DIAGNOSTICARE A ENTITĂȚII ECONOMICE....................................................... 5
CAPITOLUL 1
DIAGNOSTICUL RATELOR DE STRUCTURĂ ALE BILANȚULUI........................ 7
1.1. Diagnosticul ratelor de structură ale activului bilanțului................................................ 7
1.1.1. Analiza ratelor activelor imobilizate..................................................................... 7
1.1.2. Analiza ratelor activelor circulante....................................................................... 9
1.2. Diagnosticul ratelor de structură ale pasivului bilanțului............................................... 12
1.2.1. Analiza ratei stabilității financiare........................................................................ 12
1.2.2. Analiza ratei autonomiei financiare...................................................................... 12
1.2.3. Analiza ratei de îndatorare.................................................................................... 14
1.3. Prezentarea societății diagnosticate S.C. „EXEMPLU” S.R.L...................................... 14
1.4. Diagnosticul ratelor de structură ale bilanțului la S.C. „EXEMPLU” S.R.L. 15
CAPITOLUL 2
DIAGNOSTICUL BONITĂȚII FINANCIARE................................................................ 18
2.1. Diagnosticul
lichidității.................................................................................................. 18
2.2. Diagnosticul solvabilității................................................................................................ 20

2.3. Diagnosticul bonității financiare la S.C. „EXEMPLU” S.R.L................................ 21
CAPITOLUL 3
DIAGNOSTICUL RISCURILOR ÎNTREPRINDERII................................................. 25
3.1. Riscul de exploatare.......................................................... 25
3.1.1. Metoda pragului de rentabilitate............................................................................ 26
3.1.2. Metoda elasticităţii rezultatului exploatării........................................................... 28
3.2. Diagnosticul riscului financiar.................................................................................... 28
3.2.1. Analiza riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate financiar................. 29
3.2.2. Analiza riscului financiar pe baza efectului de levier............................................ 30
3.3. Riscul de faliment........................................................................................................... 32
3.3.1.Cauzele care determină falimentul......................................................................... 32
3.3.2. Diagnosticul riscului de faliment prin metoda scorurilor...................................... 33
3.4. Diagnosticul riscurilor la S.C. „EXEMPLU” S.R.L........................................................ 36
CAPITOLUL 4
DIAGOSTICUL RATELOR DE RENTABILITATE ECONOMICĂ ȘI
FINANCIARĂ...................................................................................................................... 38
4.1. Diagnosticul ratei de rentabilitate economică.................................................................. 38
4.1.1. Analiza nivelului şi formelor rentabilităţii economice........................................... 38
4.1.2. Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice................................................. 40
4.2. Diagnosticul ratei de rentabilitate financiară.................................................................. 42
4.2.1. Analiza nivelului şi formelor rentabilităţii financiare............................................ 42
4.2.2. Analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare................................................... 43
4.3. Diagnosticul rentabilității la S.C. „EXEMPLU” S.R.L................................................... 45
3
CONCLUZII. PUNCTE FORTE ȘI PUNCTE SLABE................................................... 49
MĂSURI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A PRINCIPALILOR INDICATORI....................... 53
Anexa nr.1 Bilanțul prescurtat............................................................................................ 55
Anexa nr.2 Bilanțul financiar............................................................................................. 58
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 59
4
INTRODUCERE
ASPECTE TEORETICE PRIVIND ACTIVITATEA DE
DIAGNOSTICARE A ENTITĂȚII ECONOMICE
Cuvantul ”diagnostic” este de origine greaca si inseamna ”apt de a discerne”. Preluat

din medicina umana in management, diagnosticul sugereaza necesitatea consultarii periodice
a organizatiei pentru a-i identifica starea de sanatate, vigoarea si capacitatea de a se adapt
unor schimbari previzibile ale mediului.
Spre deosebire insa de diagnosticul medical, diagnosticul managerial nu se limiteaza
doar la cercetarea simptomelor manifestate de pacient si a cauzelor care le genereaza, ci,
prescrie si tratamentul adecvat.
Premisele diagnosticului sunt urmatoarele:
- orice organizatie este un organism economico-social viu care parcurge toate etapele
existentei: nasterea, cresterea, maturitatea si moartea;
- in oricare din etapele parcurse, organizatia se poate confrunta cu disfunctionalitati
cauzate de factori interni si/sau externi;
- pentru cresterea longevitatii si bunastarii organizatiei este necesara supravegherea
starii de sanatate si prevenirea aparitiei unor anomalii functionale.
Diagnosticarea poate fi definita ca o cercetare complexa a aspectelor economice,
tehnice,sociologice, juridice si manageriale ce caracterizeaza activitatea unei organizatii prin
care se identifica punctele forte si slabe, cauzele care le-au generat si se formuleaza
recomandari de eliminare sau diminuare a aspectelor negative si /sau de valorificare a celor
pozitive.
Diagnosticul financiar este un instrument la îndemâna managerilor care permite
formularea unor judecăţi de valoare calitative şi /sau cantitative privind starea, dinamica şi
perspectivele unei entităţi.
Analiza diagnostic a entităţii poate fi clasificată in mai multe categorii sau tipuri, in
functie de anumite criterii astfel:
I. După sfera de cuprindere a cercetării, diagnosticul poate fi :
a) Diagnostic general – in care obiectivul investigatiei il reprezinta organizatia in ansamblul
ei. De regula, acest tip de diagnostic, solicita o echipa complexa, cheltuieli ridicate si un timp
mai indelungatde analiza (dar nu mai mare de o luna).Oportunitatea acestui tip de diagnostic
apare atunci cand organizatia se confrunta cu modificari majore ale structurii concurentilor pe
piata, cu situatii de exceptie (fuziuni, sciziuni), etc.
b) Diagnostic partial – presupune investigarea unei activitati sau a unei functiuni, fie ca
urmare a disfunctionalitatilor repetate cu care se confrunta, fie datorita necesitatii de a
valorifica anumite oportunitati.
c) Diagnosticul specializat – are ca obiect al investigarii un aspect al activitatii de ansamblu a
organizatiei ( calitatea, productivitatea, costurile, climatul de munca, etc ). Necesitatea acestui
5
tip de diagnostic deriva fie din neajunsurile semnalate, in interiorul sau in afara organizatiei,
fie din interesul de a transforma aspectul respectiv intr-un atribut al competitivitatii.
II. Din punct de vedere al obiectivelor urmărite, se remarca urmatoarele tipuri:
a) Diagnostic de sanatate sau de rezultate – are ca obiectiv identificarea puterii globale
interne a firmei,avind in vedere rezultatele obtinute in anii anteriori.
b) Diagnostic de vitalitate sau de perspectiva – urmareste evaluarea capacitatii firmei de a
face fata uneisituatii viitoare, total deosebite, generata de patrunderea pe noi piete, fuziuni,
modificari majore ale mediului ambiant (economice, tehnologice, etc).
c) Diagnosticul de climat sau de ambianta – se apreciaza climatul de munca, starea relatiilor
inter-umane din cadrul organizatiei, relatiile cu clientii si alte organizatii din mediu, imaginea
firmei pe piata.
III. Dupa structura echipei de diagnosticare, tipurile cele mai frecvente sunt:
a) Diagnosticul intern – realizat de o echipa alcatuita in intregime din specialistii organizatiei.
Desi are oserie de avantaje (cunoasterea aprofundata a problemelor, costuri reduse, timp scurt
de elaborare ), acest diagnostic este, de regula, mai putin obiectiv.
b) Diagnosticul extern – numit si diagnostic propriu-zis, este realizat de consultanti externi
organizatiei.Costurile mai ridicate in comparatie cu diagnosticul intern si perioada mai mare
de desfasurare sunt compensate de obiectivitatea radiografiei si de valoarea solutiilor care
poarta girul competentei si experientei.
c) Diagnosticul mixt – este sustinut de o echipa alcatuita din specialisti interni si externi
organizatiei.Acest tip de diagnostic incearca sa elimine dezavantajele tipurilor precedente,
maximizand avantajele.
IV. Tot după natura diagnosticului, reţinem atenţiei o altă clasificarea acestuia în
următoarele categorii:
a) Diagnosticul mediului concurenţial are în vederestabilirea punctelor forte şi a punctelor
slabe aleentităţii în raport cu competitorii săi în vederea asigurării unui suport strategic
obiectiv; orice diagnostic economico-financiar trebuie să includă o poziţionare concurenţială a
entităţii pe piaţă.
b) Diagnosticul economic are în vederestabilirea punctelor forte şi a punctelor slabe în ceea ce
priveştemodul de asigurare şi eficienţa utilizării resurselor entităţii precum şi modul de
combinare şi substituţie a acestora în cadrul costurilor de producţie.
c) Diagnosticul financiar trebuie să pună în evidenţă punctele forte şi punctele slabe sesizate
în starea de sănătate financiară a entităţii reflectată prin performanţele şi riscurile la care este
expusă aceasta.
V. După tipul diagnosticului, reţinem clasificarea acestuia în :
a) diagnostic juridic;
b) diagnostic comercial;
c) diagnostic tehnic;
d) diagnostic de management si resurse umane;
6
e) diagnostic financiar-contabil
1. DIAGNOSTICUL RATELOR DE STRUCTURĂ ALE

BILANȚULUI
Ratele de structură patrimonială stabilesc ponderea unui post sau grupe de posturi de
activ sau pasiv în totalul bilanţului, oferind posibilitatea exprimării bilanţului în procente.
Analiza acestor rate permite identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanţului şi
oferă date cu privire la evoluţiile cele mai semnificative în timp ale acestora.
1.1. Diagnosticul ratelor de structură ale activului bilanțului
Ratele de structură ale activului reflectă aspecte privind destinaţia economică a

capitalurilor întreprinderii, apartenenţa sectorială, natura activităţii, capacitatea întreprinderii
de a-şi modifica structura activului ca urmare a schimbărilor conjuncturale şi mai puţin
aspecte legate de politica sa financiară. In sistemul ratelor de structură a activului, cele mai
semnificative ca valoare informativă şi totodată mai recomandate de literatura de specialitate
sunt: rata imobilizărilor, rata stocurilor, rata creanţelor, rata disponibilităţilor.
Dacă în dinamică ratele de structură ale activului prezintă o tendinţă de creştere,
ponderea elementelor respective creşte in total activ (ca efect al modificării într-o proportie
mai mare a valorii acestora în raport cu valoarea activului total dacă tendinţa este de creştere,
sau ca efect al modificării într-o proporţie mai mică a valorii lor in raport cu valoarea
activului total daca acestea evoluează în sensul scăderii valorii lor), reflectând o situaţie
favorabilă dacă este determinată de accelerarea vitezei de rotaţie a elementelor respective
(realizarea unei cifre de afaceri într-o proporţie superioară).
Dacă în dinamică ratele de structură ale activului prezintă o tendinţă de reducere, atat
ponderea elementelor de activ scade faţă de perioada sau perioadele precedente, situaţie
apreciat favorabil doar în condiţiile accelerării vitezei de rotaţie a acestora.
1.1.1. Analiza ratelor activelor imobilizate
Rata activelor imobilizate (r ai ), calculată ca raport între activele imobilizate şi

totalul bilanţului, măsoară ponderea in totalul activului a elementelor patrimoniale aflate in
permanentă la dispoziţia întreprinderii, reflectănd şi gradul de investire a capitalului in
întreprinderea respectivă.
Active imobilizate
r ai = ×100
Activ total
Datorită conţinutului diferit al componentelor imobilizărilor, teoria şi practica

economica recomandă determinarea unor rate complementare.1
1
Dragotă V., Obreja Braşoveanu L., Dragotă I.M. – Management financiar, ediţia a doua. Volumul I -
Diagnosticul financiar al companiei, ediţia a doua, Editura Economică, București, 2012, pag. 226-227
7
a1) Rata imobilizărilor corporale (r ic ) arată ponderea valorii activelor corporale în
total active:
Activecorporale
r ic = ×100
Activ total
Rata indică şi flexibilitatea întreprinderii în raport cu schimbările cerinţelor pieţei şi

tehnologiilor, capacitatea de a rezista în cazul unei crize, o pondere ridicată a imobilizăirilor
corporale facând mai dificil de realizat o conversie a activelor sale în disponibilităţi.
Mărimea acestui indicator e determinată, în primul rând, de natura activităţii,
înregistrate valori ridicate in ramurile industriei grele şi în cele care solicită echipamente
importante in volum sau cost şi valori scăzute in ramurile cu o slabă dotare tehnică. Chiar şi
pentru întreprinderile din acelaşi sector de activitate, rata imobilizărilor corporale ia valori
diferite depinzând de optiunile strategice ale fiecăreia, de politica de dezvoltare, de condiţiile
concrete in care-şi desfăşoară activitatea.
Valorile acestei rate sunt influenţate şi de politica întreprinderii:
- politica amortizării, in condiţiile luării in calcul a imobilizărilor nete;
- politica de finanţare, întreprinderea evitând efectuarea de investiţii necesare activitătii sale
prin apelarea la serviciilor terţilor sau prin închirierea echipamentului necesar.
Ca tendinţă, se apreciază favorabil reducerea ratei activelor imobilizate şi a celor
corporale, bineînţeles in anumite limite impuse de sectorul de activitate al întreprinderii, ceea
semnifică o creştere a flexibilităţii firmei, a capacităţii ei de a se adapta la eventualele
schimburi conjuncturale ale mediului economic.
a2) Rata imobilizărilor financiare (r if ) arată ponderea activelor financiare permanente

in total active, exprimând intensitatea relaţiilor financiare pe care întreprinderea analizată lea
stabilit cu alte unităţi, in special cu ocazia operaţiilor de creştere extemă prin participaţii la
investiţii de portofoliu.
Im obilizarifinanciare
r if = ×100
Activ total
Mărimea ratei este strâns legată de mărimea întreprinderii, având semnificaţie în

analiza pentru întreprinderile mari.
a3) Rata imobilizărilor necorporale arată ponderea valorii activelor intangibile în total
active, având semnificaţie pentru întreprinderile mari care au înregistrate în bilanţ importante
cheltuieli cu cercetarea - dezvoltarea, cheltuieli cu emiterea şi vânzarea de acţiuni şi
obligaţiuni, brevete, licente, programe informatice.
Im obilizari necorporale
r in = ×100
Activtotal
Pentru întreprinderile româneşti valoarea şi implicit ponderea imobilizărilor

necorporale este relativ mică, motiv pentru care in majoritatea lucrărilor de specialitate
această rată nu este prezentată.
8
Rata activelor imobilizate poate fi exprimată ca o însumare a celor trei rate
complementare, în funcţie de structura imobilizărilor:
Ai Ic + If + In Ic If In
r ai = ×100= ×100= ×100+ ×100+ ×100=r ic + r if + r in
At At At At At
Factorii care determină modificarea ratei activelor imobilizate sunt:

 modificarea valorii activului total;
 modificarea activelor imobilizate, determinată de:
- evoluţia imobilizărilor corporale (ca elementul cel mai important al imobilizărilor);
- evoluţia imobilizărilor financiare;
- evoluţia imobilizărilor necorporale.
1.1.2. Analiza ratelor activelor circulante
Rata activelor circulante (r Ac ) arată ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter

ciclic în totalul patrimoniului:
Active circulante
r ac = ×100
Activ total
Ca şi în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie operaţional se

recomandă determinarea ratelor analitice ale activelor circulante: rata stocurilor, rata
creantelor comerciale, rata disponibilităţilor şi plasamentelor.
b1) Rata stocurilor (r s ) arată ponderea activelor circulante mai puţin lichide în total active:
Stocuri
rS= ×100
Activtotal
Factorii care influenţează mărimea acestei rate sunt:

 natura activităţii, rata stocurilor înregistrând valori mai ridicate la întreprinderile din
sfera producţiei şi distribuţiei şi foarte scăzute in sfera serviciilor;
 durata ciclului de exploatare, rata stocurilor fiind ridicată la întreprinderile cu ciclu de
exploatare lung şi invers;
 factori conjuncturali şi condiţiile pieţei, stocurile fiind mari într-o fază de recesiune
conjuncturală şi reduse în faza de expansiune economică, de asemenea anumite
elemente speculative putând determina o majorare a stocurilor, respectiv o diminuare a
acestora.
Interpretarea evoluţiei în timp a stocurilor necesită corelarea cu nivelul activităţii,
admiţându-se ca justificată creşterea stocurilor doar dacă are loc creşterea volumului de
activitate (accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor):
I CA >I S
9
(unde I CA este indicele cifrei de afaceri şi Is este indicele stocurilor).
Încetinirea rotaţiei stocurilor, formarea stocurilor fără mişcare sau cu mişcare lentă se
apreciază negativ datorită dificultăţilor de transformare în lichidităţi, cu consecinţe negative
asupra solvabilităţii întreprinderii.
Stocurile fiind formate dintr-o serie de elemente: materii prime, producţie
neterminate produse finite, mărfuri, etc., rata stocurilor poate fi, la rândul ei, descompusă în
rate analitice:2
Materii prime
−rata materiilor = ×100
Activecirculante
prime
Pr oductie neter min anata

−rata productiei min ate= ×100
neter
Active circulante
Pr oduse finite
−rata produselor = ×100
finite
Activecirculante
Marfuri
−rata stocurilor = ×100
demarfuri
Active circulante
Pentru determinarea acestor rate se poate folosi drept bază de raportare, în funcţie de
necesităţi, şi totalul activului sau stocurile totale.
Valoarea acestor rate diferă in funcţie de natura activităţii: la întreprinderile din
sectoarele productive, cu ciclu de exploatare lung, rata producţiei neterminate înregistrează
valori ridicate, in timp ce la întreprinderile comerciale este preponderentă rata stocurilor de
marfuri.
b2) Rata creanţelor comerciale (r cr ) arată ponderea creanţelor în activele totale:
Creantecomerciale
r cr = ×100
Activ total
Mărimea acestei rate este determinată de domeniul de activitate, de natura clienţilor

(alte întreprinderi, populaţie, etc.) şi de termenele de plată pe care întreprinderea le acordă
clientelei sale. Ea înregistrează valori foarte scăzute sau nule pentru întreprinderile aflate in
contact direct cu o clientelă numeroasă ce îşi achită cumpărăturile in numerar (comerţ cu
amănuntul, prestările de servicii către populaţie etc.) şi valori mai ridicate în cazul relaţiilor
dintre întreprinderi, unde decontările nu se realizează în numerar.
Pentru evidenţierea unor aspecte analitice cu implicaţii asupra echilibrului unei firme,
este utilă aprofundarea analizei creanţelor, având în vedere:
• natura creanţelor:
- creanţe legate de ciclul de exploatare (clienţi);
- creanţe diverse (creanţe asupra personalului, statului, acţionarilor);
• certitudinea realizarii lor:

2
Lala – Popa I., Miculeac Melania Elena – Analiză economico – financiară, Editura Mirton,Timişoara, 2015,
pag. 115-116
10
- creanţe certe;
- creanţe incerte (creanţe nerealizate la termen şi a căror încasare devine nesigură,
creanţe apărute ca urmare a încălcării legislaţiei financiare);
• termenul de realizare:
- creanţe sub 30 zile;
- creanţe peste 90 de zile.
b3) Rata disponibilităţilor băneşti şi investiţiilor financiare pe termen scurt (rata activelor de
trezorerie)
Această rată poate fi determinată prin însumarea a două rate distincte:
disponibilităţilor şi rata investiţiilor financiare pe termen scurt:
Disponibilitati + Investitii financiare petermen

r dp = scurt
×100=
Activ total
Disponibilitati Investitiifinanciare pe termen

= ×100 + scurt
×100 =r d +r ifts
Activ total Activtotal
Mai importantă este rata disponibilităţilor care reflectă ponderea disponibilităţilor

băneşti în patrimoniul firmei. Analiza acestei rate trebuie facută cu atenţie, deoarece
informatiile fumizate pot fi incorecte, chiar mărimea disponibilităţilor putând avea o dublă
semnificaţie: o valoare ridicată a disponibilităţilor poate reflecta o situaţie favorabilă in
termeni de echilibru financiar, dar poate însemna şi faptul că întreprinderea deţine unele
resurse ineficient utilizate. De asemenea, disponibilităţile pot înregistra variaţii mari in
intervale foarte scurte: în câteva zile încasările pot să crească foarte mult datorită unor intrări
importante de fonduri sau, dimpotrivă, să scadă ca urmare a unor plăţi foarte concentrate in
timp.
Rata activelor circulante, la rândul său, poate fi exprimată ca o însumare a celor trei
rate complementare, in funcţie de structura activelor circulante:
Ac S+Cr + Dp S Cr Dp
r Ac = ×100= ×100= ×100+ ×100+ ×100=r s +r cr +r dp
At At At At At
Factorii care determmă modificarea ratei activelor circulante sunt:

 modificarea valorii activului total;
 modificarea activelor circulante, determinată de:
- evoluţia stocurilor;
- evoluţia creanţelor;
- evoluţia disponibilităţilor băneşti şi plasamentelor.
1.2. Diagnosticul ratelor de structură ale pasivului bilanțului
11
Ratele de structură ale pasivului, furnizând informaţii referitoare la structura resurselor
(proprii, împrumutate, atrase) şi la termenele de exigibilitate a acestora (lung, mediu şi scurt),
permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii.
Principalele rate privind structura pasivului sunt:3
1.2.1. Analiza ratei stabilității financiare
Rata stabilităţii financiare (r sf ) sau rata finanţării permanente reflectă ponderea

deţinută de capitalul pemanent de care întreprinderea dispune în mod stabil (pe o perioadă mai
mare de un an) în patrimoniul total:
Capital permanent
r sf = ×100
Pasiv total
unde: Capitalul permanent = Capital propriu + Datorii pe termen mediu şi lung (mai mari de l
an).
Pentru o întreprindere industrială se consideră o valoare normală a acestei rate în jur

de 66%.
Dacă analizată in dinamică rata înregistreazâ o tendintă de creştere, aceasta semnifică
creşterea ponderii capitalurilor permanente în totalul surselor de finanţare, situaţie favorabilă
dacă majorarea capitalului permanent in raport cu totalul pasivului se datorează creşterii
capitalurilor proprii într-un ritm superior datoriilor pe termen mediu şi lung.
Dacă rata înregistrează o tendinţă de scădere, aceasta semnifică reducerea ponderii
capitalurilor permanente in totalul surselor de finanţare, situaţie favorabilă dacă este
determinată de reducerea datoriilor pe termen mediu şi lung, fară ca acestea să scadă sub
anumite limite dacă întreprinderea beneficiază de efectul de levier.
Complementar ratei stabilităţii financiare se poate calcula rata finanţării curente sau rata
îndatorârii curente (
ric ) care măsoară ponderea datoriilor pe termen scurt în totalul resurselor
finanţare:
Dts
r ic = ×100
Pt
Se consideră o valoarea normală a acestei rate în jur de 33%.
1.2.2. Analiza ratei autonomiei financiare

Rata autonomiei financiare poate fi calculată în două modalităţi:
r
Rata autonomiei flnanciare globale ( afg ) - care arată proportia din patrimoniul
întreprinderii finanţată pe baza surselor proprii, exprimând gradul de independenţă financiară
a întreprinderii.
Capital propriu
r afg = ×100
Pasiv total
3
Dragotă V., Obreja Braşoveanu L., Dragotă I.M. – Management financiar. Ediția a doua. Volumul II -
Management financiar strategic, Editura Economică, București, 2016, pag.169-170
12
Mărimea acestei rate diferă de la un caz la altul, în primul rând in funcţie de politica
financiară a întreprinderii respective. Din cauza condiţiilor diferite în care-şi desfaşoara
activitatea întreprinderile, este dificil de stabilit o mărime de referinţă a acestei rate. Totuş
majoritatea specialiştilor recomandă ca satisfacătoare pentru echilibrul financiar: r afg > l/
(>33%).
Când în dinamică r afg prezintă o tendinţă de creştere, are loc creşterea autonomiei
financiare globale a întreprinderii ca urmare a modificării capitalurilor proprii într-un ritm
superior totalului resurselor, situaţie favorabilă mai ales dacă creşterea capitalurilor proprii s
realizează pe seama creşterii rezultatului exerciţiului.
Când r afg prezintă o tendinţă de scădere, are loc reducerea autonomiei financiare
întreprinderii ca urmare a scăderii ponderii capitalurilor proprii în totalul resurselor.
Rata autonomiei fmanciare la termen (r aft ) este mai semnificativă decât precedenta
deoarece( permite aprecieri mai exacte prin luarea în considerare a structurii capitalului
permanent şi aratînd gradul de independenţă financiară a unităţii pe termen lung. Se poate
calcula după relaţiile:
Capital propriu
( 1) r aft = ×100
Capital permanent
Rata astfel calculată reflectă proporţia în care capitalurile proprii participă la formarea
capitalului permanent; pentru asigurarea autonomiei financiare, capitalul propriu trebuie să
reprezinte cel puţin jumătate din cel permanent, deci r aft (1)> 50%.
Capital propriu
( 2 ) r aft = ×100
Datorii pe termen mediu
si
lung
În acest caz rata arată măsura în care capitalurile proprii pot acoperi datoriile pe
termen mediu şi lung. Pe baza acestei relaţii, autonomia financiară este asigurată când
capitalul propriu este egal sau mai mare comparativ cu datoriile la termen, prin urmare r aft (2)
> 100%.
Creşterea ratei autonomiei financiare la termen, calculată prin oricare din cele doua
relaţii, semnifică o situaţie favorabilă şi se datorează unui ritm mai mare de creştere
capitalurilor proprii in raport cu datoriile pe termen mediu şi lung sau creşterii capitalurilor
proprii şi reducerii capitalurilor permanente.
Reducerea ratei este considerată normală în perioadele de contractare a unor noi
împrumuturi pe termen mediu şi lung, cu condiţia ca întreprinderea să beneficieze de efectul
de levier.
Autonomia financiară este primordială pentru o întreprindere deoarece îi dă
posibilitatea de a decide în toată libertatea şi totodată de a găsi şi contracta noi împrumuturi.
1.2.3. Analiza ratei de îndatorare
13
Rata de îndatorare caracterizează dependenţa financiară a întreprinderii şi gradul de
risc al politicii sale financiare şi poate fi calculată in mai multe modalităţi:
Rata de îndatorare globală (r ig ) — măsoară ponderea datoriilor în totalul surselor de
finanţare:
Datorii totale
r ig = ×100
Pasiv total
Această rată trebuie să fie subunitară (<66%), îndepărtarea de 100% semnificând o reducere a
îndatorării firmei, respectiv o creştere a autonomiei financiare.
Rata de îndatorare la termen (r it ) se poate determina cu relaţiile:
( 1 ) r it = ×100
si
lung
Capital permanent
Calculată în acest mod, r it reflectă proporţia în care datoriile pe termen mediu şi lung
participă la formarea capitalurilor permanente, valoarea ratei fiind considerată normală dacă
r it < 50%.
( 2 ) r it = si
lung
×100
Capital propriu
Cea de-a doua relaţie de calcul a ratei de îndatorare la termen arată raportul în care se
află datoriile pe termen lung faţă de capitalurile proprii şi are o semnificatie mai largă în
teoria şi practica economică deoarece permite evidenţierea măsurii in care întreprinderea
recurge la aşa-zisul "efect de levier".
De asemenea, permite aprecierea capacităţii de îndatorare a unei firme. Capacitatea de
îndatorare este saturată când r it (2) se apropie de 100%. Posibilităţile de îndatorare vor fi cu
atât mai mari cu cât această rată este mai scăzută.
1.3. Prezentarea societății diagnosticate S.C. „EXEMPLU” S.R.L.
 Numele societății analizate: S.C. „EXEMPLU” S.R.L..

 Adresa: județul Timiș, localitatea Lugoj, strada Traian Vuia, nr. 4
 Numărul din registrul comerțului: J35/ 1024/ 2009
 Cod unic de înregistrare: 25519845
 Forma de proprietate: societate comercială cu răspundere limitată
Capitalul social: 5000 ron, capitalul social având aceeași valoare atât în 2020 cât și
2021.
Activitatea preponderentă: amenajări exterioare, amenajări interioare, servicii de
instalații sanitare și canalizare.
Bilanțul prescurtat al societăţii analizate este prezentat în anexa cursului.
1.4. Diagnosticul ratelor de structură ale bilanțului

la S.C. „EXEMPLU” S.R.L
14
Tabelul nr. 1.1.
Bilanţul prescurtat al S.C. EXEMPLU S.R.L.
ACTIV AN 2020 AN 2021 PASIV AN 2020 AN 2021

Imobilizări necorporale 400 300 Capital propriu Cpr 5187 12721
Ain
Imobilizări corporale Aic 35500 35500 Datorii cu plata mai 31418 32480
mare de un an Dtml
Imobilizări financiare Aif 0 10000 CAPITAL 36605 45201
PERMANENT Cperm
ACTIVE Împrumut financiar 720 1450
IMOBILIZATE 35900 45800 pe termen scurt Îfts
TOTAL Ai
Stocuri St 693 1059 Furnizori si datorii 1890 5280
asimilate Fz
Creanțe Cr 4000 9500 Datorii cu plata mai 5006 12200
mica de un an Dts
Disponibilități bănești și 1018 1042
investiții financiare pe
termen scurt Disp
ACTIVE 5711 11601
CIRCULANTE
TOTAL Ac
TOTAL ACTIV At 41611 57401 TOTAL PASIV Pt 41611 57401
Modul de calcul al ratelor de structură este prezentat in tabelele urmatoare:

Tabelul nr. 1.2.
Analiza ratelor de structură ale activului
Specificații Formula An 2020 An 2021 U.M. Indice

Rata imobilizărilor Ric = (Ain/At) * 100 0,96 0,52 % (0,52/0,96)*100=
necorporale = 54,17
Rata imobilizărilor Ric = (Aic/At) × 100 85,31 61,85 % 72,50
corporale
Rata imobilizărilor Rif = (Aif/At) × 100 0,00 17,42 % 0
financiare
Rata activelor RAi = (Ai/At) × 100 86,28 79,79 % 92,48
imobilizate totale
Rata stocurilor Rst = (St/At) × 100 1,66 1,84 % 110,84
Rata creanțelor Rcr = (Cr/At) × 100 9,61 16,55 % 172,22
Rata disponibilităților Rdp = (Disp/At) × 100 2,45 1,82 % 74,29
bănești
Rata activelor RAc = (Ac/At) × 100 13,72 20,21 % 147,30
circulante totale
Total activ 100 100 %
Ratele de structură ale activului evidențiază:
- destinația economică a capitalului investit;
- gradul de lichiditate a capitalului investit;
15
- capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura activului sub incidenta factorilor
conjuncturali;
Din analiza ratelor de structură ale activului la S.C. EXEMPLU S.R.L. se desprind
urmatoarele aspecte esențiale:
 rata activelor imobilizate RAi a scăzut de la 86,28% la 79,79% așadar gradul de
investire a capitalului a scăzut de la un an la altul;
 RAi1 < RAi0 → IAi < IAt (92,48% < 137,95) → evoluția activului imobilizat a fost
depășită de evoluția activului total;
 reducerea ratei Ai s-a datorat reducerii ponderii imobilizărilor corporale si
imobilizărilor necorporale din total active;
 rata imobilizărilor corporale deținand o pondere in anul curent de 61,85% putem
afirma că întreprinderea are o capacitate redusa de transformare a patrimoniului sau în
lichidități, iar capacitatea sa de adaptare în condiții de criză este moderată;
 RAi diminuându-se cu 6,49% a condus la creșterea ratei activelor circulante RAc cu
aceeași valoare de 6,49% de la o perioadă de analiză la cealaltă, așadar a crescut
gradul de investire a capitalului în activitatea de exploatare;
 RAc1 > RAc0 → IAC > IAT (147,30% > 137,95) → activele circulante au înregistrat
un ritm de creștere care a depașit ritmul de creștere al activului total;
 observăm că activele circulante au crescut de la o perioadă la cealaltă, reprezentând o
pondere mai ridicată în activul total;
 creșterea volumului activului circulante (AC) s-a datorat urmatoarelor:
- valoarea stocurilor a crescut cu 52,81% iar rata stocurilor a crescut de la 1,66% la
1,84%;
- valoarea creanțelor a crescut cu 137,5% iar rata creanțelor a crescut cu 6,94%;
- valoarea disponibilităților bănești s-a diminuat cu 2,36%, pe cand rata
disponibilităților bănești s-a diminuat cu 0,63%;
Per ansamblu creșterea stocurilor si a creanțelor a compensate reducerea
disponibilităților bănești determinând creșterea nivelului activului circulant și implicit
creșterea ratei Ac.
Tabelul nr. 1.3.
Analiza ratelor de structură ale pasivului
Specificații Formula An An Indice Mărime U.M

2020 2021 asiguratorie
Rata stabilității Rsf = (Cperm/Pt) × 100 87,97 78,75 89,51 > 67% %
financiare Rsf = (Dts/Pt) × 100 12,03 21,25 176,64 < 33% %
Rata
autonomiei
financiare
- globala Rafg = (Cpr/Pt) × 100 12,47 22,16 177,71 > 33% %
Raft(1) = (Cpr/Cperm) × 14,17 28,14 198,59 > 50% %

- la termen 100
Raft(2) = (Cpr/Dtml) × 100 16,51 39,17 237,25 > 100% %
Rata îndatorării
- globale Rig = (Dt/Pt) × 100 87,53 77,84 88,93 < 67% %
16
Rit(1) = (Dtml/Cperm) × 85,83 71,86 83,72 < 50% %
- la termen 100
Rit(2) = (Dtml/Cpr) × 100 605,70 255,33 42,15 < 100% %
Dt = Dtml + Dts
Ratele de structură ale pasivului bilanțului arată modul de structurare a surselor de
finanțare in funcție de proveniența si gradul de exigibilitate al acestora. Exista trei aspecte
importante legate de finanțarea întreprinderii:
- stabilitatea financiara;
- autonomia financiara;
- gradul de îndatorare.
Din analiza ratelor de structură ale pasivului la S.C. EXEMPLU S.R.L. se desprind
următoarele concluzii:
 rata stabilității financiare se observă că se diminuează de la o perioadă de analiză la
alta dar se afla totuși peste nivelul asiguratoriu de 50% in ambele perioade de analiză;
 faptul ca 78,75% din totalul surselor societății reprezintă surse permanente înseamna
că întreprinderea dispune de o marja de sigurantă foarte ridicată, adică de surse
permanente pe care le poate utiliza pentru finanțarea ciclului de exploatare;
 in ceea ce privește autonomia financiară globală a întreprinderii putem aprecia ca
întreprinderea nu dispune de un grad ridicat al autonomiei financiare deoarece 22,16%
din totalul surselor întreprinderii reprezinta sursele proprii. Această rată înregistrează o
tendință de creștere de 9,69%, situându-se in ambele perioade de analiză sub nivelul
asiguratoriu de 33%, așadar firma nu poate să solicite un nou credit;
 rata autonomiei financiare la termen, prin ambele modalități de calcul, inregistrează
tendințe de creștere de la o perioadă de analiză la alta situându-se totuși cu mult sub
nivelele considerate asiguratorii, ceea ce înseamna că în componența capitalului
permanent ponderea majoritară o dețin datoriile pe termen mediu si lung;
 rata îndatorării globale observăm că înregistrează o tendință de diminuare de 9,69% de
la o perioadă de analiză la cealaltă,dar situându-se peste nivelul maxim asiguratoriu de
67%;
 rata îndatorării la termen a întreprinderii, în ambele cazuri, înregistreaza tendințe de
reducere situându-se peste nivelele maxime asiguratorii, înseamnă ca finanțarea
acesteia depinde foarte mult de sursele permanente împrumutate, deci întreprinderea
nu poate apela la noi credite pe termen lung, fiind supusă la un risc financiar foarte
ridicat;
 faptul că datoriile totale ale întreprinderii s-au diminuat de la o perioadă de analiză la
alta se datorează creșterii capitalului propriu.
Concluzionăm că S.C. EXEMPLU S.R.L. dispune de:

 grad ridicat de stabilitate financiară
 finantarea din surse proprii scăzută (22,16%);
 nivel foarte scăzut al autonomiei financiare, chiar dacă este in creștere;
 grad de îndatorare foarte ridicat dar în creștere de la o perioadă analizată la alta;
 întreprinderea nu mai poate apela la noi credite pe termen lung deoarece este
supusă unui risc financiar ridicat.
2. DIAGNOSTICUL BONITĂȚII FINANCIARE
17
Bonitatea evidenţiază o stare financiară legată de capacitatea de plată a datoriilor la
diferite termene.
Diagnosticul bonităţii financiare are drept obiectiv reflectarea capacităţii de plată a
datoriilor întreprinderii.
Bonitatea se analizează sub două aspecte:
 lichiditatea, care reflectă capacitatea de plată a datoriilor pe termen scurt;
 solvabilitatea, care reflectă capacitatea de plată a întregului cuantum al datoriilor
indifarent de termen.
2.1. Diagnosticul lichidității
Diagnosticul lichidităţii este o analiză orizontală ce se realizează pe baza bilanţului

financiar cu ajutorul metodei ratelor.
În literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute şi sub denumirea de rate
de trezorerie şi au rolul de a măsura capacitatea de plată a întreprinderii, respectiv
solvabilitatea pe termen scurt a acesteia.
În termeni de echilibru financiar, prin lichiditate se înţelege capacitatea întreprinderii
de a-şi acoperi obligaţiile pe termen scurt cu ajutorul activelor circulante.
Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:4
a) Rata lichidităţii curente sau generale (r lc ) reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi
acoperi obligaţiile pe termen scurt prin transformarea tuturor activelor circulante în lichidităţi
şi se determină prin raportarea valorii activelor curente (circulante) la valoarea pasivelor
curente (obligaţiilor pe termen scurt).
Activecurente
r lc =
Pasive curente
Lichiditatea generală se apreciază favorabilă când rata lichidităţii curente are o mărime
supraunitară (cuprinsă între 2 şi 2,5) , în jurul valorii 2 , valoarea minimă acceptabilă fiind 1.
Valoarea supraunitară a acestei rate este expresia existenţei unui fond de rulment
financiar (calculat pe baza părţii de jos a bilanţului) care îi permite întreprinderii să facă faţă
anumitor dereglări care pot apare în mişcarea activelor circulante sau unor deteriorări ale
valorii acestora. De asemenea situaţia poate sugera o blocare nerentabilă a fondurilor in
stocuri greu vandabile sau creanţe incerte.
Când valoarea acestei rate este subunitară, înseamnă că datoriile exigibile pe termen
scurt nu sunt acoperite în principiu de activele circulante, iar fondul de rulment financiar are o
valoare negativă. Situaţia întreprinderii devine riscantă, ea fiind în postura de a înregistra plăţi
restante, cu influenţă negativă asupra fluxurilor întreprinderii.
Trebuie evitată o evoluţie descendentă a lichidităţii, deoarece aceasta evidenţiază o activitate
în declin a întreprinderii, fapt ce determină creditorii să devină circumspecţi în ceea ce
priveşte acordarea de noi împrumuturi.
b) Rata lichidităţii rapide (r lr ) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe

termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate rapid în lichidităţi, adică din
4
Niculescu M. – Diagnostic financiar, vol. 2. Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag . 178-179
18
creanţe, disponibilităţi băneşti şi investiţii financiare pe termen scurt (pe aceste ultime două
componente le vom denumi disponibilităţi).
Ca modalitate de calcul, rata lichidităţii curente (r lr ) se poate determina astfel:

- prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor circulante şi împărţirea diferenţei astfel
obţinute la valoarea pasivelor curente:
Active circulante −Stocuri

r lr =
Pasive curente
- prin raportarea sumei creanţelor şi disponibilităţilor la pasivele curente:

Creante+Disponibilitati
r lr =
Pasive curente
Mărimea optimă a lichidităţii rapide este considerată a fi între 0,8 şi 1 sau chiar între
0,65 şi 1, fiind necesară interpretarea cu prudenţă a mărimii acesteia prin luarea în calcul a
unor aspecte privind corelaţia dintre viteza de rotaţia a creanţelor şi a furnizorilor, structura
creanţelor (număr de clienţi, ponderea lor în totalul creanţelor etc.).
c) Rata lichidităţii imediate (r li ) măsoară capacitatea întreprinderii de rambursare a

datoriilor pe termen scurt, utilizând disponibilităţile existente, fiind cunoscută şi sub
denumirea de trezorerie la vedere.
Disponibilitati
r li =
Datorii pe termenscurt
Pentru funcţionarea normală a întreprinderii se consideră că lichiditatea imediată

trebuie să fie mai mare de 0,35. Un nivel ridicat al ratei indică o lichiditate ridicată, dar care
poate fi consecinţa unei utilizări mai puţin performante a resurselor disponibile. 0 valoarea
redusă a ratei lichidităţii imediate poate fi compatibilă cu menţinerea echilibrului financiar,
dacă întreprinderea minimizează valoarea încasărilor sale, deţinând în schimb valori de
plasament, creanţe, stocuri uşor mobilizabile, in concordanţă cu exigibilitatea datoriilor
imediate.
Ratele de lichiditate prezintă inconvenientul că se bazează pe o valoare statică,
preluată din bilanţ şi nu oferă informaţii cu privire la fluxurile monetare degajate de
activitatea întreprinderii.
Această problemă poate fi remediată luând în calcul cash-flow-ul, plecând de la
premisa că documentele de sinteză conţin şi un tablou al fluxurilor de trezorerie. Dacă acest
document nu este întocmit, nefiind obligatoriu pentru toate întreprinderile, pot apărea
probleme legate de definirea, calculul şi interpretarea noţiunii de cash-flow.
2.2. Diagnosticul solvabilității
5
Petrescu S. – Analiză şi diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ. Ediţia a II-a revizată şi
adăugată. CECCAR, Bucureşti, 2008, pag. 121-122
19
Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a face faţă tuturor datoriilor sale în
funcţie de nivelul la care se consideră datoriile, pot fi construite mai multe rate de
solvabilitate:6
a) rata solvabilităţii globale sau generale (r sg ) exprimă in ce măsură datoriile totale sunt
acoperite de către activele totale ale întreprinderii în cazul falimentului şi se determină
cu relaţia:
Activ total
r sg =
Datoriitotale inclusiv dobanzile
aferente
Rata solvabilităţii globale exprimă securitatea de care se bucură creditorii pe termen

lung şi scurt, precum şi marja de creditare a întreprinderii. Se consideră că mărimea
asiguratorie a ratei este 3-4, deoarece în caz de lichidare a întreprinderii, valoarea de lichidare
a activelor este inferioară valorii contabile; o valoarea situată sub acest nivel evidenţiază
riscul de insolvabilitate pe care şi 1-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziţia
întreprinderii.
b) rata solvabilităţii patrimoniale (r sp ) exprimă gradul în care capitalul social (Cs) asigură
acoperirea obligaţiilor de plată pe termen lung (împrumuturile pe termen lung - Itml şi aportul
acţionarilor sau asociaţilor - Cs) şi se determină cu relaţia:
Cs
r sp =
Cs+Itml
Se consideră că nivelul normal pentru această rată este de 0,4 - 0,6, limita minimă considerată
0,3.
c) rata solvabilităţii financiare (r sf ) - arată măsura în care datoriile financiare totale sunt
acoperite de activul total.
At
r sf =
Dat fin
Se consideră un nivel acceptabil al ratei o valoare mai mare de 2, sub acest nivel există
pericolul incapacităţii de plată.
d) capacitatea de rambursare a datoriilor (Crd) - arată măsura în care datoriile

întreprinderii pot fi acoperite din resursele potenţiale sau efective de autofinanţare, nivelul
considerat fiind 1, iar nivelul minim 0,33.
CAF ( EBE; Autofinantare )

c rd =
Datoriitotale
e) gradul de acoperire al serviciului datoriei (g asd ) arată măsura în care întreprinderea
acoperă creditelor pe termen mediu şi lung, inclusiv dobânda aferentă, din profitul net şi
amortizarea determinându-se cu relaţia:
6
Miculeac Melania Elena – Analiză economico – financiară. Concepte teoretice, aplicaţii şi teste grilă ,
Editura Mirton, Timişoara, 2007, pag. 98-99
20
Pn+ A−Div
gasd =
Rc+ Dc
unde: Pn - profit net;
A - amortizare;
Div - dividende;
Rc - rata de rambursare a creditului;
Dc - dobânda scadentă aferentă creditului.
Se consideră că nivelul minim acceptat al ratei este în jur de 1, solvabilitatea fiind cu atât mai
bună cu cât nivelel indicatorului este mai mare.
f) rata de acoperire a dobânzilor (r ad ) - exprimă proportia în care profitul acoperă valoarea

dobânzilor şi dividendelor preferenţiale.
Pr ofit curent
r ad =
Dobanzi + Dividendele preferentiale
Valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mare de 2, avându-se în vedere

interpretarea indicatorului şi variabilitatea profitului curent în timp.
2.3. Diagnosticul bonității financiare la S.C. „EXEMPLU” S.R.L
Diagnosticul lichidităţii S.C. „EXEMPLU” S.R.L.

Tabelul nr.2.1.
Lichiditatea curentă
Specificații An 2020 An 2021

Active circulante la începutul perioadei 10780 5711
Active circulante la sfârșitul perioadei 5711 11601
Active circulante medii Acm (10780+5711)/2 = 8246 8246 8656
Pasive curente la începutul perioadei 3819 5006
Pasive curente la sfârșitul perioadei 5006 12200
Pasive curente medii PCm 4413 8603
Lichiditatea curentă= Acm/PCm [1,2; 2] 1,87 1,01
În anul 2020, S.C. „EXEMPLU” S.R.L. înregistreaza o rată de lichiditate curentă care
se încadreaza în intervalul considerat asiguratoriu, dar cu tendințe de scădere in anul 2021
trecând sub limita minimă ceea ce înseamnă că datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt
acoperite în principiu de activele circulante. Situatia întreprinderii devine riscanta, fiind în
postura de a înregistra plăți restante cu influența negativă asupra fluxurilor întreprinderii.
Tabelul nr.2.2.
Lichiditatea rapidă
21
Active circulante la începutul perioadei 10780 5711
Active circulante la sfârșitul perioadei 5711 11601
Active circulante medii ACm 8246 8656
Stocuri la începutul perioadei 927 693
Stocuri la sfârșitul perioadei 693 1059
Stocuri medii Sm 810 873
Creanțe la începutul perioadei 7344 4000
Creanțe la sfârșitul perioadei 4000 9500
Creanțe medii CRm 5672 6750
Disponibilități bănești pe termen scurt la începutul perioadei 2509 1018
Disponibilități bănești pe termen scurt la sfârșitul perioadei 1018 1042
Disponibilități medii DISPm 1764 1030
Lichiditatea rapida Lr=(Acm-Sm)/PCm (1) [0,6; 1,2) 1,69 0.90
Lichiditatea rapida Lr=(CRm+DISPm)/PCm (2) [0,6; 1,2) 1,69 0,90
Lichiditatea rapidă se încadrează în ambele perioade de analiză în marja asiguratorie

înregistrând o ușoară tendință de depreciere, dar putem concluziona că societatea reușește să-
și acopere obligațiile pe termen scurt din activele circulante mai lichide si anume din creanțe,
disponibilități si investiții financiare pe termen scurt.
Tabelul nr. 2.3.
Lichiditatea imediată

Disponibilități și investiții financiare pe termen scurt la începutul 2509 1018
perioadei
Disponibilități și investiții financiare pe termen scurt la sfârșitul 1018 1042
perioadei
Disponibilități si investiții financiare pe termen scurt – medii DISPm 1764 1030
Lichiditatea imediată Li=DISPm/PCm [0,3; 0,6) 0,40 0,12
Lichiditatea imediată se incadrează în marja asiguratorie în anul 2020 dar înregistează

o tendință de depreciere în anul 2021, în această perioadă aflându-se sub nivelul asiguratoriu
ceea ce înseamnă că disponibilitățile si investițiile financiare pe termen scurt sunt insuficiente
pentru acoperirea obligațiilor pe termen scurt.
22
Nivelul ridicat al lichidității rapide poate fi datorat de existența unor creanțe care nu
pot fi transformate în lichidități într-un timp rapid, fie de practicarea unor durate mari pentru
creditul commercial.
Diagnosticul solvabilității întreprinderii
Tabelul nr.2.4.
Alte date necesare analizei
Nr. Specificații An 2020 An 2021

crt An 0 An 1
1. Capital social (CS) 5000 5000
2. Profit net 1755 8634
3. Dividende 850 1000
4. Amortizare 1500 2000
5. Rata de rambursare a creditului pe termen lung 2340 2570
6. Dobânzi aferente creditului 468 514
Solvabilitatea patrimonială Sp
Sp = CS/(Dtml + CS) × 100 → ϵ [40% - 60%]
Limita minimă acceptabilă este de 30%. Pentru societatea analizată indicatorul are
următoarele valori în cele două perioade de analiză:
Sp0 = CS0/(Dtml0 + CS0) × 100 = 5000/(31418 + 5000) × 100 = 13,73%
SP1 = CS1/(Dtml1 + CS1) × 100 = 5000/(32480 + 5000) × 100= 13,33%
În ambele perioade de analiză solvabilitatea patrimonială a S.C. „EXEMPLU” S.R.L

se situează sub limita minimă acceptabilă de 30%, înregistrând chiar o ușoară depreciere în
anul curent față de anul de bază, întreprinderea nu poate să-și onoreze obligațiile față de
creditori si față de acționari din capitalul social al societății.
Pentru a-și putea desfășura activitatea, majoritatea întreprinderilor apelează la

împrumuturi ceea ce face solvabilitatea să fie privită sub două aspecte:
1) Ca posibilitate de restituire a împrumuturilor din rezultatele obținute, când se
mizează pe o activitate profitabilă care elimină posibilitatea acoperirii obligațiilor prin
lichidare a activelor. În această situație solvabilitatea întreprinderii se apreciază cu ajutorul
indicatorului:
- rata sau gradul de acoperire al serviciului datoriei (gasd):
gasd = (PN + Am – DIV)/(Rc + Db) > 1

unde:
23
PN – profit net;
Am – amortizare;
DIV- dividende de plată;
Rc – rata de rambursare a creditului;
Db – dobânzi aferente
Pentru societatea analizată indicatorul are următoarele valori în cele două perioade de
analiză:
gasd0 = (PN0 + Am0 – DIV0)/(Rc0 + Db0) = (1775 + 1500 – 850)/(2340 + 468) = 0,86
gasd1 = (PN1 + Am1 – DIV1)/(Rc1 + Db1 ) = (8634 + 2000 – 1000)/(2570 + 514) = 3,12
Observăm ca în anul 2020 indicatorul este subunitar ceea ce înseamna că S.C.

„EXEMPLU” S.R.L nu a reușit să-și achite din activitatea eficientă desfășurată toate
împrumuturile, situația ameliorăndu-se în anul 2021 datorită creșterii profitului. Așadar, în
anul curent serviciul datoriei a putut fi acoperit din surse proprii de autofinanțare ale
întreprinderii.
2) În situația în care este generată starea de faliment a întreprinderii, fiind astfel o

alternativă nefavorabilă, se calculează indicatorul:
– rata sau indicele de solvabilitate generală, caz în care acoperirea obligațiilor se realizează
prin valorificarea activelor totale:
isg = AT/(DTML + DTS + Db) > 3
unde: AT – activele totale;

DTML – datorii pe termen mediu si lung;
DTS – datorii pe termen scurt;
Db – dobânzi totale aferente împrumuturile
Pentru societatea analizată indicatorul are urmatoarele valori în cele doua perioade de
analiză:
isg0 = AT0/(DTML0 + DTS0 + Db0) = 41611/(31418 + 5006 + 468) = 1,13
isg1 = AT1 /(DTML1 + DTS1 + Db1) = 57401/(32480 + 12200 + 514) = 1,27
În ambele perioade de analiză indicatorul este sub nivelul asiguratoriu înregistrând o

ușoară tendință de îmbunătățire în anul curent. În caz de faliment S.C. „EXEMPLU” S.R.L nu
va reuși să-și achite obligațiile prin valorificarea activelor.
3. DIAGNOSTICUL RISCURILOR ÎNTREPRIDERII
24
Riscul reprezintă variabilitatea rezultatului obţinut sub presiunea factorilor de mediu,
altfel spus, riscul semnifică potenţialul prejudiciu la care sunt expuse patrimoniul, interesele şi
activitatea agentului economic.
În practica economică, cele mai des întâlnite forme ale riscului sunt:
 riscul de ţară;
 riscul comercial;
 riscul valutar;
 riscul de exploatare;
 riscul financiar;
 riscul de faliment.
Se va insista asupra ultimelor trei categorii de riscuri, acestea fiind riscurile cele mai
frecvente la care este supusă activitatea unui agent economic.7
3.1. Riscul de exploatare
Riscul de exploatare (denumit şi risc economic) poate fi definit ca reprezentând

incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la variaţiile mediului.
În funcţie de domeniul de activitate, de poziţia concurenţială sau de alte aspecte,
rentabilitatea economică a întreprinderilor este influenţată în mod diferit de evenimente
economico-sociale precum creşterea preturilor materiilor prime, creşterea nivelului salariilor,
accentuarea concurenţei, evoluţia tehnologiilor de fabricaţie, etc. În mod corespunzător,
aceste evenimente influenţează nivelul riscurilor la care activitatea unei întreprinderi este
supusă, în condiţiile în care gradul de sensibilitate al rezultatelor este cel care face din fiecare
întreprindere o investiţie mai mult sau mai puţin riscantă.
Riscul de exploatare este specific activităţii productive şi comerciale a unei
întreprinderi, manifestarea sa având drept rezultat diminuarea profitului din exploatare sau
chiar înregistrarea de pierderi. Orice activitate de această natură vizează în esenţă
maximizarea profitului pe care îl generează, obiectiv pentru a cărui realizare se impune o
eficientizare a gospodăririi resurselor. Gospodărirea eficientă a resurselor se desfăşoară însă
într-un mediu economic dinamic, care, după cum s-a precizat, poate induce o serie de
influenţe aspra activităţii prin intermediul modificării preţurilor de achiziţie şi desfacere,
accentuării concurenţei, presiunilor salariale, inovaţiilor tehnice şi tehnologice, etc. Toate
aceste influenţe pot determina o restrângere a volumului de activitate, respectiv o diminuare a
nivelului de rentabilitate al acesteia. În aceste condiţii, se poate afirma că riscul ca
întreprinderea să devină nerentabilă într-un timp mai lung sau mai scurt este cu atât mai mare
cu cât activitatea acesteia este mai sensibilă la interacţiunea cu mediul.
Prin implicaţiile pe care le poate genera asupra activităţii, riscul de exploatare prezintă
interes în primul rând pentru următoarele două categorii de participanţi la viaţa economică a
întreprinderii:
- managementul întreprinderii, care urmăreşte stăpânirea riscului în vederea
asigurării unei maximizări a profitului şi a creşterii averii acţionarilor
- investitorii externi, care urmăresc un plasament cât mai bun al capitalului,
plasament care îi va satisface atunci când va fi asigurat un nivel suficient de mare
al retribuirii a capitalului investit, în condiţiile unui grad de risc pe care îl
consideră acceptabil.
7
pag. 187-201
25
Pentru determinarea nivelului riscului de exploatare ce caracterizează o anumită
activitate, se utilizează în general două metode:
- metoda pragului de rentabilitate
- metoda elasticităţii rezultatului exploatării.
Utilizând modalităţi distincte de cuantificare a riscului de exploatare, cele două
metode se completează reciproc, astfel încât îmbinarea lor duce la obţinerea unor informaţii
mai complete.
3.1.1. Metoda pragului de rentabilitate
Pragul de rentabilitate aferent activităţii de exploatare reprezintă acel nivel al

activităţii de exploatare care este caracterizat prin egalitatea dintre veniturile din exploatare şi
cheltuielile din exploatare. Cu alte cuvinte, la acest nivel de activitate veniturile obţinute sunt
egale cu cheltuielile realizate, rezultatul activităţii de exploatare fiind nul. Datorită modului de
evoluţie a veniturilor şi cheltuielilor corespunzător cu evoluţia nivelului de activitate, la un
nivel de activitate inferior pragului de rentabilitate se va înregistra pierdere, în condiţiile în
care cheltuielile vor depăşi veniturile realizate. La un nivel de activitate superior pragului de
rentabilitate, veniturile vor devansa cheltuielile şi deci întreprinderea va obţine profit.
Având în vedere că scopul oricărei activităţi productive este în principiu obţinerea de
profit, s-ar putea deduce că pentru a face obiectul unei activităţi productive, fiecare produs ar
trebui să genereze un minim de profit .Dacă însă fiecare produs ar genera în mod independent
profit, ar trebui ca activitatea să fie rentabilă indiferent de volumul producţiei.
Acest lucru nu se întâmplă însă în realitate, datorită structurii cheltuielilor de exploatare, în
condiţiile în care o parte dintre acestea sunt dependente de volumul producţiei(cheltuielile
variabile), iar o parte nu depind de volumul de activitate (cheltuielile fixe).
Dat fiind faptul că cheltuielile fixe sunt independente de volumul producţiei, se
poate deduce că cheltuielile fixe ce vor reveni unei unităţi de produs se vor diminua pe
măsură ce volumul producţiei va creşte. În aceste condiţii, se poate afirma că pragul de
rentabilitate este echivalent cu acel volum de activitate la nivelul căruia cheltuielile fixe
unitare egalează ecartul dintre preţul unitar şi cheltuielile variabile unitare.
Pragul de rentabilitate se determină în mod diferit în funcţie de tipul de producţie
realizat de întreprindere. Astfel, în cazul întreprinderilor monoproductive, pragul de
rentabilitate se poate determina atât în unităţi fizice cât şi în unităţi valorice, în timp ce în
cazul întreprinderilor cu producţie multisortimentală, el poate fi determinat numai în unităţi
valorice.
De asemenea, se poate vorbi despre prag de rentabilitate aparent şi prag de
rentabilitate real, în funcţie de linearitatea producţiei pe parcursul perioadei analizate.
Indiferent de metodologia utilizată pentru determinarea pragului de rentabilitate, pe

baza acestuia se pot calcula o serie de indicatori care vor fi utilizaţi pentru estimarea riscului
de exploatare la care este supusă activitatea firmei:8
- Marja de siguranţă(absolută şi relativă)
- Indicele de siguranţă
- Momentului atingerii pragului critic
- Marja de siguranţă în zile
8
26
Metodologia de calcul a indicatorilor
o Marja de siguranţă
- în mărimi absolute : Msa = Ve-Vepr

- în mărimi relative : Msr = (Ve-Vepr)x100/ Vepr
o Indicele de siguranţă : Isg = Ve/Vepr
o Momentul atingerii pragului critic : Tpr = (Vepr/Ve)xT
o Marja de siguranţă în zile : Msz = T-(Vepr/Ve)xT

unde :
Msa – marja de siguranţă în mărimi absolute
Msr – marja de siguranţă în mărimi relative
Isg – indicele de siguranţă
Tpr – momentul atingerii pragului critic
Msz – marja de siguranţă în mărimi relative
Ve – venituri din exploatare
Vepr – venituri din exploatare aferente pragului de rentabilitate
T – perioada de analiză
Marja de siguranţă în mărimi absolute exprimă diferenţa valorică existentă între

volumul de activitate realizat efectiv şi volumul de activitate aferent punctului critic. După
cum se poate observa din metodologia de calcul, marja de siguranţă în mărimi absolute
trebuie să fie pozitivă pentru ca întreprinderea să obţină profit.Cu cât valoarea ei este mai
mare, cu atât riscul de exploatare la care întreprinderea este supusă e mai redus.
Informaţiile oferite de către marja de siguranţă în mărimi relative sunt mai complete.
Aceasta exprimă procentual ecartul dintre volumul de activitate realizat şi volumul de
activitate corespunzător pragului critic. Din observaţiile statistice s-au observat:
- o valoare a Msr mai mică de 10% desemnează o situaţie instabilă, respectiv un risc
de exploatare ridicat
- o valoare a Msr cuprinsă între 10% şi 20% corespunde unui nivel mediu al
riscului(situaţie relativ stabilă)
- depăşirea valorii de 20% de către Msr denotă un risc de exploatare redus.
Indicele de siguranţă exprimă raportul dintre veniturile realizate efectiv şi veniturile

aferente pragului de rentabilitate. El se mai numeşte şi coeficient de volatilitate şi are aceeaşi
valoare informaţională ca şi marja de siguranţă.
Momentul atingerii pragului de rentabilitate(denumit şi punct mort) reflectă numărul

de zile de care întreprinderea are nevoie pentru a realiza nivelul de producţie aferent punctului
critic.
Cu cât punctul mort are o valoare mai mică, cu atât mai redus va fi riscul de
exploatare. Se poate observa că valoarea punctului mort este la rândul ei cu atât mai mică cu
cât nivelul pragului de rentabilitate este mai mic, la un nivel dat al activităţii.
Marja de siguranţă în zile arată câte zile din perioada analizată îi rămân
întreprinderii pentru a realiza un volum de activitate superior pragului de rentabilitate.
Se observă din metodologia de calcul a tuturor indicatorilor enumeraţi faptul că
riscul de exploatare este cu atât mai mare cu cât pragul de rentabilitate este mai ridicat şi
27
nivelul de activitate realizat efectiv este mai redus. În concluzie, pentru a reduce mărimea
riscului de exploatare la care este supusă, întreprinderea trebuie să realizeze un nivel de
activitate cât mai mare faţă de punctul critic.
3.1.2. Metoda elasticităţii rezultatului exploatării
Metoda elasticităţii rezultatului exploatării permite analiza riscului de exploatare

prin prisma sensibilităţii rezultatului exploatării la modificarea volumului de activitate.
Indicatorul utilizat de această metodă este coeficientul de elasticitate, cunoscut şi sub
denumirea de coeficient de levier al exploatării. Acesta se calculează după următoarea
metodologie:
ke=(Re/Re)/(Ve/Ve)
unde:
ke – coeficient de elasticitate
Re – rezultatul exploatării
Ve – venitul din exploatare
Re/Re – variaţia relativă a rezultatului exploatării
Ve/Ve – variaţia relativă a venitului din exploatare.
În funcţie de valorile coeficientului de elasticitate, o întreprindere se poate afla în una din
următoarele situaţii, în ceea ce priveşte riscul de exploatare:
- situaţie instabilă, atunci când coeficientul depăşeşte valoarea 11.Un nivel ridicat al
coeficientului de elasticitate evidenţiază o sensibilitate mare a rezultatului
exploatării la modificarea volumului de activitate, deci o probabilitate mai mare ca
întreprinderea să înregistreze scăderi semnificative ale rezultatului exploatării sau
chiar pierderi.
- situaţie relativ stabilă, atunci când coeficientul se află în proximitatea valorii 6.
- situaţie confortabilă, cu un grad redus de risc, atunci când coeficientul are o valoare mai mică
decât 6.O valoare mică a coeficientului de elasticitate reflectă o modificare mai lentă a
rezultatului exploatării la modificarea volumului de activitate, ceea ce asigură întreprinderii
un timp mai mare de reacţie la modificarea condiţiilor de mediu.
3.2. Diagnosticul riscului financiar
Pentru desfăşurarea activităţii, întreprinderea utilizează atât resurse financiare

proprii cât şi resurse financiare împrumutate, care se deosebesc între ele prin costul pe care îl
generează.
Riscul financiar reflectă variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a
modificării structurii financiare a întreprinderii.9
Recurgerea la împrumuturi este cauzată de lipsa resurselor proprii şi oportunitatea
realizării unei investiţii. Pe baza capitalului mobilizat (propriu + împrumutat), întreprinderea
realizează investiţia, care va genera rezultate suplimentare. Întreprinderea va trebui însă să
suporte din rezultatele obţinute şi cheltuielile financiare aferente împrumuturilor
9
Dragotă V., Obreja Braşoveanu L., Dragotă I.M. – Management financiar, ediţia a doua. Volumul I -
Diagnosticul financiar al companiei, ediţia a doua, Editura Economică, București, 2012, pag.141-142
28
realizate(costul resurselor financiare împrumutate). Din acest motiv, îndatorarea, prin
mărimea şi costul ei, determină modificarea rezultatelor, afectând astfel riscul la care este
supusă întreprinderea.
Riscul financiar este generat practic de faptul că nu orice act investiţional este
generator de eficienţă financiară. Se poate vorbi despre eficienţă financiară atunci când în
situaţia apelării la credite, rata rentabilităţii economice este superioară ratei dobânzii aferentă
capitalului împrumutat.
Riscul financiar depinde de patru factori principali :

 riscul economic;
 gradul de îndatorare;
 evoluţia ratei dobânzii;
 fiscalitatea.
Riscul financiar poate fi evaluat pe baza pragului de rentabilitate financiar sau a
efectului de levier.
3.2.1. Analiza riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate financiar
Calculul pragului de rentabilitate financiar se face asemănător cu calculul pragului

de rentabilitate din exploatare, adăugându-se în relaţia de calcul cheltuielile cu dobânzile.
Practic, pragul de rentabilitate financiar reprezintă acel nivel de activitate corespunzător
căruia veniturile din exploatare acoperă cheltuielile din exploatare şi cheltuielile cu dobânzile.
Pentru calculul pragului de rentabilitate financiar ar fi necesară o împărţire a
cheltuielilor cu dobânzile în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile. De obicei însă, pentru
simplificarea analizei, se consideră că întregul volum al cheltuielilor cu dobânzile are un
caracter fix.
În aceste condiţii, relaţia de calcul a pragului de rentabilitate financiar este
următoarea:
Vepr = (CF + Chd)/Rmcv
unde:
Vepr – veniturile aferente pragului de rentabilitate financiar
CF – cheltuieli fixe(din exploatare)
Chd – cheltuieli cu dobânzile
Rmcv – rata marjei cheltuielilor variabile, Rmcv = 1-CV/Ve
CV – cheltuieli variabile(din exploatare)
Ve – venituri din exploatare.
Analiza efectivă a riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate se face prin
intermediul aceloraşi indicatori utilizaţi şi în cazul riscului de exploatare:
o Marja de siguranţă
- în mărimi absolute : Msa = Ve-Vepr

- în mărimi relative : Msr = (Ve-Vepr)x100/ Vepr
o Indicele de siguranţă : Isg = Ve/Vepr
o Momentul atingerii pragului critic : Tpr = (Vepr/Ve)xT
o Marja de siguranţă în zile : Msz = T-(Vepr/Ve)xT
29
unde :
Msa – marja de siguranţă în mărimi absolute
Msr – marja de siguranţă în mărimi relative
Isg – indicele de siguranţă
Tpr – momentul atingerii pragului critic
Msz – marja de siguranţă în mărimi relative
Ve – venituri din exploatare
Vepr – venituri din exploatare aferente pragului de rentabilitate global
T – perioada de analiză.
Se poate utiliza de asemenea coeficientul de elasticitate,
ke = P%/Ve% = Ve/(Ve-Vepr) = (P+Cf)/P.

unde:
P% - variaţia relativă a profitului
Ve% - variaţia relativă a venitului din exploatare
Interpretarea rezultatelor se face în mod asemănător cu modul de interpretare în cazul riscului
economic.
3.2.2. Analiza riscului financiar pe baza efectului de levier
Analiza riscului financiar poate fi realizată şi cu ajutorul unui model numit “efect de
levier financiar”. Acesta reprezintă practic incidenţa îndatorării asupra rentabilităţii
capitalurilor proprii. El depinde pe de-o parte de corelaţia care există între rata rentabilităţii
economice şi costul mediu al datoriei(rata dobânzii), iar pe de altă parte de nivelul îndatorării.
Pentru ilustrarea influenţei efectului de levier se poate pleca de la structura
bilanţului, respectiv de la ratele de rentabilitate specifice:
Capitaluri proprii
Activ economic (A)
Rata rentabilităţii financiare(rf)
Rata rentabilităţii economice(re)
Datorii
Rata dobânzii(kmd)
Figura nr.3.1. Structura bilanţului şi ratele de rentabilitate specifice
Neluând în calcul impozitul pe profit, rezultatul exerciţiului (Rex) se determină ca

diferenţă între rezultatul exploatării (RE) şi dobânda (Dob) plătită pentru resursele financiare
împrumutate (Dft).
Rex = RE – Dob = RE – kmd x Dft

Rezultatul exploatării se poate obţine din relaţia de calcul a ratei rentabilităţii
economice:
re = RE/A => RE = re x A.
30
Înlocuind în formula de calcul a rentabilităţii financiare se ajunge la următoarea
relaţie:
Dft
rf =re+(re−kmd )
Cpr
unde:
Dft
 Cpr - levierul
Dft
 (re – kmd) x Cpr - efectul de levier.
Pentru construirea relaţiei s-a considerat că:
o Venituri financiare + Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare - Impozit pe
profit = 0
o Cheltuielile financiare cuprind numai cheltuielile cu dobânzile.
Dacă se ia în considerare şi impozitul pe profit, rata financiară de rentabilitate devine:
Dft
rf = [re+(re-kmd)x Cpr ](1-t)
unde t reprezintă rata impozitului pe profit.

Condiţia ca rentabilitatea financiară să crească atunci când întreprinderea apelează la
împrumuturi este ca este ca rentabilitatea economică să fie superioară ratei dobânzii, caz în
care rata rentabilităţii financiare este cu atât mai mare cu cât este mai mare gradul de
îndatorare(levierul).
Dimpotrivă, dacă la nivelul întreprinderii rata rentabilităţii economice este mai mică
decât rata dobânzii, efectul de levier devine negativ, iar rata rentabilităţii financiare va fi cu
atât mai mică cu cât gradul de îndatorare va fi mai mare.
Întreprinderea se poate afla astfel în trei situaţii:
o De siguranţă, când rata rentabilităţii economice este mai mare decât rata dobânzii, iar
apelarea la credite suplimentare va duce la îmbunătăţirea ratei rentabilităţii financiare;
o De indiferenţă, când rata rentabilităţii economice este egală cu rata dobânzii. În
această situaţie, apelarea la credite nu influenţează gradul de risc la care întreprinderea
este supusă;
o De risc, când rata rentabilităţii economice este inferioară ratei dobânzii. În această
situaţie, apelarea la credite duce la o diminuare a performanţelor, deci se impune
minimizarea gradului de îndatorare.
3.3. Riscul de faliment
Riscul de faliment este strâns legat de starea de solvabilitate, el reflectând

posibilitatea ca întreprinderea să nu-şi mai poată îndeplini obligaţiile de plată. Solvabilitatea
reprezintă capacitatea întreprinderii de a-ţi onora obligaţiile scadente care rezultă fie din
angajamente anterioare contractate, fie din operaţii curente sau din prelevări obligatorii.
31
În cadrul analizei financiar-patrimoniale, analiza solvabilităţii întreprinderii ocupă un loc
central.
Menţinerea solvabilităţii reprezintă pentru orice întreprindere un imperativ absolut,
neputând fi omisă sub nici o motivaţie. În practica economică, se poate concepe ca o
întreprindere care trece printr-o perioadă mai dificilă să renunţe la unele obiective economice
sau sociale, dar ea nu poate renunţa la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie
o condiţie esenţială de supravieţuire.
3.3.1.Cauzele care determină falimentul
Aprecierea capacităţii întreprinderii de a-şi onora la termen obligaţiile se realizează

în mod diferit, în funcţie de condiţiile concrete în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.Astfel,
întreprinderea poate întâlni dificultăţi temporare, determinate de neîncasarea la termen a unei
creanţe importante sau de accelerarea plăţilor într-o perioadă de creştere rapidă a activităţii,
caz în care dificultăţile de plată apar ca o neconcordanţă de moment, care nu pune în pericol
echilibrele fundamentale şi nu afectează imaginea firmei.
De asemenea, întreprinderea poate cunoaşte dificultăţi financiare periodice, care
deşi nu-i pun în pericol viabilitatea, îi pot degrada imaginea.
Apariţia unor suspiciuni cu privire la soliditatea financiară a întreprinderii poate
genera o serie de efecte negative, precum:
- refuzul unor furnizori de a continua livrările
- întreprinderea ar putea ajunge să fie nevoită să apeleze de urgenţă la credite şi
astfel să accepte condiţii neavantajoase de creditare.
Întreprinderea poate întâlni dificultăţi financiare permanente, acestea reflectând o
fragilitate economică şi financiară structurală şi putând duce la restrângerea activităţii,
reducerea numărului de salariaţi sau, în cazuri mai grave, chiar la faliment.
Cauzele care conduc la faliment pot grupate în două categorii: cauze interne şi
cauze externe.10
Cauzele interne au la bază o gestiune defectuoasă, reflectată în:

- o rotaţie a stocurilor şi a clienţilor inferioară mediei pe ramură
- deţinerea de mijloace fixe uzate moral
- mărirea duratei creditului-client şi scăderea duratei creditului-furnizor
- capacitate redusă de adaptare la cerinţele pieţei
- înregistrarea de pierderi la nivelul activităţii de exploatare
- imposibilitatea reînnoirii creditelor
- calitate inferioară a produselor
- nivel ridicat al cheltuielilor financiare
- organizarea deficitară a întreprinderii.
Cauzele externe provin din mediul economico-social în care întreprinderea funcţionează:

- accentuarea concurenţei
- apariţia pe piaţă a unor produse de substituţie
10
32
- pierderea unui client important
- pierderea unui furnizor important
- falimentul băncii cu care întreprinderea avea relaţii financiare preponderente
- apariţia de noi reglementări în domeniul protecţiei mediului.
Riscul de faliment a beneficiat de o atenţie deosebită din partea mediului bancar,

acesta fiind unul dintre motivele pentru care de-a lungul timpului au fost elaboraţi un număr
mare de indicatori pentru analiza sa. Astfel, în prezent se folosesc mai multe metode pentru
analiza riscului de faliment:
- analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului patrimonial
- analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor
- analiza funcţională a riscului de faliment.
Aceste metode permit analiza riscului de faliment din puncte de vedere diferite,
completându-se reciproc.
3.3.2. Diagnosticul riscului de faliment prin metoda scorurilor
Metoda scorurilor vizează furnizarea unor modele predictive pentru evaluarea riscului
de faliment al unei întreprinderi. Ea se bazează pe tehnicile statistice ale analizei
discriminante.
Elaborarea acestor modele predictive a presupus observarea pe o perioadă mai lungă
de timp a comportamentului a două grupuri de întreprinderi: unul cu dificultăţi financiare şi
altul fără dificultăţi financiare. Pe baza observaţiilor realizate s-au stabilit serii de note cu
ajutorul cărora se determină riscul de faliment.
În prezent, printre cele mai cunoscute modele se numără:11
A. modelul Altman
B. modelul Canon-Holder
C. modelul Centralei Bilanţurilor a Băncii Franţei
Toate aceste modele se bazează pe o funcţie Z, care este formată dintr-un ansamblu de
rate(rate care diferă de la un model la altul):
Z =a 1 x 1 +a 2 x 2 +a 3 x 3 +. .. . ..+a i x i +.. .. ... .+a n x n
unde :
xi reprezintă ratele implicate în analiză, iar a i reprezintă coeficientul de ponderare al
ratelor.
A. Modelul Altman
Modelul Altman este modelul cel mai des folosit în ţările dezvoltate. El se bazează pe
următoarea funcţie:
11
pag. 349-352
33
Z =3,3 x 1 +x 2 +0,6 x 3 +1,4 x 4 +1,2 x 5
unde :
Re zultatul . curent. ina int ea . impozitarii
x1 = Activ . total (rata rentabilităţii economice)
Cifra . de .afaceri
x2 = Activ . total (viteza de rotaţie a activului)
Capitalizarea. bursiera
x3 = Im prumuturi (autonomia financiară)
Pr ofitul .reinvestit
x4 = Activ . total (rata profitului reinvestit)
Activ . circulant
x5 = Activ .total (rata activelor circulante)
În funcţie de valorile funcţiei Z, întreprinderea se poate afla în trei situaţii:

o Z <1 ,81 => întreprinderea este insolvabilă
o 1 ,81<Z≤2,90 => întreprinderea se găseşte în dificultate
o Z >2 , 90 =>întreprinderea poate fi considerată sănătoasă din punct de vedere
economic.
B. Modelul Canon-Holder
Acest model utilizează următoarea funcţie:
Z =16 x 1 +22 x 2 −87 x 3 −10 x 4 +24 x 5

unde:
x1 – rata lichidităţii rapide
x2 – rata stabilităţii financiare
x3 – rata cheltuielilor financiare
x4 – ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată
x5 – ponderea excedentului brut din exploatare în valoarea adăugată.
În funcţie de valoarea scorului, întreprinderea se poate încadra în una din următoarele cinci
categorii:
o Z ≤−5⇒ situaţie catastrofală
o −5< Z≤4 ⇒ situaţie nefavorabilă
o 4 <Z ≤9 ⇒ situaţie incertă
o 9< Z≤16 ⇒ situaţie favorabilă
o Z >16 ⇒ situaţie foarte bună.
Tabelul nr. 3.1.
34
Probabilitatea falimentului în funcţie de valoarea scorului
Scor Probabilitate
negativ >80%
0 - 1,5 75% - 80%
1,5 - 4,0 70% - 75%
4,0 - 8,5 50% - 70%
8,5 - 9,0 35%
9,0 - 10,0 30%
10,0 - 13,0 25%
13,0 - 16,0 15%
peste 16 sub 15%
C. Modelul Centralei Bilanţurilor a Băncii Franţei
Acest model utilizează un număr de opt rate, relaţia de calcul a scorului fiind următoarea:
Z=−1,255 x 1 −2, 003 x 2 −0,824 x 3 +5,221 x 4 −0,689 x 5−1, 164 x 6 +0,706 x 7 +1,408 x 8
unde:
x1 – rata cheltuielilor financiare
x2 – rata de acoperire a capitalului investit
x3 – rata capacităţii de rambursare a datoriilor
x4 – rata marjei brute de exploatare
x5 – durata medie a creditului furnizor
x6 – rata de creştere a valorii adăugate
x7 – durata medie a creditului clienţi
x8 – rata investiţiilor fizice
În funcţie de valoarea scorului Z, întreprinderea se poate încadra într-una din

următoarele trei zone:
Tabelul nr. 3.2.
Zone de încadrare
Scor Z Zona de încadrare Probabilitatea falimentului

Z < - 0,25 zonă nefavorabilă 70% - 100%
-0,25 ¿0,125 Z ¿0 ,125 zonă de incertitudine 45% - 70%
Z > 0,125 zonă favorabilă 10% - 45%
3.4. Diagnosticul riscurilor la S.C. „EXEMPLU” S.R.L.
Diagnosticul riscului de faliment prin metoda scorurilor
35
Metoda scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziție a unor modele predictive pentru
evaluarea riscului de faliment, pe baza metodelor statistice.
Modelul Altman
Modelul Altman este cel mai des folosit in țările dezvoltate și se bazează pe
următoarea relatie:
Z = 3,3R1 + 1,0R2 + 0,6R3 + 1,4R4 + 1,2R5

Tabelul nr.3.3.
Interpretarea valorilor funcției:
Valoarea funcției Situația riscului de faliment

Z < 1,8 Situația critică, spre faliment
1,8 ≤ Z ≤ 3 Riscul de faliment este într-o marjă normală
Z>3 Riscul de faliment este aproape inexistent
Tabelul nr. 3.4.

Modelul Altman
Specificații U An 2020 An 2021 Simbol

M
Activ total lei 41611 57401 At
Cifra de afaceri lei 9675 18500 CA
Profit reinvestit lei 0 0 Pr
Capital propriu lei 5187 12721 Cpr
Datorii totale lei 36424 44680 Dt
Profit brut lei 1775 8634 Pb
Active circulante lei 5711 11601 Ac
R1 – rata rentabilității % 4,27 15,04 Pb/At
economice
R2 – viteza de rotație a % 23,25 32,23 CA/At
activului
R3 – autonomia % 14,24 28,47 Cpr/Dt
financiară
R4 – rata profitului % 0 0 Pr/At
reinvestit
R5 – rata activelor % 13,72 20,21 Ac/At
circulante
Z = 3,3R1 + 1,0R2 + % 0,62 1,23 Z
0,6R3 + 1,4R4 +
1,2R5
În ambele perioade valoarea funcției Z este mai mică de 1,8 deci S.C. „EXEMPLU”
S.R.L se afla într-o situație critică, spre faliment deși aceasta a crescut, de la o perioadă la
alta, cu 0,61.
Tabelul nr. 3.5.
Analiza riscului de exploatare și financiar
36
Indicatori An 2020 An 2021
Cifra de afaceri CA 9675 18500
Cheltuieli variabile CV 5316 5755
Cheltuieli fixe CF 2278 2466
Rezultatul exploatării 2081 10279
Dobânzi 468 514
Rezultatul după plata dobânzii 1613 9765
Din totalul cheltuielilor de exploatare am considerat o pondere de 70% ca fiind

cheltuieli variabile și 30% cheltuieli fixe.
Se analizează riscul de exploatare, prin metoda pragului de rentabilitate, pe baza
următorilor indicatori:
1) cifra de afaceri în pragul de rentabilitate;
2) marja de siguranță în mărimi absolute;
3) indicele de siguranță;
4) coeficientul de elasticitate.
1) CAprg0 = CF0 /(1 – CV0 /CA0) = 2278/(1 – 5316/9675) = 5062
CAprg1 = CF1/(1 – CV1/CA1) = 2466/(1 – 5755/18500) = 3574
2) Ms0 = CA0 – CAprg0 = 9675 – 5062 = 4613
Ms1 = CA1 – CAprg1 = 18500 – 3574 = 14926
3) Is0 = CA0 /CAprg0 × 100 = 191%
Is1 = CA1/CAprg1 × 100 = 518%
4) e = (∆RE/RE)/(∆Q/Q) = (∆RE/RE)/(∆CA/CA) = (8198/2081)/(8825/9675) = 4,33
Observăm că S.C. „EXEMPLU” S.R.L trebuie să realizeze o CA de 3574 lei în pragul

de rentabilitate pentru a obține un rezultat nul. S.C. „EXEMPLU” S.R.L realizează o CA
efectivă, superioară CA în pragul de rentabilitate și în creștere de la o perioadă de analiză la
alta, așa cum se observă din calculele obținute cu ajutorul marjei de siguranță, așadar riscul de
exploatare are o probabilitate foarte scăzută de apariție.
Indicele de siguranță în ambele perioade de analiză se situează peste nivelul de 20%
înregistrând și o tendință de creștere, așadar și din acest punct de vedere întreprinderea se
situează într-o zonă în afara riscului de exploatare.
Coeficientul de elasticitate având o valoare mai mică decât 6 putem să concluzionăm
că întreprinderea din perspectiva tuturor indicatorilor analizați se situează într-o zonă în afara
riscului de exploatare.
4. DIAGOSTICUL RATELOR DE RENTABILITATE ECONOMICĂ ȘI
FINANCIARĂ
37
Ratele de rentabilitate sunt indicatori cu ajutorul cărora se apreciază nivelul de
rentabilitate al unei întreprinderi sau al unei investiţii. Aceşti indicatori sunt de tipul efect-
efort şi au următorul format general:
Rentabilitate = Profit
Capital
După cum se poate observa, la numărător avem profitul şi nu un rezultat de natura

profitului cum ne-am obişnuit să-l numim, asta deoarece calculul ratelor de rentabilitate cu un
rezultat negativ (pierdere) este nerelevant informaţional, practic nu există rentabilitate.
Treapta de profit aleasă pentru calculul rentabilităţii trebuie să fie în concordanţă cu capitalul
pe care îl retribuie, astfel dacă avem la numitor capital investit vom folosi la numărător
profitul din exploatare, iar dacă avem capitalul propriu, vom folosi profitul net.
Ratele de rentabilitate pot avea o dublă semnificaţie informaţională şi anume:
- reprezintă o măsură a succesului întreprinderii în a utiliza sursele de finanţare
pentru a genera profit;
- evidenţiază nivelul de remunerare a capitalului investit într-o afacere,
comparativ cu alte oportunităţi de investiţii.
Măsura rentabilităţii întreprinderii este dată de un sistem de rate de eficienţă care
evidenţiază caracteristicile economice şi financiare ale întreprinderilor şi care permit
compararea performanţelor industriale şi comerciale ale acestora.
În raport de elementele utilizate în construcţia ratelor , studiul rentabilităţii presupune
analiza următoarelor rate:
- rata rentabilităţii economice;
- rata rentabilităţii financiare.
4.1. Diagnosticul ratei de rentabilitate economică
Semnificaţia ratei de rentabilitate economică:

 arată gradul de remunerare a capitalului întreprinderii, indiferent de termen şi de sursa
de provenienţă din rezultatele brute ale activităţii întreprinderii;
 pune în evidenţă modul cum managementul întreprinderii utilizează resursele
financiare sub forma unor capitaluri, în vederea obţinerii unor rezultate cât mai mari;
 măsoară performanţa activului total, reflectând rezultatele economice ale acestuia,
independent de modul de finanţare a capitalului (capital propriu sau împrumutat) şi de
sistemul fiscal.
4.1.1. Analiza nivelului şi formelor rentabilităţii economice
Modul de calcul a rentabilităţii economice:
Rrec = Rezultatul brut al exploatării sau EBE • 100 ;

Capitaluri investite
sau
Rrec = Rezultatul brut al exploatării sau RE • 100 ;

Activ total
unde:
38
- EBE – excedent brut din exploatare;
- RE - rezultatul exploatării
Capitalurile investite se pot găsi sub două forme:12

 forma financiară :
Capitaluri investite = Capitaluri proprii + Datorii financiare totale
Datorii financiare totale = Datorii financiare pe termen mediu şi lung + Datorii

financiare totale pe termen scurt
 forma economică :
Capitaluri investite = Active imobilizate + NFR + Disponibilităţi băneşti.

unde: NFR – necesar de fond de rulment.
Forme ale rentabilităţii economice:

Rentabilitatea economică poate să apară în două forme şi anume: rentabilitatea
economică brută şi rentabilitatea economică netă.
1. Rentabilitatea economică brută reprezintă remunerarea în termeni de acumulare
brută a capitalurilor investite, atât proprii, cât şi împrumutate (capitalul investit = active fixe
brute + necesar de fond de rulment + disponibilităţi = capital propriu + împrumuturi pe
termen mediu şi lung + credite bancare pe termen scurt ).Rata arată cât excedent brut din
exploatare revine unei unităţi de capital investit.
Rreb = Excedentul brut din exploatare • 100

Capitaluri investite brute
Rentabilitatea brută a capitalului investit măsoară de fapt capacitatea întreprinderii

de a-si reînnoi acest capital, gradul de eficienţă a întreprinderii fiind cu atât mai mare, cu cât
durata acestei reînnoiri este mai scurtă.În prezent economiile dezvoltate consideră că
recuperarea capitalului investit total pe seama rezultatului brut din exploatare trebuie să se
realizeze în maxim 4 ani, ceea ce corespunde unei rentabilităţi brute a capitalului de minim
25%.
2. Rentabilitatea economică netă reprezintă remunerarea prin profitul brut al
exploatării a capitalurilor investite în exploatare (capitalul investit în exploatare = active fixe
nete + necesar de fond de rulment aferent exploatării + disponibilităţi).Arată cât profit brut
din exploatare revine unei unităţi de capital investit în cadrul activităţii de exploatare.
Rren = Profitul brut din exploatare • 100

Capitaluri investite nete
Această rată are un grad mare de relevanţă în ce priveşte remunerarea capitalului

investit şi un grad mai scăzut de relevanţă în ceea ce priveşte reînnoirea acestuia, deoarece la
determinarea nivelului ei se exclude o componentă esenţială a autofinanţării şi anume
amortizarea.
4.1.2. Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice

12
Editura Mirton, Timişoara, 2007, pag.176-177
39
Modelele de analiză se bazează pe descompunerea ratei de rentabilitate în rate
explicative structurate după diferite criterii care evidenţiază căile pe care se poate acţiona
pentru sporirea rentabilităţii economice a întreprinderii.
Un model de analiză foarte utilizat este următorul:13
a) Stabilirea modelului factorial:
RBE CA RBE
Rrec= ×100= × ×100
AT AT CA
unde:
CA
AT - exprimă viteza de rotaţie (numărul de zile) a activului total prin cifra de afaceri;
RBE
CA - rata de rentabilitate comercială care exprimă profitul brut din exploatare ce revine la
un leu cifră de afaceri;
b) Identificarea factorilor de influenţă:
Abaterea se urmăreşte în mărimi absolute şi în mărimi relative. Astfel, în mărimi

absolute, modificarea totală a indicatorului este:
Δ Rrec=Rrec 1−Rrec 0
CA 1 RBE 1 CA 0 RBE 0
= × ×100− × ×100
AT 1 CA 1 AT 0 CA 0
În mărimi relative modificarea indicatorului este:
Rrec1 Rrec1
I Rrec= ×100; ΔI Rrec = ×100−100
Rrec0 Rrec 0
Principalii factori de influenţă sunt:

CA
∆ AT
Δ Rrec
13
Robu V., Anghel I., Şerban E. - Analiza economico - financiară a firmei, Editura Economică, București,
2014, pag. .217-218
40
RBE
∆ CA ¿ 100
c) Măsurarea intensităţii de acţiune a factorilor:
1) Influenţa modificării vitezei de rotaţie a activului total prin cifra de afaceri asupra
indicatorului (Rrec)
Δ Rrec CA = × ×100− × ×100
( Δ AT ) AT 1 CA0 AT 0 CA 0
=
CA RBE 0
=Δ × ×100
AT CA 0
2) Influenţa modificării ratei profitabilităţii comerciale asupra indicatorului (Rrec )
Δ Rrec = × ×100− × ×100
( Δ
RBE
CA ) AT 1 CA 1 AT 1 CA 0
CA 1 RBE
= ×Δ ×100
AT 1 CA
d) Determinarea abaterii totale:
Δ Rrec =
Δ Rrec ( CAAT )+ Δ Rrec ( RBE
CA )
Explicarea mecanismului de transmitere a acţiunii factorilor asupra ratei rentabilităţii

economice
1) Modificarea vitezei de rotaţie a activului total prin cifra de afaceri influenţează rata
rentabilităţii economice în mod direct, în acelaşi sens şi proporţional cu nivelul din
perioada de bază a ratei profitabilităţii comerciale.
2) Modificarea ratei profitabilităţii comerciale influenţează rata rentabilităţii economice în
mod direct, în acelaşi sens şi proporţional cu viteza de rotaţie a activului total prin cifra de
afaceri din perioada curentă.
4.2. Diagnosticul ratei de rentabilitate financiară
Semnificaţia ratei de rentabilitate financiară:14
14
Niculescu M.. – Diagnostic financiar, vol. 2., Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag.109-110
41
 reprezintă remunerarea netă a capitalurilor proprii, adică arată cât rezultat net
revine capitalurilor proprii;
 măsoară randamentul utilizării capitalurilor proprii, adică a plasamentului
financiar pe care acţionarii l-au făcut prin cumpărarea acţiunilor societăţii;
 este expresia sintetică a intereselor finale ale acţionarilor, exprimate prin rata
de remunerare a investiţiei făcute de acţionari în procurarea activelor sau a
reinvestirii totale sau parţiale a profitului rezultat;
 exprimă interesele acţionarilor:
- pe termen scurt prin încasarea de dividende;
- pe termen lung prin reinvestirea profitului care asigură creşterea valorii
acţiunilor şi crearea premiselor pentru sporirea dividendelor în
perioadele viitoare.
4.2.1. Analiza nivelului şi formelor rentabilităţii financiare
Modul de calcul a rentabilităţii financiare:
Rrf = Rezultatul net al exploatării sau Profit net • 100 ;

Capitaluri proprii
Forme ale rentabilităţii financiare:
Rentabilitatea financiară cunoaşte ca şi rentabilitatea economică două forme şi anume:

rentabilitatea financiară brută şi rentabilitatea financiară netă.
1. Rentabilitatea financiară brută reflectă capacitatea resurselor financiare proprii

alocate cu caracter permanent de a genera surse proprii de finanţare pe termen lung;
reflectă potenţialul de dezvoltare propriu generat de investiţiile din surse proprii.
Practic arată remunerarea capitalului propriu în termeni de numerar.
Rrfb = Capacitatea de autofinanţare • 100

Capitaluri proprii
Capacitatea de autofinanţare măsoară aptitudinea unei întreprinderi de a degaja, prin

activitatea pe care o derulează, resurse interne de finanţare. Aceste resurse interne sunt
considerate cele mai sigure şi de multe ori, cele mai ieftine surse de finanţare a nevoilor
viitoare ale întreprinderii. Nivelul absolut al capacităţii de autofinanţare măsoară acel volum
de resurse financiare proprii, care se acumulează la sfârşitul unui exerciţiu financiar, la
dispoziţia întreprinderii şi a proprietarilor acesteia.
Cea mai reprezentativă formulă de calcul a nivelului indicatorului, care surprinde atât
caracterul net cât şi pe cel global al acestuia, este următoarea:
CAF = RN + Amp – Vp
unde: RN - rezultatul net;

Amp - cheltuieli cu amortizări şi provizioane(inclusiv financiare);
42
Vp - venituri din provizioane (inclusiv financiare).
2. Rentabilitatea financiară netă arată remunerarea netă a capitalului social prin

dividende. Rentabilitatea financiară remunerează acţionarii prin acordarea de
dividende şi prin creşterea rezervelor, care reprezintă în fapt creşterea averii
proprietarilor.
Rrfn = Dividende • 100

Capital social
4.2.2. Analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare
Analiza factorială a ratei de rentabilitate financiară se face în mod analog cu cea a

ratei de rentabilitate economică, adică tot cu ajutorul metodei substituţiilor în lanţ.
a) Stabilirea modelului factorial:
Pn CA Pn
Rrf = ×100= × ×100
Cpr Cpr CA
unde:
CA
Cpr - exprimă viteza de rotaţie (numărul de zile) a capitalului propriu prin cifra de afaceri;
Pn
CA - rata profitabilităţii comerciale care exprimă profitul net ce revine la un leu cifră de
afaceri
b) Identificarea factorilor de influenţă:
Abaterea se urmăreşte în mărimi absolute şi în mărimi relative. Astfel, în mărimi

absolute, modificarea totală a indicatorului este:
CA 1 Pn 1 CA 0 Pn 0
× ×
Δ Rrf = Rrf1 –Rrf0 = Cpr 1 CA 1 - Cpr 0 CA 0
În mărimi relative modificarea indicatorului este:
Rrf 1 Rrf 1
I Rrf = ×100 ; ΔI Rrf = ×100−100
Rrf 0 Rrf 0
Principalii factori de influenţă sunt:
CA
∆ Cpr
Δ Rrf
43
Pn
∆ CA
c) Măsurarea intensităţii de acţiune a factorilor:
1) Influenţa modificării vitezei de rotaţie a capitalului propriu prin cifra de afaceri asupra
indicatorului (Rrf)
CA Pn CA Pn
Δ Rrf CA = 1 × 0 ×100− 0 × 0 ×100
( Δ Cpr ) Cpr 1 CA0 Cpr 0 CA 0
=
CA Pn0
=Δ × ×100
Cpr CA 0
2) Influenţa modificării ratei profitabilităţii comerciale nete asupra indicatorului (Rrf )
CA 1 Pn1 CA 1 Pn0
Δ Rrf = × ×100− × ×100
( Δ CAPn ) Cpr 1 CA 1 Cpr 1 CA 0
=
CA 1 Pn
= ×Δ ×100
Cpr 1 CA
Δ Rrf =
Δ Rrf ( )
CA
Cpr
+Δ Rrf
Pn
CA ( )
Explicarea mecanismului de transmitere a acţiunii factorilor asupra ratei rentabilităţii
financiare
1) Modificarea vitezei de rotaţie a capitalului propriul prin cifra de afaceri influenţează

rata rentabilităţii financiare în mod direct, în acelaşi sens şi proporţional cu nivelul din
perioada de bază a ratei profitabilităţii comerciale nete.
2) Modificarea ratei profitabilităţii comerciale nete influenţează rata rentabilităţii
financiare în mod direct, în acelaşi sens şi proporţional cu viteza de rotaţie a capitalului
propriu prin cifra de afaceri din perioada curentă.
4.3. Diagnosticul rentabilității la S.C. „EXEMPLU” S.R.L.
Tabelul nr. 4.1.

Analiza ratei rentabilitatii economice
44
Nr. Specificații An 2020 An 2021 Indice
crt %
1. Rezultatul brut al exploatării (RBE) 2081 10279 493,95
2. Activ total (AT) 41611 57401 137,95
3. Cifra de afaceri (CA) 9675 18500 191,21
4. Rata rentabilității economice (Rrec) 5,0% 17,91% 369,28%
a) Se determină nivelul ratei rentabilității economice Rrec din perioada de bază și din perioada
curentă, abaterea absolută a indicatorului, indicele si abaterea indicelui:
Rrec0 = RBE0/AT0 × 100 = 2081/41611 × 100 = 5,0%
Rrec1 = RBE1/AT1 × 100 = 10279/57401 × 100 = 17,91%
∆Rrec = Rrec1 – Rrec0 = RBE1/AT1 × 100 – RBE0/AT0 × 100 = 17,90% – 5% = +12,91%
IRrec = Rrec1/Rrec0× 100 = 369,28%
∆IRrec = IRrec – 100 = +269,28%
b) Construim modelul factorial de analiză a Rrec pe baza datelor existente:
Rrec = RBE/AT × 100 = CA/AT – RBE/CA × 100

unde:
CA/AT – exprimă viteza de rotație (numărul de zile) a activului total prin cifra de afaceri
RBE/CA – rata de rentabilitate comerciala care exprima profitul brut din exploatare ce revine
la un leu cifra de afaceri
c) Se identifica factorii de influență:
∆CA/AT
∆Rrec
∆RBE/CA
Măsurarea intensității de acțiune a factorilor:
1. Influența modificării vitezei de rotație (a AT) asupra indicatorului (Rrec)
∆Rrec(∆CA/AT) = CA1/AT1 × RBE0/CA0 × 100 – CA0/AT0 × RBE0/CA0 × 100 =

= ∆CA/AT × RBE0/CA0× 100 = (18500/57401) × (2081/9675) × 100 –
45
- (9675/41611) × (2081/9675) × 100 = 0,322 × 0,216 × 100 – 0,233 ×
× 0,216 × 100 = 6,955% – 5,033% = +1,922%
2. Influența modificării ratei profitabilității comerciale asupra indicatorului (Rrec)
∆Rrec(∆RBE/CA) = CA1/AT1 × RBE1/CA1 × 100 – CA1/AT1 × RBE0/CA0 × 100 =

= CA1/AT1 × ∆RBE/CA × 100 = (18500/57401) × (10279/18500) ×
× 100 - (18500/57401) × (2081/9675) × 100 = 0,322 × 0,556 × 100 –
- 0,322 × 0,216 × 100 = 17,903% – 6,955% = +10,948%
∆Rrec = ∆Rrec(∆CA/AT) + ∆Rrec(∆RBE/CA) = 1,922% + 10,948% = 12,87%

→ 12,87% = 12,91% (diferențele apar datorită rotunjirilor efectuate cifrelor)
Explicarea mecanismului de transmitere a influenței factorilor asupra ratei

rentabilității economice
Observăm că indicatorul a înregistrat o evoluție crescătoare, a crescut cu 12,91% în

mărimi absolute, respectiv cu 269,28% în mărimi relative.
Am construit un model factorial de analiză care pune în evidență doi factori care își
transmit influența asupra Rrec astfel:
1. Variația vitezei de rotație a activului total, în sensul creșterii cu 0,089 rotații,
determinând modificarea nivelului ratei rentabilității economice în mod direct, în același sens
și proporțional cu nivelul din perioada de bază a ratei profitabilității comerciale, așadar o
creștere de 1,922%.
2. Variația ratei profitabilității comerciale, în sensul creșterii cu 0,340 rotații, determină
modificarea nivelului ratei rentabilității economice în mod direct, în același sens și
proporțional cu nivelul de rotație a activului total din perioada curentă, respectiv, așadar o
Putem concluziona că ambii factori au influențat pozitiv indicatorul analizat
determinând creșterea acestuia per ansamblu cu 12,91%.
Tabelul nr. 4.2.
Analiza ratei rentabilității financiare
Nr. Specificații An 2020 An 2021 Indice

crt %
1. Profit net (Pn) 1755 8634 491,97%
2. Capital propriu (Cpr) 5187 12721 245,25%
3. Cifra de afaceri (CA) 9675 18500 191,21%
4. Rata rentabilității financiare (Rrf) 33,83% 67,87% 200,62%

a) Se determină nivelul ratei rentabilității financiare Rrf din perioada de bază și din perioada curentă,
abaterea absolută a indicatorului, indicele si abaterea indicelui:
Rrf0 = Pn0/Cpr0 × 100 = 1755/5187 × 100 = 33,83%
Rrf1 = Pn1/Cpr1 × 100 = 8634/12721 × 100 = 67,87%
46
∆Rrf = Rrf1- Rrf0 = Pn1/Cpr1 × 100 - Pn0/Cpr0× 100 = 67,87% – 33,83% = +34,04%
IRrf = Rrf1/Rrf0 × 100 = 200,62%
∆IRrf = IRrf – 100 = +100,62%
b) Construim modelul factorial de analiză a Rrf pe baza datelor existente:
Rrf = Pn/Cpr × 100 = CA/Cpr × Pn/CA × 100
unde:
CA/Cpr – exprimă viteza de rotație (numărul de zile) a capitalului propriu prin cifra de
afaceri;
Pn/CA – rata profitabilității comerciale care exprimă profitul net ce revine la un leu
cifră de afaceri.
c) Se identifică factorii de influență:
∆CA/Cpr
∆Rrf
∆Pn/CA
d) Măsurarea intensității de acțiune a factorilor
1. Influența modificării vitezei de rotație a capitalului propriu asupra indicatorului (Rrf)
∆Rrf(∆CA/Cpr) = CA1/Cpr1 × Pn0/CA0 × 100 – CA0/Cpr0 × Pn0/CA0 × 100 =

= ∆ CA/Cpr × Pn0/CA0 × 100 = (18500/12721) × (1755/9675) ×
× 100 – (9675/5187) × (1755/9675) × 100 = 26,317% – 33,757% =
= - 7,44%
2. Influența modificării ratei profitabilității comerciale asupra indicatorului (Rrf)

∆Rrf(∆Pn/CA) = CA1/Cpr1 × Pn1/CA1 × 100 – CA1/Cpr1× Pn0/CA0 × 100 =
= CA1/Cpr1 × ∆Pn/CA × 100 = (18500/12721) × (8634/18500) × 100 -
- (18500/12721) × (1755/9675) × 100 = 67,902% - 26,317% = +41,585 %
e) Determinarea abaterii totale:
∆Rrf = ∆Rrf(∆CA/Cpr) + ∆Rrf(∆Pn/CA) = - 7,44% + 41,585 % = 34,145%

→34,145% = 34,04% (diferențele apar datorită rotunjirilor efectuate cifrelor)
Explicarea mecanismului de transmitere a influenței factorilor asupra ratei
47
rentabilității financiare
Observăm că indicatorul a înregistrat o evoluție crescătoare, a crescut cu 34,145% în

mărimi absolute, respectiv cu 100,62% în mărimi relative.
Am construit un model factorial de analiză care pune în evidență doi factori care își
transmit influența asupra Rrf astfel:
1. Variația vitezei de rotație a capitalului propriu, în sensul reducerii sale cu 0,411 rotații,
determină modificarea nivelului ratei rentabilității financiare în mod direct, în același sens și
proporțional cu nivelul din perioada de bază a ratei profitabilității comerciale, așadar o
diminuare de 7,44%.
2. Variația ratei profitabilității comerciale, în sensul creșterii sale de 0,286%, determină
modificarea rentabilității financiare în mod direct, în același sens si proporțional cu nivelul
vitezei de rotație a capitalului propriu din perioada curentă, așadar o creștere de 41,585 %.
Influența negativă indusă de reducerea vitezei de rotație a capitalului propriu a fost
compensată de influența pozitivă determinată de creșterea ratei profitabilității comerciale,
conducând per ansamblu la creșterea indicatorului analizat 34,04%.
CONCLUZII. PUNCTE FORTE ȘI PUNCTE SLABE
Ratele de structură ale activului reflectă aspecte privind destinaţia economică a

capitalurilor întreprinderii, capacitatea întreprinderii de a-şi modifica structura activului ca
urmare a schimbărilor conjuncturale şi mai puţin aspecte legate de politica sa financiară.
48
Din diagnosticul ratelor de structură ale activului la S.C. „EXEMPLU” S.R.L se
desprind urmatoarele aspecte esențiale:
 Rata activelor imobilizate RAi a scăzut așadar gradul de investire a capitalului a
scăzut de la un an la altul. Reducerea ratei Ai s-a datorat reducerii ponderii
imobilizărilor corporale si imobilizărilor necorporale din total active.
 Rata imobilizărilor corporale deținand o pondere in anul curent de peste 60% putem
afirma că întreprinderea are o capacitate redusa de transformare a patrimoniului sau în
lichidități, iar capacitatea sa de adaptare în condiții de criză este moderată, acesta
fiind un punct slab.
 RAi diminuându-se, a condus la creșterea ratei activelor circulante RAc de la o
perioadă de analiză la cealaltă, așadar a crescut gradul de investire a capitalului în
activitatea de exploatare.
 Observăm că activele circulante au crescut de la o perioadă la cealaltă, reprezentând o
pondere mai ridicată în activul total, per ansamblu creșterea stocurilor si a creanțelor
compensând reducerea disponibilităților bănești astfel determinând creșterea nivelului
activului circulant și implicit creșterea ratei Ac, acesta fiind un punct forte.
Ratele de structură ale pasivului reflectă informaţii referitoare la structura resurselor

(proprii, împrumutate, atrase) şi la termenele de exigibilitate a acestora (lung, mediu şi scurt),
permițând aprecierea politicii financiare a întreprinderii.
Din diagnosticul ratelor de structură ale pasivului la S.C. „EXEMPLU” S.R.L se

desprind următoarele concluzii:
 există un grad foarte scăzut de stabilitate financiară finantarea din surse proprii este
foarte scăzută (22,16%), acesta fiind un punct slab;
 un nivel foarte scăzut al autonomiei financiare dar in creștere acesta fiind un punct
slab;
 un grad de îndatorare foarte ridicat dar în creștere de la o perioadă analizată la alta,
S.C. „EXEMPLU” S.R.L nu mai poate apela la noi credite pe termen lung deoarece
este supusă unui risc financiar ridicat, acesta fiind un punct slab;
Bonitatea evidenţiază o stare financiară legată de capacitatea de plată a datoriilor la

diferite termene.
Diagnosticul bonităţii financiare are drept obiectiv reflectarea capacităţii de plată a

datoriilor întreprinderii.
Bonitatea se analizează sub două aspecte:

 lichiditatea, care reflectă capacitatea de plată a datoriilor pe termen scurt;
 solvabilitatea, care reflectă capacitatea de plată a întregului cuantum al datoriilor
indifarent de termen.
Analizând bonitatea la S.C. „EXEMPLU” S.R.L putem constata faptul că:

 întreprinderea înregistreaza o rată a lichidității curentă cu tendințe de scădere in anul
2021 trecând sub limita minimă ceea ce înseamnă că datoriile exigibile pe termen scurt
nu sunt acoperite în principiu de activele circulante. Situatia întreprinderii devine
riscanta, fiind în postura de a înregistra plăți restante cu influența negativă asupra
fluxurilor întreprinderii, acesta fiind un punct slab;
49
 Lichiditatea rapidă se încadrează în ambele perioade de analiză în marja asiguratorie
înregistrând o ușoară tendință de depreciere, dar putem concluziona că societatea
reușește să-și acopere obligațiile pe termen scurt din activele circulante mai lichide si
anume din creanțe, disponibilități si investiții financiare pe termen scurt, acesta fiind
un punct forte;
 Lichiditatea imediată se incadrează în marja asiguratorie în anul 2020 dar
înregistează o tendință de depreciere în anul 2021, în această perioadă aflându-se sub
nivelul asiguratoriu ceea ce înseamnă că disponibilitățile si investițiile financiare pe
termen scurt sunt insuficiente pentru acoperirea obligațiilor pe termen scurt, acesta
fiind un punct slab;
 Nivelul ridicat al lichidității rapide poate fi datorat de existența unor creanțe care nu
pot fi transformate în lichidități într-un timp rapid, fie de practicarea unor durate mari
pentru creditul commercial.
 În ceea ce priveste solvabilitatea la S.C. „EXEMPLU” S.R.L, analizând rata sau

gradul de acoperire al serviciului datoriei (gasd) observăm ca în anul 2020
indicatorul este subunitar ceea ce înseamnă că întreprinderea nu a reușit să-și achite
din activitatea eficientă desfășurată toate împrumuturile, situația ameliorându-se în
anul 2021 datorită creșterii profitului. Așadar, în anul curent serviciul datoriei a putut
fi acoperit din surse proprii de autofinanțare ale întreprinderii, acesta fiind un punct
forte.
 În situația în care este generată starea de faliment a întreprinderii, fiind astfel o
alternativă nefavorabilă, se calculează indicatorul – rata sau indicele de solvabilitate
generală, caz în care acoperirea obligațiilor se realizează prin valorificarea activelor
totale. În ambele perioade de analiză indicatorul este sub nivelul asiguratoriu
inregistrând o ușoară tendință de îmbunătățire în anul curent. În caz de faliment
întreprinderea nu va reuși să-și achite obligațiile prin valorificarea activelor, acesta
Ratele de rentabilitate sunt indicatori cu ajutorul cărora se apreciază nivelul de

rentabilitate al unei întreprinderi sau al unei investiţii, aceşti indicatori fiind de tipul efect-
efort. Studiul rentabilităţii presupune analiza următoarelor rate rata rentabilităţii economice și
rata rentabilităţii financiare.
 Rata de rentabilitate economică înregistrează o creștere de peste 12% de la o

perioadă de analiză la alta, așadar întreprinderea dispune de un nivel ridicat de
rentabilitate economică, acesta fiind un punct forte.
 Pentru a explica mecanismului de transmitere a influenței factorilor asupra ratei

rentabilității economice am construit un model factorial de analiză care pune în
evidență doi factori care își transmit influența asupra Rrec astfel:
1. Variația vitezei de rotație a activului total, în sensul creșterii cu 0,089 rotații,
determinând modificarea nivelului ratei rentabilității economice în mod direct, în același sens
și proporțional cu nivelul din perioada de bază a ratei profitabilității comerciale, așadar o
2. Variația ratei profitabilitatii comerciale, in sensul cresterii cu 0,340 rotatii,
determina modificarea nivelului ratei rentabilitatii economice in mod direct, in acelasi sens si
proportional cu nivelul de rotatie a activului total din perioada curenta, respectiv, asadar o
crestere de 10,948%.
50
Putem concluziona ca ambii factori au influentat pozitiv indicatorul analizat
determinand cresterea acestuia per ansamblu cu 12,91%.
 În cazul ratei rentabilității financiare, aceasta a a inregistrat o evolutie crescatoare, a

crescut cu 34,145% in marimi absolute, respectiv cu 100,62% in marimi relative,
acesta fiind un punct forte.
 Pentru a explica mecanismului de transmitere a influentei factorilor asupra ratei

rentabilitatii economice am construit un model factorial de analiza care pune in
evidenta doi factori care isi transmit influenta asupra Rref astfel:
1. Variatia vitezei de rotatie a capitalului propriu, in sensul reducerii sale cu 0,411
rotatii, determina modificarea nivelului ratei rentabilitatii financiare in mod direct, in acelasi
sens si proportional cu nivelul din perioada de baza a ratei profitabilitatii comerciale, asadar o
diminuare de 7,44%.
2. Variatia ratei profitabilității comerciale, în sensul creșterii sale de 0,286%,
determină modificarea rentabilității financiare în mod direct, în același sens și proporțional cu
nivelul vitezei de rotație a capitalului propriu din perioada curenta, așadar o creștere de
41,585 %.
Influența negativă indusă de reducerea vitezei de rotație a capitalului propriu a fost
compensată de influența pozitivă determinată de creșterea ratei profitabilității comerciale,
conducând per ansamblu la creșterea indicatorului analizat 34,04%.
Riscul reprezintă variabilitatea rezultatului obţinut sub presiunea factorilor de

mediu, altfel spus, riscul semnifică potenţialul prejudiciu la care sunt expuse patrimoniul,
interesele şi activitatea agentului economic.
În prezent se folosesc mai multe metode pentru analiza riscului de faliment:
1. Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor - metoda scorurilor are ca
obiectiv punerea la dispoziție a unor modele predictive pentru evaluarea riscului de faliment,
pe baza metodelor statistice. Modelul Altman este unul dintre cele mai cunoscute și utilizate
în prezent și se bazează pe o funcţie Z, care este formată dintr-un ansamblu de rate (Z = 3,3R1
+ 1,0R2 + 0,6R + 1,4R4 + 1,2R5).
 Calculând această funcție, observăm ca în ambele perioade de analiză valoarea

funcției Z este mai mică de 1,8 deci S.C. „EXEMPLU” S.R.L se află într-o situație
critică, spre faliment deși aceasta a crescut, de la o perioadă la alta, cu 0,61, acesta
2. Analiza riscului de exploatare și financiar se realizează prin metoda pragului de

rentabilitate, pe baza următorilor indicatori:
1) cifra de afaceri în pragul de rentabilitate;
2) marja de siguranță în mărimi absolute;
3) indicele de siguranță;
4) coeficientul de elasticitate.
 Observăm că S.C. „EXEMPLU” S.R.L trebuie să realizeze o CA de 3574 lei în pragul

de rentabilitate pentru a obține un rezultat nul. Întreprinderea realizează o CA efectivă,
superioară CA în pragul de rentabilitate și în creștere de la o perioadă de analiză la
alta, așa cum se observă din calculele obținute cu ajutorul marjei de siguranță, așadar
riscul de exploatare are o probabilitate foarte scăzută de apariție, acesta fiind un punct
forte.
51
 Indicele de siguranță în ambele perioade de analiză se situează peste nivelul de 20%
înregistrând și o tendință de creștere, așadar și din acest punct de vedere întreprinderea
se situează într-o zonă în afara riscului de exploatare, acesta fiind un punct forte.
 Coeficientul de elasticitate având o valoare mai mică decât 6 putem să concluzionăm

că întreprinderea din perspectiva tuturor indicatorilor analizați se situează într-o zonă
în afara riscului de exploatare, acesta fiind un punct forte.
MĂSURI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A PRINCIPALILOR INDICATORI
Măsurile de creștere a nivelului ratei rentabilității economice
52
Măsurile de creștere a ratei rentabilității economice vizează creșterea celor doi factori de
influență, fie creșterea vitezei de rotație a activului total, fie creșterea ratei profitabilității
comerciale.
Creşterea vitezei de rotaţie a activului total se pote realiza prin:

 Reducerea activelor economice care presupune:
- optimizarea structurii activelor;
- creşterea ponderii imobilizărilor fixe active;
- reducerea duratei şi a costurilor investiţiilor în curs;
- reducerea stocurilor de active circulante şi a duratei în zile a unei rotaţii a acestora.
 Creşterea cifrei de afaceri.
Creşterea ratei profitabilităţii comerciale se poate realiza prin:

 Creşterea volumului fizic al producţiei;
 Creşterea vulumului vânzărilor;
 Modificarea structurii producţiei prin creşterea ponderii produselor cu o rentabilitate
comercială mai mare;
 Creştere competitivităţii produselor, prin îmbunătăţirea calităţii acestora şi prin
servicii post vânzare;
 Reducerea cheltuielilor de exploatare şi comercializare.
Măsurile de creştere a nivelului ratei rentabilităţii financiare
Creşterea ratei de rentabilitate financiară are loc dacă sunt îndeplinite condiţiile:
 ICA > ICpr, modificarea cifrei de afaceri trebuie să devanseze modificarea
capitalurilor proprii;
 IPn > ICA, modificarea rezultatului net al exploatării trebuie să înregistreze un
ritm mai ridicat decât modificarea cifrei de afaceri, care se poate realiza prin:
- sporirea producţiei fizice vândute;
- modificarea structurii producţiei;
- reducerea cheltuielilor de exploatare şi comercializare;
- modificarea politicii fiscale.
 Creşterea gradului de îndatorare, dacă rentabilitatea economică este mai mare
decât costul mediu al capitalului împrumutat.
Diagnosticul ratelor de rentabilitate trebuie realizată în strânsă corelaţie cu riscurile

care se confruntă întreprinderea, respectiv:
- riscul economic se manifestă prin variabilitatea rezultatului de exploatare ca
urmare a influenţei determinate de acţiunea factorilor de mediu; acesta constă
în imposibilitatea întreprinderii de a se adapta în cel mai scurt timp şi cu cele
mai mici costuri la influenţele determinate de factorii de mediu.
- riscul financiar, exprimat prin efectul de levier financiar negativ; în acest caz
înseamnă că sursele împrumutate sunt mai scumpe decât capacitatea lor de a
genera câştiguri şi prin urmare managementul întreprinderii va trebui să caute
soluţii pentru limitarea îndatorării, fie prin autofinanţare, fie printr-o infuzie de
capital propriu(majorare de capital).
- riscul de faliment, ca o rezultantă a riscului de exploatare şi financiar(riscul
financiar accentuează riscul economic, determinând o vulnerabilitate mai mare
53
a trezoreriei, care în final generează incapacitatea de plată, adică riscul de
faliment).
 rata rentabilităţii financiare trebuie să fie mai mare decât rata medie a dobânzii
pentru a face mai atractive investiţiile în întreprinderea respectivă, decât în
depozitele bancare;
 depăşirea ratei dobânzii de către rata de rentabilitate financiară trebuie să fie
proporţională cu prima de risc pe care mediul economic al întreprinderii o
prezintă investitorului;
 efectul de pârghie financiară pune în evidenţă corelaţia (condiţionarea) dintre
valoarea de piaţă a întreprinderii şi structura capitalurilor acesteia. Luând în
calcul efectul îndatorării asupra rentabilităţii financiare, se poate fundamenta
optimizarea structurii capitalurilor , în scopul minimizării costului procurării
lor şi al creşterii rentabilităţii financiare.
Anexa nr. 1
Bilanţul prescurtat
Nr.crt. Specificaţie Nr. 31 31
54
decembrie decembrie
rd. 2020 2021
A Active imobilizate
I Imobilizări necorporale 550 550
1 Cheltuieli de constituire 1 200 200
2 Cheltuieli de dezvoltare 2 150 250
Concesiuni, brevete, licenţe, drepturi şi
valori similare şi alte imobilizări
3 necorporale 3 - -
4 Fondul comercial 4 - -
Avansuri şi imobilizări necorporale în
5 curs 5 200 100
Total (rd. 1 la 5) 6 550 550
II Imobilizări corporale 35500 35500
1 Terenuri şi construcţii 7 5500 5500
2 Instalaţii tehnice şi maşini 8 30000 30000
3 Alte instalaţii. Utilaje şi mobilier 9 - -
Avansuri şi imobilizări corporale în
4 curs 10 - -
Total (rd. 7 la 10) 11 35500 35500
III Imobilizări financiare - 10000
Titluri de participare deţinute la
1 societăţile din cadrul grupului 12 - 10000
Creanţe asupra societăţilor din cadrul
2 grupului 13 - -
Titluri sub formă de interese de
3 participare 14 - -
4 Creanţe din interese de participare 15 - -
5 Titluri deţinute ca imobilizări 16 - -
6 Alte creanţe 17 - -
7 Acţiuni proprii 18 - -
Total (rd. 12 la 18) 19 - 10000
Total active imobilizate (rd. 6+11+19) 20 36050 46050
B Active circulante 5711 11601
I Stocuri 693 1059
1 Materii prime şi materiale consumabile 21 - -
2 Producţia în curs de execuţie 22 - -
3 Produse finite şi mărfuri 23 693 1059
4 Avansuri pentru cumpărări de stocuri 24 - -
Total (rd. 21 la 24) 25 693 1059
II Creanţe 4000 9500
1 Creanţe comerciale 26 4000 9500
Sume de încasat de la societăţile din
2 cadrul grupului 27 - -
Sume de încasat din interese de
55
4 Alte creanţe 29 - -
Creanţe privind capitalul subscris şi
5 nevărsat 30 - -
Total (rd. 26 la 30) 31 4000 9500
III Investiţii financiare pe termen scurt 1008 1008
Titluri de participare deţinute la
1 societăţile în cadrul grupului 32 - -
2 Acţiuni proprii 33 - -
Alte investiţii financiare pe termen
3 scurt 34 1008 1008
Total (rd. 32 la 34) 35 1008 1008
IV Casa şi conturi la bănci 36 10 34
Total active curente (rd. 25+31+35+36) 37 5711 11601
C Cheltuieli în avans 38 1418 1418
Datorii ce trebuie plătite într-o
D perioadă de un an 5006 12200
Împrumuturi din emisiuni de
1 obligaţiuni 39 - -
2 Sume datorate instituţiilor de credit 40 720 1450
3 Avansuri încasate în contul comenzilor 41 - -
4 Datorii comerciale 42 1890 5280
5 Efecte de comerţ de plătit 43 - -
Sume datorate societăţilor din cadrul
6 grupului 44 - -
Sume datorate privind interesele de
Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi
8 datorii pentru asigurările sociale 46 - -
Total (rd. 39 la 46) 47 5006 12200
Active circulante/Datorii curente nete
E (rd. 37+38-47-64) 48 2123 819
Total active minus datorii curente (rd.
F 20+48-63) 49 38173 46869
Datorii ce trebuie plătite într-o
G perioadă mai mare de un an 31418 32480
Împrumuturi din emisiuni de
2 Sume datorate instituţiilor de credit 51 31418 32480
3 Avansuri încasate în contul comenzilor 52 - -
4 Datorii comerciale 53 - -
5 Efecte de comerţ de plătit 54 - -
Sume datorate societăţilor din cadrul
6 grupului 55 - -
Sume datorate privind interesele de
8 Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi 57 - -
56
datorii pentru asigurările sociale
Total (rd. 50 la 57) 58 31418 32480
H Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli - -
Provizioane pentru pensii şi alte
2 Alte provizioane 60 - -
Total (rd. 59+60) 61 - -
I Venituri în avans (rd. 63+64) 62 - -
1 Subvenţii pentru investiţii 63 - -
2 Venituri înregistrate în avans 64 - -
J Capital şi rezerve 5000 5000
I Capital (rd. 66 la 68) din care: 65 - -
Capital subscris nevărsat 66 - -
Capital subscris vărsat 67 5000 5000
Patrimoniul regiei 68 - -
II Prime de capital 69 - -
III Rezerve din reevaluare - -
Sold creditor 70 - -
Sold debitor 71 - -
IV Rezerve 72 - -
1 Rezerve legale 73 - -
2 Rezerve pentru acţiuni proprii 74 - -
3 Rezerve statutare sau contractuale 75 - -
4 Alte rezerve 76 - -
V Rezultatul reportat 1755 8634
Sold creditor 77 1755 8634
Sold debitor 78 - -
VI Rezultatul exerciţiului - -
Sold creditor 79 - -
Sold debitor 80 - -
Repartizarea profitului 81 - -
Total capitaluri proprii (rd. 65+69+70-
71+72+77-78+79-80-81 82 6755 14389
Patrimoniu public 83 - -
Total capitaluri 84 6755 14389
Anexa nr. 2
Bilanțul financiar
57
Activ An An Pasiv An An
2020 2021 2020 2021
A. Active imobilizate 1. Capitalul propriu 5187 12721
1. Imobilizări 550 550 2. Datorii mai mari de un an 31418 32480
necorporale
2.Imobilizări corporale 35500 35500 Capital permanent 38173 46869
3.Imobilizări financiare 0 10000
3. Datorii mai mici de un an, 5006 12200
TOTAL ACTIVE din care:
IMOBILIZATE 35900 45800 - furnizori; 1890 5280
- credite pe termen scurt 720 1450
B. Active circulante 4. Provizioane pentru riscuri 0 0

1. Stocuri 693 1059 si cheltuieli
2. Creanțe, din care: 4000 9500
- clienți 4000 9500
3. Investiții financiare 1008 1008
pe termen scurt
4. Casa si conturi la 10 34
banci
TOTAL ACTIVE
CIRCULANTE 5711 11601
TOTAL ACTIV 41611 57401 TOTAL PASIV 41611 57401
BIBLIOGRAFIE
58
1. Dragotă V., Obreja Braşoveanu L., Dragotă I.M. – Management financiar, ediţia a doua.
Volumul I - Diagnosticul financiar al companiei, ediţia a doua, Editura Economică,
București, 2012
2. Dragotă V., Obreja Braşoveanu L., Dragotă I.M. – Management financiar. Ediția a doua.
Volumul II - Management financiar strategic, Editura Economică, București, 2016
3. Lala – Popa I., Miculeac Melania Elena – Analiză economico – financiară, Editura
Mirton,Timişoara, 2015
4. Miculeac Melania Elena – Analiză economico – financiară. Concepte teoretice, aplicaţii

şi teste grilă , Editura Mirton, Timişoara, 2007
5. Niculescu M.. – Diagnostic financiar, vol. 2. Editura Economică, Bucureşti, 2005
6. Petrescu S. – Analiză şi diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ. Ediţia a

II-a revizată şi adăugată. CECCAR, Bucureşti, 2008
7. Robu V., Anghel I., Şerban E. - Analiza economico - financiară a firmei, Editura
Economică, București, 2014
8. Baze de date internaţionale cu acces UED prin ANELIS PLUS 2020: SCOPUS
59

Diagnostic Financiar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diagnostic Financiar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA EUROPEANĂ "DRĂGAN" DIN LUGOJ

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

INTRODUCERE: ASPECTE TEORETICE PRIVIND ACTIVITATEA DE

2.2. Diagnosticul solvabilității................................................................................................ 20

MĂSURI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A PRINCIPALILOR INDICATORI....................... 53

Anexa nr.1 Bilanțul prescurtat............................................................................................ 55

Anexa nr.2 Bilanțul financiar............................................................................................. 58

Cuvantul ”diagnostic” este de origine greaca si inseamna ”apt de a discerne”. Preluat

1. DIAGNOSTICUL RATELOR DE STRUCTURĂ ALE

1.1. Diagnosticul ratelor de structură ale activului bilanțului

Ratele de structură ale activului reflectă aspecte privind destinaţia economică a

1.1.1. Analiza ratelor activelor imobilizate

Rata activelor imobilizate (r ai ), calculată ca raport între activele imobilizate şi

Datorită conţinutului diferit al componentelor imobilizărilor, teoria şi practica

Rata indică şi flexibilitatea întreprinderii în raport cu schimbările cerinţelor pieţei şi

a2) Rata imobilizărilor financiare (r if ) arată ponderea activelor financiare permanente

Mărimea ratei este strâns legată de mărimea întreprinderii, având semnificaţie în

Pentru întreprinderile româneşti valoarea şi implicit ponderea imobilizărilor

Factorii care determină modificarea ratei activelor imobilizate sunt:

1.1.2. Analiza ratelor activelor circulante

Rata activelor circulante (r Ac ) arată ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter

Ca şi în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie operaţional se

Factorii care influenţează mărimea acestei rate sunt:

Pr oductie neter min anata

Mărimea acestei rate este determinată de domeniul de activitate, de natura clienţilor

• certitudinea realizarii lor:

Disponibilitati + Investitii financiare petermen

Disponibilitati Investitiifinanciare pe termen

Mai importantă este rata disponibilităţilor care reflectă ponderea disponibilităţilor

Factorii care determmă modificarea ratei activelor circulante sunt:

1.2. Diagnosticul ratelor de structură ale pasivului bilanțului

1.2.1. Analiza ratei stabilității financiare

Rata stabilităţii financiare (r sf ) sau rata finanţării permanente reflectă ponderea

Pentru o întreprindere industrială se consideră o valoare normală a acestei rate în jur

Se consideră o valoarea normală a acestei rate în jur de 33%.

1.2.2. Analiza ratei autonomiei financiare

1.2.3. Analiza ratei de îndatorare

Rata de îndatorare la termen (r it ) se poate determina cu relaţiile:

Datorii pe termen mediu

1.3. Prezentarea societății diagnosticate S.C. „EXEMPLU” S.R.L.

 Numele societății analizate: S.C. „EXEMPLU” S.R.L..

1.4. Diagnosticul ratelor de structură ale bilanțului

ACTIV AN 2020 AN 2021 PASIV AN 2020 AN 2021

Modul de calcul al ratelor de structură este prezentat in tabelele urmatoare:

Specificații Formula An 2020 An 2021 U.M. Indice

Specificații Formula An An Indice Mărime U.M

Raft(1) = (Cpr/Cperm) × 14,17 28,14 198,59 > 50% %

- globale Rig = (Dt/Pt) × 100 87,53 77,84 88,93 < 67% %

Concluzionăm că S.C. EXEMPLU S.R.L. dispune de:

2. DIAGNOSTICUL BONITĂȚII FINANCIARE

2.1. Diagnosticul lichidității

Diagnosticul lichidităţii este o analiză orizontală ce se realizează pe baza bilanţului

b) Rata lichidităţii rapide (r lr ) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe

Ca modalitate de calcul, rata lichidităţii curente (r lr ) se poate determina astfel:

Active circulante −Stocuri

- prin raportarea sumei creanţelor şi disponibilităţilor la pasivele curente:

c) Rata lichidităţii imediate (r li ) măsoară capacitatea întreprinderii de rambursare a

Pentru funcţionarea normală a întreprinderii se consideră că lichiditatea imediată

2.2. Diagnosticul solvabilității

Rata solvabilităţii globale exprimă securitatea de care se bucură creditorii pe termen

d) capacitatea de rambursare a datoriilor (Crd) - arată măsura în care datoriile

CAF ( EBE; Autofinantare )

f) rata de acoperire a dobânzilor (r ad ) - exprimă proportia în care profitul acoperă valoarea