Aef Id Management 2020

0
CUPRINS
Introducere ......................................................................................................................................4
1. Unitatea de învăţare 1 ..............................................................................................................5
2. BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
5
1.1 Definirea analizei economico-financiare ..........................................................................5
1.2 Tipologia analizei economico-financiare ..........................................................................6
1.3 Conţinutul procesului de analiză economică.....................................................................7
1.4 Metodologia analizei economico-financiare .....................................................................9
1.5 Sistemul de informaţii, premisă a efectuării analizei economico-financiare ....................13
3. Unitatea de învăţare 2 ............................................................................................................17
4. ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE – ANALIZA
SINTETICĂ PE BAZA INDICATORILOR VALORICI, ANALIZA CIFREI DE AFACERI,
ANALIZA VALORII ADĂUGATE..............................................................................................17
2.1 Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza indicatorilor
valorici ......................................................................................................................................17
2.1.1 Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare................................17
2.1.2 Analiza rapoartelor statice şi dinamice dintre indicatorii valorici ai activităţii de
producţie şi comercializare ....................................................................................................19
2.1.2.1 Raportul static dintre indicatorii valorici.................................................................19
2.1.2.2 Raportul dinamic dintre indicatorii valorici ............................................................21
2.2 Analiza diagnostic a cifrei de afaceri ..............................................................................22
2.2.1 Analiza dinamicii cifrei de afaceri ..........................................................................23
2.2.2 Analiza structurii cifrei de afaceri...........................................................................24
2.2.3 Analiza factorială a cifrei de afaceri........................................................................27
2.3 Analiza diagnostic a valorii adăugate .............................................................................31
2.3.1 Analiza structurii şi dinamicii valorii adăugate .......................................................32
2.3.2 Analiza factorială a valorii adăugate .......................................................................33
Unitatea de învăţare 3....................................................................................................................38
ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL AGENTULUI ECONOMIC – ANALIZA
GESTIUNII RESURSELOR UMANE ..........................................................................................38
3.1. Analiza cantitativă a forţei de muncă..............................................................................38
3.2. Analiza structurală a forţei de muncă .............................................................................39
3.3. Analiza comportamentului forței de muncă ....................................................................39
3.4. Analiza utilizării factorului uman ...................................................................................40
3.4.1. Analiza utilizării extensive a factorului uman .........................................................40
3.4.2. Analiza utilizării intensive a factorului uman..........................................................41
3.4.2.1. Analiza productivităţii muncii.............................................................................41
3.4.2.2. Analiza profitului pe salariat...............................................................................46
ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL AGENTULUI ECONOMIC – ANALIZA
GESTIUNII MIJLOACELOR FIXE, ANALIZA GESTIUNII STOCURILOR .............................51
4.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe...................................................................................51
4.1.1. Analiza dinamicii mijloacelor fixe..........................................................................51
4.1.2. Analiza stării şi structurii mijloacelor fixe ..............................................................52
4.1.3. Analiza utilizării imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe) ...................................53
4.2. Analiza gestiunii stocurilor.............................................................................................56
4.2.1. Analiza dinamicii stocurilor....................................................................................56
4.2.2. Analiza structurii stocurilor ....................................................................................57
1
4.2.3. Analiza utilizării resurselor materiale .....................................................................57
ANALIZA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII – ABORDAREA
SISTEMICĂ A CHELTUIELILOR, STRUCTURĂ, DINAMICĂ, ANALIZA-DIAGNOSTIC A
CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI, ANALIZA DIFERITELOR CATEGORII
DE CHELTUIELI – VARIABILE, FIXE ......................................................................................60
5.1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii ....................................61
5.1.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor aferente veniturilor totale .....................61
5.1.2. Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei venituri totale .....................................61
5.2. Analiza cheltuielilor de exploatare .................................................................................63
5.2.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor de exploatare........................................63
5.2.2. Analiza factorială a cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare...63
5.2.3. Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri....................................66
5.3. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile .....................................................................69
5.3.1. Delimitarea cheltuielilor variabile...........................................................................69
5.3.2. Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri .....................71
5.4. Analiza diagnostic a cheltuielilor fixe.............................................................................73
5.4.1. Delimitarea cheltuielilor fixe ..................................................................................73
5.4.2. Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri.............................75
ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE ŞI UTILIZAREA
ACESTEIA ÎN DIAGNOSTICAREA ACTIVITĂŢII FIRMEI, ANALIZA COSTULUI PE
PRODUS.......................................................................................................................................79
6.1. Analiza cheltuielilor materiale........................................................................................79
6.1.1. Analiza cheltuielilor cu materialele.........................................................................80
6.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizarea.......................................................................83
6.2. Analiza cheltuielilor cu personalul .................................................................................86
6.2.1. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile ...........................................................87
6.2.2. Analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului mediu
89
6.3. Analiza cheltuielilor cu dobânzile ..................................................................................93
6. ANALIZA PERFORMANŢELOR ECONOMICO-FINANCIARE ALE FIRMEI –
ABORDARE CONCEPTUALĂ, ..................................................................................................97
7. ANALIZĂ STRUCTURALĂ, ANALIZA RENTABILITĂŢII CA VALOARE ABSOLUTĂ
97
7.1. Abordări conceptuale privind rentabilitatea întreprinderii...............................................97
7.2. Analiza profitului ...........................................................................................................98
7.2.1. Analiza structurală a profitului ...............................................................................98
7.2.2. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri pe total întreprindere .............................98
7.3. Analiza profitului pe produs .........................................................................................102
Unitatea de învăţare 8..................................................................................................................105
ANALIZA RENTABILITĂŢII PE BAZA INDICATORILOR ...................................................105
ÎN MĂRIME RELATIVĂ...........................................................................................................105
8.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale ...........................................................................106
8.2. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate ...........................................................108
8.3. Analiza ratei rentabilităţii economice ...........................................................................110
8.4. Analiza ratei rentabilităţii financiare.............................................................................114
Unitatea de învăţare 9..................................................................................................................118
ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII – ANALIZA STRUCTURII
PATRIMONIALE, ......................................................................................................................118
ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE FONDUL DE RULMENT,.................................................118
2
NEVOIA DE FOND DE RULMENT ŞI TREZORERIA NETĂ .................................................118
9.1. Bilanţul – suport al analizei financiare..........................................................................118
9.1.1. Bilanţul patrimonial (financiar) ............................................................................118
9.1.2. Bilanţul funcţional................................................................................................119
9.2. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii .............................................................120
9.2.1. Analiza structurii activului ...................................................................................121
9.2.2. Analiza structurii surselor de finanţare..................................................................121
9.3. Analiza activului net ....................................................................................................123
9.4. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă
123
Unitatea de învăţare 10 ................................................................................................................129
ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE CREANŢE ŞI OBLIGAŢII, ANALIZA LICHIDITĂŢII ŞI
SOLVABILITĂŢII, ....................................................................................................................129
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR, ................................................................................129
ANALIZA VITEZEI DE ROTAŢIE A ACTIVELOR CIRCULANTE........................................129
10.1. Analiza corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii ..............................................................129
10.2. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii ............................................................................130
10.2.1. Analiza lichidităţii ................................................................................................130
10.2.2. Analiza solvabilităţii.............................................................................................131
10.3. Analiza echilibrului financiar ...................................................................................133
10.4. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante.........................................................135
3
Introducere
Bine aţi venit în marea familie a studenţilor din Academia de Studii Economice!
Cursul de “Analiză economico-financiară” se adresează studenţilor înscrişi la programul de

studiu ID, organizat de facultatea Management şi face parte din planul de învăţământ aferent anului
III, semestrul II.
Vă propunem, stimati studenti, să trecem în revistă care sunt obiectivele principale ale
acestui curs, concretizate în competenţele pe care le veti dobândi după parcurgerea şi asimilarea lui:
 veţi fi familiarizaţi cu posibilităţile de utilizare a informaţiilor oferite de către analiza
economico-financiară în cadrul organizaţiei moderne;
 veţi fi capabili să analizaţi diverşii indicatori şi opţiunile legate de managementul
organizaţiei, generate de sistemul de indicatori utilizaţi;
 veţi putea interpreta şi relaţiona efectele produse la nivelul organizaţiei, ca urmare a
schimbării factorilor interni sau externi întreprinderii.
Cursul “Analiză economico-financiară” este structurat pe zece unităţi de învăţare (capitole),

fiecare dintre acestea cuprinzând teste de verificare.
Pentru a parcurge mai uşor următorul material vă prezentăm simbolistica utilizată:

Obiective: -
Vă prezintă obiectivele
unităţii de învăţare
 Analiza economico - financiară ….. Vă prezintă definiţia

Definiţie: -
termenilor utilizaţi
Vă solicită răspunsul la
teste de autoevaluare pentru
- care veţi găsi răspunsul la
Test de autoevaluare – Scrieţi …
sfârşitul fiecărei unităţi de
învăţare
Exemplu: analiza cifrei de afaceri… Vă prezintă prin exemple
- noţiuni, concepte, indicatori
etc.
Îţi prezintă o aplicaţie
Aplicaţie privind analiza … - practică privind
problematica studiată
Îţi prezintă răspunsul la
teste de autoevaluare din
-
cadrul fiecărei unităţi de
Răspunsuri la testele de autoevaluare învăţare
Vă prezintă reperele
- bibliografice ale unităţii de
Bibliografia unităţii de învăţare învăţare
4
1. Unitatea de învăţare 1
2. BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI
ECONOMICO-FINANCIARE
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru înţelegerea rolului analizei economice în procesul
decizional al unei întreprinderi;
 veţi identifica legăturile cu activitatea financiar-contabilă;
 veţi dobândi capacitatea de a aplica metodologiile pe studii de caz, pe parcursul
următoarelor capitole.
Cuprinsul unității de învățare

1.1 Definirea analizei economico-financiare
1.2 Tipologia analizei economico-financiare
1.3 Conţinutul procesului de analiză economică
1.4 Metodologia analizei economico-financiare
1.5 Sistemul de informaţii, premisă a efectuării analizei economico-financiare
Teste de autoevaluare
Răspunsuri la testele de autoevaluare
Bibliografie
1.1 Definirea analizei economico-financiare
 Analiza economico - financiară studiază mecanismul de formare şi

Definiţii modificare a fenomenelor economice prin descompunerea lor în
elemente componente, în părţi simple şi prin stabilirea factorilor de
influenţă. Descompunerea se face în trepte, de la complex la simplu, în
vederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de
fapt, un anumit nivel de performanţă sau o anumită evoluţie a lor.
 Analiza economico-financiară este o disciplină al cărei obiect de studiu

îl constituie procesele şi fenomenele economico-financiare legate de
activitatea productivă desfăşurată de întreprindere, văzută ca o
organizaţie socială, cu o structură proprie bine delimitată în timp şi
spaţiu, caracterizată prin dinamism si complexitate.
Analiza economico-financiară utilizează un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente

care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe în scopul formulării unor aprecieri pertinente
referitoare la situaţia unei organizaţii, la nivelul şi calitatea performanţelor sale. Analiza economică
studiază fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse şi al
rezultatelor obţinute. Vor fi luate în considerare relaţiile structural-funcţionale şi a celor de tip
cauză-efect. Complexitatea analizei economico - financiare derivă şi din faptul că la nivel micro şi
5
macroeconomic există următoarele situaţii:
 acelaşi efect poate fi produs de cauze diferite;
 aceeaşi cauză poate produce efecte diferite;
 efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de factori sau forţe;
 complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului dat, ci
şi calitatea lui;
 în fenomenul analizat pot apărea însuşiri pe care nu le-a avut nici un element al
fenomenului.
Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar
T1-1. Parcurgând definiţiile aferente referitoare la analiza economico-financiară, puteţi identifica

elementele comune în opiniile exprimate?
1.2 Tipologia analizei economico-financiare

În funcţie de criteriul de clasificare ales, se disting mai multe tipuri ale analizei economice:
A. După raportul între momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării
fenomenului analizat:
 analiza post-factum sau post-operatorie, care priveşte prezentul şi trecutul activităţii
analizate şi presupune cercetarea rezultatelor unei activităţi economice potrivit relaţiilor
cauzale, în vederea stabilirii modului în care au fost îndeplinite obiectivele stabilite.
Termenul de post-factum defineşte un proces sau eveniment care a avut loc sau care s-a
încheiat, analiza acestuia efectuându-se ulterior producerii.
 analiza previzională sau analiza prospectivă; priveşte viitorul activităţii analizate şi
presupune previzionarea evoluţiei fenomenelor economice, pe baza cercetării factorilor care
le influenţează şi a relaţiilor de cauzalitate, în perspectivă; Analiza previzională constituie o
etapă premergătoare în elaborarea strategiei activităţii economico-financiare a întreprinderii.
B. Din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale sau al determinărilor cantitative ale
fenomenelor:
 analiza calitativă, care urmăreşte determinarea însuşirilor esenţiale ale fenomenului
economic studiat şi a factorilor care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul şi îl determină;
Analiza calitativă determină gradul de precizie cu care se face previzionarea evoluţiei
fenomenelor şi stă la baza elaborării de modele în care sunt prinse elementele esenţiale ale
fenomenului economic.
 analiză cantitativă, presupune cercetarea fenomenelor economice prin determinări
cantitative exprimate prin volum,valoare, număr, durată etc..
C. După nivelul la care se desfăşoară analiza:
 analiza microeconomică, desfăşurată la scara întreprinderii şi a elementelor acesteia,
abordată ca sistem.
6
 analiza macroeconomică, studiază fenomenele economice la nivelul ramurii economice, al
economiei naţionale sau al economiei mondiale.
D. După modul de urmărire în timp a fenomenelor economice:
 analiza statică, care studiază fenomenele economice, precum şi elementele şi factorii care le
influenţează, la un moment dat; noţiunea de static face referire la modul în care se
efectuează analiza, şi nu la natura fenomenelor economice, care nu sunt niciodată statice;
 analiza dinamică, studiază fenomenele economice în schimbare, în corelaţie cu evoluţia
acestora în timp, relevându-le caracteristicile la o succesiune de momente.
E. După criteriile de studiere a fenomenelor:
 analiza tehnico-economică, care îmbină caracterul tehnic cu cel economic, de exemplu
acţiunea de creştere a producţiei este rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de
specialişti cu cunoştinţe tehnice şi economice (reducerea costurilor, creşterea rentabilităţii pe
produs etc.).
 analiza economico-financiară tratează corelaţiile dintre activitatea economică (de
exploatare) şi activitatea financiară (riscul financiar).
 analiza financiară vizează fluxurile financiare care se formează la nivelul întreprinderii,
modul de gestionare şi plasare a capitalului etc.
F. În funcţie de delimitarea obiectului analizat:
 analiza pe ramuri, analiza pe unităţi organizatorice (întreprinderi, grupuri de întreprinderi,
holdinguri);
 analiza pe probleme (cifra de afaceri, rentabilitate, etc.).
T1-2. Care consideraţi că sunt cele mai utilizate tipuri de analiză la nivel de firmă?
1.3 Conţinutul procesului de analiză economică

Analiza unei activităţi economice porneşte de la rezultate, materializate sub forma unor
indicatori economico-financiari, după care se determină elementele procesului, factorii care l-au
generat şi i-au influenţat evoluţia şi relaţiile dintre aceştia.
Definiţii ale elementelor prezentate:  ELEMENTELE - părţi componente ale

fenomenului analizat;
 FACTORII - forţe care provoacă sau
determină un fenomen economic;
 CAUZE - fenomene care provoacă şi
explică apariţia unui fenomen.
7
Un fenomen economic poate fi generat de anumite cauze, dar la rândul său poate fi cauza
finală a altui fenomen. Conţinutul activităţii de analiză economică poate fi structurat în mai multe
etape:
1. Delimitarea obiectului analizei economico-financiare, care presupune identificarea faptelor,

fenomenelor sau rezultatelor asupra cărora se va concentra analiza. Delimitarea acestora se
face în timp şi în spaţiu, cantitativ si calitativ;
Exemplu: analiza cifrei de afaceri (CA), analiza profitului, analiza costului unitar de
producţie etc.
2. Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat; Pentru descompunerea
în elemente componente se efectuează o analiză structurală a fenomenului economic studiat.
Factorii de influenţă se stabilesc treptat, începând cu cei cu acţiune directă şi continuând cu
cei cu acţiune indirectă (care influenţează fenomenul economic studiat prin intermediul
primei categorii de factori). Procesul continuă până la stabilirea cauzelor finale (primare)
care determină evoluţia fenomenului studiat;
Exemplu: pentru cifra de afaceri: numărul mediu de salariaţi (N), productivitatea
muncii (W)
pentru costul unitar de producţie: costuri materiale (Cmat); costuri
salariale (Csal) şi costuri indirecte de producţie (Cind)
3. Odată cu stabilirea factorilor are loc şi determinarea corelaţiei dintre fiecare factor
identificat şi fenomenul economic analizat,cât şi a corelaţiei dintre aceştia. Prin corelaţie se
înţelege o relaţie de tip cauză-efect care generează raporturi de condiţionare;
CA Cu
N W Cmat Csal Cind
Exemplu: CA  N  W model multiplicativ

Cu  Cmat  Csal  Cind model aditiv
4. Măsurarea (cuantificarea) influenţelor diferitelor elemente sau factori, care este în principal
o analiză de tip cantitativ;
5. Sintetizarea rezultatelor analizei – etapă în care se fac aprecierile asupra activităţii
economice studiate şi stabilirea unui diagnostic pentru aceasta;
6. Elaborarea măsurilor pentru îndreptarea deficienţelor constatate,respectiv creşterea eficienţei
activităţii pe viitor (acestea constituie conţinutul deciziilor adoptate).
T1-3. Stabiliţi etapele procesului de analiză a cifrei de afaceri şi determinaţi elementele şi factorii
care pot influenţa fenomenul supus analizei.
8
1.4 Metodologia analizei economico-financiare
Metodologia analizei economico-financiare reprezintă totalitatea procedeelor şi a
modalităţilor de cercetare utilizate în domeniul economic şi financiar. În studierea fenomenelor,
analiza economico-financiară utilizează metode, tehnici şi procedee specifice sau comune cu alte
ştiinţe:
 metode ale analizei calitative - studiază aspectele legate de relaţiile cauzale care se
regăsesc în esenţa oricărui fenomen economic, iar finalitatea aplicării metodelor
calitative constă în construirea modelelor abstracte a fenomenelor economice studiate.
 metode ale analizei cantitative - dau posibilitatea concretizării cantitative, a cuantificării
influenţelor factorilor care determină activitatea sau fenomenul analizat.
Cele mai importante metode ale analizei calitative, sunt:
 Modelarea fenomenelor economico-financiare. Modelul este un instrument de cercetare bazat

pe reprezentarea simplificată a realităţii. Modelele pot fi: imitative (fenomenul este reprezentat
prin ele însuşi, dar la o altă scară), analogice (proprietăţile fenomenului studiat sunt
reprezentate prin alte modalităţi: grafice, diagrame etc.), simbolice (folosirea de simboluri
pentru reprezentarea fenomenelor). În analiza economico-financiară sunt folosite modelele
simbolice şi analogice.
 Comparaţia. Pentru analiza fenomenelor se impune existenţa unei baze de comparaţie (criteriu
de referinţă). Comparaţiile pot fi: în timp, în spaţiu (faţă de alte firme, faţă de media sectorului
de activitate), mixte (tip şi spaţiu), în funcţie de un criteriu prestabilit (bugetul de venituri şi
cheltuieli, norme, standarde etc.), cu caracter special (alte criterii decât cele menţionate mai
sus, ca de exemplu metoda scorurilor). Metoda comparaţiei, bazată pe faptul că rezultatele
economice (ale activităţii unei întreprinderi) se analizează, nu ca o simplă mărime luată în sine,
ci printr-o comparaţie care are la bază criterii bine stabilite. Când se aplică această metodă,
trebuie să se aibă în vedere comparabilitatea mărimilor analizate. De asemenea, trebuie avut în
vedere ca, prin criteriile care stau la baza comparaţiei, să se stabilească elemente ce se pot
compara atât prin conţinut, cât şi în timp şi spaţiu, toate având la bază condiţiile de normalitate
în care se desfăşoară fenomenul.
 Gruparea. Presupune separarea colectivităţii studiate în grupe omogene de unităţi, după una sau
mai multe caracteristici. Gruparea, împarte fenomenele economico-financiare în grupe
omogene, după una sau mai multe caracteristici comune. Alegerea caracteristicilor de grupare
este în funcţie de scopul cercetării, esenţa fenomenului economic studiat, şi presupune o
cercetare multilaterală a acestuia.
 Diviziunea şi descompunerea rezultatelor. Pentru studierea aprofundată a fenomenelor se
impune diviziunea şi descompunerea acestora. Diviziunea poate fi: după timpul de formare a
rezultatelor, după locul de formare a rezultatelor, pe elemente componente (permite stabilirea
contribuţiei la formarea şi modificarea rezultatului total). Descompunerea rezultatelor în
9
elemente componente (diviziunea lor) creează posibilitatea aprofundării studierii fenomenelor.
Descompunerea se face la mai multe niveluri:
- diviziunea în timp, care urmăreşte desfăşurarea fenomenului în anumite limite de timp,
ritmicitatea în desfăşurarea acestuia;
- diviziunea în spaţiu, care urmăreşte stabilirea rezultatelor după locul unde se realizează
acestea (loc de muncă, atelier, secţie,fabrică etc.);
- diviziunea stabilită pe părţi componente, permite aprofundarea fenomenelor studiate.
Metodele de analiză cantitativă au la bază mărimi cifrice şi se folosesc pentru cuantificarea

contribuţiei factorilor de influenţă la formarea şi modificarea unui fenomen sau rezultat economic.
Ca metode de analiză cantitativă, utilizate în analiză economico-financiară, întâlnim:
1. Metoda balanţieră (input-output). Se utilizează atunci când între elementele fenomenului există
relaţii de tip determinist de forma sumei sau diferenţei.
Forma generală a unui model care presupune aplicarea metodei balanţiere este următoarea:
M a  b-c
M  M1 - M 0
Pentru a stabili influenţa unui element oarecare asupra fenomenului studiat se aplică
următoarea regulă: se determină soldul elementului şi se ţine seama de semnul matematic cu care
acesta apare în model.
Influenţele elementelor asupra fenomenului „M” se calculează astfel:
1. M a  a 1 - a 0
2. M b  b1 - b 0
3. M c  c1 - c 0 
Suma influenţelor elementelor componente trebuie să fie egală cu variaţia totală a
fenomenului studiat.
M  M a  M b  M c
2. Metoda substituirilor în lanţ (iterării). Metoda substituirilor în lanţ se aplică pentru
determinarea influenţei factorilor asupra fenomenului analizat. Se foloseşte în cazul în care între
factorii fenomenului există relaţii de tip determinist de forma produsului sau a raportului.
Modelul metodei se prezintă sub forma unei relaţii matematice care leagă factorii care
influenţează fenomenul analizat. Metoda se bazează pe trei principii:
a. ordonarea factorilor are în vedere condiţionarea lor economică: factori cantitativi, factori
de structură şi factori calitativi. Factorii cantitativi reprezintă suportul material al
factorilor calitativi şi, implicit, al fenomenului studiat. Factorul structural apare în cazul
mărimilor agregate (care rezultă prin însumarea unor componente eterogene). Factorul
structură este conţinut de factorul cantitativ şi acţionează prin factorul calitativ. Factorul
calitativ este de aceeaşi natură cu fenomenul cercetat, dar are o sferă de cuprindere
diferită.
b. substituirile se fac succesiv, conform ordinii de la punctul (a);
c. un factor substituit se menţine ca atare în operaţiunile ulterioare
Cazul I Produsul între factori:
F abc
F  F1 - F0
Influenţele factorilor asupra fenomenului:
1. Fa  a 1  b 0  c 0 - a 0  b 0  c 0  a 1 - a 0   b 0  c 0
2. Fb  a 1  b1  c 0 - a 1  b 0  c 0  a 1  b1 - b 0   c 0
3. Fc  a 1  b1  c1 - a 1  b1  c 0  a 1  b1  c1 - c 0 
F  Fa  Fb  Fc
10
Metoda substituirilor în lanţ pe bază de indici:
F abc iii
I F  1  100  1 1 1  100  a b c2
F0 a0b01c0 100
a b c
i a  1 100 i b  1 100 i c  1  100
a0 b0 c0
ΔI F  I F  100
Influenţa variaţiei relative a factorilor de acţiune asupra modificării relative a fenomenului:
1. ΔFi a  i a  100
i i
2. ΔFi b  a b  i a
100
i a  i b  ic i a  i b
3. ΔFic  
1002 100
ΔIF  ΔFia  ΔFi b  ΔFi c
Cazul II Raportul între factori:

a
P
b
În conformitate cu principiile enunţate, substituirea factorilor trebuie să înceapă cu factorul
cantitativ. Influenţa factorilor de acţiune se face diferit în funcţie de poziţia factorului cantitativ:
 Factorul cantitativ se află la numărător
- Pe bază de mărimi totale:
ΔP  P1  P0
a a
1. ΔPa  1  0
b0 b 0
a a
2. ΔPb  1  1
b1 b0
P  Pa  Pb
- Pe bază de indici:
P i
I P  1  100  a  100
P0 ib
a b
ia  1 ib  1
a0 b0
1. ΔPi a  i a  100
i
2. ΔPi b  a  100  i a
ib
ΔI P  ΔPi a  ΔPi b
 Factorul cantitativ se află la numitor:
- Pe bază de mărimi totale:
a a
1. ΔPb  0  0
b1 b 0
a a
2. ΔPa  1  0
b1 b1
P  Pa  Pb
- Pe bază de indici:
11
P1 i
IP   100  a  100
P0 ib
a b
ia  1 ib  1
a0 b0
100
1. ΔPi b   100  100
ib
i 100
2. ΔPi a  a  100   100
ib ib
ΔI P  ΔPi a  ΔPi b
În cazul în care numărătorul şi/sau numitorul se dezvoltă după relaţii de tip produs, raport şi
balanţier, pentru stabilirea influenţelor factorilor indirecţi se aplică principiile metodei substituţiilor
în lanţ
 Metoda corelaţiei. Denumită şi metoda analizei regresionale se utilizează atunci când corelaţia
dintre fenomenul studiat şi factorii de influenţă este de tip stocastic. Cu ajutorul acesteia se
măsoară intensitatea legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii săi de influenţă. Etape:
a) stabilirea conţinutului economic al fenomenului analizat şi al factorilor de influenţă;
b) identificarea legăturilor de cauzalitate şi stabilirea ecuaţiei de regresie (de tip linear,
parabolic, hiperbolic, exponenţial, logaritmic etc.)
c) calculul valorii parametrilor ecuaţiei de regresie, folosind metoda celor mai mici pătrate;
d) determinarea intensităţii legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii săi de influenţă;
e) cuantificarea influenţei factorilor asupra fenomenului cercetat cu ajutorul coeficientului
de determinaţie.
 Metoda scorurilor. Modelul general este:
Z  a 1 x1  a 2 x 2    a n x n , unde a reprezintă coeficienţi de semnificaţie
X reprezintă variabile independente
Etape: alegerea unui eşantion de firme, a indicatorilor, elaborarea unei combinaţii lineare a
indicatorilor semnificativi, alegerea punctelor de inflexiune care să realizeze clasificarea
întreprinderilor, analiza ratei de succes a scorului.
 Metoda ratelor. Sunt folosite pentru a analiza poziţia întreprinderii faţă de media ramurii de
activitate, faţă de concurenţi etc., precum şi pentru comparaţii cu realizările anterioare ale
întreprinderii. Ratele pot fi grupate în:
- rate de structură: exprimă contribuţia părţilor la formarea fenomenului, permit
comparaţii între întreprinderi de dimensiuni diferite şi modificările structurale în cadrul
unei întreprinderi
- rate de eficienţă: reflectă corelaţia efect/efort (productivitatea muncii, rata rentabilităţii
economice) sau efort/efect (ratele de eficienţa ale costurilor, costul unitar)
CA
Exemplu: efect/ efort: productivitatea anuală a muncii Wa  ,
Ns
CA - cifra de afaceri, Ns - numărul mediu de salariaţi
Ch
efort/efect: eficienţa cheltuielilor Ch1000CA  1000 ,
CA
CA - cifra de afaceri, Ch - cheltuieli aferente cifrei de afaceri
- rate de echilibru: reflectă corelaţia dintre posturi sau grupe de posturi bilanţiere de activ
sau pasiv (rate de lichiditate, solvabilitate)
12
Active curente
Exemplu: rata lichidităţii generale Lg 
Datorii curente
-
 Diagrama Pareto (metoda 20/80). Are la bază ideea acordării unei importanţe proporţionale cu
contribuţia elementelor la formarea fenomenelor.
Etape: identificarea fenomenului şi a parametrului specific, stabilirea valorilor parametrului
specific, ordonarea elementelor în ordinea descrescătoare a parametrului specific, calculul valorilor
cumulate ale parametrului specific, delimitarea zonelor A, B, C şi reprezentarea grafică a curbelor
ABC.
 Cercetări operaţionale. Sunt utilizate în cazul relaţiilor cauzale de tip stocastic, reprezentând un
ansamblu de metode folosite în adoptarea deciziilor. Utilizare: cercetarea unor sisteme
organizate, în care intervin un complex de factori; aplicarea unor metode ştiinţifice pentru a
scoate în evidenţă legăturile de interdependenţă a factorilor; raţionalizarea deciziilor pe baza
informaţiilor post-operatorie şi analiză previzională.
T1-4. Enumeraţi principalele metode de analiză calitativă
T1-5. Care sunt cele mai utilizate metode de analiză cantitativă?
1.5 Sistemul de informaţii, premisă a efectuării analizei economico-financiare

Informaţia reprezintă materia primă de bază pentru analiza economico-financiară. Analiza se
bazează pe informaţii şi furnizează la rândul ei informaţii necesare în procesul managerial.
Informaţia economică provine din două surse importante:
 surse interne, care furnizează din evidenţa proprie date privind desfăşurarea activităţii.
Principalele informaţii interne, în special financiare se obţin din documentele de sinteză:
bilanţul, contul de profit şi pierderi şi note explicative. Alte surse interne sunt: contabilitatea de
gestiune, contractul de management, programele de fabricaţie etc.;
 surse externe, care provin din exteriorul firmei şi se constituie în informaţii privind mediul
13
extern cu care se intră în contact în procesele conexe activităţii economice desfăşurate (rata
inflaţiei, dinamica PIB, rata dobânzii, preţul resurselor, performanţe ale concurenţei, progresul
tehnic în ramura respectivă, etc.). Informaţiile sunt asigurate prin: reviste, cotidiene, magazine,
periodice; colocvii, conferinţe, congrese; saloane, expoziţii, târguri; centre de documentare,
brevete de invenţii; organisme furnizoare de informaţii de sinteză (agenţii regionale de
informare ştiinţifică şi tehnică, camere de comerţ şi industrie, institute naţionale de statistică,
organisme de consultanţă, agenţii naţionale de cercetare şi informare); vizite, întâlniri, relaţii cu
clienţii, furnizorii şi concurenţii; cumpărarea şi analiza de eşantioane.
În literatura de specialitate se regăsesc şi alte clasificări a informaţiilor utilizate în procesul
decizional.
După natura lor, pot fi grupate în:
- informaţii economico-financiare;
- informaţii tehnice şi tehnologice;
- informaţii sociale;
- informaţii politice, juridice etc.
După posibilitatea de a fi recunoscute, se pot distinge:
- informaţii de largă accesibilitate (deschise) pe care le furnizează mass-media, revistele
de specialitate prin diversele lucrări publicate, alte lucrări ştiinţifice etc.;
- informaţii limitate, respectiv care nu pot fi cunoscute decât prin intrarea în contact cu
eventualele surse, de exemplu clienţii unei întreprinderi, furnizorii de resurse materiale
etc.
Oricare ar fi sursa care le generează, pentru a putea contribui pe deplin în procesul de analiză
economico-financiară, este trebuie ca acestea să poată îndeplini anumite cerinţe:
- să fie utile procesului decizional;
- să fie exacte;
- să fie complete, pentru a se evita superficialitatea analizei;
- să fie oportune, pentru a se evita perimarea acestora prin trecerea timpului;
- să aibă un anumit nivel de valoare, ca importanţă în gândirea managerială;
- să poată fi cunoscut costul obţinerii acestora, care, uneori, chiar dacă e ridicat, poate
contribui la reconsiderarea desfăşurării fenomenului.
T1-6. Enumeraţi principalele surse de informaţii utilizate pentru efectuarea analizei economico-
financiare.
14
Nr. Răspuns
test
T1-1. Analiza studiază fenomenele economice
Analiza descompune fenomenele în elemente componente
T1-2. Analiza post-factum
analiza calitativă
analiză cantitativă
analiza dinamică
analiza tehnico-economică
analiza economico-financiară
analiza financiară
T1-3. 1. Fixarea obiectului analizei – analiza cifrei de afaceri
2. Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat – cantitatea
vândută şi preţul de vânzare
3. Determinarea corelaţiei dintre fiecare factor identificat şi fenomenul economic
analizat,cât şi a corelaţiei dintre aceştia:
CA  Qv  p
4. Măsurarea (cuantificarea) influenţelor factorilor
5. Sintetizarea rezultatelor analizei
T1-4. modelarea fenomenelor economico-financiare
comparaţia
gruparea
diviziunea şi descompunerea rezultatelor
T1-5. metoda balanţieră (input-output).
metoda substituirilor în lanţ.
metoda ratelor
metoda scorurilor
T1-6. situaţiile financiare anuale
documentele de sinteză
contabilitatea financiară
contabilitatea de gestiune
bursa de valori
institutul de statistică
publicaţii de specialitate
Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate de
învăţare şi să revizuiţi obiectivele precizate la începutul unităţii de învăţare.
Bibliografia unităţii de învăţare 1
15
1. Işfănescu A., Robu V., Hristea A. M. Vasilescu C. Analiză economico-financiară,
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/biblioteca1.asp?id=20;
2. Robu V., Georgescu N. Analiză economico-financiară, http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=113&idb=6;
3. Robu V., Vâlceanu Gh., (2009) Analiză economico-financiară. Teste grilă, Ed. Economică,
Bucureşti;
4. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. (2006) Analiză economico-financiară, Ed. Economică,
Bucureşti;
16
4. ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI
COMERCIALIZARE – ANALIZA SINTETICĂ PE BAZA
INDICATORILOR VALORICI, ANALIZA CIFREI DE
AFACERI, ANALIZA VALORII ADĂUGATE
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru calculul indicatorilor valorici ai activităţii de
producţie şi comercializare;
 veţi dobândi capacitatea de a analiza indicatorilor valorici;
 veţi putea diagnostica evoluţia activităţii de producţie şi comercializare a unei întreprinderi;

2.1 Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza
indicatorilor valorici
2.1.1 Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare
producţie şi comercializare
2.1.2.1 Raportul static dintre indicatorii valorici
2.1.2.2 Raportul dintre indicatorii valorici
2.2 Analiza diagnostic a cifrei de afaceri
2.2.1 Analiza dinamicii cifrei de afaceri
2.2.2 Analiza structurii cifrei de afaceri
2.2.3 Analiza factorială a cifrei de afaceri
2.3 Analiza diagnostic a valorii adăugate
2.3.1 Analiza structurii şi dinamicii valorii adăugate
2.3.2 Analiza factorială a valorii adăugată
Bibliografie
2.1 Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza

indicatorilor valorici
2.1.1 Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare

Stabilirea obiectivelor strategice pentru evoluţia întreprinderilor are la bază rezultatele
analizei activităţii de producţie şi comercializare desfăşurată până în prezent. Indicatorii valorici
aduc un important aport informaţional la analiza activităţii de producţie şi comercializare a oricărei
întreprinderi. Sistemul de indicatori care asigură evaluarea şi analiza activităţii de producţie şi
comercializare este alcătuit din:
1 cifra de afaceri (CA);
2 producţia marfă sau producţia fabricată (Qf);
3 producţia exerciţiului (Qe);
17
4 valoarea adăugată (VA).
Cifra de afaceri
Definiţie  Cifra de afaceri (CA) reprezintă valoarea totală a veniturilor unei

întreprinderi rezultate din vânzarea produselor realizate, a mărfurilor şi
respectiv a serviciilor prestate, pe o anumită perioadă de timp.
În afară de cifra de afaceri exprimată la nivelul întreprinderii, care caracterizează vânzările

totale, putem întâlni şi o altă formă de exprimare - cifra de afaceri rezultată din activitatea de bază,
care reflectă valoarea producţiei marfă din activitatea principală (de bază) care a fost vândută. Se
simbolizează prin Qv.
Producţia marfă fabricată (producţia obţinută destinată livrării)
Definiţie  Producţia marfă fabricată (Qf), (indicator calculat numai de

întreprinderile cu activitate producţie şi prestări servicii), reprezintă
valoarea tuturor bunurilor realizate destinate vânzării către clienţi, a
serviciilor prestate şi a lucrărilor executate pentru terţi pe o anumită
perioadă de timp
Acest indicator cuprinde valoarea produselor finite destinate livrării şi valoarea serviciilor şi
lucrărilor prestate către terţi, precum şi valoarea semifabricatelor destinate livrării pentru prelucrări
ulterioare în vederea obţinerii de produse finite. Prin semifabricat se înţelege un anumit produs care,
în cadrul unei unităţi productive, a ajuns la un anumit nivel de prelucrare şi nu mai poate fi prelucrat
decât într-o altă secţie sau într-o altă întreprindere pentru realizarea unui produs finit.
Producţia marfă fabricată se calculează utilizând datele din situaţiile financiare şi balanţa
sintetică făcând suma dintre rulajele debitoare ale conturilor 345, 341 şi rulajele creditoare ale
conturilor 704, 705 şi 708.
Qf  Vpf  Vle  Vsp
Vpf  Qv  Sf  Si 
Unde: Qf – producţia obţinută destinată livrării
Vpf – valoarea produselor fabricate
Vle – valoarea lucrărilor executate
Vsp – valoarea serviciilor prestate
Sf  Si  sau Qs – stocurile de produse la sfârşitul şi la inceputul perioadei sau
variaţia producţiei stocate
Producţia exerciţiului
Definiţie  Producţia exerciţiului (Qe) este un indicator de analiză care exprimă

volumul total al activităţii de producţie desfăşurate de către întreprindere
pe perioada unui exerciţiu financiar.
În conţinutul acestui indicator sunt incluse: valoarea producţiei vândute, diferenţele de stoc
de la începutul şi sfârşitul perioadei respective de timp, privind creşterea sau descreşterea
producţiei. Stocurile cuprind nu numai valoarea producţiei ca atare ci şi valoarea semifabricatelor şi
a producţiei neterminate, aflată în diverse faze tehnologice, acestea incluzând, de fapt, o serie de
cheltuieli ce urmează a fi încorporate în produsele finite sau semifabricatele destinate vânzării.
Qe  Qv  ΔQs  Qi
unde:
18
Qv − producţia vândută
ΔQs - variaţia producţiei stocate
Qi – producţia imobilizată (realizată pentru sine şi capitalizată)
Valoarea adăugată
Definiţie  Valoarea adăugată (VA) exprimă surplusul de venituri peste valoarea

consumurilor provenite de la terţi, respectiv nivelul valorii nou create de
întreprindere în cursul desfăşurării procesului de producţie, creată prin
valorificarea resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii.
Valoarea adăugată exprimă măsura bogăţiei realizate de activitatea firmei. Se determină ca

diferenţă între producţia exerciţiului (Qe) şi consumurile intermediare (consumul de bunuri şi
servicii).
VA  Qe  CI
VA  Qe  Mc   CI
Unde: Qe reprezintă valoarea producţiei exerciţiului
Mc marja comercială
CI consumurile intermediare de la terţi
T2-1. În calculul cifrei de afaceri se includ:

1. venituri din prestarea de servicii şi efectuarea de lucrări;
2. venituri din exploatare în diferite cote;
3. veniturile din vânzarea mărfurilor;
4. cheltuielile de producţie;
5. venituri din vânzări, plus veniturile financiare.
Alegeţi varianta corectă:
a) 2+ 4
b) 1 + 3
c) 1 + 2 + 5
d) 1 + 3 + 5

producţie şi comercializare
Scopul unei astfel de analize este de a oferi informaţii asupra evoluţiei elementelor
componente ale indicatorilor valorici.
2.1.2.1 Raportul static dintre indicatorii valorici
Raportul static se stabileşte pe baza mărimilor absolute ale indicatorilor valorici.

Informaţiile despre activitatea de producţie şi comercializare a întreprinderilor furnizate de
indicatorii valorici sunt completate sub aspect calitativ prin analiza rapoartelor statice stabilite între:
 cifra de afaceri şi producţia fabricată;
 producţia fabricată şi producţia exerciţiului;
19
 valoarea adăugată şi producţia exerciţiului.
Principalele rapoarte statice care pot fi construite pe baza indicatorilor valorici ai activităţii
de producţie şi comercializare şi valorile posibile ale acestora sunt:
CA Raportul stabilit între cifra de afaceri (CA) şi producţia marfă (Qf) reflectă
 1 în principal evoluţia stocurilor de produse finite.
Qf
CA
Situaţia ideală este atunci când  1 , situaţie întâlnită când stocurile finale de produse
Qf
finite şi semifabricate destinate livrării sunt egale cu cele iniţiale. Cum, în realitate, activitatea nu se
poate desfăşura în mod constant, rezultă că, cu cât raportul este mai apropiat de 1, cu atât activitatea
se desfăşoară mai aproape de condiţiile normale şi deci producţia realizată se livrează fără întârzieri.
Qf Raportul stabilit între producţia fabricată (Qf) şi producţia exerciţiului (Qe)
1 reflectă în principal evoluţia stocurilor de producţie neterminată.
Qe
Qf
Situaţia ideală este atunci când  1 , situaţie întâlnită atunci când stocurile de producţie
Qe
neterminată de la finele perioadei sunt egale cu cele de la începutul perioadei analizate. Cum, în
realitate, activitatea nu se poate desfăşura în mod constant, rezultă că, cu cât raportul este mai
apropiat de 1, cu atât procesul de fabricaţie s-a derulat în condiţii mai bune, astfel încât, volumul
producţiei marfă să se regăsească în proporţie cât mai mare în volumul activităţii totale de
producţie, fără majorarea stocurilor de producţie neterminată la finele perioadei.
VA Raportul stabilit între valoarea adăugată (VA) şi producţia exerciţiului (Qe)

 1 reflectă modificarea ponderii cheltuielilor cu materialele şi serviciile
Qe
prestate de către terţi în volumul total de activitate.
VA
Din analiza raportului putem deduce ponderea cheltuielilor materiale în volumul total
Qe
al activităţilor desfăşurate.
T2-2. Ce semnifică următoarea situaţie:

Indicator Perioada Perioada curentă
precedentă Prevăzut Realizat
Producţia vândută/Producţia marfă fabricată 0,876 0,920 0,854
Producţia marfă fabricată/Producţia exerciţiului 0,864 0,931 0,859
20
2.1.2.2 Raportul dinamic dintre indicatorii valorici
Raportul dinamic se determină pe baza indicilor indicatorilor valorici şi măsoară evoluţia
acestora faţă de o anumită bază de comparaţie (de regulă faţă de perioada precedentă).
În funcţie de perioada de timp pentru care se face analiza dinamicii indicatorilor valorici, se
obţin informaţii despre activităţile de producţie şi comercializate necesare pentru:
 fundamentarea modului cum a fost întocmit programul de producţie, prin raportarea valorilor
I pr
indicatorilor valorici aferente previziunilor la cele aferente perioadei precedente ( );
I0
 evaluarea modului cum a evoluat activitatea întreprinderii faţă de anul precedent, prin raportarea
I
valorilor indicatorilor valorici din perioada curentă la cele aferente perioadei precedente ( 1 );
I0
 evaluarea modului cum au fost îndeplinite previziunile, prin raportarea valorilor indicatorilor
I
valorici din perioada curentă la cele aferente previziunilor ( 1 ).
I pr
Raporturile dinamice optime stabilite între indicii de creştere ai indicatorilor valorici ai
activităţii de producţie şi comercializare sunt:
I CA Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că întreprinderea a valorificat
 1 (comercializat, vândut) întreaga producţie marfă fabricată în decursul
I Qf
exerciţiului financiar analizat şi o parte din stocurile de produs finit aflate în
depozit la începutul anului (destocaj).
I Qf Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că pe parcursul exerciţiului

 1 financiar, întreprinderea a redus stocurile de producţie neterminată existente
I Qe
la începutul anului (fără a influenţa normalitatea desfăşurării procesului de
producţie) şi a redus producţia de imobilizări în regie proprie.
IVA Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că pe parcursul exerciţiului

 1 financiar întreprinderea şi-a îmbunătăţit structura producţiei exerciţiului
I Qe
prin reducerea ponderii consumurilor provenite de la terţi şi creşterea
ponderii valorii adăugate.
T2-3. Dacă Indicele Producţiei marfă fabricate = 102%, Indicele Producţiei vândute = 104% şi
Indicele Producţiei exerciţiului = 103% atunci:
21
a) s-au redus stocurile de produse finite şi semifabricate şi au crescut stocurile de producţie
neterminată şi imobilizată,
b) au crescut stocurile de produse finite şi semifabricate şi s-au redus stocurile de producţie
neterminată şi imobilizată,
c) au crescut stocurile de produse finite şi semifabricate şi au crescut stocurile de producţie
neterminată şi producţie imobilizată,
d) s-au redus stocurile de produse finite şi semifabricate şi s-au redus stocurile de producţie
neterminată şi producţie imobilizată.
2.2 Analiza diagnostic a cifrei de afaceri

Raţiunea de a exista a oricărei firme presupune desfăşurarea oricărei activităţi durabile
măsurată prin nivelul performantelor economico-financiare ca expresie a eficienţei activităţii de
producţie şi comercializare a bunurilor materiale necesare satisfacerii unor nevoi sociale.
Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor obţinute din activităţi comerciale curente, fiind unul
dintre cei mai importanţi indicatori de măsurare a performanţelor economice a unei întreprinderi.
Analiza diagnostic a cifrei de afaceri acoperă următoarele aspecte:
 analiza dinamicii şi structurii acesteia;
 analiza corelaţiei statice şi dinamice dintre cifra de afaceri şi producţia fabricată;
 analiza sub aspect factorial;
 stabilirea unor metode de determinare a nivelului minim, în funcţie de restricţiile cunoscute şi
probabile, în raport cu factorul timp.
Efectuarea analizei cifrei de afaceri realizate de o întreprindere, indiferent de domeniul de
activitate al acesteia, trebuie să ofere răspunsuri la următoarele întrebări:
 care sunt principalele surse de venituri ale întreprinderii?
 cum au evoluat veniturile în ultimii ani de activitate?
 care este cota de piaţă a întreprinderii?
 care este, în perioada imediat următoare, tendinţa de evoluţie a surselor de venituri?
 care este metodologia utilizată pentru determinarea veniturilor şi cum sunt evaluate?
22
Concepte:  Cifra de afaceri (CA) reprezintă valoarea totală a veniturilor unei
întreprinderi rezultate din vânzarea produselor realizate, a
mărfurilor şi respectiv a serviciilor prestate, pe o perioadă de
timp determinată
 Cifra de afaceri medie ( CA ) - reflectă venitul obţinut pe
CA
unitatea de produs sau serviciu: CA  , unde Q = volumul
Q
fizic al vânzărilor.
 Cifra de afaceri marginală (CAm) exprimă variaţia veniturilor
unei întreprinderi (CA) generată de creşterea/scăderea cu o
ΔCA CA1  CA 0
unitate a cantităţii vândute: CAm  
ΔQ Q1  Q 0
 Cifra de afaceri critică (CAcr) reprezintă nivelul vânzărilor la
care se asigură acoperirea integrală a cheltuielilor, pragul la care
CF
societatea începe să devină profitabilă: CAcr  , unde CF
1  Rcv
= suma cheltuielilor fixe, Rcv = rata medie a cheltuielilor
CV
variabile Rcv 
CA
T2-4. Cifra de afaceri marginală exprimă:

a) nivelul vânzărilor la care se asigură acoperirea integrală a cheltuielilor
b) variaţia veniturilor unei întreprinderi generată de creşterea sau scăderea cu o unitate a cantităţii
vândute
c) totalitatea afacerilor unei întreprinderi evaluată la preţurile pieţei
d) suma totală a veniturilor rezultate din operaţiunile comerciale efectuate la o întreprindere într-o
perioadă de timp determinată
2.2.1 Analiza dinamicii cifrei de afaceri
Aprecierea dimensiunii activităţii economice a unui agent economic şi a modificării acesteia

în timp este absolut obligatorie pentru procurarea şi asigurarea resurselor viitoare necesare
îndeplinirii obiectivelor propuse.
Analiza evoluţiei în timp a cifrei de afaceri se realizează cu ajutorul modificărilor absolute,
23
indicilor (cu bază fixă, în lanţ, medii) şi a ritmurilor medii (cu bază fixă, în lanţ, medii). În condiţiile
unei economii de piaţă instabile, pentru o apreciere reală a rezultatelor întreprinderii, se impune
corectarea valorilor curente ale indicatorilor economici cu indicele mediu al preţurilor în scopul
eliminării efectului inflaţiei, factor exogen care nu reflectă efortul propriu al unităţii economice.
Analiza în dinamică a cifrei de afaceri se poate realiza pe baza:
a) Modificărilor absolute cu bază fixă (BF) sau în lanţ (BL) CA BF  CA n  CA 0 sau
CA BL  CA n  CA n-1 ;
CA n CA n
b) indicilor cu bază fixă sau în lanţ: I CABF   100 sau I CA BL   100 ;
CA 0 CA n -1
c) ritmurilor de creştere cu bază fixă sau în lanţ: R BF  I CA BF  100 sau
R BL  I CA Bl  100 ;
 CA n 
d) ritmul mediu anual de creştere: R   n 1  1   100
 CA 
 0 
T2-5. Pe baza datelor din tabelul de mai jos calculaţi ritmul mediu anual de creştere a cifrei de
afaceri:
Indicator N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N
Cifra de afaceri – mil. lei 23,56 25,68 28,34 30,09 35,74 39,40
2.2.2 Analiza structurii cifrei de afaceri
Analiza structurală a cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi, sortimente, clienţi, cicluri de

viaţă a produselor, pieţe de desfacere etc. este nu numai recomandată ci şi necesară, deoarece ea
permite luarea unor decizii obiective care să conducă la maximizarea efectelor obţinute în raport cu
eforturile depuse. Practic, nu toate variabilele unui anumit criteriu deţin acelaşi coeficient de
semnificaţie în obţinerea rezultatelor economice şi în consecinţă politica strategică a unităţii trebuie
să ia în considerare aceste aspecte în scopul eficientizării activităţii.
O importanţă deosebită în evoluţia veniturilor unei întreprinderi o are dezvoltarea, pe lângă
activitatea de bază, a unor activităţi conexe, pentru sprijinirea activităţii de bază în momentele
24
nefavorabile. Structura care stă la baza determinării şi analizei cifrei de afaceri este de regulă
formată din: venituri din activitatea de bază, venituri din alte activităţi considerate ca auxiliare, care
pot fi atât productive, cât şi comerciale. Pentru a fi utilă conducerii întreprinderilor, analiza
structurii cifrei de afaceri nu trebuie să se limiteze numai la aceste două diviziuni, ci trebuie să fie
extinsă în funcţie de specificul activităţii. În acest fel, se asigură determinarea gradului de
rentabilitate al fiecărei activităţi sau categorie de venituri identificată.
De exemplu, pentru o întreprindere care are activitatea de producţie ca activitate de bază şi
activităţile de transport şi comerţ ca activităţi auxiliare, analiza de structură a cifrei de afaceri se va
face mai întâi pentru cele două componente majore: producţia ca activitate de bază şi activitatea
auxiliară care include comerţul şi transportul. În ceea ce priveşte producţia ca activitate de bază, se
pot analiza veniturile realizate pentru fiecare grupă de produse în parte, iar în cadrul grupelor,
pentru fiecare produs.
Din punct de vedere metodologie, analiza structurii cifrei de afaceri se realizează pe baza
următoarelor procedee:
a) mărimile relative de structură
ca
g i  i  100 , unde gi – ponderea deţinută de categoria „i” în totalul cifrei de afaceri, cai –
CA
cifra de afaceri realizată de categoria „i”
b) coeficientul de concentrare Gini-Struck (G)

n  g i2  1
G , unde: gi – ponderea deţinută de categoria „i” în totalul cifrei de afaceri, n
n 1
- numărul de termeni ai seriei
Coeficientul de concentrare G poate lua valori în intervalul [0, 1), semnificaţia fiind
următoarea:
 dacă G  1, rezultă că în structura activităţii, câteva produse contribuie în cea mai mare
proporţie la realizarea cifrei de afaceri;
 când G  0, rezultă că în structura activităţii, majoritatea produselor deţin ponderi aproximativ
egale în cifra de afaceri.
c) indicele Herfindhal
H   g i2
1
Indicele H poate lua valori în intervalul [ , 1], semnificaţia fiind următoarea:
n
1
 dacă H  , rezultă vânzările sunt repartizate în proporţii egale între activităţile, produsele sau
n
unităţile participante la realizarea cifrei de afaceri;
 când H  1, rezultă că în structura activităţii, un număr redus de elemente componente
participă cu o pondere importantă la cifra de afaceri, gradul de concentrare fiind foarte mare.
d) Metoda ABC (diagrama PARETO)
În cazul structurii vânzărilor pe produse, curba teoretică presupune existenţa a trei subgrupe
cu caracteristici specifice:
 zona A: 10% din numărul clienţi realizează 60% din cifra de afaceri, deci o subgrupă care
cuprinde foarte puţini clienţi, dar care realizează o mare parte din cifra de afaceri;
 zona B: 30% din numărul clienţi realizează 30% din cifra de afaceri;
 zona C: 60% din numărul clienţi realizează 10% din cifra de afaceri, deci o subgrupă care
realizează mai puţin de jumătate din cifra de afaceri dar care concentrează majoritatea clienţilor.
25
% CA
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10 A B C
0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
% Clienti
Figura 4-1. Reprezentarea grafică a celor trei zone A, B şi C
Această curbă teoretică are valoare atât statistică cât şi indicativă. Astfel, curba reală se
compară cu cea teoretică şi se deprind concluziile respective. În baza acestor coordonate poate fi
reprezentată grafic curba teoretică a cifrei de afaceri. Curba reală, specifică fiecărei întreprinderi nu
se identifică perfect cu cea teoretică deşi tendinţa se menţine. Mai mult, curba reală a unei societăţi
poate înregistra modificări şi de la o perioadă de timp la alta. În funcţie de poziţia graficului efectiv
în raport cu cel teoretic se fac interpretări asupra structurii activităţii economice. Astfel: când curba
reală este situată deasupra curbei teoretice, clienţii grupei A deţin o pondere foarte importantă în
cifra de afaceri, iar numărul acestora este redus. Când curba reală se află sub curba teoretică,
societatea are un număr mare de clienţi în grupele B şi C.
T2-6. Ce semnifică următoarea situaţie degajată din analiza structurală a cifrei de afaceri pe
produse:
Indicator Perioada Perioada
precedentă curentă
Coeficientul Gini-Struck 0,76 0,20
a) a crescut gradul de concentrare a activităţii;
b) cifra de afaceri se realizează preponderent pe seama unui singur produs;
c) a avut loc un proces de redistribuire a vânzărilor între produse, aşa încât majoritatea produselor
deţin ponderi relativ apropiate;
d) există o distribuţie uniformă pe clase de produse care contribuie la realizarea cifrei de afaceri.
26
2.2.3 Analiza factorială a cifrei de afaceri
Analiza factorială a cifrei de afaceri se realizează diferenţiat de la un domeniu de activitate

la altul (producţie, comerţ, turism etc.) întrucât factorii de influenţă şi relaţiile de cauzalitate sunt
specifice acestuia.
Analiza factorială a cifrei de afaceri începe prin determinarea modelului analizei factoriale,
ca relaţie matematică între factorii care influenţează variaţia cifrei de afaceri, şi a schemei sinoptice
a sistemului de factori determinat anterior.
Ca principale modele de analiză pentru activitatea industrială pot fi utilizate:
CA   q  p
CA  Q  p
Qf CA
CA  Ns  
Ns Qf
Mf Mf' ' Qf CA
CA  Ns    
Ns Mf Mf' ' Qf
Unde CA - cifra de afaceri

q - cantitatea vândută
p - preţul de vânzare fără TVA
Q - cantitatea totală vândută
p - preţul mediu de vânzare fără TVA
Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe
Mf' ' - valoarea medie a mijloacelor fixe productive
Ns - numărul mediu de angajaţi
Qf
- productivitatea medie anuală a mucii
Ns
CA
- gradul de valorificare a producţiei obţinute
Qf
Modelul pe care îl propunem spre studiu este utilizat în întreprinderile cu activitate de

producţie. Sistemul de factori de influenţă se determină plecând de următorii indicatori: cifra de
afaceri, producţia fabricată, numărul de salariaţi, valoarea mijloacelor fixe şi valoarea mijloacelor
fixe active. Acesta este alcătuit din:
 producţia fabricată, care influenţează în mod direct vânzările unei întreprinderi;
 forţa de muncă prin numărul de angajaţi în procesul de producţie şi, ca o consecinţă firească,
nivelul productivităţii muncii. Nivelul productivităţii muncii este influenţat, la rândul său, de
gradul de înzestrare tehnică şi, respectiv, de influenţa pe care o are ponderea mijloacelor fixe
productive asupra acestuia. În analiză, se urmăresc în mod distinct aceste influenţe, precum şi
cea a randamentului mijloacelor fixe active asupra productivităţii muncii.
 gradul de valorificare a producţiei obţinute şi destinate livrării.
În acest sens, se utilizează următorul model de analiză:
27
Qf CA  Mf Mf' ' Qf  CA
CA  Ns   Ns     

Ns Qf  Ns Mf Mf' '  Qf
unde:
Ns – numărul mediu al personalului;
Qf
- productivitatea medie anuală a muncii;
Ns
CA
- gradul de valorificare producţiei marfă fabricate
Qf
Mf
- gradul de înzestrare tehnică a muncii;
Ns
Mf'
- ponderea mijloacelor fixe direct productive în total mijloace fixe;
Mf
Qf
- randamentul mijloacelor fixe direct productive.
Mf'
Aplicaţie privind analiza cifrei de afaceri

Tabel 4-1
Nr. crt. Indicatori UM Perioada Perioada
1. Cifra de afaceri lei 2.707.200,00 2.887.500,00
2. Producţia marfă fabricată lei 2.880.000,00 2.750.000,00
3. Numărul mediu de personal pers 24 22
4. Valoarea medie anuală a mijloacelor lei 50.640,00 49.500,00
fixe
5. Valoarea medie anuală a mijloacelor lei 36.000,00 39.285,71
fixe direct productive
6. Productivitatea medie anuală a muncii lei/pers 120.000,00 125.000,00
7. Gradul de înzestrare tehnică a muncii lei/pers 2.110,00 2.250,00
8. Ponderea mijloacelor fixe direct
productive în total mijloace fixe 0,71 0,79
9. Randamentul mijloacelor fixe direct
productive 80,00 70,00
10. Gradul de valorificare a producţiei
marfă fabricate 0,94 1,05
28
Ns Mf
Ns
Qf
CA Mf'
Ns
Mf
CA
Qf Qf
Mf'
Metodologia de analiză a cifrei de afaceri, după modelul prezentat şi cuantificarea

factorilor se prezintă astfel:
ΔCA  CA1  CA 0  180.300,00 lei, din care datorită:
1) Influenţa modificării numărului mediu de personal asupra cifrei de afaceri:
  Qf CA 0
ΔCA Ns  Ns1  Ns0  0 
Ns 0 Qf0
 -225.600,00 lei
2) Influenţei modificării productivităţii medii anuale a muncii asupra cifrei de afaceri:

 Qf Qf  CA 0
ΔCA Qf  Ns1   1  0    103.400,00 lei, din care:
Ns
 Ns1 Ns0  Qf 0
2.1) Influenţa modificării gradului de înzestrare tehnică a forţei de muncă asupra cifrei de
afaceri:
 Mf 1 Mf 0  Mf 0 ' Qf 0  CA 0
ΔCA Mf  Ns1        164.655,92 lei

  Ns1 Ns0  Mf 0 Mf'0  Qf 0
Ns
2.2) Influenţa modificării compoziţiei tehnologice a mijloacelor fixe asupra cifrei de afaceri:
 Mf 1  Mf 1 ' Mf 0 '  Qf 0  CA 0
ΔCA Mf'  Ns1      
 Mf'   Qf  308.029,79 lei

 Ns 1  Mf 1 Mf 0  0  0
Mf
2.3) Influenţa modificării randamentului mijloacelor fixe active asupra cifrei de afaceri:
 Mf 1 Mf 1 '  Qf1 Qf 0  CA 0
ΔCA Qf  Ns1        
  -369.285,71 lei
Mf' 
 Ns 1 Mf 1  Mf'1 Mf' 0  Qf 0
3) Influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei exerciţiului asupra cifrei de afaceri:
Qf  CA 1 CA 0 
ΔCA CA  Ns1  1      302.500,00 lei
Qf Ns 1  Qf 1 Qf 0 
Cifra de afaceri a înregistrat faţă de anul precedent o creştere în valoare absolută de

180.300,00 lei , respectiv cu 6,66%, fapt ce poate fi apreciat ca o dinamică pozitivă.
Reducerea numărului mediu de salariaţi cu două persoane, în condiţiile menţinerii constante
a celorlalţi factori de influenţă, a determinat o diminuare a cifrei de afaceri cu 225.600,00 lei.
Creşterea cifrei de afaceri s-a datorat creşterii factorului calitativ productivitatea muncii.
Productivitatea muncii, care a crescut cu 4,17 % faţă de anul precedent în condiţiile scăderii
personalului cu 8,33%. Influenţa exercitată de către creşterea productivităţii muncii de la
120.000,00 lei la 125.000,00 lei asupra dinamicii producţiei fabricate şi implicit asupra cifrei de
afaceri, impune analiza factorilor indirecţi care au determinat evoluţia acestui indicator.
Dezvoltând analiza pe factori de gradul doi se observă că sporirea productivităţii muncii a
29
fost consecinţa creşterii gradului de înzestrare tehnică a muncii, îmbunătăţirii structurii mijloacelor
fixe în sensul sporirii ponderii mijloacelor fixe direct productive în total mijloace fixe, constatându-
se şi o situaţie nefavorabilă şi anume reducerea eficienţei mijloacelor fixe productive.
Comparativ cu perioada precedentă, gradul de înzestrare tehnică a muncii a crescut şi s-a
reflectat în mod favorabil asupra cifrei de afaceri, prin creşterea acesteia cu 164.655,92 lei.
Întreprinderea şi-a luat măsuri nu numai de raţionalizare a utilizării factorului muncă prin reducerea
personalului cât şi prin achiziţionarea de active fixe productive (o creştere de 9,13%).
Structura mijloacelor fixe s-a modificat în favoarea celor direct productive a determinat
majorarea cifrei de afaceri cu 308.029,79 lei.
Randamentul mijloacelor fixe direct productive a scăzut în perioada curentă faţă de perioada
precedentă cu 12,50% , iar influenţa asupra cifrei de afaceri a fost de -369.285,71 lei. Situaţia se
apreciază nefavorabilă deoarece eficienţa utilizării mijloacelor fixe s-a diminuat, o astfel de stare pe
termen lung conducând la creşterea semnificativă a costurilor de producţie şi la diminuarea
indicatorilor de performanţă
Gradul de valorificare a producţiei (factor calitativ direct) a exercitat o acţiune pozitivă
asupra evoluţiei cifrei de afaceri (302.500,00 lei), societatea reuşind să valorifice produse şi din
stocurile perioadelor precedente. Creşterea cifrei de afaceri poate fi considerată ca fiind o situaţie pe
deplin pozitivă din punct de vedere comercial, atâta timp cât gradul de valorificare a producţie
fabricate se menţine supraunitar.
Explicarea şi aprecierea argumentată a sensului şi intensităţii acţiunii factorilor direcţi
asupra dinamicii cifrei de afaceri trebuie să ia în considerare atât conexiunile şi mecanismele
sistemului cauzal în care au fost antrenaţi, cât şi cerinţa esenţială a creşterii economice a
întreprinderii în condiţii de eficienţă sporită.
Ca măsuri pentru creşterea vânzărilor şi implicit a cifrei de afaceri se recomandă:
 dimensionarea producţiei şi a structurii acesteia în raport cu cererea, prin încheierea unor
contracte ferme cu beneficiarii;
 diversificarea ofertei;
 îmbunătăţirea calităţii produselor fabricate etc.
T2-7. Situaţia Indicele producţiei marfă fabricate= 107%, Indicele numărului mediu de salariaţi =
103%, Indicele randamentului mijloacelor fixe= 98%, indică:
a) creşterea valorii medii a mijloacelor fixe, a gradului de înzestrare tehnică şi a productivităţii
anuale a muncii;
b) diminuarea valorii medii a mijloacelor fixe, a productivităţii anuale a muncii şi creşterea
gradului de înzestrare tehnică;
c) diminuarea valorii medii a mijloacelor fixe şi creşterea productivităţii anuale a muncii ;
d) creşterea valorii medii a mijloacelor fixe, reducerea productivităţii anuale a muncii şi a gradului
de înzestrare tehnică
30
2.3 Analiza diagnostic a valorii adăugate
 Valoarea adăugată (VA) exprimă surplusul de venituri peste

Concepte: valoarea consumurilor provenite de la terţi, respectiv nivelul valorii
nou create de întreprindere în cursul desfăşurării procesului de
producţie, creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane şi
financiare ale întreprinderii.
 Valoarea adăugată reflectă dimensiunea reală a activităţii
întreprinderii şi reprezintă plusul de bogăţie obţinut peste
consumurile intermediare provenite de la terţi, prin valorificarea
tuturor resurselor economice proprii.
Utilitatea valorii adăugate:

1. Valoarea adăugată permite aprecierea contribuţiei întreprinderii la realizarea produsului intern
brut şi evidenţierea gradului de integrare pe verticală, prin raportarea la producţie.
2. Beneficiarii valorii adăugate sunt: personalul, acţionarii, statul, instituţiile de credit şi
întreprinderea.
Valoarea adăugată poate fi determinată prin două metode:
a) Metoda sintetică, care tratează valoarea adăugată ca diferenţa între volumul producţiei
exerciţiului (Qe), ca indicator global al activităţii de producţie şi comercializare desfăşurată de o
întreprindere, şi valoarea consumurilor intermediare (CI).
VA  Qe  CI
Unde: Qe reprezintă valoarea producţiei exerciţiului
CI consumurile intermediare de la terţi
Consumurile intermediare sau consumurile de la terţi reprezintă valoarea stocurilor şi a
serviciilor achiziţionate de la terţi în scopul asigurării necesarului pentru activitatea de producţie.
Dacă pe lângă activitatea productivă, întreprinderea desfăşoară şi o activitate de comerţ,
valoarea adăugată a întregii activităţi se determină prin însumarea valorii producţiei exerciţiului
(Qe) cu valoarea marjei comerciale (Mc) şi scăderea consumurilor intermediare (CI). Marja
comercială reprezintă diferenţa dintre valoarea mărfurilor vândute şi costul acestora.
VA  Qe  Mc   CI
unde: Mc - marja comercială
b) Metoda aditivă presupune însumarea tuturor elementelor constitutive ale valorii adăugate, şi
anume: cheltuielile efectuate cu remunerarea forţei de muncă (fondul de salarii şi cheltuielile cu
asigurările sociale aferente fondului de salarii, conform reglementărilor în vigoare), valoarea
amortizărilor şi provizioanelor, valoarea impozitelor şi taxelor (fără TVA şi impozitul pe profit),
cheltuielile cu dobânzile şi rezultatului din exploatare recalculat.
Prin analiza diagnostic a valorii adăugate se obţin informaţii despre nivelul de performanţă
tehnico-productivă, economică şi financiară al activităţilor economice.
Pe baza rezultatelor analizei diagnostic a valorii adăugate se iau toate deciziile necesare în
vederea creşterii productivităţii muncii şi reducerea consumurilor de la terţi, respectându-se în
acelaşi timp calitatea producţiei, element esenţial în competiţia concurenţială. Analiza valorii
adăugate ne poate conduce la concluzii privind necesitatea retehnologizării şi modernizării
procesului de producţie.
31
T2-8. Valoarea adăugată se defineşte ca fiind:

a) plusul de încasări din vânzările firmei;
b) creşterea de valoare obţinută prin activităţile de producţie şi comercializare ale firmei;
c) diferenţa dintre producţia exerciţiului şi cheltuielile totale de exploatare;
d) volumul total de activitate al firmei.
2.3.1 Analiza structurii şi dinamicii valorii adăugate

Se realizează prin utilizarea următoarelor procedee:
 modificarea absolută;
 indicii de dinamică cu bază fixă şi în lanţ;
 ratele valorii adăugate.
Analiza valorii adăugate se poate face, fie sub aspectul modului de realizare a prevederilor,
fie în dinamică (faţă de o perioadă precedentă). Studiul valorii adăugate prin urmărirea dinamicii
sale şi prin gradul de realizare a valorii previzionate, creează premisele explicării modificărilor
intervenite în structura sa şi posibilitatea direcţionării evoluţiei viitoare.
Analiza valorii adăugate sub aspect structural urmăreşte determinarea ponderii pe care o au
în componenţa acesteia elementele structurale utilizate în calculul indicatorului prin metoda aditivă,
respectiv fondul de salarii şi fiecare categorie de cheltuieli cu asigurările sociale aferente fondului
de salarii, amortizarea mijloacelor fixe, provizioanele, cheltuielile cu dobânzile, taxele şi
impozitele, precum şi profitul. În ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul şi amortizarea se
urmăreşte menţinerea acestora sub limitele previzionate.
Analiza structurală este combinată cu analiza dinamică, în scopul urmării evoluţiei în timp a
fiecărui element component. Este o condiţie esenţială ca ponderea structurală a unor cheltuieli, ce
pot fi riguros controlate să scadă, acest lucru reflectându-se favorabil în creşterea profitului ca
element component al valorii adăugate.
Ratele valorii adăugate:
 Rata medie a valorii adăugate aferente cifrei de faceri sau gradul de integrare pe verticală
VA
R VA   100 , dacă valoarea tinde către 100 înseamnă că există un grad ridicat de
CA
integrare. Acesta trebuie corelat cu rata cheltuielilor totale, rata rentabilităţii şi a profitului.
În mod similar, în cazul firmelor cu activitate de producţie, cu ciclu lung de fabricaţie,
VA
R VA   100 . Cu cât gradul de integrare este mai mare cu atât este mai mare gradul de
Qe
valorificare a resurselor tehnice, umane şi financiare.
 Ratele de structură sau ratele de remunerare ale valorii adăugate se construiesc pe baza
elementelor componente ale valorii adăugate:
32
Ch sal  elem aferente
- rata de remunerare a personalului Rp   100
VA
Impozite si taxe
- rata de remunerare a statului Rs   100
VA
Dobanzi
- rata de remunerare a creditorilor Rc   100
VA
Dividende
- rata de remunerare a acţionarilor Ra   100
VA
Profit net
- rata de remunerare a întreprinderii Ri   100
VA
Cheltuieli cu amortizarea
- rata de remunerare a capitalului tehnic Ram   100
VA
Evoluţia acestor rate se studiază în paralel cu alţi indicatori de eficienţă (productivitatea
muncii, randamentul activelor imobilizate ş.a.).
Va
T2-9. Raportul dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri ( 100 ), reprezintă:
CA
a) contribuţia personalului la formarea valorii adăugate;
b) gradul de valorificare a producţiei exerciţiului;
c) rata de remunerare a statului;
d) gradul de integrare pe verticală;
2.3.2 Analiza factorială a valorii adăugate
Scopul analizei factoriale este determinarea abaterilor valorii adăugate de la baza de

comparaţie, estimarea contribuţiei diferiţilor factori de influenţă la formarea şi modificarea
indicatorului analizat şi identificarea soluţiilor de redresare a activităţii economice viitoare.
Din punct de vedere factorial, valoarea adăugată se poate analiza pe baza modelelor:
 M
VA  Qe  1 -   Qe  va
 Qe 
Qe VA
VA  T    T  Wh  va
T Qe
Qe  g i  va i  g i  va i
VA  T    T  Wh 
T 100 100
VA  N  t  Wh 
 g i  va i
100
33
Mf Mf' Qe VA
VA  Ns    
Ns Mf Mf' Qe
Unde: Qe - producţia exerciţiului
va - valoarea medie adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului
T – fondul total de timp de muncă
gi – structura producţiei exerciţiului
Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe
Mf' ' - valoarea medie a mijloacelor fixe productive
Ns - numărul mediu de angajaţi (personal)
Aplicaţie privind analiza valorii adăugate

Tabel 4-2
Nr.crt. Indicatori UM Perioada Perioada
1 Producţia exerciţiului lei 4.810.000,00 5.719.000,00
2 Consumurile provenite de la terţi lei 1.924.000,00 1.887.270,00
3 Numărul mediu de personal pers 40 43
4 Timpul total de muncă ore 74.000,00 81.700,00
5 Valoarea adăugată medie recalculată la un lei 0,68
leu producţie a exerciţiului
6 Valoarea adăugată lei 2.886.000,00 3.831.730,00
7 Timpul lucrat de un salariat ore 1.850,00 1.900,00
8 Productivitatea medie orara lei/oră 65,00 70,00
9 Valoarea adăugată medie la un leu 0,60 0,67
producţie a exerciţiului lei
Ns
T
t
Qe
wh
VA
gi
va vai
Modelul propus spre studiu este specific întreprinderilor care desfăşoară activitate de
producţie sau prestări servicii. Indicatorii în funcţie de care se determină factorii de influenţă sunt:
producţia exerciţiului, consumuri de la terţi, numărul de salariaţi şi timpul lucrat de fiecare salariat.
Sistemul de factori se compune din factori cu influenţă directă, care sunt producţia exerciţiului şi
valoarea medie adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului. Factorii cu influenţă indirectă de rang I
care derivă producţia exerciţiului, care sunt fondul total de timp lucrat şi productivitatea medie a
muncii. La rândul său, fondul total de timp lucrat este influenţat de evoluţia factorilor indirecţi de
rang II, numărul de salariaţi şi timpul lucrat de fiecare salariat. Al doilea factor direct, valoarea
medie adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului, se dezvoltă în funcţie de factorii indirecţi structura
producţiei şi valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului pe tipuri de produse.
34
Metodologia de analiză presupune aplicarea metodei substituţiilor în lanţ:
ΔVA  VA1  VA 0  945.730,00 lei
Influenţa factorilor:
1) Influenţa modificării valorii producţiei exerciţiului
ΔVAQe  Qe1  Qe0   va 0  545.400,00 lei
1.1) Influenţa modificării fondului total de timp de muncă:
ΔVAT  T1  T0   wh 0  va 0  300.300,00 lei
1.1.1) Influenţa modificării numărului mediu de personal:
 
ΔVA Ns  Ns1  Ns0  t 0  wh 0  va 0  216.450,00 lei
1.1.2) Influenţa modificării timpului mediu pe angajat:
 
ΔVA t  Ns1  t 1  t 0  wh 0  va 0  83.850,00 lei
1.2) Influenţa modificării productivităţii medii orare:
 
ΔVA wh  T1  wh1  wh 0  va 0  245.100,00 lei
2) Influenţa modificării valorii medii adăugate la 1 leu producţie a exerciţiului:
 
ΔVA va  Qe1  va1  va 0  400.330,00 lei
2.1) Influenţa modificării structurii producţiei:
 
ΔVAg i  Qe1  va rec  va 0  457.520,00 lei
2.2) Influenţa modificării valorii adăugate la 1 leu producţie pe tipuri de produse:
 
ΔVA va i  Qe1  va1  va rec  -57.190,00 lei
Având în vedere sistemul de factori care a stat la baza analizei valorii adăugate (VA),
precum şi în conformitate cu necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită, o
apreciere de ansamblu referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare
următoarele constatări: valoarea adăugată a înregistrat faţă de anul precedent o creştere cu
945.730,00 lei, adică în procente cu 32,77%. Creşterea valorii adăugate s-a datorat atât acţiunii
favorabile a factorului cantitativ – valoarea producţiei exerciţiului, cât şi a factorului calitativ –
valoarea adăugată la 1 leu producţia exerciţiului.
Explicarea şi aprecierea argumentată a sensului şi intensităţii acţiunii celor doi factori direcţi
asupra dinamicii valorii adăugate trebuie să ia în considerare atât conexiunile şi mecanismele
sistemului cauzal în care au fost antrenaţi, cât mai ales necesitatea creşterii economice în condiţii de
eficienţă sporită. Influenţa pozitivă de 545.400,00 lei exercitată de către producţia exerciţiului
asupra dinamicii valorii adăugate trebuie explicată în corelaţie cu contribuţia avută de
productivitatea muncii şi fondul total de timp muncit. La creşterea valorii adăugate, au contribuit
atât productivitatea muncii (245.100,00 lei), cât şi timpul total lucrat având un impact pozitiv
(300.300,00 lei). Factorii indirecţi care au dus la evoluţia pozitivă a fondului de timp lucrat sunt
numărul mediu de salariaţi şi numărul de ore/salariat. Indicele de creştere al valorii adăugate de
131,77% a fost superior indicelui de creştere a producţiei exerciţiului (118,90%). Un asemenea
decalaj dintre ritmul de creştere a celor doi indicatori confirmă că întreprinderea studiată şi-a luat
măsuri nu numai în ceea ce priveşte creşterea volumului fizic al producţiei, ci şi în ceea ce priveşte
raţionalizarea consumurilor externe la nivelul minim care să permită păstrarea calităţii produselor
finite.
Se constată că a crescut ponderea produselor cu o valoare adăugată la 1 leu producţie în
perioada luată ca bază de comparaţie mai mare decât media înregistrată la nivel de întreprindere în
baza de comparaţie, exercitând o influenţă pozitivă de 457.520,00 lei asupra valorii adăugate.
Totodată, la principalele categorii de produse, valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului a
scăzut, situaţie nefavorabilă, reflectată într-o reducere a valorii adăugată cu 57.190,00 lei.
35
T2-10. Pe baza informaţiilor din tabelul următor:

Nr. crt. Indicatori Prevăzut Realizat
1 Producţia exerciţiului (Qe) mii lei 1.500 1.800
2 Consumuri intermediare 300 450
3 Numărul mediu de salariaţi (N) 80 72
4 Fondul de timp de muncă (Tm) - ore 192.000 180.000
Cu ajutorul analizei factoriale a valorii adăugate, influenţa modificării timpului mediu de muncă
pe salariat asupra modificării valorii adăugate este în valoare de:
a) 4,36 mii lei
b) 45 mii lei
c) -28,2 mii lei
d) 3,68 mii lei
T2-11. În modelul de analiză a valorii adăugate, factorii de gradul I sunt:

a) fondul de timp de muncă, productivitatea medie orară;
b) valoarea producţiei exerciţiului, valoarea adăugată ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului pe
produse;
c) valoarea producţiei exerciţiului, valoarea medie adăugată ce revine la 1 leu producţie a
exerciţiului;
d) fondul de timp de muncă, productivitatea medie orară.
36
Nr. Răspuns
test
T2-1. b)
T2-2. Nivelul de realizare a indicatorului valoric aferent perioadei curente se situează cu mult
sub nivelul celor ale perioadei de referinţă, semnificând o deteriorare a activităţii de
producţie şi comercializare.
Evoluţia raportului dintre Producţia vândută şi Producţia marfă fabricată indică creşterea
stocurilor de produse finite.
Evoluţia raportului dintre Producţia marfă fabricată şi Producţia exerciţiului indică
creşterea stocurilor de producţie neterminată.
T2-3. b)
T2-4. b)
T2-5.  CA n   39,40 
R   n1  1  100   61  1  100  10,83%
 CA 0   23,56 
T2-6. c)
T2-7. a)
T2-8. b)
T2-9. d)
T2-10. b)
T2-11. b)


Bucureşti;
Bucureşti;
5. Robu, V., Anghel, I., Șerban, E.C. (2014). Analiza economico-financiară a firmei, Editura
Economică, Bucureşti
37
Unitatea de învăţare 3
ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL AGENTULUI
ECONOMIC – ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru analiza resurselor umane şi identificarea direcţiilor
de acţiune pentru creşterea eficienţei economice a întreprinderii;
 veţi evaluarea calitatea resurselor umane, ca sursă de performanţă;
 veţi identifica direcţiile de acţiune pentru utilizarea eficientă a resurselor umane existente la
nivel de întreprindere

3.1. Analiza cantitativă a forţei de muncă
3.2. Analiza structurală a forţei de muncă
3.3. Analiza comportamentului forţei de muncă
3.4. Analiza utilizării factorului uman
3.4.1. Analiza utilizării extensive a factorului uman
3.4.2. Analiza utilizării intensive a factorului uman
3.4.2.1. Analiza productivităţii muncii
3.4.2.2. Analiza profitului pe salariat
Bibliografie
3.1. Analiza cantitativă a forţei de muncă
Forţa de muncă este o activitate specific umană – fizică şi/sau intelectuală,

Definiţie simplă şi/sau complexă, indiferent de cadrul instituţional în care aceasta are
loc – prin care oamenii îşi folosesc aptitudinile, cunoştinţele şi experienţele,
ajutându-se în acest scop de unelte şi instrumente corespunzătoare, mobilul
ei fiind asigurarea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor lor imediate şi de
perspectivă.
Factorul uman poate fi evidenţiat prin analiza pe planurile cantitativ, structural şi calitativ,
precum şi din punct de vedere al mobilităţii, stabilităţii şi utilizării lui.
Din punct de vedere cantitativ, munca trebuie analizată în primul rând în legătură cu
populaţia, cu factorul demografic în general. Indicatorii utilizaţi în analiza cantitativă a forţei de
muncă sunt:
 numărul maxim de salariaţi adică limita superioară în care se poate înscrie firma stabilită în
funcţie de volumul de activitate şi de productivitatea medie a muncii;
 numărul mediu de salariaţi se calculează ca o medie aritmetică simplă a efectivului zilnic de
salariaţi;
38
 numărul mediu de personal - la indicatorul de mai sus se adaugă şi persoanele angajate cu
contract de prestări servicii, colaborare, convenţie.
 numărul de salariaţi la un moment dat cuprinde toţi salariaţii angajaţi cu contracte
individuale de muncă, pe durată determinată sau nedeterminată (inclusiv persoanele aflate în
concedii medicale, concedii de maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav, pentru
creşterea copilului până la doi ani, în concedii de odihnă, în concedii fără plată, în greve,
învoiţi etc.), existenţi la un moment dat (începutul sau sfârşitul anului).
 numărul de personal la un moment dat include, pe lângă salariaţi, şi persoanele cu contract
de prestări servicii, colaborare, convenţie.
3.2. Analiza structurală a forţei de muncă

Din punct de vedere structural, potenţialul uman poate fi grupat cu ajutorul următoarelor
criterii:
1. după vârstă (sub 25 ani, 26-35 ani, 36-45 ani, 46-55 ani, peste 55 ani);
2. după vechimea în întreprindere (sub 1 an, 2-5 ani, 5-10 ani,....);
3. după sex (masculin, feminin);
4. după pregătirea profesională:
- muncitori (calificaţi, necalificaţi);
- personal de specialitate (studii medii, superioare);
- personal tehnic-administrativ (studii medii, superioare);
- personal de conducere;
 după funcţiile întreprinderii (cercetare-dezvoltare, producţie, comercială, personal,
financiar-contabilă).
3.3. Analiza comportamentului forței de muncă

Se realizează cu ajutorul unor indicatori specifici:
a) Indicatori ai mobilităţii forţei de muncă:
 indicatori ai circulaţiei forţei de muncă:
- coeficientul mediu al intrărilor de personal;
- coeficientul mediu al ieşirilor de personal;
- coeficientul mediu al mişcării totale;
 indicatori ai fluctuaţiei forţei de muncă;
b) indicator ai stabilităţii forţei de muncă;
Aşa cum se observă, s-a făcut o distincţie clară între circulaţia şi fluctuaţia forţei de muncă.
Circulaţia reprezintă mişcarea personalului unei întreprinderi, în cursul unei perioade, atât din
punctul de vedere al intrărilor, cât şi al ieşirilor din cauze normale (transfer, boală, pensionare,
deces, invaliditate, studii, obligaţii cetăţeneşti etc). Fluctuaţia forţei de muncă reprezintă un
fenomen anormal, care se referă la ieşirile din întreprindere prin desfacerea contractului de muncă,
ca urmare a încălcării prevederilor contractului de muncă sau în urma demisiilor.
I
1. Coeficientul mediu al intrărilor de personal: Ci =
NP
unde:
I – total intrări de personal în cursul perioadei;
Np – numărul mediu de personal.
E
2. Coeficientul mediu al ieşirilor de personal: Ce =
NP
39
unde:
E – total ieşiri de personal (din cauze normale) în cursul perioadei.
IE
3. Coeficientul mediu al mişcării totale de personal: Cm =
NP
E
4. Coeficientul fluctuaţiei forţei de muncă: Cf = N
NP
unde:
En – total ieşiri de personal din motive nejustificate, în cursul perioadei.
5. Coeficientul stabilităţii: CS = 1- Cm
3.4. Analiza utilizării factorului uman

Utilizarea forţei de muncă poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:
 din punct de vedere extensiv, caz în care se urmăreşte utilizarea timpului de muncă;
 din punct de vedere intensiv, caz în care se au în vedere indicatorii ce reflectă eficienţa utilizării
forţei de muncă
 din punct de vedere al costului utilizării factorului uman.
3.4.1. Analiza utilizării extensive a factorului uman
Aprecierea utilizării extensive a factorului uman de care dispune o societate comercială

presupune analiza şi diagnosticul folosirii timpului de muncă.
Principalele categorii noţionale corespunzătoare timpului de muncă sunt1:
 fondul de timp calendaristic (TC) determinat prin multiplicarea numărului mediu de salariaţi cu
numărul de zile calendaristice ale perioadei luate în considerare;
 fondul de timp maxim disponibil (TMD) obţinut prin deducerea din valoarea fondului de timp
calendaristic a fondului de timp corespunzător zilelor libere de la finele săptămânii, a
sărbătorilor legale şi respectiv a numărului de zile de concedii de odihnă;
 timpul efectiv lucrat (TL) se referă la timpul de muncă utilizat de către salariaţi în scopul
desfăşurării activităţii profesionale;
 timpul nelucrat din cauze justificate (TNJ) cum ar fi timpul afectat concediilor medicale,
concediilor pentru creşterea şi îngrijirea copilului, zilele libere acordate pentru evenimente
deosebite din viaţa angajatului (căsătorie, deces în familie, etc.), opriri accidentale ale
proceselor productive (pene de curent, etc.)
 timpul nelucrat din cauze nejustificate (TNN) respectiv timpul de muncă nerenumerat generat
de absenţe nemotivate, greve, concedii fără plată.
Analiza statică şi dinamică a timpului de muncă implică utilizarea următorului sistem de

indicatori:
a) gradul de utilizare a fondului de timp calendaristic (GTC):
Fond de timp efectiv lucrat
GTC   100
Fond de timp calendaristic
b) gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (GTMD):
1
Vâlceanu Ghe., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Ed. a II-a, București,
2005, pag. 123
40
Fond de timp efectiv lucrat
GTMD   100
Fond de timp maxim disponibil
c) gradul de neutilizare a fondului de timp maxim disponibil (GNTMD):
Fond de timp maxim disponibil  Fond de timp efectiv lucrat
GNTMD   100
Fond de timp maxim disponibil
GNTMD  100  Gradul de utilizare a fondului de timp max im disponibil

d) gradul de utilizare a duratei medii a zilei de lucru (GZL):
durata efectivã a zilei de lucru
GZL   100
durata normatã a zilei de lucru
3.4.2. Analiza utilizării intensive a factorului uman
Indicatorii clasici folosiţi pentru aprecierea utilizării intensive a forţei de muncă sunt
productivitatea muncii şi profitul pe salariat.
3.4.2.1. Analiza productivităţii muncii
În practică, pentru analiza productivităţii se utilizează un sistem de indicatori prin care se

exprimă fie cantitatea de produse obţinute cu un anumit consum de munca, fie consumul de muncă
efectuat pentru obţinerea unei unităţi de produs .
Productivitatea muncii este definită de către Organizaţia de Cooperare

Definiţie Economică şi Dezvoltare (OECD ) ca fiind raportul dintre un indicator de
rezultat (efect) şi unul de potenţial.
La nivel macroeconomic, ca indicatori de rezultate se utilizează produsul

intern brut (PNB) sau valoarea adăugată brută, exprimarea realizându-se în
preţuri constante. Cele mai uzuale forme de măsurare a potenţialului sunt
prin intermediul numărului de ore lucrate (T) sau a numărului de personal
utilizat (Ns).
La nivel microeconomic, ca indicatori de rezultate se utilizează: producţia marfă fabricată

(Qf), producţia exerciţiului (Qex), cifra de afaceri (CA) şi valoarea adăugată (VA).
Productivitatea muncii poate îmbrăca mai multe forme, în funcţie de următoarele criterii:
a) După intervalul de timp luat în considerare :
Qf
- productivitatea medie anuală Wa 
Ns
Qf Qf
- productivitatea medie zilnică Wz  
Ns  Nz T
Qf Qf
- productivitatea medie orară Wz  
Ns  Nz  Nh T
b) După forma de exprimare:
- productivitate exprimată în unităţi fizice;
- productivitate exprimată sub formă valorică.
41
Cea mai răspândită formă este cea valorică deoarece permite generalizarea nivelului şi a
dinamicii acesteia, precum şi realizarea de corelaţii între diversele laturi ale activităţii.
c) După aria de cuprindere a factorilor de producţie:
- productivitate parţială, care corespunde unui singur factor de producţie, considerată a fi la
originea producţiei, precum şi a modificării acesteia (Figura 2.1);
- productivitate globală care exprimă eficienţa agregată a tuturor factorilor de producţie
implicaţi în generarea unui rezultat. Aceasta ilustrează performanţa în ansamblu a factorilor
de producţie din combinarea cărora se obţine efectul economic.
M
PRODUCTIVITATEA E
MUNCII D
I
E
PRODUCTIVITATEA PRODUCTIVITATEA
S
PARŢIALĂ (RANDAMENTUL)
A
CAPITALULUI
U
M
FORMELE RANDAMENTUL A
PRODUCTIVITĂŢII PĂMÂNTULUI R
G
I
N
A
L
PRODUCTIVITATEA Ă
GLOBALĂ
Figura 3.4-1: Formele productivităţii muncii în funcţie de aria de cuprindere a factorilor de producţie
În scopul identificării rezervelor de creştere a productivităţii muncii se impune analiza

factorială a acesteia. Modelul pe baza căruia putem analiza productivitatea muncii din punct de
vedere factorial este:
Wa  Nz  Nh  Wh
Aplicaţie privind analiza productivităţii medii anuale a muncii

Tabel 3-1
Nr. Indicatori UM Perioada Perioada
crt. precedentă curentă
1 Cifra de afaceri lei 11.267.880 10.299.705
2 Numărul mediu de salariaţi pers 104 85
3 Numărul mediu de zile lucrate zile 233 239
4 Numărul mediu de ore lucrate zilnic ore 7,5 7,8
5 Productivitatea medie anuală lei/sal 108.345,00 121.173,00
6 Productivitatea medie zilnică lei/zi 465 507
7 Productivitatea medie orară lei/oră 62 65
8 Productivitatea medie orară recalculată lei/oră - 63
42
Nz
Wa Nh
Wz gi
Wh
Whi
Modificarea productivităţii medii anuale:

ΔWa  Wa 1  Wa 0  12.828 lei /sal
1. Influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate:

Δ Nz  ( Nz1  Nz 0 )  Wz 0  2.790 lei /sal
2. Influenţa modificării productivităţii medii zilnice:
Δ Wz  Nz1  ( Wz1  Wz 0 )  10.038 lei /sal
2.1 Influenţa modificării numărului mediu de ore lucrate zilnic
Δ Nh  Nz1  ( Nh 1  Nh 0 )  Wh 0  4.445,50 lei /sal
2.2. Influenţa modificării productivităţii medii orare
Δ Wh  Nz1  Nh 1  ( Wh1  Wh 0 )  5.592,60 lei /sal
2.2.1. Influenţa modificării structurii activităţii
Δgi  Nz1  Nh1  ( Wh rec  Wh 0 )  1.864,20 lei /sal
2.2.2. Influenţa modificării productivităţii medii orare pe activităţi
Δwhi  Nz1  Nh 1  ( Wh 1  Wh rec )  3.728,40 lei /sal
În perioada analizată se constată o creştere a productivităţii medii anuale cu 12.828 lei /sal,
toţi factorii de influenţă contribuind în mod pozitiv la modificarea acesteia. Astfel creşterea
numărului de zile lucrate de la 233 la 239 a determinat majorarea productivităţii medii anuale a
muncii cu 2.790 lei /sal. De remarcat că majorarea productivităţii anuale s-a realizat şi pe baza
creşterii productivităţii medii zilnice cu 10.038 lei /sal, care reprezintă peste 78% din modificarea
totală a productivităţii muncii.
În plus, majorarea numărului de ore lucrate zilnic, de la 7,5 la 7,8 a însemnat apropierea d e
normalitate, conducerea societăţii fiind conştientă de faptul că va exista în permanenţă un număr de
ore care nu vor fi efectiv lucrate. Astfel, creşterea numărului de ore lucrate a determinat majorarea
productivităţii anuale a muncii cu 4.445,50 lei /sal. Productivitatea orară care a crescut cu
aproximativ 5 %, contribuind la modificarea productivităţii anuale cu 5.592,60 lei /sal. Acest lucru a
fost posibil prin conştientizarea procesului de muncă, utilizarea eficientă a mijloacelor de producţie.
Structura activităţilor a determinat creşterea productivităţii medii anuale a muncii cu
1.864,20 lei datorită creşterii ponderii activităţilor la care se înregistrează o productivitate orară mai
mare decât media înregistrată la nivel de întreprindere în perioada precedentă.
Totodată, la principalele activităţi productivitatea orară a crescut, situaţie favorabilă,
reflectată într-o creştere productivităţii medii anuale a muncii cu 3.728,40 lei.
Deşi, în sens restrâns productivitatea muncii reflectă eficienţa utilizării factorului uman, în
mod evident, nivelul său este consecinţa acţiunii unui ansamblu de factori, inclusiv a celui material.
Un studiu cu privire la dezvoltarea industriei şi creşterea performanţelor efectuat în Marea
Britanie a concluzionat: “Factorii care influenţează productivitatea muncii sunt aceeaşi care
influenţează performanţele la nivelul global al unei firmei. Aceştia includ:
43
 factori fizici şi organici, locaţia, factori tehnologici;
 valori culturale, atitudini specifice individului, factori motivaţionali şi comportamentali;
 factori internaţionali – de exemplu gradul de inovaţie şi eficienţă al managerilor şi respectiv
acţionarilor firmelor cu capital străin;
 mediul politico-legislativ, precum şi capacităţile manageriale;
 nivelul de flexibilitate pe piaţa internă a muncii şi recompensele individuale şi sistemul de
salarizare, eficienţa demonstrată în procesul de recrutare, pregătire şi comunicare cu resursele
umane, sistemul de stimulente practicat.”2
Principalele căi de majorare a productivităţii muncii pot fi sintetizate conform schemei de

mai jos3:
Rezerve de creştere a
productivităţii muncii
Promovarea progresului tehnic Promovarea managementului Rezerve legate de acţiunea

performant factorilor bio-psiho-sociali
Dezvoltarea şi modernizarea - Recrutarea şi folosirea raţională - Factori biologici: vârstă, sex,

tehnologiilor utilizate a resurselor umane stare de sănătate
- Creşterea nivelului de calificare - Factori psihologici:
profesională a angajaţilor aptitudini, vointă, atitudinea
- Prefecţionarea formelor de faţă de muncă
cointeresare materială - Factori sociali: crearea
- Normarea ştiinţifică a muncii condiţiilor pentru
desfăşurarea activităţilor
sociale, politice şi spirituale
- Folosirea completă a timpului de

muncă
- Aprovizionarea ritmică cu materii
prime, materiale, semifabricate
Figura 3.4-2 Principalele căi de majorare a productivităţii muncii
Dacă avem în vedere obiectivul strategic al firmei respectiv maximizarea valorii

acţionarilor, atunci indicatorul productivitatea muncii prezintă dezavantajul neconectării directe cu
obiectivul menţionat.
2
Manufacturing În Britain, A Survey Of Factors Affecting Growth & Performance, ISR/Google Books, ediția a 3-a
revizuită, 2003, pag. 58
3
Niculescu M. , Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1997, pag. 112, figură adaptată
44
Pentru a elimina acest neajuns se poate utiliza indicatorul profit (brut sau net) obţinut în
medie pe salariat.
T3-1. În analiza productivităţii medii anuale a muncii cunoaştem următorii indicatori:

Nr. Indicatori UM Prevăzut Realizat
crt.
1. Producţia marfă fabricată lei 4.300.000,00 4.600.000,00
2. Numărul mediu de personal pers 26,00 24,00
3. Timpul total lucrat (zile) zile 10.080,00 10.350,00
4. Timpul total lucrat (ore) ore 80.640,00 80.730,00
Influenţa modificării productivităţii medii orare asupra productivităţii medii anuale a muncii
este:
a) 31.738 lei/sal
b) 29.713 lei/sal
c) 38.786 lei/sal
d) 26.282 lei/sal
T3-2. Influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate de un salariat asupra productivităţii
medii anuale cu semnul „+” semnifică:
a) creşterea numărului de zile lucrate ca efect al diminuării absenţelor nemotivate şi efectuării de
ore suplimentare în conformitate cu legislaţia românească determină creşterea eficienţei
economice a întreprinderii;
b) creşterea numărului mediu de zile lucrate de un salariat a determinat creşterea productivităţii
medii anuale;
c) creşterea numărului mediu de zile lucrate ca urmare a reducerii numărului mediu de salariaţi a
determinat creşterea productivităţii medii anuale;
d) creşterea productivităţii medii anuale a influenţat pozitiv timpul mediu de muncă al unui
salariat;
e) creşterea numărului de ore lucrate în medie de un salariat a determinat creşterea numărului
mediu de zile şi indirect a productivităţii medii anuale.
T3-3. Influenţa modificării productivităţii medii zilnice asupra productivităţii medii anuale este dată
de următoarea relaţie :
a) Ns1  Nz1  Nh1  Wh1  Ns0  Nz0  Nh0  Wh0
b) Nz1  Nh1  Wh1  Nz0  Nh0  Wh0
c) Ns1  Nh1  Wh1  Ns1  Nh1  Wh0
d) Nz1  Wz1  Nz1  Wz0
45
3.4.2.2. Analiza profitului pe salariat
Modele prin intermediul cărora putem analiza profitul pe salariat sunt următoarele:
P Qf CA P CA
     Wa (Qf)   pr
Ns Ns Qf CA Qf
P CA P
    Wa (CA)  pr
Ns Ns CA
P T CA P
     t  Wh (CA)  pr
Ns Ns T CA
P Mf Mf' CA P
    
Ns Ns Mf M f' CA
unde:
P = profitul brut sau net;
N s = numărul mediu de salariaţi;
Qf = producţia marfă fabricată;
CA = cifra de afaceri;
W a (Qf ) = productivitatea medie anuală a muncii calculată pe baza producţiei marfă fabricată;
pr = profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri;
W a (CA) = productivitatea medie anuală a muncii calculată pe baza cifrei de afaceri;
t = fondul de timp de muncă aferent unui salariat, exprimat în ore;
Mf = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
Mf ' = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive;
CA
Qf = gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată;
Mf
N s = gradul de înzestrare tehnică a muncii;
Mf '
Mf = ponderea mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe;
CA
Mf ' = randamentul mijloacelor fixe direct productive.
Pr Qf CA Pr
    Wa  β  pr  t  Wh  β  pr
Ns Ns Qf CA
Aplicaţie privind analiza profitului pe salariat

Tabel 3-2
46
1 Producţia marfă fabricată lei 3.780.000,00 4.864.000,00
2 Volumul efectiv al producţiei vândute:
3  exprimat pe bază de preţuri lei 4.158.000,00 4.620.800,00
4  exprimat pe bază de costuri lei 3.742.200,00 4.112.512,00
5 Volumul efectiv al producţiei vândute:
6  exprimat pe bază de preţuri prevăzute lei - 3.738.647,27
7  exprimat pe bază de costuri prevăzute lei - 3.879.728,30
8 Numărul de salariaţi pers 30,00 32,00
9 Timpul mediu lucrat de un salariat ore 1.800,00 1.900,00
10 Profit aferent cifrei de afaceri lei 415.800,00 508.288,00
11 Productivitatea anuală muncii (Qf) lei 126.000,00 152.000,00
12 Productivitatea orară muncii (Qf) lei 70,00 80,00
13 Gradul de valorificare al producţie fabricate 1,10 0,95
14 Profit la un leu cifra de afaceri lei 0,10 0,11
15 Profit pe salariat lei/pers 13.860,00 15.884,00
t
Wa
Wh
Pr β
Ns
g
pr
p
Modificarea totală a profitului pe salariat

Pr Pr Pr
Δ  1  0  2.024 lei/sal
Ns Ns1 Ns 0
1. Influenţa modificării productivităţii medii anuale:
ΔWa  (Wa1  Wa 0 )  β 0  pr0  2.860 lei/sal
1.1. Influenţa modificării timpului lucrat de un salariat
Δt  (t1  t 0 )  Wh1  β 0  pr0  770 lei/sal
1.2. Influenţa modificării productivităţii medii orare
Δ wh  t 1  ( Wh1  Wh 0 )  β 0  pr 0  2.090 lei/sal
2. Influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei fabricate
Δ  Wa1  (β1  β 0 )  pr 0  -2.280 lei/sal
3. Influenţa modificării profitului la un leu cifră de afaceri
Δ pr  Wa 1  β1  (pr1  pr 0 )  -1.440 lei/sal
3.1. influenţa modificării structurii producţiei vândute:
Δg  Wa1  β1  (pr'  pr 0 )  -19.890 lei/sal
47
qv1c0
unde pr '  1 
qv1 p0
3.2. influenţa modificării preţurilor medii de vânzare:
Δp  Wa 1  β1  (pr"  pr ' )  28.607 lei/sal
qv1c0
unde pr"  1 
qv1 p1
3.3. influenţa modificării costurilor unitare:
Δc  Wa1  β1  (pr1  pr" )  -7.274 lei/sal
În perioada analizată se constată o creştere a profitului pe salariat cu 2.024 lei /sal, din toţi
factorii de influenţă, doar productivitatea medie anuală a muncii, ca factor de gradul întâi,
contribuind în mod pozitiv la modificarea acesteia. Restul factorilor au avut o influenţă negativă
asupra profitului pe salariat. Astfel creşterea productivităţii medii anuale de la 126.000 la 152.000 a
determinat majorarea profitului pe salariat cu 2.860 lei /sal. De remarcat că majorarea
productivităţii anuale s-a realizat şi pe baza creşterii numărului de ore lucrate de un salariat şi pe
baza creşterii productivităţii medii orare. În acest sens creşterea numărului de ore lucrate de la 1.800
la 1.900 a determinat majorarea profitului pe salariat cu 770. în acelaşi mod a contribuit şi creşterea
productivităţii medii orare, care a înregistrat o modificare asupra profitului pe salariat de 2.090
lei/sal.
Gradul de valorificare a producţiei fabricate care a scăzut de la 1,1 la 0,95 pe fondul lipsei
unei politicii de lichidare a stocurilor existente. Chiar dacă gradul de valorificare a înregistrat o
diminuare, se observă creşterea cifrei de afaceri, existând în continuare o piaţă de desfacere pentru
produsele comercializate.
Mai mult, se observă o creştere a eficienţei întregii activităţi, prin faptul că se înregistrează o
creştere a profitului la un leu cifră de afaceri de la 0,10 la 0,11. Această modificare a determinat
majorarea profitului pe salariat cu 1.444 lei/sal.
Structura cifrei de afaceri a influenţat profitul pe salariat în sensul scăderii cu 19.890 lei
situaţie care se explică prin diminuarea ponderii produselor vândute la care s-au prevăzut rate ale
rentabilităţii comerciale mai mari decât rata medie comercială prevăzută pe total întreprindere şi
creşterea ponderii produselor la care s-au programat rate de rentabilitate prevăzute mai mici decât
rata medie comercială programată pe întreprindere.
Preţurile de vânzare au fost mai mari faţă de nivelul din perioada precedentă cu 10% şi au
determinat creşterea profitului pe salariat cu 28.607 lei.
Costurile complete unitare au exercitat o influenţă negativă asupra profitului pe salariat
determinând scăderea acestuia cu 7.274 lei, situaţie determinată de depăşirea costurilor produselor
ce deţin ponderea principală în totalul vânzărilor. Influenţa costurilor se apreciază ca justificată cu
condiţia ca efortul suplimentar făcut să fi fost recuperat pe seama preţurilor de vânzare, ca urmare a
obţinerii unor produse superioare din punct de vedere calitativ.
T3-4. În analiza profitului pe salariat cunoaştem următorii indicatori:
48
crt.
1. Numărul mediu de personal pers 22 25
2. Producţia marfă fabricată lei 2.750.000 3.500.000
3. Cifra de afaceri lei 2.475.000 3.850.000
4. timp lucrat de o persoana ore 1.923 1.944
5. Profitul aferent cifrei de afaceri lei/pers 297.000 423.500
Influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei fabricate asupra profitului pe
salariat este:
a) 11.637 lei/sal
b) 1.620 lei/sal
c) 3.360 lei/sal
d) 1.470 lei/sal
T3-5. Raportul dintre producţia marfa fabricată şi numărul mediu de salariaţi defineşte:
a) eficienţa folosirii producţiei marfă
b) randamentul muncii
c) modificarea stocurilor de marfă
d) productivitatea muncii
Nr. Răspuns
test
T3-1. a)
T3-2. b)
T3-3. d)
T3-4. c)
T3-5. d)

49

Bucureşti;
Bucureşti;
50
ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL AGENTULUI
ECONOMIC – ANALIZA GESTIUNII MIJLOACELOR FIXE,
ANALIZA GESTIUNII STOCURILOR
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru analiza resurselor materiale şi identificarea
direcţiilor de acţiune pentru creşterea eficienţei economice a întreprinderii;
 veţi evaluarea calitatea potenţialului tehnic, ca sursă de performanţă;
 veţi identifica direcţiile de acţiune pentru utilizarea eficientă a resurselor materiale ale
întreprinderii.

4.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
4.1.1. Analiza dinamicii mijloacelor fixe
4.1.2. Analiza stării şi structurii mijloacelor fixe
4.1.3. Analiza utilizării imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe)
4.2. Analiza gestiunii stocurilor
4.2.1. Analiza dinamicii stocurilor
4.2.2. Analiza structurii stocurilor
4.2.3. Analiza utilizării resurselor materiale
Bibliografie
Resursele materiale constituie o parte din ansamblul intrărilor în sistemul

Definiţie întreprindere, care prin combinare şi comensurare concură la realizarea
ieşirilor reprezentând bunuri şi servicii destinate pieţei.
4.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe

Analiza gestiunii mijloacelor fixe vizează:
 dinamica (mişcarea) mijloacelor fixe;
 starea şi structura mijloacelor fixe;
 utilizarea mijloacelor fixe.
4.1.1. Analiza dinamicii mijloacelor fixe
Mişcarea mijloacelor fixe se concretizează în creşteri de valoare prin achiziţie, producţie (în
cazul construcţiilor), aport, donaţii şi în reduceri de valoare prin cedare, casare, alte dezinvestiţii în
imobilizări corporale. Mişcarea mijloacelor fixe se apreciază cu ajutorul unor coeficienţi ce
evidenţiază creşterile şi reducerile valorii imobilizărilor corporale în raport cu valoarea totală a
51
imobilizărilor, precum:
 coeficientul intrărilor de mijloace fixe ( K I ) – evidenţiază efortul întreprinderii de
menţinere şi creştere a potenţialului tehnic
I
KI 
Mf
Unde
I = valoarea intrărilor de mijloace fixe;
Mf = valoarea mijloacelor fixe totale.
Atunci când valorile acestui coeficient tind spre 1 sau sunt mai mari decât 1 înseamnă că
politica de investiţii este specifică primei faze a ciclului de viaţă a întreprinderii sau perioadei de
creştere şi expansiune a întreprinderii.
 coeficientul ieşirilor de mijloace fixe ( K E ) – evidenţiază procesul de dezinvestire, fie ca

urmare a ineficienţei menţinerii mijlocului fix în procesul de producţie prin diminuarea
parametrilor funcţionali, fie ca urmare a inutilităţii acestuia în procesul de producţie
respectiv:
E
KE 
Mf
unde:
E = valoarea ieşirilor de mijloace fixe
 coeficientul mişcării totale ( K MT ) - evidenţiază fluxurile totale ale mijloacelor fixe în

perioada analizată
IE
K MT 
Mf
4.1.2. Analiza stării şi structurii mijloacelor fixe
Starea şi structura mijloacelor fixe presupune:

- analiza stării mijloacelor fixe, care se face cu ajutorul următorilor indicatori:
 coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (Kr):

Inv
Kr   100
Mf
unde:
Inv = investiţiile efectuate în mijloace fixe.
Investiţiile efectuate în mijloace fixe pot fi: investiţii de înlocuire, investiţii de dezvoltare,
investiţii de modernizare etc.
Dacă acest raport înregistrează valori crescătoare înseamnă că întreprinderea este
preocupată de dezvoltare, asigurarea compatibilităţii între mijloacele fixe din dotare şi obiectivele
strategice de atins.
 gradul de uzură a mijloacelor fixe (Gu):

DC
Gu   100
DNF
unde:
DC= durata consumată;
52
DNF= durata normală de funcţionare.
- analiza structurii mijloacelor fixe pe baza următorilor indicatori:
 coeficientul de structură pe categorii de mijloace fixe (Ks):

Mfi
Ks   100
Mf
unde:
Mfi = valoarea mijloacelor fixe pe categorii de mijloace fixe
 compoziţia tehnologică a capitalului fix ( K T ) – reflectă ponderea mijloacelor fixe direct

productive în totalul mijloacelor fixe, respectiv contribuţia echipamentelor, instalaţiilor şi a
altor mijloace fixe care participă activ la procesul productiv. Se recomandă ca acest raport să
aibă valori cât mai apropiate de 1.
Mf'
KT  ,
Mf
unde:
Mf’= valoarea medie anuală a mijloacelor fixe active;
4.1.3. Analiza utilizării imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe)
Principalul indicator cu putere informaţională în aprecierea utilizării mijloacelor fixe îl

constituie gradul de utilizare a capacităţii de producţie (Gcp):
Qef
Gcp   100
Qmax
unde:
Qef – producţia efectivă realizată;
Qmax – capacitatea maximă de producţie.
Acest indicator este deosebit de important atât în procesul de dimensionare a investiţiilor,

cât şi pentru asigurarea rentabilităţii activităţii. În acest sens se calculează gradul minim de utilizare
a capacităţii de producţie (Gmincp), respectiv nivelul la care cheltuielile fixe şi variabile sunt
acoperite integral.
Qmin
Gmincp   100
Qmax
La rândul său, producţia minimă necesară a fi obţinută este nivelul corespunzător punctului
critic al rentabilităţii (pragul de rentabilitate), exprimat în unităţi fizice:
F
Q min 
pv  cv
unde:
F – suma cheltuielilor fixe (convenţional constante);
pv – preţ unitar de vânzare;
cv – cheltuieli variabile pe produs.
53
Situaţiile ipotetice ce rezultă din compararea gradului minim de utilizare a capacităţii de
producţie cu nivelul maxim al acesteia fundamentează opţiunile posibile pentru firmă:
 dacă Gmincp < Qmax atunci se impun măsuri în vederea creşterii gradului de utilizare prin
valorificarea tuturor rezervelor, reducerea timpilor morţi, aprovizionarea ritmică cu materii
prime, materiale, semifabricate şi utilităţi, etc.;
 dacă Gmincp > Qmax atunci este necesar un management riguros al costurilor pentru
diminuarea atât a cheltuielilor variabile, cât şi a celor fixe. Dacă acest management se aplică iar
gradul minim de utilizare este în continuare superior capacităţii maxime de producţie, atunci se
poate avea în vedere realizarea de investiţii concretizate în majorarea capacităţii de producţie cu
condiţia ca nivelul cererii existente pe piaţă să susţină producţia suplimentară ce va fi realizată.
Efectuarea la timp şi de calitate a reviziilor curente, reparaţiilor curente şi capitale a

mijloacelor fixe, modernizarea echipamentelor productive constituie principalele pârghii prin care
se poate maximiza gradul de utilizare a dotării tehnice (Gdt).
În ceea ce priveşte gradul de utilizare a timpului maxim de funcţionare (Gt) măsurile
adoptate vizează reducerea sau chiar eliminarea întreruperilor accidentale, asigurarea aprovizionării
ritmice cu materii prime şi materiale, evitarea conflictelor spontane de muncă, asigurarea cu
comenzi, etc.
Aprecierea eficienţei utilizării mijloacelor fixe se realizează pe baza unui sistem corelat al
efectelor (producţia marfă fabricată, cifra de afaceri, valoarea adăugată, profitul) cu eforturile
(valoarea medie a mijloacelor fixe, valoarea medie a mijloacelor fixe active). În funcţie de
specificul activităţii, pe baza unor indicatori proprii, se pot determina rate de eficienţă specifice,
printre care menţionăm:
 eficienţa mijloacelor fixe exprimată în funcţie de producţia obţinută destinată vânzării
(marfă):
Qf Mf' Q max Qf
 1000    1000
Mf Mf Mf' Q max
 eficienţa mijloacelor fixe exprimată în funcţie de cifra de afaceri:
CA Mf' Qf CA
 1000     1000
Mf Mf Mf' Qf
 eficienţa mijloacelor fixe exprimată în funcţie de profitul aferent cifrei de afaceri:
P Mf' Qf CA P
 1000      1000
MF Mf Mf' Qf CA
Aplicaţie privind analiza eficienţei mijloacelor fixe în funcţie de producţia

obţinută destinată vânzării
Tabel 4-1
1 Producţia marfă fabricată lei 900.000 1.237.600
2 Capacitatea maximă de producţie lei 1.200.000 1.547.000
3 Valoarea medie a mijloacelor fixe lei 250.000 260.000
4 Valoarea medie a mijloacelor fixe direct productive lei 150.000 182.000
5 Eficienţa mijloacelor fixe (Qf la 1000 Mf) lei 3.600,00 4.760,00
6 Ponderea mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe 0,60 0,70
7 Randamentul maxim al mijloacelor fixe productive lei 8,00 8,50
54
8 Gradul de utilizare al capacităţii maxime de producţie 0,75 0,80
Modificarea totală a eficienţei mijloacelor fixe:

Qf Qf1 Qf 0
  1000   1000 -  1000  1.160 lei
Mf Mf1 Mf 0
1. Influenţa modificării ponderii mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe:
Mf'  Mf 1 ' Mf 0 '  Q max 0 Qf 0
        1000  600 lei
Mf  Mf1 Mf 0  Mf'0 Q max 0
2. Influenţa modificării randamentului maxim al mijloacelor fixe productive:
Q Mf 1 '  Q max 1 Q max 0  Qf 0
 max      1000  262,50 lei
Mf' Mf 1  Mf'1 Mf'0  Q max 0
3. Influenţa modificării gradului de utilizare al capacităţii de producţie:
Qf Mf1 ' Q max 1  Qf1 Qf 0 
        1000  297,50 lei
Q max Mf1 Mf'1  Q max 1 Q max 0 
Creşterea eficienţei utilizării mijloacelor fixe cu 1.160 lei la 1000 lei producţie marfă
fabricată s-a realizat pe baza modificării în sens pozitiv a tuturor factorilor de influenţă.
Structura mijloacelor fixe s-a modificat în favoarea celor direct productive a determinat
majorarea a eficienţei mijloacelor fixe cu 600 lei la 1000 lei producţie marfă fabricată.
Randamentul maxim al mijloacelor fixe direct productive a crescut în perioada curentă faţă
de perioada precedentă cu 6,25%, iar influenţa asupra eficienţei mijloacelor fixe a fost de 262,50 lei
la 1000 lei producţie marfă fabricată.
Înregistrarea unor coeficienţi subunitari ai gradului de utilizare a capacităţilor de producţie,
în cei doi ani, se datorează în exclusivitate factorilor extensivi. Creşterea gradului de utilizare a
capacităţii de producţie în anul curent în raport cu anul precedent se explică prin creşterea
randamentului echipamentelor tehnologice, îmbunătăţirea dotării tehnice, extinderea timpului de
funcţionare prin introducerea celui de-al doilea schimb, în condiţiile unei compoziţii tehnologice
mai slabe şi ale unei utilizări incomplete a timpului disponibil. În aceste condiţii creşterea gradului
de utilizare a capacităţii de producţie a determinat majorarea eficienţei mijloacelor fixe cu 297,50
lei la 1000 lei producţie marfă fabricată.
T4-1. Analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe se face cu indicatorii:

1. gradul de folosire a fondului de timp disponibil;
2. gradul de utilizare al capacităţii de producţie;
3. gradul de programare al fondului calendaristic;
4. randamentul utilajelor;
5. indicele de utilizare intensivă.
a) 1+2+5
b) 2+4
c) 2+4+5
d) 2+3+4+5
55
T4-2. Raportul dintre mijloacele fixe productive şi valoarea medie a mijloacelor fixe exprimă:
a) Compoziţia tehnică
b) eficienţa folosirii mijloacelor fixe productive în cadrul firmei
c) gradul de înzestrare tehnică a firmei
d) randamentul activelor fixe productive
T4-3. O firmă înregistrează următoarea evoluţie a indicatorilor:

Indicele cifrei de afaceri = 107%
Indicele numărului mediu de salariaţi = 103%
Indicele productivităţii medii zilnice a muncii = 110%
Indicele cifrei de afaceri la 1 leu mijloace fixe = 98%
Situaţia semnifică:
a) creşterea valorii medii a mijloacelor fixe şi diminuarea numărului de zile efectiv lucrate.
b) diminuarea valorii medii a mijloacelor fixe şi a numărului de zile efectiv lucrate;
c) diminuarea valorii medii a mijloacelor fixe şi creşterea numărului de zile efectiv lucrate;
d) creşterea valorii medii a mijloacelor fixe şi a numărului de zile efectiv lucrate;
4.2. Analiza gestiunii stocurilor

Analiza gestiunii stocurilor presupune:
 dinamica stocurilor;
 structura stocurilor;
 utilizarea resurselor materiale.
4.2.1. Analiza dinamicii stocurilor
În analiza dinamicii stocurilor se utilizează următorii indicatori:

 stocul final (Sf):
Sf = Şi +I –E
 coeficientul rupturii de stoc (k):

n ss
k=
nts
n zfr
k=
ntz
cs
k=
ct
56
unde:
nss - numărul de solicitări de aprovizionat satisfăcute în perioada t;
nts - numărul total de solicitări de aprovizionat pe parcursul perioadei t;
nzrf - număr de zile lucrătoare fără ruptură de stoc în perioada t;
ntz - numărul total de zile din perioada t;
cs- volumul cererii de aprovizionat satisfăcute în perioada t;
ct - volumul total al cererii de aprovizionat exprimate în perioada t.
Cu cât valoarea acestor coeficienţi este mai apropiată de unu, cu atât riscul rupturii de stoc
este mai redus.
4.2.2. Analiza structurii stocurilor
Analiza modificărilor structurale a stocurilor se poate realiza ţinând cont de ponderea

cantitativă sau valorică a diferitelor elemente stocuri în totalul cantitativ sau valoric al stocurilor,
considerat 100%.
4.2.3. Analiza utilizării resurselor materiale
Analiza utilizării resurselor materiale presupune:

a) analiza randamentului resurselor materiale;
b) analiza utilizării stocurilor de materii prime şi materiale.
a) Analiza randamentului resurselor materiale surprinde corelaţia directă sau indirectă dintre
volumul producţiei rezultate şi cantitatea de resurse consumate, cu ajutorul indicatorilor
prezentaţi în continuare:
- randamentul mediu al resurselor materiale (r m ):
Q
rm = ;
M
M = Si + I - Sf ,
în care:
Q - volumul fizic al producţiei rezultate;
M - cantitatea de resurse materiale consumate;
Si - stocul iniţial de resurse materiale;
I - intrări de resurse materiale;
Sf- stocul final de resurse materiale.
Indicatorul exprimă volumul de producţie ce se obţine, în medie, la o unitate fizică de

resursă materială consumată.
Randamentul mediu al resurselor materiale mai poate fi determinat, luând în calcul, la
numărător, următorii indicatori: producţia marfă fabricată, valoarea adăugată, profitul etc.
Acest indicator se calculează pentru fiecare resursă materială consumată şi nu pentru
întreaga cantitate de resurse, având în vedere faptul că ele pot avea natură şi caracteristici
diferite.
- consumul specific de resurse materiale ( C s ):
M
Cs= ;
Q
57
Acest indicator este inversul randamentului şi evidenţiază ce cantitate de resursă materială
şi energetică se consumă pentru a obţine o unitate fizică de produs. Atunci când randamentul
mediu al resurselor materiale creşte, înseamnă că s-a diminuat consumul specific de resurse pe
unitate de produs sau serviciu, crescând eficienţa utilizării resurselor materiale, şi invers. Ca şi în
cazul randamentului, consumul specific se determină pe categorii de resurse consumate pentru
obţinerea unui produs ori serviciu, dat fiind caracterul neomogen al resurselor.
- indicele consumului specific de resurse materiale (ICs ):
Cs1
ICs = * 100
Cs 0
Atunci când se doreşte analiza în dinamică a variaţiei consumului specific de resurse

materiale şi energetice, se calculează indicele consumului specific. Valorile sale indică depăşirea
(Ics >100%), menţinerea (Ics =100%) sau diminuarea (Ics <100%) consumului specific de resurse
materiale şi energetice, în raport cu nivelul programat sau faţă de nivelul aferent unei perioade de
referinţă.
Cauzele care pot determina variaţii ale randamentelor şi consumurilor specifice de
resurse materiale sunt numeroase: modificări intervenite în calitatea şi caracteristicile resurselor
materiale achiziţionate şi utilizate în procesul de producţie; posibilitatea reutilizării şi substituirii
unor resurse materiale; schimbări intervenite în combinaţia de resurse materiale (reţeta de
fabricaţie) folosită în procesul de producţie. Toate acestea influenţează mărimea costului de
producţie şi, implicit, determină performanţele economico-financiare ale întreprinderii.
b) Analiza utilizării stocurilor de materii prime şi materiale trebuie să urmărească:

- durata în zile a unei rotaţii a stocului mediu de materii prime şi materiale (Dr):

S
Dr = 
*T ,
Ca
în care:
S - stocul mediu de materii prime şi materiale;
Ca - costul mediu de achiziţie a materiilor prime şi materialelor;
T- poate fi egal cu 360, 180 sau 90 de zile.
- viteza de rotaţie a stocului mediu de materii prime şi materiale (exprimată ca număr de

rotaţii):

Ca
V= 
S
Diminuarea duratei în zile a unei rotaţii şi accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor de

materii prime şi materiale sunt expresia gestiunii eficiente a stocurilor de materii prime şi
materiale, prin ţinerea sub control a cheltuielilor de aprovizionare şi depozitare pe care le
determină existenţa stocurilor. De asemenea, diminuarea duratei de rotaţie şi creşterea vitezei de
rotaţie a stocurilor de materii prime şi materiale reprezintă o premisă pentru gestiunea eficientă
a activelor circulante şi pentru ameliorarea performanţelor economico-financiare ale
întreprinderii.
58
Nr. Răspuns
test
T4-1. c)
T4-2. a)
T4-3. a)


Bucureşti;
Bucureşti;
59
ANALIZA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA
ÎNTREPRINDERII – ABORDAREA SISTEMICĂ A
CHELTUIELILOR, STRUCTURĂ, DINAMICĂ, ANALIZA-
DIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE
AFACERI, ANALIZA DIFERITELOR CATEGORII DE
CHELTUIELI – VARIABILE, FIXE
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru identificarea şi calculul cheltuielilor şi veniturilor;
 veţi analiza cheltuielile prin toate metodele de analiză;
 veţi dobândi capacitatea de a diagnostica evoluţia activităţii de producţie şi a profitabilităţii
unei întreprinderi prin prisma analizei cheltuielilor.

5.1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii
5.1.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor aferente veniturilor totale
5.1.2. Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei venituri totale
5.2. Analiza cheltuielilor de exploatare
5.2.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor de exploatare
5.2.2. Analiza factorială a cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare
5.2.3. Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
5.3. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile
5.3.1. Delimitarea cheltuielilor variabile
5.3.2. Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri
5.4. Analiza diagnostic a cheltuielilor fixe
5.4.1. Delimitarea cheltuielilor fixe
5.4.2. Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri
Bibliografie
Orice activitate economică presupune consumul unor resurse materiale, umane şi

financiare, care precede obţinerea veniturilor.
Cheltuielile
Definiţie  Cheltuielile - sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru consumurile,
lucrările executate şi serviciile prestate de terţi, remunerarea personalului,
executarea de obligaţii legale sau contractuale de către unitatea
patrimonială, constituirea amortizării şi provizioanelor.
Cea mai mare parte a acestor consumuri sunt transpuse în costul produselor.
60
Definiţie  Costurile - totalitatea consumurilor exprimate în formă bănească pe care
le efectuează întreprinderea în vederea realizării unei anumite producţii
sau a unui singur produs.
5.1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii urmăreşte evoluţia acestora
în dinamică şi pe structură, precum şi factorii care le influenţează evoluţia, în scopul identificării
rezervelor de reducere a acestora.
5.1.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor aferente veniturilor totale
Analiza cheltuielilor se va efectua în conformitate cu clasificarea după natura acestora, în

conformitate cu structura utilizată în situaţiile financiare.
La nivel de întreprindere, analiza în dinamică a cheltuielilor totale denotă o evoluţie
ascendentă a acestora aflată, pe de o parte, sub impactul inflaţiei, iar, pe de altă parte, reclamată de
necesităţile desfăşurării activităţii curente.
Orice analiză a cheltuielilor, pe total sau pe categorii de activităţi, nu se efectuează prin sine
însăşi, ci în strânsă corelare cu categoriile de venituri la a căror realizare concură.
5.1.2. Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei venituri totale
Orice analiză a cheltuielilor aferente veniturilor unei întreprinderi trebuie să le urmărească

evoluţia şi să determine factorii care le generează, pentru evaluarea şi diminuarea pe viitor, pentru
luarea tuturor măsurilor necesare reducerii acestora, în vederea obţinerii profitului previzionat.
Literatura de specialitate consideră că analiza cheltuielilor aferente veniturilor unei întreprinderi
constituie o necesitate de prim ordin pe care toţi specialiştii din economie trebuie să o adopte
necondiţionat. Urmărirea evoluţiei cheltuielilor se face prin determinarea şi analiza indicatorului
rata de eficienţă a cheltuielilor totale (cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale). Acest indicator se
calculează ca raport între cheltuielile totale şi veniturile totale:
ChT
Ch1000V  1000
VT
în care:
Ch1000V reprezintă cheltuielile la 1000 lei venituri (rata de eficienţă a cheltuielilor
totale);
ChT reprezintă cheltuielile totale;
VT reprezintă suma veniturilor totale.
Integrată în activitatea practică de gestiune, analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale

ale întreprinderii reprezintă o primă etapă de informare asupra dinamicii cheltuielilor. În acest scop,
se utilizează indicatorul “Rata medie de eficienţă a cheltuielilor totale” sau “Cheltuieli la 1000 lei
venituri totale” al cărui model de analiză este următorul:
61
n n
 chi  g i  rci
i 1 i 1
R Ct  n
 1000 sau R Ct 
100
 vi
i 1
vi chi
gi =  100 şi rci=  1000
VT vi
în care:
R Ct — rata medie de eficienţă a cheltuielilor totale;
n
 chi - suma cheltuielilor pe categorii de activităţi;
i 1
n
 vi - suma veniturilor pe categorii de activităţi;
i 1
gi — structura veniturilor pe categorii de activităţi;

rci— rata de eficienţă a cheltuielilor pe categorii de venituri.
De aici rezultă că, faţă de o bază de referinţă, modificarea ratei medii de eficienţă a
cheltuielilor totale este rezultatul influenţei exercitate de modificarea structurii veniturilor (gi) şi a
ratei de eficienţă a cheltuielilor pe categorii de venituri (rci).
Ţinând seama de modul de calcul al ratei, respectiv raportul efort/efect, rezultă că reducerea
nivelului acesteia denotă o creştere a eficienţei cu care au fost consumate resursele materiale,
umane şi financiare ale întreprinderii.
Pentru relevarea modificării ratei medii de eficienţă a cheltuielilor totale, prin prisma
factorilor care influenţează asupra acesteia, se impune efectuarea unei analize de tip factorial.
T5-1. Dacă:
Indicele cheltuielilor de exploatare = 115 %
Indicele cheltuielilor salariale = 112 %
Indicele numărului de salariaţi = 88 %
Indicele veniturilor din exploatare = 110 %
Rezultă că:
a) creşte salariul mediu anual, ponderea cheltuielilor salariale în cheltuielile de exploatare şi scade
eficienţa cheltuielilor de exploatare;
b) creşte salariul mediu anual, se reduce ponderea cheltuielilor salariale în cheltuielile de exploatare
şi eficienţa cheltuielilor de exploatare;
c) scade salariul mediu anual, se reduce ponderea cheltuielilor salariale în cheltuielile de exploatare
şi creşte eficienţa cheltuielilor de exploatare;
d) scade salariul mediu anual, creşte ponderea cheltuielilor salariale în cheltuielile de exploatare şi
se reduce eficienţa cheltuielilor de exploatare;
62
5.2. Analiza cheltuielilor de exploatare
Cheltuielile de exploatare deţin ponderea în totalul cheltuielilor angajate de o întreprindere,

indiferent de specificul activităţii economice pe care o desfăşoară. Acest tip de cheltuieli cuprind
ansamblul cheltuielilor necesare desfăşurării unui ciclu de exploatare, respectiv achiziţionării
resurselor materiale, energetice, umane şi celelalte cheltuieli necesare procesului de producţie,
pentru obţinerea, stocarea şi livrarea produselor finite, în vederea reluării ciclului de exploatare.
Elementele componente ale cheltuielilor de exploatare sunt:
 cheltuieli cu materiile prime, materialele auxiliare, energia,combustibilul, apa etc.;
 cheltuieli cu lucrările şi serviciile prestate de către terţi, inclusiv cheltuielile pentru locaţii de
gestiune;
 cheltuielile cu forţa de muncă (salarii şi cheltuieli cu asigurările sociale aferente fondului de
salarii);
 cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele aferente exploatării;
 cheltuielile cu impozite şi taxe;
 alte cheltuieli de exploatare.
Cheltuielile de exploatare se înregistrează în evidenţa contabilă a fiecărei întreprinderi,
potrivit normelor legale, pe grupe şi clase, conform planului de conturi care permite evidenţierea
corectă şi coerentă, astfel încât, pe baza înregistrărilor din contabilitate să se poată urmări alocarea
resurselor.
5.2.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor de exploatare
Analiza cheltuielilor se va efectua în conformitate cu clasificarea după natura acestora, în

conformitate cu structura utilizată în situaţiile financiare. Se va urmări:
 calculul ponderii fiecărui tip de cheltuială de exploatare în total cheltuieli de exploatare;
 analiza dinamicii structurii cheltuielilor de exploatare, prin compararea dinamicii fiecărui
element de structură cu dinamica cheltuielilor de exploatare totale;
 analiza dinamicii fiecărui element de structură a cheltuielilor de exploatare prin raportarea la
indicatorul simetric de structură pentru veniturile din exploatare;
 analiza dinamicii structurii cheltuielilor de exploatare prin raportarea la veniturile totale din
exploatare;
 analiza dinamicii eficienţei fiecărui element de structură a cheltuielilor din exploatare prin
raportarea la 1000 lei cifră de afaceri.
5.2.2. Analiza factorială a cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din

exploatare
În analiza cheltuielilor aferente activităţii de exploatare, pot fi avute în vedere următoarele

modalităţi:
 nivelul cheltuielilor de exploatare pe elemente de cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare;
 rata medie de eficienţă a cheltuielilor de exploatare.
Analiza nivelului cheltuielilor de exploatare pe elemente de cheltuieli la 1000 lei venituri din
exploatare
În analiza cheltuielilor de exploatare se foloseşte nivelul lor la 1000 lei venituri din
exploatare, ca parte a întregului folosit anterior, urmărindu-se dinamica şi modificările intervenite în
structura cheltuielilor. Acest lucru este important atât pentru formarea imaginii asupra modului în
63
care s-a realizat programul stabilit, cât mai ales pentru identificarea categoriilor de cheltuieli care
necesită atenţie deosebită din partea factorilor de decizie.
Cheltuielile la 1000 lei venituri din exploatare, pe categorii de cheltuieli se calculează
potrivit formulei:
cei
cei1000Ve  1000 ,
Ve
în care:
cei reprezintă cheltuielile de exploatare pe categorii de cheltuieli;
Ve  veniturile din exploatare.
Pentru analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor de exploatare, datele sunt sintetizate astfel:
Rata medie de eficienţă a cheltuielilor de exploatare se calculează după formula:

n n
 ce j  g j  rcej
i 1
R Ce  i 1
n
 1000 sau R Ce 
100
 ve
i 1
j
ve j ce j
gj  100 şi rcej  1000
Ve ve j
în care:
R Ce reprezintă rata medie de eficienţă a cheltuielilor de exploatare;
n
 ve j  suma veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi (vânzări de mărfuri,
i 1
livrări de produse, executări de lucrări, prestări de servicii, producţia stocată,
producţia imobilizată, alte venituri din exploatare);
n
 ce j  suma cheltuielilor de exploatare pe tipuri de activităţi;
i 1
g i  structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi;

rcej  rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri pe tipuri de
activităţi.
Utilizarea modalităţilor mai sus prezentate facilitează atât analiza în dinamică cât şi din
punct de vedere structural a cheltuielilor de exploatare.
În dinamică, analiza nivelului ratei de eficienţă a cheltuielilor de exploatare vizează, în
principal, evidenţierea modificărilor intervenite de la o perioadă la alta, pe total, dar şi pe categorii
de cheltuieli, fapt ce permite identificarea acelor categorii de cheltuieli care influenţează nefavorabil
asupra acesteia.
Din punct de vedere structural, analiza cheltuielilor de exploatare permite şi evidenţierea
ponderii pe care o deţine fiecare element de cheltuială în totalul acestora. Funcţie de natura
cheltuielilor aferente activităţii de exploatare, se poate determina pe fiecare categorie de cheltuială
în parte, rata de eficienţă a acestora la 1000 lei venituri din exploatare.
64
Metodologic, se poate proceda la analiza detaliată a fiecărei categorii de cheltuială indiferent
de evoluţia acesteia, în scopul identificării posibilităţilor de reducere. Analiza eficienţei cheltuielilor
de exploatare poate fi efectuată în raport de modul de formare a veniturilor şi nivelul cheltuielilor pe
categorii de venituri.
Aplicaţie privind analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri totale

Tabel 5-1
Nr. Indicatori Perioada Perioada
Crt. precedentă curentă
Programat Realizat
1 Venituri din exploatare—total (lei), 15.323.000 16.850.000 17.105.000
din care aferente:
2  producţiei vândute 13.575.000 15.277.600 15.293.700
3  producţiei stocate 1.748.000 1.572.400 1.811.300
4  producţiei imobilizate - - -
5 Cheltuieli din exploatare—total (lei), 12.994.000 13.600.000 13.826.000
din care aferente:
6  producţiei vândute 11.245.600 12.027.600 12.015.100
7  producţiei stocate 1.748.400 1.572.400 1.810.900
9 Rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare — 848,01 807,12 808,30
total (lei),
din care aferentă:
10  producţiei vândute 828,41 787,27 785,62
11  producţiei stocate 1.000,23 1.000,00 999,78
13 Structura veniturilor din exploatare —total (%), 100,00 100,00 100,00
din care aferentă:
14  producţiei vândute 88,59 90,67 89,41
15  producţiei stocate 11,41 9,33 10,59
Din punct de vedere metodologic, pentru a delimita influenţa structurii veniturilor de cea a
nivelului cheltuielilor aferente producţiei vândute se procedează la recalcularea cheltuielilor la 1000
lei venituri din exploatare.
Modificarea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare:
 R Ce  R Ce1  R Ce 0  -39,70 lei
 R Ce  R Ce1  R Cepr  +1,18 lei.
din care, datorită:
1. Influenţei modificării structurii veniturilor din exploatare:
RgCej 
g j1  rcej 0
 R Ce 0 = -1,41 lei
100
şi
65
 g j1  rcejpr
RgjCe   R Cepr = +2,68 lei
100
2. Influenţei modificării ratei de eficienţă a cheltuielilor de exploatare pe tipuri de venituri:
 g jpr  rcej 0
Rrcej
Ce
 R Cepr  = -38,30 lei
100
şi
 g j1  rcejpr
Rrcej
Ce
 R Ce1   -1,50 lei.
100
În urma analizei efectuate se desprind următoarele concluzii:
 faţă de anul precedent s-a programat o creştere a eficienţei cheltuielilor de exploatare bazată pe
reducerea cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare cu 39,70 lei. Această
reducere s-a bazat în principal pe reducerea cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri
aferente producţiei vândute care a condus la creşterea ratei de eficienţă programată a
cheltuielilor de exploatare cu 38,30 lei.
 în a doua situaţie analizată se constată că eficienţa cheltuielilor de exploatare a scăzut faţă de
nivelul programat cu 1,78 lei. Creşterea cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din
exploatare în anul curent a fost consecinţa ambilor factori direcţi. Scăderea ponderii veniturilor
aferente producţiei vândute în total venituri a influenţat rezultatul negativ cu 2,68 lei, în timp ce
factorul calitativ, rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare pe categorii de venituri a avut o
influenţă pozitivă, determinând scăderea cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din
exploatare cu 1,50 lei. Aceasta s-a datorat scăderii cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri
aferente producţiei vândute.
5.2.3. Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
Cheltuielile de exploatare reprezintă ponderea în cheltuielile de producţie, în timp ce partea

cea mai importantă din veniturile din exploatare se regăseşte în cifra de afaceri. De aceea,
rezultatele analizei factoriale a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri sunt considerate
semnificative pentru analiza evoluţia cheltuielilor de exploatare raportate la veniturile din
exploatare. Indicatorii în funcţie de care se construieşte modelul de analiză factorială sunt:
 producţia vândută exprimată în costuri de producţie (  q  c );
 producţia vândută exprimată în preţuri de vânzare (  q  p );
 producţia vândută în anul curent exprimată în costuri de producţie din anul precedent
(  q1  c 0 );
 producţia vândută în anul curent exprimată în preţuri de vânzare din anul precedent
(  q1  p 0 ).
Modelul matematic şi respectiv schemă sinoptică folosite pentru efectuarea analizei
factoriale sunt următoarele:
Ch
Ch 1000 CA   1000
CA
Factorii de influenţă identificaţi sunt:
 structura vânzărilor (g);
66
 preţul unitar de vânzare (p);
 costul unitar complet (c)
Principala componentă a cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare o reprezintă
cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri.
În analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pot fi utilizate două modele de
analiză:
C 1000CA 
 qv  c  1000
 qv  p
în care:
qv reprezintă volumul fizic al producţiei vândute pe produse;
p—preţul mediu de vânzare (exclusiv TVA);
c—costul unitar.
C 1000CA 
 g i  ci1000
100
în care:
g i reprezintă structura producţiei vândute pe produse;
ci1000 - cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri pe produse.
Pentru exemplificarea metodologiei de analiză a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, se
vor utiliza datele din tabelul următor:
Aplicaţie privind analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

Tabel 5-2
-lei-
Nr. Indicatori Programat Realizat
crt.
1 Volumul fizic al producţiei vândute exprimat în:
2  preţuri medii de vânzare unitare 14.506.700 15.714.600
3  costuri complete unitare 11.983.200 13.112.600
4 Volumul fizic efectiv al producţiei vândute exprimat în:
5  preţuri medii de vânzare unitare programate - 13.855.200
6  costuri complete unitare programate - 11.673.400
7 Cheltuieli la 1000 lei CA (lei) 826,05 834,42
g
1000 CA
C
Potrivit primului model, metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor

factorilor se prezintă astfel:
67
C 1000CA = C11000CA  C 01000CA  +8,38 lei
Modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se explică prin intermediul:
1. Influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:
g 
 qv1  c0  1000   qv0  c0  1000  +16,48 lei
 qv1  p0  qv 0  p0
2. Influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:
p 
 qv1  c0  1000   qv1  c0  1000  -99,69 lei
 qv1  p1  qv1  p0
3. Influenţei modificării costurilor unitare:
c 
q v1  c1
 1000 
q v1  c0
 1000   91,58 lei
q v1  p1 q
v1  p1
Structura producţiei vândute a exercitat o influenţă nefavorabilă, deoarece modificarea sa a
determinat creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 16,48 lei. Situaţia se datorează
creşterii ponderii acelor produse al căror nivel al cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produs
era superior nivelului programat la nivel de întreprindere.
Modificarea preţurilor medii de vânzare unitare a exercitat o influenţă favorabilă asupra
nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, determinând diminuarea acestuia cu 99,69 lei.
Această situaţie este rezultatul creşterii preţurilor de vânzare comparativ cu cele prevăzute la
categoria de produse care deţin o pondere însemnată în totalul vânzărilor.
La nivelul fiecărui producător şi respectiv ofertant de produse, modificarea preţurilor de
vânzare poate fi consecinţa unor cauze dependente sau independente de activitatea întreprinderii.
Aceste aspecte susţin necesitatea evidenţierii condiţiilor concrete care le-au generat, a semnificaţiei
influenţelor exercitate, iar ca un corolar sublinierea măsurilor care se impun în vederea îmbunătăţirii
activităţii viitoare.
Costurile complete unitare au contribuit la creşterea cu 91,58 lei a nivelului cheltuielilor la
1000 lei cifră de afaceri, conducând, în consecinţă, la scăderea profitului aferent cifrei de afaceri.
Această situaţie este determinată de depăşirea costurilor programate la produsele care deţin
ponderea majoritară în totalul vânzărilor. Influenţa costurilor cu semnul „+” este considerată
nefavorabilă în cazul în care a fost rezultatul depăşirii consumurilor specifice normate, scăderii
productivităţii, diminuării gradului de utilizare a capacităţii de producţie, precum şi a altor cauze
care reflectă disfuncţionalităţi în activitatea întreprinderii.
T5-2. Pe baza datelor:

– mii lei –
Nr. Indicatori Prevăzut Realizat
crt.
1. Cifra de afaceri 40.000 42.250
2. Cheltuieli aferente CA 32.800 36.675
3. CA recalculată x 46.542
4. Cheltuieli aferente CA recalculată x 37.978
68
5. Cheltuieli la 1.000 lei CA 820,0 810,5
Influenţa structurii producţiei vândute asupra cheltuielilor la 1000 lei CA este de:
a) + 10,0 lei;
b) – 9,5 lei;
c) – 4,0 lei;
d) + 4,0 lei;
T5-3. O firmă înregistrează următoarea evoluţie a indicatorilor:

Indicele productivităţii zilnice a muncii = 97%
Indicele cifrei de afaceri = 104%
Indicele cheltuielilor aferente cifrei de afaceri = 106%
Situaţia semnifică:
a) s-a redus fondul total de timp de muncă (zile-om) şi a crescut eficienţa alocării cheltuielilor
aferente cifrei de afaceri;
b) a crescut fondul total de timp de muncă (zile-om) şi s-a redus eficienţa alocării cheltuielilor
aferente cifrei de afaceri;
c) s-a redus numărul de salariaţi şi a crescut nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri;
d) a scăzut numărul mediu de salariaţi, eficienţa alocării cheltuielilor aferente cifrei de afaceri şi
ponderea acestor cheltuieli în total cheltuieli.
5.3. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile
Cheltuielile variabile sunt acele cheltuieli a căror variaţie este dependentă de

Definiţie
volumul activităţii economice.
5.3.1. Delimitarea cheltuielilor variabile
În categoria cheltuielilor variabile se cuprind acelea care îşi modifică mărimea (valoarea) în
mod semnificativ o dată cu modificarea volumului fizic al producţiei.
Analizând cheltuielile variabile din punct de vedere al indicelui de variabilitate putem
distinge: cheltuieli variabile proporţionale, cheltuieli variabile progresive, cheltuieli variabile
regresive şi cheltuieli variabile flexibile.
a) Cheltuieli variabile proporţionale reprezintă valoarea acelor consumuri pentru producţie şi
desfacere care se modifică direct proporţional cu volumul fizic al producţiei. În această
69
categorie intră: valoarea consumului de materii prime şi semifabricate, valoarea consumului de
ambalaje pentru producţie, amortizarea specifică determinată în sistemul cotelor proporţionale
pe unitatea de produs sau prestaţie, salariile lucrătorilor plătiţi în acord simplu etc. Acestea
constituie de fapt, cheltuieli specifice sau tehnologice (de bază).Modificarea procentuală a
cheltuielilor proporţionale fiind egală cu modificarea procentuală a volumului fizic al
producţiei, rezultă pentru ele totdeauna un indice de variabilitate (Iv) egal cu 1. Cheltuielile de
bază (tehnologice) sunt supuse acţiunii a două categorii de factori. O primă categorie, o
constituie acei factori care determină scăderea cheltuielilor tehnologice: reducerea consumurilor
specifice şi respectiv normate prin reproiectarea ori miniaturizarea produselor (după caz),
perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie, promovarea unui regim raţional de economie,
înlocuirea unor materiale mai scumpe cu altele mai ieftine, reducerea cheltuielilor de
aprovizionare, modificarea normelor de muncă în urma creşterii productivităţii muncii. O altă
categorie de factori sunt aceia care duc la creşterea cheltuielilor de bază şi anume: creşterea
preţurilor la materii prime, materiale şi energie tehnologică, creşterea tarifelor de transport,
creşterea tarifelor de salarizare, creşterea amortismentului specific etc. Acţionând la intervale de
timp, aceşti factori întrerup brusc proporţionalitatea cheltuielilor de producţie şi, în primul rând,
a celor de bază, şi determină continuarea ei pe o altă treaptă; în aceste condiţii cheltuielile de
producţie proporţionale evoluează în salturi, descendente sau ascendente.
b) Cheltuielile variabile progresive sunt expresia bănească a acelor consumuri productive, al căror
ritm de creştere este superior ritmului de creştere al volumului fizic al producţiei care l-a
ocazionat. Indicele lor de variabilitate este totdeauna supraunitar
c) Cheltuieli variabile degresive sunt acelea care cresc o dată cu creşterea volumului producţiei,
dar într-o proporţie mai mică decât acesta. Cheltuielile degresive prezintă tendinţă de inerţie,
reacţionând la modificări mai mari ale volumului producţiei, şi nu la fiecare unitate nouă de
produs, aşa cum evoluează cheltuielile variabile proporţionale; de exemplu: consumurile de
materiale auxiliare, precum şi alte cheltuieli de întreţinere a spaţiului productiv, salariile
cuvenite lucrătorilor auxiliari, contribuţiile la asigurările datorate asupra acestor salarii etc.
Indicele de variabilitate a cheltuielilor de producţie degresive calculat după formula cunoscută
este mai mare decât zero şi mai mic decât 1.
d) Cheltuieli variabile regresive cuprind acele cheltuieli care scad sensibil într-o perioadă dată de
timp, în ipoteza că procesul de fabricaţie o dată declanşat se desfăşoară normal, iar volumul
fizic al producţiei obţinute creşte. Asemenea cheltuieli se întâlnesc în cazul: furnalelor înalte, în
cazul centralelor electrice de termoficare şi al oţelăriilor electrice care au fost revizuite la rece.
e) Cheltuieli variabile flexibile Acest tip de cheltuieli evoluează neregulat în raport cu volumul
fizic al producţiei. Caracterul evoluţiei lor se schimbă alternativ; astfel după o etapă în care se
comportă proporţional cu volumul fizic al producţiei, apare o alta când evoluează degresiv, apoi
o alta când evoluează progresiv ş.a.m.d. Asemenea cheltuieli de producţie se întâlnesc în
centralele termoelectrice şi electrice de termoficare.
T5-4. Remunerarea personalului direct productiv este o cheltuială:

a) fixă, aferentă activităţii financiare, intrând în calculul costului indirect;
b) materială, fixă şi intră în calculul costului indirect;
c) materială, variabilă şi intră în calculul costului direct;
d) de exploatare, variabilă, intră în calculul costului direct.
70
5.3.2. Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri
Cheltuielile variabile la 1000 lei cifră de afaceri sunt definite ca parte a cheltuielilor de
producţie care se modifică în funcţie de volumul fizic al producţiei care se modifică în funcţie de
volumul fizic al producţiei şi care pot fi direct proporţionale, progresiv variabile şi regresiv
variabile.
Pornind de la structurarea cheltuielilor întreprinderii, cheltuielile variabile la 1000 lei cifră
de afaceri se determină după următoarea relaţie:
Cv1000 
 q c  1000
v v
q p v
Aplicaţie privind analiza cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri

Tabel 5-3
Nr. Indicatori Simb Perioada Perioada
1 Cifra de afaceri exprimată în preţ de qvp 2.088.100 2.511.400
vânzare
2 Cheltuieli variabile CV 1.333.700 1.742.300
3 Volumul efectiv al cifrei de afaceri la preţ qv1p0 2.421.800
prevăzut
4 Volumul efectiv al cifrei de afaceri la cost qv1c0 1.543.400
variabil prevăzut
5 Cheltuieli variabile la 1000 lei cifră de Cv1000 638,71 693,76
afaceri
g
1000 CA
CV
cv
Pe baza tabelului de mai sus analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de
afaceri, se prezintă astfel:
ΔCv1000  Cv1000
1  Cv1000
0  55,04 lei
1. Influenţa modificării structurii cifrei de afaceri:
Δg 
 q v1c v 0 1000   q v 0 c v 0 1000  -1,42 lei
 q v1 p 0  q v0p0
2. Influenţa modificării preţului de vânzare:
71
Δp 
q c
v1 v 0
 1000 
q c
v1 v 0
 1000  -22,74 lei
q p
v1 1 q p
v1 0
3. Influenţa modificării cheltuielilor variabile pe unitatea de produs:
Δc v 
 q v1c v1 1000   q v1c v 0 1000  79,20 lei
 q v 1 p1  q v 1 p1
În contextul sistemului factorial care a stat la baza analizei dinamicii cheltuielilor variabile
la 1000 lei producţie vândută exprimată în preţ de vânzare (CA) precum şi în conformitate cu
necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită, o apreciere de ansamblu referitoare
la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare următoarele constatări:
În perioada analizată s-a înregistrat o creştere a cheltuielile variabile la 1000 lei cifră de
afaceri de 55,04 lei, fapt determinat diferit de cei trei factori direcţi, astfel:
 structura cifrei de afaceri a influenţat în mod favorabil, contribuind la reducerea cheltuielilor
variabile la 1000 lei cifră de afaceri cu 1,42 lei şi care demonstrează că a crescut ponderea
acelor produse cu cheltuieli prevăzute la 1000 lei mai mici decât cheltuiala medie programată la
1000 lei cifră de afaceri. Rezultă că întreprinderea a reuşit să-şi direcţioneze eficient eforturile
în vederea alegerii unei structuri mai bune a producţiei
 preţul de vânzare a influenţat favorabil cu 22,74 lei ca urmare a îmbunătăţirii calităţii producţiei
şi a valorificării condiţiilor impuse de raportul cerere-ofertă
 influenţa cea mai puternică este determinată de costul variabil pe produs înregistrându-se o
depăşire de 79,20 lei, datorită modificării consumurilor specifice, a preţului de aprovizionare a
materialelor şi a forţei de muncă precum şi de acţiunea managementului întreprinderii.
T5-5. Modificările cheltuielilor variabile la 1000 lei cifra de afaceri, faţă de nivelul prevăzut, se
explică prin influenţa următorilor factori în ordinea de analiza:
a) structurii producţiei vândute, costului variabil pe unitatea de produse, preţului mediu de
vânzare;
b) volumul producţiei vândute, structura producţiei vândute, preţul mediu de vânzare;
c) structurii producţiei vândute, preţului mediu de vânzare, costului variabil pe unitatea de
produse;
d) volumul producţiei vândute, costul producţiei vândute.
T5-6. Se cunosc următoarele date despre o întreprindere:

crt.
1 Cifra de afaceri lei 675.000 750.000
2 Cifra de afaceri recalculată lei - 720.000
3 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri, din care: lei 567.000 615.000
4 Cheltuieli variabile lei 411.750 431.250
72
5 Cheltuieli fixe lei 155.250 183.750
6 Cheltuieli variabile aferente cifrei de afaceri recalculate lei - 435.600
Influenţa modificării structurii cifrei de afaceri asupra cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de
afaceri este de:
a) +5 lei
b) 8,7 lei
c) 5 lei
d) +12 lei
5.4. Analiza diagnostic a cheltuielilor fixe
Cheltuieli fixe reprezintă acele cheltuieli care nu sunt legate de volumul

Definiţie
producţiei în mod direct, şi rămân la niveluri aproximativ stabile, indiferent
de volumul producţiei. .
5.4.1. Delimitarea cheltuielilor fixe
Cheltuielile fixe, cunoscute şi sub denumirea de cheltuieli convenţional constante sunt

acelea a căror mărime absolută rămâne relativ neschimbată, sau se modifică în cazul creşterii sau
micşorării volumului producţiei, dar în proporţii neînsemnate. În această grupă se cuprind de
exemplu: cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe (calculată după metoda liniară) sau chiriile
plătite pentru acestea, salariile personalului de conducere, tehnic economic, de altă specialitate,
administrativ şi de deservire a secţiilor şi a întreprinderii, plătit în regie, contribuţiile la asigurările
sociale datorate asupra acestor salarii, cheltuielile P.T.T.R., sumele plătite pentru abonamente, cărţi,
reviste şi alte publicaţii de specialitate, materiale pentru întreţinerea şi curăţenia clădirilor, primele
de asigurare etc.
Mărimea cheltuielilor fixe depinde de totalitatea factorilor economici organizatorici, prin
care se transpun în fapt funcţiunile unei întreprinderi având o anumită capacitate de producţie,
precum şi durata perioadei de timp, pentru care se calculează ele (factorul timp); mărimea acestor
cheltuieli constituie deci o funcţie a factorilor amintiţi şi se exprimă prin relaţia: CF  f T  în care
T reprezintă o totalitate de factori.
Pentru exprimarea numerică a comportamentului cheltuielilor faţă de modificarea
volumului producţiei care le-a ocazionat, se utilizează indicele de variabilitate a cheltuielilor.
În cazul unei cheltuieli de producţie oarecare, indicele de variabilitate se calculează folosind
una dintre formulele:
73
Ch1  100 Ch1Ch 0
 100  100
Ch 0 Ch 0
Iv  sau Iv 
Q1  100 Q1  Q 0
 100  100
Q0 Q0
în care:
Ch1 – suma absolută a unei cheltuieli de producţie oarecare, în perioada curentă
Ch0 - suma absolută a aceleiaşi cheltuieli în perioada precedentă (de bază)
Q1 – volumul fizic al producţiei în perioada curentă
Q0 – volumul fizic al producţiei în perioada precedentă (de bază)
Acest indice se calculează deci ca raport între modificarea procentuală a cheltuielilor în
cauză şi modificarea procentuală a volumului fizic al producţiei care le–a ocazionat
Indicele de variabilitate al unei cheltuieli de producţie oarecare rămâne în permanenţă
acelaşi.
Definind cheltuielile fixe sau constante, potrivit comportamentului pe care–l au faţă de
modificarea volumului fizic al producţiei, trebuie arătat că acestea sunt cheltuieli de producţie şi de
desfacere care au indicele de variabilitate zero.
În genere, aceste cheltuieli sunt determinate de capacitatea de producţie a întreprinderii.
Structura, respectiv compoziţia totalului lor, diferă de la o unitate la alta în funcţie de
factorii care-i determină capacitatea şi de apartenenţa întreprinderii la o anumită ramură industrială.
Cel mai adesea, maşinile şi instalaţiile, precum şi suprafeţele de producţie participă cu o cotă
parte predominantă la cheltuielile fixe sau de capacitate; urmează apoi cheltuielile de întreţinerea
structurilor, precum şi o serie de alte cheltuieli legate de organizarea, administrarea şi conducerea
producţiei.
Deşi, prin definiţie masa cheltuielilor fixe ar trebui să fie aceeaşi, în practică se disting:
cheltuieli fixe propriu-zise şi cheltuieli relativ fixe.
a) Cheltuieli fixe propriu - zise sunt acelea a căror mărime rămâne constantă, indiferent dacă, în
cadrul unei capacităţi de producţie date, volumul producţiei creşte sau scade. În această
categorie se cuprind în primul rând amortizările, cheltuielile de întreţinere în stare de
funcţionare, abonamentele radio şi taxele de radioficare, serviciile unităţilor de depanare şi
întreţinere a maşinilor electronice de calcul, primele de asigurare, taxele de verificare şi
marcare a aparatelor de măsurat şi cântărit, taxele de canal şi salubritate, contribuţia anuală la
Camera de Industrie şi Comerţ, impozitul pe clădiri, etc.
Este deci, evident caracterul rigid al acestor cheltuieli.
b) Cheltuieli relativ fixe sunt formate din acele cheltuieli de producţie care manifestă o
sensibilitate mai mare faţă de modificarea volumului fizic al producţiei, respectiv în raport cu
măsura în care este utilizată capacitatea de producţie a întreprinderii. Din această categorie fac
parte, salariile personalului de conducere, tehnic, economic şi de altă specialitate, administrativ
şi de deservire a secţiilor şi a întreprinderii, cota de asigurări sociale datorate asupra acestor
salarii, alte sarcini calculate asupra lor, cheltuielile cu protecţia mediului înconjurător,
furniturile de birou şi alte cheltuieli administrativ-gospodăreşti.
În general, cota de cheltuieli care revine pe unitatea de produs, depinde de suma lor absolută
şi de volumul fizic al producţiei fabricate de întreprindere.
În principiu modificarea volumului fizic al producţiei nu influenţează totalul cheltuieli fixe;
în schimb, creşterea volumului fizic al producţiei determină reducerea cotei-părţi ce revine pe
74
unitatea de produs, după cum scăderea acestuia atrage după sine majorarea cotei de cheltuieli fixe
pe unitatea de produs.
Dependenţa dintre cheltuielile fixe şi gradul de folosire a capacităţii de producţie devine
vizibilă printr-o observare de lungă durată. Astfel la un grad mai mic sau mai mare de ocupare a
unei capacităţi de producţie date, totalul (nivelul) cheltuielilor fixe propriu-zise rămâne în principiu
neschimbat. Cheltuielile relativ fixe se modifică însă pe total, într-o anumită măsură, în funcţie de
gradul de ocupare a capacităţii de producţie a întreprinderii; mărimea lor absolută creşte deci un
grad mai mare de utilizare a capacităţii de producţie.
În ansamblul lor, cheltuielile de producţie fixe se modifică însă ca mărime absolută dacă are
loc extinderea respectiv, restrângerea capacităţii de producţie a întreprinderii. Capacitatea de
producţie a întreprinderii înregistrează în astfel de cazuri un salt care poate fi ascendent (în cazul
extinderii) sau descendent (în cazul micşorării sale).
5.4.2. Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri
Eficienţa cheltuielilor fixe se apreciază prin nivelul lor la 1000 lei venituri din exploatare
sau cifră de afaceri.
Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri se determină după următorul model:
CF
CF1000   1000
 qvp
în care:
CF – suma cheltuielilor fixe
 q p - cifra de afaceri
v
CF1000 - cheltuieli fixe la 1000 lei
Aplicaţie privind analiza cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri

Tabel 5-4
lei
1 Cifra de afaceri exprimată în preţ de vânzare qvp 2.088.100 2.511.400
2 Cheltuieli fixe CF 199.000 181.600
3 Volumul efectiv al cifrei de afaceri la preţ prevăzut qv1p0 - 2.421.700
4 Cheltuieli fixe la 1000 lei cifră de afaceri CF1000 95,30 72,31
q
1000 CA
CF
CF
75
Pe baza datelor din tabelul de mai sus analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră
de afaceri, se prezintă astfel:
ΔCf 1000  Cf11000  Cf 01000  -22,99 lei
Influenţa modificării volumului fizic al producţiei vândute:
CF0 CF0
Δq v  1000  1000  -13,13 lei
 q v1p 0  q v0p0
Influenţa modificării preţului de vânzare:
CF0 CF0
Δp   1000   1000  -2,94 lei
 q v 1 p1  q v 1p 0
Influenţa modificării sumei cheltuielilor fixe:
CF1 CF0
ΔCF   1000  1000  -6,93 lei
 q v1p1  q v1p1
Aprecierea eficienţei cheltuielilor fixe se realizează prin determinarea indicilor de creştere a
celor doi indicatori. Astfel, creşterea mai rapidă a cifrei de afaceri faţă de cheltuielile fixe (ICA > ICF)
conduce la micşorarea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri faţă de nivelul prevăzut.
În perioada analizată se observă o reducere a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu
22,99 lei situaţie reflectată de analiza factorială a elementelor, astfel:
 creşterea volumului fizic al producţiei cu 15,97 a condus la micşorarea cheltuielilor fixe la
1000 lei cifră de afaceri cu 13,13 lei
 creşterea preţul de vânzare cu 3,7% a contribuit în mod favorabil la diminuarea cheltuielilor cu
2,94 lei,
 diminuarea cheltuielilor fixe cu 8,74 a avut ca efect scăderea cheltuielilor fixe la 1000 lei
cifră de afaceri cu 6,93 lei.
Pentru a asigura în continuare o reducere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri,
managerii întreprinderii trebuie să adopte măsuri de creştere a gradului de utilizare a capacităţilor de
producţie, concomitent cu găsirea de noi posibilităţi de reducere a sumei cheltuielilor fixe. Ca atare,
trebuie identificate cauzele care au generat creşterea cheltuielilor fixe şi în urma analizei acestora se
vor adopta măsurile corespunzătoare pentru sporirea eficienţei întregii activităţi.
Cheltuielile fixe ca sumă pot înregistra creşteri ca urmare a unor schimbări ale sistemului de
salarizare, ale sistemului de amortizare, a măririi salariilor, determinată de rata inflaţiei.
T5-7. Pe baza indicatorilor:

Nr.
Indicatori Prevăzut Realizat
crt.
1. Cheltuieli fixe (mii .lei) 1.000 1.245
2. Cifra de afaceri (mii. lei) 4.000 4.485
3. Cifra de afaceri recalculată (mii. lei) x 4.613
4. Cheltuieli fixe la 1000 lei CA - lei 250 277,5
Să se determine care a fost influenţa producţiei vândute asupra cheltuielilor fixe la 1000 lei :
76
a) – 22,2. lei
b) – 17,5 lei;
c) + 25,3 lei;
d) – 33,2 lei.
T5-8. Cheltuielile fixe sunt:

a) cheltuieli care nu depind direct de volumul producţiei;
b) cheltuieli care nu depind direct de nivelul cifrei de afaceri;
c) cheltuieli care nu depind direct de volumul valorii adăugate;
Nr. Răspuns
test
T5-1 b)
T5-2 c)
T5-3 b)
T5-4 d)
T5-5 c)
T5-6 c)
T5-7 d)
T5-8 a)


77
Bucureşti;
Bucureşti;
5. Robu, V., Anghel, I., Șerban, E.C. (2014). Analiza economico-financiară a firmei, Editura
Economică, Bucureşti
78
ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU
DOBÂNZILE ŞI UTILIZAREA ACESTEIA ÎN DIAGNOSTICAREA
ACTIVITĂŢII FIRMEI, ANALIZA COSTULUI PE PRODUS
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru identificarea şi calculul cheltuielilor şi veniturilor;
 veţi analiza cheltuielile prin toate metodele de analiză;
 veţi dobândi capacitatea de a diagnostica evoluţia activităţii de producţie şi a profitabilităţii
unei întreprinderi prin prisma analizei cheltuielilor.

6.1. Analiza cheltuielilor materiale
6.1.1. Analiza cheltuielilor cu materialele
6.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizarea
6.2. Analiza cheltuielilor cu personalul
6.2.1. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile
6.2.2. Analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului
mediu
6.3. Analiza cheltuielilor cu dobânzile
Bibliografie
6.1. Analiza cheltuielilor materiale
Datorită faptului că în orice proces de producţie au loc transformări importante ale unor
resurse materiale prin utilizarea forţei de muncă şi a mijloacelor fixe, cheltuielile materiale deţin
ponderea cea mai importantă în cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea produselor. Prin
cheltuielile materiale înţelegem cuantificarea tuturor consumurilor de resurse materiale şi respectiv,
a prestărilor de servicii executate de către terţi pentru desfăşurarea unei activităţi productive sau
prestatoare de servicii.
În întreprinderile cu activitatea productivă, ponderea în cadrul cheltuielilor materiale o deţin
cheltuielile cu resurse materiale. De asemenea, cheltuielile cu amortizările deţin o pondere mai
mare în întreprinderile cu activitate productivă, faţă de cele prestatoare de servicii, deoarece
producţia implică investiţii majore în mijloace fixe - utilaje şi clădiri.
Cheltuielile materiale joacă un rol determinant în procesul de producţie deoarece ele
constituie „substanţa principală” a produsului finit. Ele reprezintă expresia valorică a consumurilor
de resurse materiale şi a prestărilor de servicii de către terţi şi sunt formate din: cheltuieli cu materii
prime şi materiale consumabile, cheltuieli cu energia electrică şi apa, amortizarea mijloacelor fixe şi
alte cheltuieli materiale.
79
În analiza diagnostic, cheltuielile materiale se examinează atât pe total, cât şi din punct de
vedere al grupării acestora în cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe, sau pe elemente componente.
Analiza cheltuielilor materiale vizează relevarea tendinţei de scădere a acestora ca efect al
progresului tehnic, materializat în scăderea consumurilor fizice, utilizarea, acolo unde este posibil, a
înlocuitorilor mai ieftini, dar fiabili, în scopul creşterii competitivităţii produselor, şi, pe această
cale a eficienţei întregii activităţi a întreprinderii.
Economisirea resurselor materiale reprezintă un imperativ major al politicii privind
gestionarea eficientă a resurselor, indiferent de natura acestora, care se identifică ca fiind un factor
de bază al creşterii economice, al consolidării poziţiei de piaţă a întreprinderii, al îmbunătăţirii
rezultatelor financiare.
Din punct de vedere structural, cheltuielile materiale pot fi analizate pe elemente
componente, respectiv cheltuieli cu materialele şi cheltuieli cu amortizarea.
În totalul cheltuielilor materiale, ponderea hotărâtoare o deţin cheltuielile cu materiile prime
şi materialele, domenii în care, dat fiind caracterul lor, pot fi întreprinse măsuri privind
economisirea consumului de resurse, ca premisă a creşterii eficienţei activităţii întreprinderii.
Cheltuielile cu materialele se analizează ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare,
producţie a exerciţiului sau cifră de afaceri.
6.1.1. Analiza cheltuielilor cu materialele
Se consideră materii prime acele sortimente destinate consumului productiv care constituie
substanţa produselor finite.
Analiza-diagnostic a cheltuielilor materiale urmăreşte, atât pe total, cât şi pe elementele
componente, evoluţia acestora şi intervine ori de câte ori se constată abateri faţă de anumite
normative sau prevederi. Reducerea cheltuielilor materiale se realizează ca urmare a introducerii
progresului tehnic, respectiv a dotării întreprinderii cu maşini, utilaje şi instalaţii de mare
randament, a folosirii unor obiecte ale muncii cu parametri superiori şi care determină micşorarea
consumurilor specifice. De asemenea, cheltuielile materiale mai pot fi diminuate şi prin folosirea
unor înlocuitori, mai ieftini, dar fără a afecta nivelul tehnic şi calitativ al produselor.
Reducerea cheltuielilor materiale trebuie să constituie obiectivul major, hotărâtor al
conducerii întreprinderii în folosirea cât mai eficientă a resurselor materiale pentru a asigura
îmbunătăţirea performanţelor economico-financiare şi a consolida poziţia pe piaţă a întreprinderii.
Cheltuielile materiale se analizează în dinamică şi pe structură, la nivelul întregii producţii şi
pe principalele produse.
Analiza cheltuielilor cu materialele se efectuează cu ajutorului indicatorului sintetic
„cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri sau venituri din exploatare”.
Modelul de analiză al cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri este următorul:
Cm1000CA 
q c
v m
1000 , iar c m   cs j  p j
q p
v
în care:
cm - costuri cu materialele pe unitatea de produs;
cs j - consumul specific din resursa materială „j”;
pj - preţul de aprovizionare al resursei materiale „j”.
80
Sistemul de factori care influenţează asupra nivelului cheltuielilor cu materialele la 1000 lei
cifră de afaceri este următorul:
Aplicaţie privind analiza cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri

Tabel 6-1
-lei-
Nr. Indicatori Simbol Programat Realizat
crt.
1 Cifra de afaceri exprimată în preţ de
vânzare
q p 14.506.800 15.714.600
2 Suma cheltuielilor cu materialele  q  cm 8.338.200 8.754.700

3 Volumul efectiv al producţiei vândute la
preţ programat
q  p1 0
13.855.300
4 Cheltuielile cu materiale programate

aferente volumului efectiv al producţiei
q 1  cm0 - 8.648.400
vândute
5 Cheltuielile cu materialele recalculate în
funcţie de volumul efectiv al producţiei
 q   cs  p' 
1 1 0
- 8.625.000
vândute, consumuri specifice efective şi

preţuri de aprovizionare programate
6 Cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de Cm1000 574,78 557,11
afaceri (lei)
g
1000 CA
Cm
p
cs
cm
p’
Cm1000CA  Cm11000CA  Cm1000

0
CA
 - 17,67 lei
1. Influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:
g 
 qv  cm
1 0
1000 
 qv  cm
0 0
1000  + 49,42 lei.
 qv  p1 0  qv  p 0 0
2. Influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:
p 
 qv  cm
1 0
1000 
 qv  cm
1 0
1000  - 73,85 lei.
 qv  p
1 1  qv  p
1 0
3. Influenţei modificării costurilor cu materialele pe produse:
81
cm 
 qv  cm
1 1
1000 
 qv  cm
1 0
1000  +6,76 lei.
 qv  p
1 1  qv  p 1 1
3.1. Influenţei modificării consumurilor specifice:
cs j 
 qv   cs  p
1 j1 j0
1000 
 qv   cs  p
1 j0 j0
1000  -1,49 lei
 qv  p1 1  qv  p1 1
în care:  qv1   cs j 0  p j 0   qv1  cm0 .

3.2. Influenţei modificării preţurilor de aprovizionare:
 qv1   cs j1  p j1  qv1   cs j1  p j 0
p j   1000   1000  +8,25 lei.
 qv1  p1  qv1  p1
În urma analizei, se constată la nivelul întreprinderii o reducere cu 17,67 lei a cheltuielilor
cu materialele la 1000 de lei cifră de afaceri. Această situaţie contribuie pe de o parte, la creşterea
ratei medii de eficienţă a cheltuielilor totale, iar, pe de altă parte, creează premisele îmbunătăţirii
rezultatului exploatării.
Modificarea structurii producţiei vândute pe produse a avut o influenţă nefavorabilă,
determinând creşterea cu 49,42 lei a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri, ca
urmare a creşterii ponderii acelor produse care au cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de
afaceri pe produs mai mari decât media programată la nivel de întreprindere. Creşterea preţurilor
medii de vânzare a avut cea mai mare influenţă asupra rezultatului conducând la scăderea cu 73,85
lei a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri.
Modificarea costurilor cu materialele pe produse exercită o influenţă nefavorabilă
determinând creşterea cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri cu 6,76 lei, ca urmare a
depăşirilor constatate la sortimentele care deţin ponderea hotărâtoare în totalul vânzărilor. Aceste
depăşiri sunt datorate în exclusivitate modificării preţurilor de aprovizionare.
Consumurile specifice au condus la reducerea cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de
afaceri cu 1,49 lei.
Preţurile de aprovizionare ale materiilor prime şi materialelor au determinat creşterea
cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cu 8,25 lei, ca urmare a slabei preocupări a conducerii
întreprinderilor de a negocia preţurile de aprovizionare cu furnizorii de materii prime şi materiale,
precum şi creşterea cheltuielilor de transport-aprovizionare prin utilizarea unor mijloace de
transport neadecvate, folosite ineficient şi prin creşterea distanţelor faţă de furnizori.
În analiza cheltuielilor cu materialele, o problemă deosebit de importantă o prezintă
evaluarea măsurilor tehnico-organizatorice de reducere a acestora. Trebuie făcută precizarea că
dimensionarea raţională, eficientă, a consumurilor specifice este în primul rând o problemă tehnică
de proiectare şi execuţie a produsului.
Aceasta nu exclude însă importanţa bunei gestionări a resurselor materiale, inclusiv din
punct de vedere al asigurării integrităţii patrimoniului.
T6-1 Factorii care determină modificări asupra valorii cheltuielilor materiale, în ordinea lor de
analiză sunt:
a) cantitatea consumată, structura materialelor consumate, preţul materialelor;
b) cantitatea consumată, preţul materialelor, structura materialelor;
82
c) cifra de afaceri, cantitatea materialelor , preţul materialelor;
d) cantitatea consumata, consumul specific, preţul materialelor.
6.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizarea
Amortizarea este expresia valorică a uzurii fizice a mijloacelor fixe, inclusă în costul
produselor. Deci, amortizarea reprezintă un element structural al costurilor producţiei, în general,
iar a cheltuielilor materiale în special.
Deoarece cheltuielile cu amortizarea fac parte din categoria cheltuielilor fixe, având caracter
convenţional constant şi luând în considerare faptul că într-o întreprindere ansamblul mijloacelor
fixe concură la realizarea performanţelor economico-financiare al căror nivel este dependent de
eficienţa utilizării mijloacelor fixe, rezultă că analiza cheltuielilor cu amortizarea se justifică a fi
efectuată ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare, producţie a exerciţiului sau cifră de afaceri.
Analiza cheltuielilor cu amortizarea se efectuează pe baza următorilor indicatori:
Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare:

Am
Ca 1000Ve  1000
Ve
Asupra acestui indicator influenţează doi factori de gradul I, şi anume veniturile din
exploatare (Ve) şi suma amortizării (Am). Influenţele celor doi factori sunt diferite ca sens: factorul
cantitativ, respectiv veniturile din exploatare influenţează invers proporţional, în timp ce factorul
calitativ, suma amortizării influenţează direct proporţional asupra indicatorului analizat.
Veniturile din exploatare sunt influenţate, la rândul lor, de fondul total de timp de muncă şi
productivitatea medie orară, iar suma amortizării este influenţată de valoarea medie anuală a
mijloacelor fixe şi cota medie de amortizare.
Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri :
Modelul de analiză factorială a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri este
următorul:
Am Vmf  c
Ca 1000CA   1000   1000
CA  qv  p
în care:
Am - suma amortizării;
Vmf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
c - cota medie de amortizare.
Sistemul de factori care influenţează asupra fenomenului analizat se prezintă astfel:
în care:
83
Vma - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
VI - valoarea iniţială a mijloacelor fixe;
Vmi - valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe;
Vme - valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe;
Am - suma amortizării;
c - cota medie de amortizare.
Aplicaţie privind analiza cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri

Tabel 6-2
1 Cifra de afaceri – lei 1.520.000 1.600.000
2 Valoarea iniţială a mijloacelor fixe – lei 240.000 256.000
3 Valoarea medie a intrărilor – lei 56.000 104.000
4 Valoarea medie a ieşirilor – lei 40.000 60.000
5 Valoarea medie a mijloacelor fixe - lei 256.000 300.000
6 Cota medie de amortizare - % 13,00 11,00
7 Cota medie recalculată - % 11,40
8 Suma amortizării – lei 33.280 33.000
9 Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri – lei 21,89 20,63
CA
1000 CA
Ca
Vi
Vmi
Mf
Vme
A
c g
ci
Analiza factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri, pe baza datelor
din tabel, evidenţiază o serie de aspecte care pot influenţa favorabil activitatea întreprinderii.
ΔCa 1000CA  Ca 1000
1  Ca 1000
0  - 1,27 lei
din care datorită:
1. Influenţa modificării cifrei de afaceri:
A A
ΔCA  0  1000  0  1000  -1,09 lei
CA 1 CA 0
2. Influenţa modificării sumei amortizării:
84
A1 A
ΔA  1000  0  1000  +0,18 lei
CA 1 CA 1
2.1. Influenţa modificării valorii medii a mijloacelor fixe:
( M f 1  M f 0 )  c0
V  100  1000  +3,58 lei
CA1
2.1.1. Influenţa valorii iniţiale a mijloacelor fixe:
(Vi1  Vi0 )  c0
Vi  100  1000  +1,30 lei
CA1
2.1.2. Influenţa valorii medii a intrărilor de mijloace fixe:
(Vmi1  Vmi0 )  c0
Vmi  100  1000  +3,90 lei
CA1
2.1.3 Influenţa valorii medii a ieşirilor de mijloace fixe:

(Vme1  Vme0 )  c0
Vme   100  1000  +1,63 lei
CA1
2.2 Influenţa modificării cotei medii de amortizare:
Mf1 (c1  c0 )
c  100  1000  -3,75 lei
CA1
2.2.1 Influenţa modificării structurii mijloacelor fixe:
M f 1 (c r  c0 )
g  100  1000  -3,00 lei
CA1
2.2.2 Influenţa modificării cotei de amortizare pe categorii de mijloace fixe:
Mf1 (c1  c r )
c  100  1000  - 0,75 lei
CA1
La întreprinderea analizată situaţia favorabilă este determinată de creşterea cifrei de afaceri cu

aproape 5% faţă de reducerea sumei amortizării cu aproape 1%. Aprofundarea analizei pe factori de
gradul doi şi trei reflectă atât fenomene pozitive, cât şi implicaţii negative.
Suma amortizării a influenţat în mod nefavorabil cu 0,18 lei, din care valoarea medie a
mijloacelor fixe cu 3,58 lei şi cota medie de amortizare cu -3,75 lei..
De aici se desprinde concluzia că, pentru a înregistra o reducere a cheltuielilor cu amortizarea
la 1000 lei cifră de afaceri, este necesară creşterea cifrei de afaceri într-un ritm superior faţă de
suma amortizării:
ICA > IA
Valoarea medie a mijloacelor fixe poate înregistra creşteri pe seama reevaluării mijloacelor
fixe, a realizării obiectivelor de investiţii înainte de termenul stabilit sau ieşirea din funcţiune a unor
85
mijloace fixe după termenul programat. Se creează astfel condiţii pentru obţinerea unor producţii
suplimentare.
La rândul său, cota medie de amortizare poate să crească pe seama modificării structurii
mijloacelor fixe în favoarea acelor categorii cu o cotă de amortizare mai mare sau ca urmare a
schimbării sistemului de amortizare utilizat.
T6-2. Factorii care determină modificarea cheltuielilor cu amortizarea sunt:

a) cifra de afaceri, cota de amortizare;
b) valoarea medie a activelor fixe, cota de amortizare;
c) randamentul activelor fixe, structura pe categorii de active fixe;
d) valoarea activelor fixe, suma anuală a amortizării.
T6-3. Se dau următorii indicatori:

Nr. crt. Indicatori UM Prevăzut Realizat
1 Cifra de afaceri mii lei 50.000 51.000
2 Valoarea medie a mijloacelor fixe mii lei 100.000 104.000
3 Cheltuieli cu amortizarea mii lei 20.000 22.000
4 Cota medie de amortizare % 20 21,91
Influenţa modificării cotei medii de amortizare asupra cheltuielilor cu amortizarea la 1000
lei cifră de afaceri este de:
a) -4,63 lei
b) 38,94 lei
c) 3,85 lei
d) -28,44 lei
6.2. Analiza cheltuielilor cu personalul
Personalul constituie o sursă determinantă pentru întreprindere, care pune în operă toate
mijloacele de care dispune: financiare, tehnice, comerciale etc. Cheltuielile cu personalul sunt
rezultatul utilizării factorului uman şi reflectă o parte a valorii nou create.
În cadrul cheltuielilor efectuate pentru obţinerea producţiei, cheltuielile cu forţa de muncă
deţin o pondere importantă, fiind strâns legate de nivelul tehnic al procesului tehnologic, de
înzestrarea tehnică a întreprinderii cu utilaje de productivitate înaltă, de specificul fazelor
tehnologice etc.
Cheltuielile cu salariile includ:
 fondul de salarii, care include:
o salariul tarifare sau negociate;
86
o sporuri acordate pentru condiţii de muncă (condiţii grele: de altitudine, de adâncime, de
toxicitate, de izolare etc.);
o spor de vechime;
o spor fidelitate;
o premii periodice, în funcţie de rezultatele obţinute, etc.
 cheltuieli aferente fondului de salarii:
o contribuţia la asigurările sociale;
o contribuţia la asigurările sociale de sănătate;
o fond şomaj;
o fond accidente.
Calculul costurilor cu personalul efectuat de managementul întreprinderii vizează

următoarele aspecte:
 determinarea diferitelor cheltuieli cu personalul, în funcţie de sistemele de salarizare utilizate şi
reflectarea lor asupra rezultatelor economice, includerea acestora în costurile structurilor
organizatorice
 elaborarea bugetelor costurilor cu personalul
Analiza cheltuielilor cu salariile are în vedere obiectivele:
 caracterizarea situaţiei generale a cheltuielilor cu salariile în dinamică şi pe structură
 analiza factorială a cheltuielilor cu salariile
 analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului mediu
 analiza eficienţei cheltuielilor cu salariile.
6.2.1. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile
Analiza cheltuielilor cu salariile se realizează atât în mărimi relative, cât şi la 1000 lei cifră
de afaceri, venituri din exploatare sau valoare adăugată prin utilitatea unor modele de corelaţie sau
modele multiplicative.
Analiza cheltuielilor cu salariile se poate face prin utilizarea următorului model:
Cs  N s  S
unde:
N s = număr mediu de salariaţi

S = salariu mediu
Aplicaţie privind analiza cheltuielilor cu salariile

Tabel 6-3
- lei -
Nr. crt. Indicatori Simb Perioada Perioada
1 Cheltuieli cu salariile Chs 387.600 410.400
2 Cifra de afaceri CA 1.900.000 2.160.000
3 Număr mediu salariaţi Ns 19 18
4 Număr mediu de ore lucrate t 1.950 1.920
5 Salariu mediu anual sa 20.400 22.800
87
6 Salariu mediu orar sh 10,46 11,88
7 Productivitatea medie anuală wa 100.000 120.000
8 Productivitatea medie orară wh 51 63
9 Cheltuieli cu salariile la 1 leu CA s 0,20 0,19
Ns
Chs t
sa
sh
Pe baza datelor din tabel şi după modelul prezentat, la întreprinderea analizată modificarea
cheltuielilor cu salariile a fost de:
ΔChs = + 22.800 lei

1. Influenţa modificării numărului mediu de personal:
ΔNs  (Ns1  Ns 0 )  sa 0  - 20.400 lei
2. Influenţa modificării salariului mediu anual:
Δsa  Ns1  (sa 1  sa 0 )  + 43.200 lei
2.1. Influenţa modificării timpului lucrat:
Δt  Ns1  (t 1  t 0 )  sh 0  - 5.649 lei
2.2. Influenţa modificării salariului orar:
Δsh  Ns1  t 1  (sh 1  sh 0 )  48.849 lei
Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile evidenţiază faptul ca întreprinderea
înregistrează o creştere a cheltuielilor salariale cu 22.800 lei ca urmare a reducerii numărului de
salariaţi cu doi salariaţi, ceea ce a însemnat o reducere a cheltuielilor cu salariile cu 20.400 lei şi a
creşterii salariului mediu cu 11,76% lei faţă de anul precedent. Creşterea salariului mediu c condus
la depăşirea cheltuielilor cu salariile cu 43.200 lei.
Aprofundând analiza pe factorii de gradul doi, se observă că reducerea timpului mediu cu 30
de ore a determinat economie de 5.649 lei, în timp ce creşterea salariului orar a determinat
majorarea cheltuielilor cu salariile cu 48.849 lei.
Ns t
Chs wa
sa wa
s
ΔChs = + 22.800 lei

1. Influenţa modificării numărului mediu de personal:
88
ΔNs  (Ns1  Ns 0 )  sa 0  - 20.400 lei
2. Influenţa modificării salariului mediu anual:
Δ S  Ns1  (sa 1  sa 0 )  + 43.200 lei
2.1. Influenţa modificării productivităţii anuale:
ΔWa  Ns1  (Wa 1  Wa 0 )  s 0  73.440 lei
2.1.1. Influenţa modificării timpului lucrat:
Δt  Ns1  (t 1  t 0 )  Wh 0  s 0  - 5.649 lei
2.1.2. Influenţa modificării productivităţii orare:
Δwh  Ns1  t 1  (Wh 1  Wh 0 )  s 0  79.089 lei
2.2. Influenţa modificării salariului mediu la 1 leu cifră de afaceri:
Δs  Ns1  Wa 1  (s1  s 0 )  -30.240 lei
6.2.2. Analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica

salariului mediu
Respectarea corelaţiei dintre creşterea productivităţii muncii şi cea a salariului mediu se

reflectă în reducerea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri.
Corelaţia dintre creşterea productivităţii muncii şi cea a salariului mediu se reflectă cu
I cs
ajutorul indicelui de corelaţie stabilit după următoarea relaţie: I c  .
I Wa
Situaţia se apreciază favorabilă atunci când Ic<1.
Prin respectarea acestor corelaţii se va asigura în permanenţă eficienţa cheltuielilor salariale,
iar prin respectarea corelaţiei dintre indicele de creştere a cheltuielilor salariale şi indicele de
creştere a numărului de salariaţi, se va asigura şi creşterea salariului mediu. Nerespectarea celei de a
doua corelaţii, prin creşterea numărul de salariaţi într-o proporţie mai mare decât a cheltuielilor
salariale, s-ar obţine un salariu mediu unitar mai mic, ceea ce nu este recomandat deoarece acest
lucru poate genera tensiuni în întreprinderi. Cheltuielile cu salariile sunt strâns legate de creşterea
productivităţii muncii, fiindcă eficienţa muncii este dată de modul de respectare a corelaţiei între
dinamica productivităţii muncii şi a salariului mediu. În orice domeniu de activitate, dinamica
productivităţii muncii trebuie să fie superioară celei a salariului mediu. Numai în felul acesta se
poate realiza o cheltuială cu salariile mai mică la fiecare 1000 lei producţie, indiferent de modul de
exprimare a acesteia (venit anual, cifra de afaceri, producţie marfă fabricată, valoare adăugată etc.).
Aplicaţie privind analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi

dinamica salariului mediu
Tabel 6-4
- lei -
89
Pe baza datelor din tabelul de mai sus calculăm indicele de corelaţie:

I 113.93
I c  sa   0,9 < 1
I 126,25
Wa
Situaţia este apreciată în mod favorabil deoarece I c  1, respectiv productivitatea muncii a
înregistrat un ritm superior de creştere faţă de salariul mediu.
În cazul întreprinderii noastre productivitatea muncii a înregistrat un ritm crescut în raport
cu ritmul salariului mediu.
Corelaţia specificată anterior se poate evidenţia şi cu ajutorul indicatorului cheltuieli cu

salariile la 1000 lei cifră de afaceri (venituri din exploatare).
Modelul de analiză este următorul:
Chs Ns  sa
C1000
s   1000   1000
CA Ns  Wa
Aplicaţie privind analiza cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri

Tabel 6-5
- lei -
Nr. crt. Indicatori Simb Perioada Perioada
6 Cheltuieli cu salariile la 1000 lei CA Cs1000 204 190
wa
1000
Cs
sa
ΔCs1000  Cs1000
1  Cs1000
0  - 14 lei
1. Influenţa modificării productivităţii anuale:
sa 0 sa 0
ΔW   1000   1000  -34 lei
Wa 1 Wa 0
90
2. Influenţa cheltuielilor medii anuale cu salariile:
sa 1 sa 0
ΔCs   1000   1000  +20 lei
Wa 1 Wa 1
Pe baza datelor din tabelul de la aplicaţia anterioară, ajungem la concluzia potrivit căreia,
cheltuielile cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri se reduc cu 14 lei, iar modificările
corespunzătoare se prezintă, astfel:
La întreprinderea analizată, reducerea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri cu
14 lei este rezultatul respectării corelaţiei în sensul creşterii mai accentuate a productivităţii, care a
determinat reducerea acestora cu 34 lei, în timp ce salariul mediu a influenţat nefavorabil cu 20 lei.
T6-4. Dacă
Indicele Cheltuielilor aferente cifrei de afaceri = 104%,
Indicele Cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri = 96%
Indicele Timpului total de muncă exprimat în om-ore =101%
Atunci:
a) a crescut cifra de afaceri şi s-au redus ratele de rentabilitate;
b) s-a redus cifra de afaceri şi a crescut rata autonomiei financiare;
c) a crescut cifra de afaceri şi a crescut productivitatea muncii medie orară;
d) s-a redus productivitatea muncii medie orară şi au crescut rata dobânzii şi cifra de afaceri;
e) a crescut productivitatea muncii medie anuală şi a crescut cifra de afaceri.
T6-5. Dacă
Indicele Salariului mediu anual=105%
Indicele Productivităţii medii anuale=109%
Indicele Numărului mediu de salariaţi=99%
Atunci:
a) a crescut cifra de afaceri, a crescut productivitatea orară şi au crescut cheltuielile cu salariile la
1000 lei cifră de afaceri.
b) a crescut cifra de afaceri, au crescut cheltuielile cu salariile şi s-au redus cheltuielile cu salariile
la 1000 lei cifră de afaceri;
c) au crescut: cheltuielile la 1000 lei cifra de afaceri, cifra de afaceri şi s-au redus cheltuielile cu
salariile;
d) s-a redus cifra de afaceri şi au crescut cheltuielile cu salariile;
e) au crescut cheltuielile totale, a crescut rata cheltuielilor totale şi a crescut cifra de afaceri.
91
Indicele salariului mediu (I S )
T6-6. Relaţia se utilizează pentru a determina:
Indicele productivitatii muncii (I W )
a) coeficientul de corelaţie dintre modificarea salariului mediu şi cea a productivităţii muncii
b) influenţa productivităţii muncii asupra nivelului cheltuielilor cu salariile
c) influenţa salariului mediu asupra ratei rentabilităţii consumate
d) influenţa cheltuielilor cu salariile asupra profitului
T6-7. Se cunosc următoarele date despre o întreprindere:

crt.
1 Cheltuieli cu salariile mii lei 1.512 1.443,4
2 Cifra de afaceri mii lei 10.800 10.692
3 Număr mediu personal pers 120 110
4 Fond total de timp ore 240.000 209.000
5 Salariul mediu orar lei/oră 6,3 6,91
Influenţa modificării timpului lucrat de un salariat asupra cheltuielilor cu salariile este de:
a) 69,3 mii lei
b) +74,89 mii lei
c) 48,20 mii lei
d) +127,49 mii lei
T6-8. Influenţa salariului mediu anual asupra cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri se
cuantifică astfel:
a) Wa1  sh1  sh0   ts0  1000

 Ns1 Ns1  Chs0
b)      1000
 CA1 CA1  Ns0
Ns1 T1  Chs1 Chs0 
c)      1000
CA1 Ns1  T1 T1 
Ns1  Chs1 Chs0 
d)     1000
CA1  Ns1 Ns0 
T6-9. Cheltuielile cu salariile:

a) deţin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor efectuate de firmele cu activitate de
producţie;
92
b) deţin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor efectuate de firmele prestatoare de servicii;
c) ponderea lor nu este influenţată de specificul activităţii desfăşurate.
T6-10. Evoluţia fondului de salarii la 1000 lei cifră de afaceri este influenţată, în ordinea de
substituţie, de:
a) productivitatea anuală a muncii şi salariul mediu anual;
b) salariul mediu anual şi productivitatea anuală a muncii;
c) productivitatea orară a muncii şi salariul tarifar.
6.3. Analiza cheltuielilor cu dobânzile
În totalul patrimoniului deţinut de o întreprindere capitalurile împrumutate şi datoriile

asimilate pot ocupa ponderi relativ ridicate. În această situaţie, întreprinderea beneficiară a
împrumuturilor şi datoriilor asimilate se va afla în postura de plătitor de dobânzi, care pentru ea va
reprezenta o cheltuială financiară reflectată cu ajutorul contului 666 “Cheltuieli privind
dobânzile”.
Mărimea acestor cheltuieli este determinată de felul dobânzii (simplă sau compusă),
mărimea creditului şi durata de rambursare.
Eficienţa cheltuielilor cu dobânzile poate fi analizată pe baza următoarelor modele:
AC  K  Pd
Sd 100 2
Cd 1000CA
  1000   1000
CA CA
Cr Sd
Cd1000CA    1000
CA Cr
AC Cr Sd
Cd1000CA     1000
CA AC Cr
în care:
Cd 1000CA - cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri;
Sd - suma cheltuielilor cu dobânzile;
AC - soldul mediu al activelor circulante;
K - cota de participare a creditului la acoperirea activelor circulante:
Cr
K  100
AC
Cr - soldul mediu al creditelor pe termen scurt;
Pd - procentul mediu de dobândă :
Pd 
Sd
 100 sau Pd 
g ki  p di
Cr 100
g ki - reprezintă structura creditelor pe categorii;
93
p di - rata dobânzii pe categorii de credite.
Utilizând cel de-al treilea model de analiză, sistemul de factori se prezintă astfel:
în care:
AC
- viteza de rotaţie a activelor circulante;
CA
Cr
- cota de participare a creditului la acoperirea activelor circulante;
AC
Sd
- rata medie a dobânzii.
Cr
Aplicaţie privind analiza cheltuielilor cu dobânzile

Tabel 6-6
-lei-
Nr. Indicatori Simbol Programat Realizat
Crt.
2 Soldul mediu al activelor circulante AC 810.000 900.000
3 Soldul mediu al creditelor pe termen scurt Cr 283.500 270.000
4 Suma dobânzilor plătite Sd 42.525 35.100
5 Cota medie de participare a împrumuturilor la K 35,00% 30,00%

acoperirea activelor circulante
6 Rata medie a dobânzii pd 15,00% 13,00%
7 Cheltuieli cu dobânzile la 1000 lei cifră de Cd1000 33,75 26,00
afaceri (lei)
CA
1000 CA
Cd
Ac
Sd K
pd
Modificarea absolută a cheltuielilor cu dobânzile:
ΔCd1000  Cd1000
1  Cd1000
0  -7,75 lei
Sd 0 Sd 0
ΔCA  1000  1000  - 2,25 lei
CA 1 CA 0
2. Influenţa modificării sumei dobânzii:
94
Sd1 Sd
ΔSd   1000  0 1000  - 5,5 lei
CA1 CA 1
2.1. Influenţa modificării soldului mediu al activelor circulante:
(Ac1  Ac 0 )  K 0  pd 0
ΔAc  100 2 1000  3,5 lei
CA 1
2.2. Influenţa modificării cotei medii de participare a împrumuturilor la acoperirea activelor
circulante:
Ac1  (K1  K 0 )  pd 0
ΔK  100 2  1000  -5,0 lei
CA1
2.3. Influenţa modificării ratei medii a dobânzii:
Ac1  K1  (pd1  p d 0 )
Δpd  100 2  1000  -4,0 lei
CA1
Din analiza acestor date se constată faptul că cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de
afaceri au înregistrat o scădere cu 7,75 lei faţă de nivelul programat, reducere datorată scăderii ratei
medii a dobânzii care conduce la scăderea cu 5,0 lei a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de
afaceri, contribuind la sporirea profitului şi influenţând politica de finanţare a întreprinderii,
determinând să fie luată decizia menţinerii şi în perioada următoare a creditului societăţii până când
rata dobânzii nu începe să crească, adică până când capacitatea de rambursare la scadenţă se
menţine în limitele potenţialului de rambursare şi dobânzile pot fi acoperite din profiturile realizate.
Factorii de gradul doi, au influenţe diferite, determinate de modificările nefavorabile ale
soldului activelor circulante, a modificării favorabile a cotei medii de participare a împrumuturilor
la acoperirea activelor circulante şi ratei medii a dobânzii.
T6-11. Influenţa modificării cotei medii de participare a creditelor la acoperirea activelor circulante
asupra cheltuielilor cu dobânzile bancare la 1000 lei cifră de afaceri cu semnul „-” semnifică:
a) reducerea ponderii creditelor cu rate ale dobânzii mai mari decât media pe societate a determinat
reducerea cheltuielilor cu dobânzile bancare la 1000 lei cifră de afaceri.
b) reducerea cheltuielilor cu dobânzile bancare la 1000 lei cifră de afaceri a determinat reducerea
cotei medii de participare a creditului la acoperirea activelor circulante.
c) reducerea procentului mediu de dobândă la principalele categorii de credite a determinat
d) reducerea cotei medii de participare a creditelor la acoperirea activelor circulante a determinat
e) reducerea cheltuielilor cu dobânzile bancare la 1000 lei cifră de afaceri a determinat creşterea
capacităţii de autofinanţare şi reducerea creditelor.
T6-12. Factorii de influenţă directă asupra cheltuielilor cu dobânzile bancare sunt în ordinea de
95
analiză:
a) soldul activelor circulante, gradul de acoperire a activelor, procentul mediu de dobândă;
b) structura producţiei, viteza de rotaţie a activelor circulante;
c) soldul activelor circulante, viteza de rotaţie a activelor circulante;
d) nici unul dintre răspunsuri nu este corect.
Nr. Răspuns
test
T6-1. a)
T6-2. b)
T6-3 b)
T6-4 c)
T6-5 b)
T6-6 a)
T6-7 a)
T6-8 d)
T6-9 b)
T6-10 a)
T6-11 d)
T6-12 a)


Bucureşti;
Bucureşti;
96
6. ANALIZA PERFORMANŢELOR ECONOMICO-FINANCIARE
ALE FIRMEI – ABORDARE CONCEPTUALĂ,
7. ANALIZĂ STRUCTURALĂ, ANALIZA RENTABILITĂŢII CA
VALOARE ABSOLUTĂ
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru înţelegerea rolului analizei rentabilităţii ca
performanţă globală;
 veţi identifica principalii indicatori de rentabilitate ca valoare absolută;

7.1. Abordări conceptuale privind rentabilitatea întreprinderii
7.2. Analiza profitului
7.2.1. Analiza structurală a profitului
7.2.2. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri pe total întreprindere
7.3. Analiza profitului pe produs
Bibliografie
7.1. Abordări conceptuale privind rentabilitatea întreprinderii
 Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit

Definiţie prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de
provenienţa acestora.
Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii
activităţi economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate
şi a forţei de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.
Eficienţa economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. În
acest sens menţionăm şi următoarea afirmaţie „eficienţa economică reprezintă cea mai generală
categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea
(consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale
sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic )”4.
Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de
rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul
sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii (indicator al
mărimii relative a rentabilităţii).
4
D. Mărgulescu – Analiza economico – financiară a întreprinderii , Editura Tribuna Economică , Bucureşti , 1994 ,
pag.188
97
7.2. Analiza profitului
Profitul reprezintă componenta principala a avuţiei unei societăţi şi reflecta atât
performanta întreprinderii, cât şi capacitatea firmei de a reinvesti sau de a acorda dividende.
Analiza evoluţiei în timp a profitului, numită şi analiză pe orizontală a contului de profit şi
pierdere, presupune determinarea variaţiei în timp a elementelor de venituri, cheltuieli şi respectiv
a rezultatelor pe cele diverse tipuri de activităţi. Interpretarea acestei evoluţii este strâns legată de
faza ciclului de viaţă al întreprinderii.
Profitul, sub diversele sale forme, poate fi analizat din punct de vedere structural şi factorial,
pe total întreprindere şi pe produse.
7.2.1. Analiza structurală a profitului
Analiza în dinamică a profitului se impune a fi completată cu analiza structurală a acestuia,

ceea ce implică determinarea ponderilor deţinute de către fiecare categorie specifică în cadrul
rezultatului net al exerciţiului. Analiza structurala a rezultatului exerciţiului are ca obiectiv
stabilirea contribuţiei diferitelor tipuri de rezultate la variaţia totală a rezultatului brut, precum şi
evidenţierea dinamicii lor în cursul perioadei studiate.
Folosirea acestui tip de analiză permite identificarea tipului de activitate derulată de către
firmă, în funcţie de cheltuielile cu ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor firmei. Aşadar,
esenţial este analiza structurii cheltuielilor totale.
Analiza de tip structural a rezultatelor se poate realiza în două moduri, şi anume:
1. întocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune prin reordonarea indicatorilor de
venituri, cheltuieli şi rezultat prezentaţi în Contul de profit şi pierdere;
2. raportarea fiecărei categorii de cheltuieli la cifra de afaceri netă.
Analiza structurală a profitului urmăreşte stabilirea contribuţiei diferitelor tipuri de rezultate
la modificarea totală, precum şi punerea în evidenţă a schimbărilor intervenite pe elemente
componente.
7.2.2. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri pe total întreprindere
Analiza de tip factorial urmăreşte punerea în evidenţă a factorilor şi a cauzelor primare care
determină mărimea şi dinamica profitului firmei. Acest tip de analiză permite identificarea
factorilor cu influenţă favorabilă asupra profitului şi respectiv a factorilor cu influenţă nefavorabilă,
orientând gestiunea activităţii în sensul identificării de măsuri de corecţie a acestui ultim tip de
influenţă.
Analiza profitului se impune a fi efectuată şi în funcţie de factorii direcţi şi indirecţi care
acţionează la nivelul întreprinderii cercetate. Luând în calcul diversitatea de forme sub care se
prezintă profitul la nivel de firma, în analiza factorială a acestuia pot fi aprofundate următoarele
categorii de rezultate :
 rezultatul brut al exerciţiului
 rezultatul aferent cifrei de afaceri
 profitul unitar
Analiza se efectuează la niveluri diferite (activitatea totală, de exploatare, cifra de
afaceri, pe produs) ţinând cont de factorii care influenţează asupra acestora. Sursa informaţională
principală o constituie contul de profit şi pierdere, deci analiza se efectuează de la global (rezultatul
exerciţiului) către părţile sale.
În cazul firmelor cu activitate de producţie pentru analiza factorială a profitului aferent cifrei
de afaceri, se recomandă următoarele modele:
98
Pr   q v p   q v c
  q vc 
Pr   q v p  1    CA  pr
 q p 
 v 
CA Pr
Pr  Ns  
Ns CA
Pr   q v p   q v c v   ChF  Mbcv  ChF
Aplicaţie privind analiza profitului aferent cifrei de afaceri

Tabel 7-1
lei
Nr. crt. Indicatori Simbol Programat Realizat
1 Cifra de afaceri Σqvp 4.250.000 5.100.000
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri Σqvc 3.910.000 4.737.900
3 Cifra de afaceri recalculată  q v1 p 0 - 4.632.500
4 Cheltuieli recalculate q c
v1 0
- 4.525.400
5 Profit aferent cifrei de afaceri Pr 340.000 362.100
6 Profitul mediu la un leu cifră de afaceri pr 0,0800 0,0710
q p q c
Notă: q v1 p0 
Ip
v1 1
; q
Ic
, c 
v1 0
v1 1
unde: Ip = indicele preţurilor de vânzare

Ic = indicele costurilor
Potrivit modelului de analiză, sistemul de factori care acţionează asupra profitului este
următorul:
 qv = reprezintă volumul fizic al producţiei vândute;
 g = structura producţiei vândute pe produse;
 c = costurile complete unitare;
 p = preţurile medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.
qv
g
Pr
Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri se realizează astfel:

 Pr  Pr1  Pr0  22.100 lei din care datorită:
1. influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute:
Δq v  Pr0  I qv  Pr0  30.600 lei
Iq v 
q v1 p0
= 109 %
q v0 p0
99
2. influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:
 
Δg i   q v1p 0   q v1 c 0  Pr0  I qv  (46325 - 45254) - 3400 109% = - 263.500 lei
3. influenţei modificării costurilor complete unitare:
 
Δci    q v1 c1   q v1 c0  - (47379 - 45254) = -212.500 lei
4. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.:
Δpi   q v1 p1   q v1 p 0 = 51000 - 46325 = + 467.500 lei
La finele perioadei analizate, comparativ cu nivelul prevăzut în bugetul de venituri şi
cheltuieli, s-a înregistrat o creştere a profitului aferent cifrei de afaceri cu 22.100 lei, respectiv cu
6,5%. Creşterea profitului aferent cifrei de afaceri influenţează pozitiv rezultatul exploatării,
rezultatul brut şi rezultatul net al exerciţiului şi indicatorii de eficienţă constituiţi pe baza acestora.
Analizând influenţele factorilor, se constată următoarele:
 creşterea volumului fizic al producţiei vândute cu 9% a avut ca efect sporirea profitului cu
30.600 lei. Influenţa volumului producţiei vândute relevă faptul că pentru producţia
întreprinderii există cerere, respectiv piaţa nu este saturată.
 structura cifrei de afaceri a influenţat profitul în sensul scăderii cu 263.500 lei situaţie care se
explică prin diminuarea ponderii produselor vândute la care s-au prevăzut rate ale rentabilităţii
comerciale mai mari decât rata medie comercială prevăzută pe total întreprindere şi creşterea
ponderii produselor la care s-au programat rate de rentabilitate prevăzute mai mici decât rata
medie comercială programată pe întreprindere.
 costurile complete unitare au exercitat o influenţă negativă asupra profitului determinând
scăderea acestuia cu 212.500 lei, situaţie determinată de depăşirea costurilor produselor ce deţin
ponderea principală în totalul vânzărilor. Influenţa costurilor se apreciază ca justificată cu
condiţia ca efortul suplimentar făcut să fi fost recuperat pe seama preţurilor de vânzare, ca
urmare a obţinerii unor produse superioare din punct de vedere calitativ.
 preţurile de vânzare au fost mai mari faţă de nivelul prevăzut la sortimente le care deţin
ponderea majoritară în cifra de afaceri şi au determinat creşterea masei profitului cu 467.500 lei.
Această situaţie poate fi determinată de îmbunătăţirea calităţii produselor, caz în care
aprecierea este pozitivă şi/sau ca urmare a acţiunii factorilor conjuncturali (oferta mai mică decât
cererea, inflaţie etc.).
Sistemul de factori care acţionează asupra profitului, potrivit celui de al doilea model, este
următorul:
qv
CA
p
Pr
g
pr p
c
Metodologia de analiză factorială a profitului şi cuantificarea acţiunii acestora se prezintă

astfel:
 Pr  Pr1  Pr0  22.100 lei din care, datorită:
1. influenţei modificării cifrei de afaceri:
ΔPrCA  CA1  CA 0   pr 0  68.000 lei
din care, datorită:
1.1. influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute:
100
ΔPrq   q v1p 0   q v 0 p 0  pr 0  30.600 lei
1.2. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:
ΔPrp   q v1p1   q v1p 0  pr 0  37.400 lei
2. influenţei modificării profitului mediu la 1 leu cifrei de afaceri:
 
ΔPrpr  CA1  pr1  pr 0  -45.900 lei din care, datorită:
2.1. influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:
  q v1p 0   q v1c 0  q v 0 p 0   q v 0 c 0 
ΔPrg  CA1      -290.091,74 lei

  q v1p 0  q v 0p0 

2.2. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:
  q v1p1   q v1c 0  q v1p 0   q v1c 0 
ΔPrp  CA1      +456.691,74 lei

  q v1 1p  q p
v1 0


2.3. influenţei modificării costurilor unitare:
  q v1p1   q v1c1  q v1p1   q v1c 0 
ΔPrc  CA1      -212.500 lei

  q v 1
p1  q v 1
p 1


Creşterea profitului aferent s-a datorat în exclusivitate sporirii cifrei de afaceri, marja medie
de profit la 1 leu vânzări scăzând a determinat diminuarea masei profitului.
Cifra de afaceri a crescut faţă de nivelul prevăzut cu 850.000 lei, contribuind la sporirea
profitului cu 68.000 lei. Aprofundând influenţa cifrei de afaceri prin intermediul celor doi factori de
gradul II, se constată că volumul fizic al producţiei vândute a influenţat pozitiv în sensul creşterii
profitului cu 30.600 lei, în timp ce majorarea preţurilor medii de vânzare unitare a avut ca efect
sporirea profitului cu 37.400 lei.
Scăderea profitului mediu la 1 leu vânzări cu 0,009 lei, semnifică o diminuare a ratei
rentabilităţii comerciale la nivel de întreprindere cu 0,9%, a avut ca rezultat micşorarea profitului
aferent cifrei de afaceri cu 45.900 lei. Influenţele factorilor indirecţi care acţionează asupra
profitului prin intermediul profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri (structură, preţuri, costuri), se
interpretează similar modelului anterior.
T7-1. În analiza profitului aferent cifrei de afaceri, cunoaştem următorii indicatori:

Nr. Indicatori Simbol Prevăzut Realizat
crt.
1 Cifra de afaceri în preţuri de vânzare - mii. Lei Σqvp 920 1.060
2 Costuri aferente cifrei de afaceri - mii. lei Σqvc 660 740
3 Indicele preţurilor de vânzare (%) IP - 121
4 Indicele costurilor (%) IC - 119
Influenţa modificării preţului mediu de vânzare, ca factor de gradul II în analiza profitului aferent
cifrei de afaceri este de:
a) +87,3 mil. lei;
b) +26,2 mil. lei
c) –29,4 mil. lei
d) +51,99 mii lei.
101
7.3. Analiza profitului pe produs
Obiectivul oricărui agent economic este acela de maximizare a profitului, care trebuie să se
bazeze pe raţionalitate în mobilizarea şi alocarea resurselor, pe spirit de competiţie şi cunoaştere.
Pentru a-şi spori profitul, el ar trebui să mărească volumul producţiei vândute. Cum orice
întreprinzător se confruntă cu unele restricţii, printre care caracterul limitat al resurselor economice
şi cu preţurile factorilor de producţie, va putea să-şi realizeze scopul reducând consumurile
specifice cu factorii de producţie sau, altfel spus, mărind randamentul factorilor. Prin urmare este
necesar a se cunoaşte la nivel de produs unde este posibil să acţioneze în vederea eficientizării
activităţii sale.
Analiza profitului pe produs se poate realiza pe baza modelului:
 Ch ind 
Pp  q  p  c   q   p  ch m  ch s  
 q 
Prin acest model se pune în evidenţă acţiunea cheltuielilor directe şi indirecte rezultate în
procesul de producţie, iar în cadrul costurilor directe: cele aferente materiilor prime şi manoperei
directe. Aceste două categorii principale de cheltuieli rezultă indiferent de metoda de calculaţie a
costurilor adoptată.
Aplicaţie privind analiza profitului pe produs

Tabel 7-2
1 Volumul fizic al producţiei obţinute buc 24 66
2 Preţ unitar de vânzare lei/buc 4.340 4.474
3 Cheltuieli materiale unitare lei/buc 2.195,17 2.360,40
4 Cheltuieli materiale unitare recalculate lei/buc - 2.201,86
5 Cheltuieli cu manopera directă pe produs lei/buc 99,38 109,21
6 Timp de muncă pe unitatea de produs ore/buc 4,41 4,85
7 Salariul mediu orar lei/oră 22,55 22,50
8 Cheltuieli indirecte pe produs lei/buc 1.196,89 1.225,31
9 Total costuri pe unitatea de produs lei/buc 3.491,43 3.694,92
10 Profit pe produs lei 20.358,84 51.415,48
102
11 Variaţie profit lei - 31.056,64
Cuantificarea factorilor de influenţă, cu ajutorul metodei substituţiilor în lanţ, se prezintă

astfel:
1. Influenţa cantităţii:
Pp q  q1  q 0  p 0  c 0   35.627,97 lei
2. Influenţa costului complet unitar:

Pp c  q1  c1  c 0   - 13.429,73 lei
2.1. Influenţa cheltuielilor materiale pe unitatea de produs:
Pp chm  q1  ch m1  ch m 0   -10.905,02 lei
2.1.1. Influenţa consumurilor specifice:
 n n

ΔPp cs  q1    cs i1  p i 0   cs i 0  p i 0   - 441,78 lei
 i 1 i 1 
2.1.2. Influenţa preţurilor de aprovizionare:
 n n

ΔPp p  q1    cs i1  p i1   csi1  p i 0   - 10.463,24 lei
 i 1 i 1 
2.2. Influenţa cheltuielilor salariale pe unitatea de produs:
Pp chs  q1  ch s1  ch s 0   - 648,71 lei
2.2.1. Influenţa timpului de muncă pe unitatea de produs:
ΔPp t  q 1  t 1  t 0   sh 0  664,63 lei
2.2.2. Influenţa salariului mediu orar:
ΔPp sh  q1  t 1  sh 1  sh 0   16,02 lei
2.3. Influenţa cheltuielilor indirecte pe unitatea de produs:
Pp ci  q1  c i1  c i 0   - 1.876,00 lei
3. Influenţa preţului de vânzare:
ΔPp p  q1  p1  p 0   8.858,40 lei
În consecinţă, creşterea profitului pe produs s-a realizat în exclusivitate pe baza majorării

volumului producţiei, a creşterii preţului unitar de vânzare şi a reducerii salariului mediu orar.
Majorarea costurilor a avut la bază creşterea cheltuielilor indirecte ce revin pe unitatea de produs
(fapt datorat majorării în valori absolute a acestor cheltuieli). Pe de altă parte creşterea consumurilor
specifice faţă de perioada precedentă se încadrează în limitele normale ale abaterilor de la reţeta de
fabricaţie (+0,28%).
103
T7-2. Pe baza relaţiei:

 q1  t1  t 0  sh 0
unde:
q reprezintă volumul fizic al producţiei vândute din produsul „x”;
t - timpul de muncă consumat pe unitatea de produs
Sh0- cheltuielile salariale medii orare.
Se determină:
a) influenţa modificării timpului consumat pe unitatea de produs asupra costului pe unitatea de
produs;
b) influenţa modificării salariului mediu orar asupra profitului pe unitatea de produs;
c) influenţa modificării timpului consumat pe unitatea de produs asupra profitului pe produs;
d) influenţa modificării salariului mediu orar asupra costului pe unitatea de produs.
Nr. Răspuns
test
T7-1. d)
T7-2. c)


Bucureşti;
Bucureşti;
104
ANALIZA RENTABILITĂŢII PE BAZA INDICATORILOR
ÎN MĂRIME RELATIVĂ
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru înţelegerea rolului analizei rentabilităţii ca valoare
relativă;
 veţi identifica principalii indicatori de rentabilitate ca valoare relativă;

8.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale
8.2. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate
8.3. Analiza ratei rentabilităţii economice
8.4. Analiza ratei rentabilităţii financiare
Bibliografie
Rentabilitatea decurge din cuantificarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile

reflectate în cheltuieli şi se măsoară prin intermediul marjelor şi al ratelor de rentabilitate. Din
păcate marjele calculate ca diferenţe între venituri şi cheltuieli caracterizează insuficient gradul de
rentabilitate al întreprinderii, deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şi invers,
rentabilităţi slabe cu marje mari. Prin urmare, numai ratele calculate sub formă de rapoarte
caracterizează în mod real gradul de rentabilitate şi exprimă în modul cel mai sintetic eficienţa
cheltuielilor sau a utilizării capitalurilor investite.
Nu se poate pune sub semnul întrebării necesitatea indicatorii financiari în aprecierea
rentabilităţii şi implicit a performanţelor întreprinderii, dar trebuie luate în considerare anumite
limite. S-a constat că de cele mai multe ori indicatorii financiari permit doar o apreciere parţială a
performanţelor întreprinderii, în condiţiile în care diagnosticarea performanţelor vizează atât
probleme strategice, organizatorice, sociale, tehnico-ecomonice, comerciale cât şi financiare.
Aprecierea eficacităţii întreprinderii, a performanţelor sale, are un conţinut mult mai amplu, iar
diagnosticarea financiară este doar o componentă a acesteia.
Mai mult, datorită faptului că analiza financiară abordează criterii monetare de apreciere a
performanţelor, acesta poate conduce la omiterea unor aspecte ale activităţii care nu pot avea o
transpunere monetară. De asemenea, putem afirma că analiza financiară permite formarea unei
imagini de ansamblu pe baza rezultatelor fără a permite o cunoaştere în detaliu a activităţii interne a
întreprinderii. Indicatorii utilizaţi de analiza financiară facilitează aprecierea globală a activităţii
unei întreprinderi, dar sunt insuficienţi pentru o evaluare pertinentă a performanţelor economico-
financiare. Din aceste considerente este utilă percepţia analitică a rezultatelor şi stabilirea aportului
fiecărui factor în parte la realizările întreprinderii.
105
 Rata de rentabilitate este un raport între o formă de exprimare a profitului
Definiţie şi active sau capitaluri (proprii, permanente) sau un flux de activitate
(cifra de afaceri, resurse consumate etc.).
Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaţionale variate şi

oglindesc multiplele laturi ale activităţii economico-financiare a firmei.
Principalele rate operaţionale în analiza financiară a întreprinderii sunt: rata rentabilităţii
comerciale, rata rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii
financiare.
8.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale

Analiza eficienţei politicii comerciale (aprovizionare, stocare, vânzare), a politicii de preţuri
practicate se realizează cu ajutorul ratei rentabilităţii comerciale. Prin raportarea unui indicator al
rentabilităţii în mărimi absolute la volumul vânzărilor, se evaluează capacitatea întreprinderii de a
genera un profit pentru o mărime dată a cifrei de afaceri.
Rata rentabilităţii comerciale (a vânzărilor) este determinată prin divizarea rezultatului net
la valoarea cifrei de afaceri şi arată eficienţa funcţiunii comerciale a firmei. În sistemul anglo-
saxon de analiza, denumirea ratei este ROS – „return on sales”.
În literatura de specialitate există mai multe moduri de calcul a acestei rate de rentabilitate,
dar cele mai utilizate sunt următoarele:
Pr Mb Pn
Rc   100 , R Mb   100 , Rcn   100
CA CA CA
Unde: Rc – rata rentabilităţii comerciale
Rcn – rata rentabilităţii comerciale nete
RMb – rata marjei brute din vânzări
CA – cifra de afaceri netă
Pr – profit aferent cifrei de afaceri nete
Mb – marja brută faţă de costul vânzărilor
Pn – profit net
Nivelul ratei rentabilităţii comerciale depinde în principal de:
 poziţia concurenţială a firmei în cadrul sectorului de activitate;
 faza în care se află sectorul în ansamblul său;
 strategia urmată de către firmă (dominaţia pe seama costurilor sau diferenţiere) etc.
Rata rentabilităţii comerciale exprimă corelaţia dintre profitul total aferent vânzărilor şi cifra
de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii. Rc 

 q v p   q vc 100
 qvp
Rata rentabilităţii comerciale este influenţată de următorii factori: structura cifrei de afaceri,
preţurile de vânzare şi costurile complete unitare pe produse.
Aplicaţie privind analiza ratei rentabilităţii comerciale

Tabel 8-1
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri lei 3.800.000 4.558.000
106
3 CA recalculată lei - 4.800.000
4 Cheltuieli recalculate lei - 4.300.000
5 Rezultatul aferent cifrei de afaceri lei 456.000 674.000
6 Rata rentabilităţii comerciale % 10,71 12,88
g
Rc
Modificarea ratei faţă de nivelul programat:

ΔRc  Rc1  Rc 0  2,17 %
1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:
ΔRc g 
 q v1p0   q v1c0  100  Rc  Rc'Rc  -0,30 %,
 q v1p 0
0 0
unde Rc' 
q p   q v1c0
v1 0
 100
q p v1 0
2. Influenţa modificării preţurilor de valorificare pe produse:
ΔRc p 
 q v1p1   q v1c0  100   q v1p0   q v1c0 100  Rc"Rc'  7,40 %,
 q v1p1  q v1p0
unde Rc" 
q p   q v1c0
v1 1
 100
q pv1 1
3. Influenţa modificării costurilor pe produse:
ΔRc c  Rc1 
 q v1p1   q v1c0  100  Rc - Rc"  -4,93%
 q v1p1
1
Se constată o creştere a ratei rentabilităţii comerciale cu 2,17 puncte procentuale în anul

curent faţă de anul precedent. Creşterea ratei rentabilităţii comerciale a fost determinată de influenţa
diferită ca sens şi intensitate a celor trei factori primari, şi anume: influenţele negative ale structurii
producţiei vândute şi a costurilor unitare pe produse şi influenţa favorabilă a preţurilor de vânzare.
Modificările din structura vânzărilor au determinat o diminuare cu 0,30 puncte procentuale
în anul curent. Contribuţia nefavorabilă a modificării structurii cifrei de afaceri nete în anul curent
este efectul diminuării ponderii produselor mai profitabile decât media pe întreprindere, fapt
justificat prin modificarea cererii şi ofertei pe piaţă.
În condiţii normale de inflaţie, majorarea preturilor de vânzare constituie efectul
îmbunătăţirii calităţii produselor şi serviciilor, politicii comerciale a întreprinderii, situaţiei de
monopol sau poziţiei concurenţiale puternice a întreprinderii pe piaţă.
Evoluţia preturilor de vânzare a dus la creşterea ratei rentabilităţii comerciale cu 7,40
puncte procentuale în anul curent faţă de anul precedent.
Creşterea costurilor complete unitare a determinat o reducere a ratei rentabilităţii comerciale
cu 4,93 puncte procentuale în anul curent faţă de anul precedent. Aceasta situaţie poate fi
determinată de efectul creşterii cheltuielilor de achiziţie a resurselor materiale, a cheltuielilor cu
salariile şi a cheltuielilor de distribuţie.
107
T8-1. Care este influenţa preţului de vânzare asupra ratei rentabilităţii comerciale, cunoscând
următoarele date:
1. Cifra de afaceri - lei 40.000 42.250
2. Cheltuieli aferente CA - lei 32.800 36.675
3. CA recalculată - lei - 46.542
4. Cheltuieli recalculate - lei - 35.500
a) + 5,72 %;
b) – 7,75 %;
c) - 4,80 %;
d) – 2,78 %;
8.2. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

Evidenţierea consumurilor de resurse se realizează în conturile de cheltuieli. Eficienţa
acestor consumuri se poate aprecia în raport cu rezultatele obţinute, pe baza ratei rentabilităţii
resurselor consumate, cunoscută şi sub denumirea de rata rentabilităţii costurilor.
Prin definiţie, rata rentabilităţii resurselor consumate reflectă raportul dintre rezultatul
aferent cifrei de afaceri şi costurile totale aferente vânzărilor:
Pr
Rrc   100
Ch
Unde: Rrc – rata rentabilităţii resurselor consumate
Ch – cheltuieli aferente cifrei de afaceri
Pr – profit aferent cifrei de afaceri nete
Rata rentabilităţii resurselor consumate poate fi scrisă şi sub forma:
Rrc 
 q v p   q vc 100
 q vc
Rata rentabilităţii resurselor consumate este influenţată de următorii factori: structura cifrei
de afaceri, costurile complete unitare şi preţurile de vânzare pe produse.
108
Aplicaţie privind analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate
Tabel 8-2
3 CA recalculata lei 4.800.000
4 Cheltuieli recalculate lei 4.300.000
6 Rata rentabilităţii resurselor consumate % 12,00% 14,79%
g
Rrc
Modificarea ratei faţă de perioada precedentă:

ΔRrc  Rrc1  Rrc 0  2,79 %
1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:
ΔRrcg 
 q v1p0   q v1c0  100  Rrc  Rrc'Rrc  -0,37 %,
 q v1c0
0 0
unde Rrc' 
q p   q v1c0
v1 0
 100
q c v1 0
2. Influenţa modificării costului pe unitatea de produs:
ΔRrcc 
 q v1p0   q v1c1  100   q v1p0   q v1c0  100  Rrc"Rrc'  -6,32 %,
 q v1c1  q v1c0
unde Rrc" 
q p   q v1c1
v1 0
 100
q c v1 1
3. Influenţa modificării preţului de valorificare pe unitatea de produs:
ΔRrc p  Rrc1 
 q v1p0   q v1c1 100  Rrc  Rrc"  9,48 %
 q v1c1
1
Rata rentabilităţii resurselor consumate a înregistrat o majorare în anul curent faţă de anul
precedent. Aceasta se datorează influenţei diferite ca sens şi intensitate a celor trei factori direcţi.
Modificările din structura vânzărilor au determinat în anul curent o diminuare a ratei
rentabilităţii resurselor consumate cu 0,37 puncte procentuale, datorită reducerii ponderii produselor
vândute cu o rentabilitate faţă de cheltuieli mai mare decât rentabilitatea medie faţă de cheltuieli
înregistrată la nivelul întregii producţii în perioada de referinţă şi datorită majorării ponderii
produselor vândute cu o rentabilitate faţă de cheltuieli mai mică decât rentabilitatea medie faţă de
cheltuieli înregistrată la nivelul întregii producţii.
Creşterea costurilor complete unitare a determinat o reducere a ratei rentabilităţii resurselor
consumate cu 6,32 puncte procentuale în anul curent faţă de anul precedent. Această situaţie este
dată de efectul creşterii cheltuielilor de achiziţie a resurselor materiale, a cheltuielilor cu salariile şi
a cheltuielilor de distribuţie.
109
O influenţă importantă o are şi evoluţia preturilor de vânzare, care a dus la creşterea ratei
rentabilităţii resurselor consumate cu 9,84 puncte procentuale în anul curent faţă de anul precedent.
Influenţa pozitivă a preţurilor în raport cu influenţa negativă a cheltuielilor scoate în
evidenţă că evoluţia pe ansamblu a sistemului de preţuri la intrări şi ieşiri avantajează firma.
Trebuie remarcat faptul că asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate costul exercită o
dublă acţiune, influenţând în sensuri diferite prin numărătorul şi numitorul raportului (ex. în cazul
depăşirii costurilor unitare pe produs, numărătorul (profitul) se reduce, iar numitorul (cheltuielile
totale) creşte, ceea ce face ca influenţa negativă a acestui factor asupra ratei rentabilităţii resurselor
consumate să fie mult mai puternică, decât în cazul altor rate de rentabilitate).
În literatura de specialitate, în legătură cu nivelul acestei rate sunt opinii potrivit cărora ar
trebui să fie cuprinsă între 9 - 15%.
T8-2. Care este influenţa structurii vânzărilor în rata rentabilităţii resurselor consumate, cunoscând
următoarele date:
1. Cifra de afaceri - lei 40.000 42.250
2. Cheltuieli aferente CA - lei 32.800 36.675
3. CA recalculată - lei - 46.542
4. Cheltuieli recalculate - lei - 35.500
a) + 9,153 %;
b) – 9,153 %;
c) + 4,65 %;
d) - 4,65 %;
8.3. Analiza ratei rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice reflectă corelaţia dintre un rezultat economic şi mijloacele
economice (capitalul) angajate pentru obţinerea acestuia. În calculul ratei rentabilităţii economice,
la numărător se poate utiliza rezultatul exploatării (profitul aferent cifrei de afaceri) sau excedentul
brut din exploatare, iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a acestora.
Rata rentabilităţii economice este independentă de structura financiară (gradul de îndatorare)
și politica fiscală de impozitare a profitului.
110
În literatura de specialitate din ţara noastră, sunt prezentate mai multe modalităţi de calcul a
acestei rate la nivelul unei întreprinderi, unde la numărător se pot utiliza excedentul brut din
exploatare sau rezultatul exploatării, iar la numitor se pot utiliza activul din exploatare sau activul
total:
Rex EBE Pb
Re   100 , Re   100 , Re   100
Ae AT AT
unde: Re – rata rentabilităţii economice
Rex – rezultatul din exploatare
EBE - excedent brut din exploatare
Pb – profit brut
Ae - active din exploatare
At - active totale
În terminologia anglo-saxonă, echivalentul ratei de rentabilitate economică este cunoscut
sub forma:
EBIT
ROA   100
TA
unde:
ROA = rata rentabilităţii economice (return on assets);
EBIT = rezultatul înainte de impozitare şi dobânzi (earnings before interests and
taxes);
TA = total active (total assets).
O valoare ridicată a ratei rentabilităţii economice se obţine prin gestionarea eficientă a

activelor:
 folosirea unor echipamente tehnologice neuzate fizic şi moral;
 obţinerea unui grad de utilizare a capacităţilor de producţie cât mai ridicat;
 evitarea unor blocaje financiare fără justificare economică: stocuri, creanţe etc.;
 organizarea contabilităţii de gestiune în mod adecvat pe centre de costuri sau profit etc.
Rata rentabilităţii economice, se poate stabili astfel:

Rez expl CA Rez expl
Re   100 sau Re   100
At At CA
CA
unde viteza de rotaţie a activului
At
Rez expl
rata rentabilităţii comerciale
CA
Rez expl
Re  CA  100
1 1

CA CA
Ai Ac
CA
unde R R - randamentul activelor imobilizate
Ai
CA
n n - viteza de rotaţie a activelor circulante (ca număr de rotaţii)
Ac
Rc
Re  (factorii de influenţă: randamentul activelor imobilizate, viteza de rotaţie a
1 1

R n
activelor circulante şi rata rentabilităţii comerciale)
111
Aplicaţie privind analiza ratei rentabilităţii economice
Tabel 8-3
3 CA recalculata lei - 4.007.000
4 Cheltuieli recalculate lei - 3.501.000
5 Active totale, din care: lei 5.670.000 6.984.000
6 a)Active fixe lei 3.402.000 5.238.000
7 b)Active circulante lei 2.268.000 1.746.000
9 Eficienţa activelor fixe Lei 0,90 0,83
10 Viteza de rotaţie activelor circulante nr. 1,34 2,50
rotaţii
11 Rata rentabilităţii comerciale (%) 10,00% 15,03%
12 Rata rentabilităţii economice (%) 5,38% 9,40%
Pr n
g
Rc p
c

 Re  Re1  Re 0  4,02 %
1. Influenţa modificării eficienţei activelor fixe:
Rc 0
ΔRe R   Re 0  -0,23 %
1 1

R1 n 0
2. Influenţa modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante:
Rc0 Rc0
ΔRe n    1,11 %
1 1 1 1
 
R 1 n1 R 1 n 0
3. Influenţa modificării ratei rentabilităţii comerciale:
Rc0
ΔRe Rc  Re1   3,15 %
1 1

R 1 n1
3.1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:
ΔReg 
Rc'Rc0
 1,64 %, unde Rc' 
 q v1p0   q v1c0  100
1

1  q v1p0
R 1 n1
3.2. Influenţa modificării preţurilor de valorificare pe produse:
112
ΔRe p 
Rc"Rc'
 4,51 %, unde Rc" 
 q v1p1   q v1c0  100
1

1  q v1p1
R 1 n1
3.3. Influenţa modificării costurilor complete pe produse:
Rc  Rc"
ΔRec  1  -3,01%
1 1

R 1 n1
Se constată o variaţie semnificativă a ratei rentabilităţii economice de la un an la altul.
Îmbunătăţirea valorii acestei rate în curent faţă de anul precedent se datorează evoluţiei diferite a
profitului faţă de cea a activelor totale.
În anul curent în comparaţie cu cel precedent, randamentul activelor imobilizate a scăzut de
la 0,90 la 0,83, determinând o reducere a ratei rentabilităţii economice cu 0,23 puncte procentuale.
Acest lucru se poate datora unei utilizări mai puţin eficiente a factorilor de producţie, în special
activelor imobilizate. Din punct de vedere al vitezei de rotaţie a activelor circulante se constată o
accelerare a acesteia determinată de o mai bună politică de aprovizionare, producţie şi desfacere,
fapt care a contribuit la majorarea ratei rentabilităţii economice cu 1,11 puncte procentuale.
Aşa cum este normal, creşterea ratei rentabilităţii comerciale are un efect benefic asupra
ratei rentabilităţii economic, între aceşti doi indicatori existând o relaţie directă. Explicitarea
influenţelor factorilor: structura vânzărilor, preţurilor de vânzare şi costurilor unitare complete este
similară cu cea întâlnită la rata rentabilităţii comerciale.
T8-3. Factorii care influenţează rata rentabilităţii economice sunt, în ordinea de analiză:
a) randamentul activelor imobilizate, viteza de rotaţie a activelor circulante;
b) randamentul activelor imobilizate, viteza de rotaţie a activelor circulante, rata rentabilităţii
comerciale;
c) randamentul activelor imobilizate, rata rentabilităţii comerciale;
d) randamentul activelor imobilizate, structura producţiei vândute, preţurile medii de vânzare.
T8-4. Dacă Indicele profitului aferent cifrei de afaceri = 102%, Indicele activului total = 103% şi
Indicele cifrei de afaceri = 104%, atunci:
a) au crescut eficienţa utilizării activului total, rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii
comerciale,
b) s-au redus eficienţa utilizării activului total şi rata rentabilităţii economice şi a crescut rata
rentabilităţii comerciale,
c) a crescut eficienţa utilizării activului total şi s-au redus rata rentabilităţii economice şi rata
rentabilităţii comerciale,
d) a crescut eficienţa utilizării activului total, s-a redus rata rentabilităţii economice şi a crescut rata
rentabilităţii comerciale.
113
8.4. Analiza ratei rentabilităţii financiare
Rentabilitatea financiară exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri, în calitatea lor de surse
de finanţare a activităţii întreprinderii. Circumscris sferei de cuprindere a capitalurilor, proprii şi
permanente analiza ratei rentabilităţii financiare se adaptează acestei structuri.
Rata rentabilităţii financiare este rezultatul raportului procentual dintre rezultatul net al
exerciţiului (Pn) şi valoarea capitalurilor proprii de care dispune firma (Kp). Echivalentul anglo-
saxon îl reprezintă indicatorul ROE – „return on equity” (rentabilitatea capitalurilor proprii).
Acest indicator măsoară, în mărime relativă, remunerarea capitalurilor acţionarilor, aduse ca
aport, sau a profitului net lăsat la dispoziţia firmei pentru autofinanţare. Rata în cauză, reflectă
corelaţia dintre profitul net, ca venit al acţionari lor şi capitalurile proprii ale întreprinderii.
Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii (Rf), se determină pe baza relaţiei:
Pn
Rf   100
Kp
Rentabilitatea financiară are în vedere provenienţa capitalurilor, fiind sensibilă la structura
financiară a întreprinderii şi în mare măsura influenţată de gradul de îndatorare al întreprinderii.
Rentabilitatea unei întreprinderi nu poate fi analizată independent de aspectele legate de
structura sa financiară. Pentru orice întreprindere prezintă interes cunoaşterea structurii financiare
cu care îşi poate desfăşura o activitate rentabilă, precum şi cunoaşterea nivelului de îndatorare la
care se poate apela, astfel încât acesta să nu se reflecte negativ asupra rentabilităţii sale financiare.
Nerespectarea acestei restricţii ar conduce la un dezechilibru financiar, în pofida unei rate a
rentabilităţii economice semnificative, care va fi absorbită de nivelul cheltuielilor generate de un
grad de îndatorare mult prea ridicat.
Dacă avem în vedere faptul că aceasta rată de rentabilitate utilizează ca indicator de
potenţial capitalurile proprii, este explicabil de ce nivelul sau de relevanţa este semnificativ mai
mare pentru acţionarii firmei.
Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii pune în evidenţă randamentul
capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de acţionarii unei societăţi prin cumpărarea
acţiunilor societăţii. Profitul, sursă importantă de finanţare a dezvoltării unei activităţi, reprezintă o
parte componentă a capitalului unei întreprinderi, remunerând în primul rând participarea
acţionarilor prin dividende. O creştere a acestui indicator evidenţiază o activitate eficientă din
punct de vedere al fructificării capitalurilor proprii.
Majorarea ratei rentabilităţii financiare implică un ritm superior de creştere a profitului net
faţă de cel al capitalurilor proprii, altfel existând riscul ca acţionarii firmei să decidă reorientarea
capitalului deţinut către alte forme de fructificare: alte afaceri sau alte tipuri de plasament
(investiţii imobiliare, depozite bancare etc.) care asigură randamente superioare.
În determinarea ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii se ţine cont de
metodologia de calcul a profitului net, respectiv de regimul de calcul al amortizărilor şi
provizioanelor, al cheltuielilor deductibile şi nedeductibile avute în vedere la determinarea bazei de
calcul a profitului impozabil.
Cu toate acestea, experienţa practică ne arată că, în multe situaţii, nivelul ratei rentabilităţii
financiare prezintă distorsiuni majore datorate nivelului minim legal al capitalului social cu care
sunt constituite multe societăţi comerciale din România, în special din aria întreprinderilor mici şi
mijlocii.
Analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii, poate fi aprofundată

utilizând în acest sens următorul model multiplicativ de analiză:
114
Pn Vt At Pn
Rf   100     100
Kp At Kp Vt
Aplicaţie privind analiza ratei rentabilităţii financiare

Tabel 8-4
UM Perioada Perioada
Nr.crt. Indicatori
1 Active totale lei 10.500.000,00 7.292.929,29
2 Capital propriu lei 7.500.000,00 5.609.945,61
3 Venituri totale lei 6.300.000,00 6.563.636,36
4 Profit net lei 567.000,00 722.000,00
5 Rata rentabilităţii financiare % 8,00% 13,00%
Viteza de rotaţie a activelor totale nr.
6
rotaţii 0,60 0,90
Factorul de multiplicare a capitalului nr. ori
7
propriu 1,40 1,30
8 Profit la 1 leu venituri totale lei 0,09 0,11
Vt
At
At
Rf
Kp
Pn
Vt
∆Rf =Rf0 – Rf1 =5,31%

1.Influenţa vitezei de rotaţie a activelor totale :
Vt At Pn Vt At Pn
ΔRf Vt  1  0  0  100  0  0  0  100  3,78%
At
At1 Kp 0 Vt 0 At 0 Kp 0 Vt 0
2.Influenţa factorului de multiplicare a capitalului propriu :
Vt At Pn Vt At Pn
ΔRf At  1  1  0  100  1  0  0  100  -0,81%
Kp
At1 Kp1 Vt 0 At1 Kp 0 Vt 0
3.Influenţa profitului net la 1 leu venituri totale :
Vt At Pn Vt At Pn
ΔRf Pn  1  1  1  100  1  1  0  100  2,34%
Vt
At1 Kp1 Vt1 At1 Kp1 Vt 0
Rentabilitatea financiară a agentului economic analizat a crescut în perioada analizată cu
5,31 puncte procentuale. Această majorare a ratei rentabilităţii financiare se datorează majorării
eficienţei activităţii de exploatare şi comercializare şi unei politici financiare corespunzătoare.
Contribuţiile factorilor principali sunt următoarele :
 viteza de rotaţie a activului total înregistrează o majorare cu 50%, determinând o creştere a ratei
rentabilităţii financiare cu 3,78 puncte procentuale. Accelerarea vitezei de rotaţie a activelor
totale se datorează reducerii activelor totale, pe de o parte, iar pe de altă parte, a majorării
veniturilor totale;
 Factorul de multiplicare a capitalului propriu determină o reducere a ratei rentabilităţii
financiare cu 0,81 puncte procentuale, ca urmare a modificării gradului de îndatorare;
115
 Rata rentabilităţii veniturilor totale contribuie la o majorare a ratei rentabilităţii financiare cu
2,34 puncte procentuale. În ceea ce priveşte rentabilitatea veniturilor am observat contribuţii
favorabile economic, ceea ce înseamnă că din punct de vedere al echilibrului financiar, respectiv
al eficienţei economice a activităţii de exploatare, întreprinderea nu se confruntă cu probleme.
Activ total
T8-5. Factorul de multiplicare a capitalului propriu reflectă:
Capital propriu
a) viteza de rotaţie a activului total
b) gradul de îndatorare al firmei
c) rentabilitatea netă a activelor
d) venitul mediu la 1 leu capital propriu
T8-6. Dacă Indicele profitului net = 105%, Indicele capitalului propriu = 103% şi Indicele activului
total = 102%, atunci:
a) a crescut rata rentabilităţii financiare şi s-a redus factorul de multiplicare a capitalului propriu,
b) a scăzut rata rentabilităţii financiare şi a crescut factorul de multiplicare,
c) au crescut rata rentabilităţii financiare şi factorul de multiplicare,
d) au scăzut rata rentabilităţii financiare şi factorul de multiplicare.
T8-7. Se dau următorii indicatori:

1 Capital propriu - lei 1.920 1.800
2 Active totale – lei 2.400 2.520
4 Venituri totale – lei 5.040 6.300
5 Profit net – lei 504 756
Influenţele vitezei de rotaţie a activelor totale şi a pârghiei financiare asupra rentabilităţii
financiare sunt:
a) -2,55% şi -4,63%
b) 5,00% şi 3,75%
c) 3,25% şi -8,05%
d) -2,84% şi 1,44%
116
Nr. Răspuns
test
T8-1. b)
T8-2. a)
T8-3. b)
T8-4. c)
T8-5. b)
T8-6. a)
T8-7. b)


Bucureşti;
Bucureşti;
117
ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII –
ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE,
ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE FONDUL DE RULMENT,
NEVOIA DE FOND DE RULMENT ŞI TREZORERIA NETĂ
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru aprecierea stării de sănătate financiară a firmei;
 veţi realiza predicţii privind situaţia şi performanţele financiare ale firmei;
 veţi prezenta şi determina indicatorii de echilibru financiar.

9.1. Bilanţul – suport al analizei financiare
9.1.1. Bilanţul patrimonial (financiar)
9.1.2. Bilanţul funcţional
9.2. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii
9.2.1. Analiza structurii activului
9.2.2. Analiza structurii surselor de finanţare
9.3. Analiza activului net
9.4. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă
Bibliografie
9.1. Bilanţul – suport al analizei financiare
9.1.1. Bilanţul patrimonial (financiar)
Definiţie Bilanţul patrimonial este un instrument de analiză rezultat prin retratarea

bilanţului contabil, respectându-se următoarele principii:
 evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor netă;
 ordonarea elementelor de activ în ordine crescătoare a gradului de
lichiditate;
 ordonarea elementelor de pasiv în ordine descrescătoare a gradului de
exigibilitate.
Bilanţul patrimonial are următoarea structură:
ACTIV PASIV
I. Active imobilizate, din care: I. Capitaluri proprii, din care:
1. Imobilizări necorporale 1. Capital social
118
2. Imobilizări corporale 2. Rezerve
3. Imobilizări financiare 3. Rezultatul exerciţiului
4. Subvenţii
II. Active circulante, din care: 5. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli,
1. Stocuri pentru o perioadă mai mare de un an (care au
2. Creanţe caracter de rezerve)
3. Investiţii financiare II. Datorii pe termen lung
4. Disponibilităţi III. Datorii pe termen scurt, din care:
1. Credite pe termen scurt
2. Obligaţii
3. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli,
pentru o perioadă mai mică de un an
Figura 9.1. Bilanţul patrimonial
Posturile bilanţului contabil, pentru realizarea bilanţului patrimonial, sunt retratate astfel:
a) Se elimină, din categoria elementelor de activ, nonvalorile sau
aşa-numitele „active fictive“ (cheltuieli de constituire, cheltuieli înregistrate în avans etc.). Aceste
elemente nu au valoare în termeni de lichiditate, întrucât ele nu sunt generatoare de fluxuri de
numerar.
Pentru a se păstra echilibrul, în pasivul bilanţului financiar sunt diminuate capitalurile proprii
cu valoarea activelor fictive.
b) Activele înscrise în bilanţul contabil sunt evaluate în multe cazuri la cost istoric (cost de
achiziţie, cost de producţie). Pentru a fi transpuse în bilanţul financiar, acestea vor fi reevaluate şi
înscrise la valoarea lor de piaţă (valoarea reală).
Astfel, terenurile, clădirile, titlurile de participare, stocurile vor genera următoarea situaţie:
 dacă valoarea de piaţă este mai mare decât valoarea înregistrată în contabilitate, cu
diferenţa se majorează activele, iar în pasiv, se majorează valoarea capitalurilor proprii;
 în caz invers, dacă valoarea obţinută în urma evaluării este mai mică decât cea din
contabilitate, cu diferenţa se vor diminua activele, iar în pasiv capitalurile proprii.
c) Activele imobilizate din bilanţul financiar includ şi creanţele pentru o perioadă mai mare
de un an.
d) Activele corporale deţinute în leasing operaţional, nefiind în proprietatea agentului
economic, nu sunt reflectate în bilanţul contabil al acestuia. Dacă se are în vedere continuarea
activităţii, acestea vor fi înregistrate în bilanţul financiar la valoarea lor netă:
 în activ, la active corporale;
 în pasiv, la datorii pe termen lung.
În acelaşi mod sunt tratate din punct de vedere financiar şi activele deţinute în locaţie de
gestiune sau închiriate.
e) Efectele scontate neajunse la scadenţă reprezintă creanţe ale întreprinderii care nu mai
sunt în patrimoniul acesteia (nici în bilanţul contabil), întrucât au fost cedate băncii, generând o
creştere a disponibilităţilor.
Din punct de vedere financiar, ele reprezintă un credit pe termen scurt, care generează o
creştere a activului (disponibilităţi), simultan cu majorarea pasivului (credite pe termen scurt).
9.1.2. Bilanţul funcţional
Definiţie Bilanţul funcţional este un bilanţ contabil retratat, posturile acestuia fiind
grupate în: ciclul de investiţii, ciclul de exploatare, ciclul de finanţare.
119
Bilanţul funcţional are următoarea structură:
ACTIV PASIV
I. Active stabile (aciclice) (AS) I. Surse stabile (aciclice) (SS)
II. Active ciclice aferente exploatării (ACE) II. Surse ciclice de exploatare (SCE)
III. Active ciclice din afara exploatării (ACAE) III. Surse ciclice din afara exploatării (SCAE)
IV. Trezorerie de activ (TA) IV. Trezorerie de pasiv (TP)
Figura 9.2. Bilanţul funcţional
Retratările bilanţului contabil, pentru realizarea bilanţului funcţional, sunt următoarele:

a) Activele sunt înregistrate la valoarea lor brută (de înregistrare în gestiune);
b) Sunt incluse în activ (la active stabile) şi în pasiv (la termen lung) activele deţinute în
leasing operaţional, locaţie de gestiune sau închiriate;
c) Se face distincţia între activele ciclice de exploatare şi în afara exploatării, astfel:
 active ciclice de exploatare:
- stocuri;
- creanţe aferente exploatării (clienţi şi conturi asimilate, inclusiv TVA),
 active ciclice în afara exploatării:
- creanţe diverse;
- TVA aferentă imobilizărilor.
d) În mod similar, sursele ciclice se împart în:
 Surse ciclice de exploatare:
- obligaţii către furnizori şi asimilate;
- datorii către salariaţi;
- datorii fiscale;
- venituri constatate în avans legate de exploatare.
 Surse ciclice din afara exploatării:
- datorii legate de imobilizări;
- datorii diverse;
- venituri constatate în avans în afara exploatării;
- dividende de plată.
e) Efectele scontate şi neajunse la scadenţă majorează în activ creanţele din exploatare şi în
pasiv creditele pe termen scurt.
f) Amortizarea şi provizioanele se înregistrează în pasivul bilanţului funcţional, la resurse
stabile (aciclice), majorându-le pe acestea.
9.2. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii

Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii presupune analiza ponderii diferitelor
elemente patrimoniale, utilizându-se metoda ratelor.
120
9.2.1. Analiza structurii activului
Principalele rate ale structurii activului sunt:
a) Rata activelor imobilizate

Activele imobilizate
 100
Total activ
Imobilizări necorporale
a.1. Rata imobilizărilor necorporale  100
Total activ
Imobilizări corporale
a.2. Rata imobilizărilor corporale  100
Total activ
Imobilizări financiare
a.3. Rata imobilizărilor financiare  100
Total activ
b) Rata activelor circulante

Active circulante
100
Total activ
Stocuri
b.1. Rata stocurilor = 100
Total activ
Clienţi şi conturi asimilate
b.2. Rata creanţelor comerciale = 100
Total activ
Disponibilităţi şi active asimilate

b.3. Rata disponibilităţilor = 100
Total activ
9.2.2. Analiza structurii surselor de finanţare
Principalele rate de structură ale surselor de finanţare sunt:
a) Rata stabilităţii financiare

Capital permanent
 100
Total pasiv
b) Rata autonomiei globale

Capital propriu
 100
Total pasiv
121
Aprecierea generală este că un nivel de peste 33% reprezintă o situaţie de normalitate, însă
trebuie reţinut că indicatorul este influenţat sensibil de specificul firmei şi de politica financiară
promovată de management.
c) Rata datoriilor pe termen scurt
Datorii pe termen scurt

 100
Total pasiv
d) Rata datoriilor totale
Datorii totale
 100
Total pasiv
T9-1. Analiza structurii activului patrimonial al firmei se poate face cu următoarele rate de
structură:
1. rata imobilizărilor financiare
2. rata de îndatorare
3. rata autonomiei financiare
4. rata activelor imobilizate
5. rata imobilizărilor circulante
a) 1+2+3+4
b) 1+4
c) 1+4+5
d) 1+2+5
T9-2. Analiza structurii pasivului patrimonial al firmei se poate face cu următoarele rate:
1. rata autonomiei financiare;
2. rata de îndatorare;
3. rata disponibilităţilor;
4. rata stabilităţii financiare;
5. rata creanţelor comerciale.
a) 2+3+5
b) 1+2+3
c) 1+2+4
d) 3+4+5
122
T9-3. Dacă Indicele Activelor circulante = 107%, Indicele Activelor totale = 103% şi Indicele
Datoriilor pe termen scurt =102%, atunci:
a) a crescut rata activelor totale şi a crescut necesarul de fond de rulment;
b) au crescut: rata activelor circulante, rata datoriilor pe termen scurt şi necesarul de fond de
rulment;
c) au crescut fondul de rulment şi rata activelor circulante şi s-au redus rata datoriilor pe termen
scurt şi necesarul de fond de rulment.
d) au crescut : fondul de rulment, rata activelor circulante şi rata datoriilor pe termen scurt;
e) au crescut rata activelor circulante şi fondul de rulment şi s-a redus rata datoriilor pe termen
scurt.
9.3. Analiza activului net
Activul net reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele

Definiţie întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avuţiei
acestora ca urmare a alocării şi implicării capitalurilor în activitatea sa.
Activul net poate fi determinat pe baza a două metode:
a) Metoda sintetică
A nt  A t  D
în care:
A nt – reprezintă activul net;
At – active totale;
D – datorii totale.
b) Metoda aditivă
A nt  K s  R z  R r  R e  R rep
Activul net, în acest caz, se determină prin însumarea surselor proprii de finanţare a
întreprinderii: capital social ( K s ), rezerve ( R z ), rezultat reportat ( Rr ) şi rezultatul exerciţiului ( Re )
corectat cu repartizările efectuate din acesta în cursul exerciţiului respectiv ( Rrep ).
9.4. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi

trezoreria netă
Corelaţia dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă poate fie
evidenţiată în accepţiune patrimonială, pe baza bilanţului financiar şi în accepţiune funcţională, pe
baza bilanţului funcţional.
123
I. În accepţiune patrimonială:
Fondul de rulment (FR) = Capitaluri permanente – Active imobilizate = ( Capitaluri proprii

+ Datorii pe termen lung ) - Active imobilizate
sau: FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
Nevoia de fond de rulment (NFR) = (Active circulante – Disponibilităţi – Investiţii
financiare) – Obligaţii pe termen scurt
sau: NFR = (Stocuri + Creanţe) – (Datorii pe termen scurt – Credite pe termen scurt)
Trezoreria netă reprezintă indicatorul care pune în corelaţie fondul de rulment cu necesarul
de fond de rulment şi exprimă:
 dacă este pozitivă, excedentul de numerar la sfârşitul unui exerciţiu financiar;
 dacă este negativă, nevoia de numerar la finalul unui exerciţiu financiar, acoperită pe seama
creditelor de trezorerie (pe termen scurt).
II. În accepţiune funcţională
Fondul de rulment funcţional este denumit şi fondul de rulment net global (FRNG).
FRNG = Resurse stabile – Active stabile

(aciclice) (aciclice)
Nevoia de fond de rulment (NFR) funcţională are două părţi componente:

- nevoia de fond de rulment din exploatare (NFRE);
- nevoia de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE).
NFR = Active ciclice – Resurse ciclice

NFRE = Active ciclice din exploatare – Resurse ciclice din exploatare =
= (Stocuri + Creanţe) – Obligaţii
NFRAE = Active ciclice din afara exploatării - Resurse ciclice în afara exploatării
Trezoreria netă (TN) = FRNG – NFR = TA – TP
Trezoreria netă poate fi:
a) TN > 0 - pozitivă, caz în care din activitatea întreprinderii se degajă un surplus monetar.
b) TN < 0 – negativă, caz în care întreprinderea apelează pentru finanţarea dezechilibrului la un
credit de trezorerie.
Pentru a caracteriza echilibrul financiar funcţional, se recomandă folosirea următoarelor rate:

a) durata de rotaţie a necesarului de fond de rulment din exploatare (DR):
NFRE
DR  T
CA
Acest indicator este influenţat de duratele de rotaţie ale componentelor necesarului de fond de
rulment din exploatare (elementele de stocuri, creanţe şi obligaţiile aferente ciclului de exploatare).
b) rata marjei de securitate5 (RMS):
FRNG
RMS  T
CA
5
M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 386.
124
Rata marjei de securitate se apreciază că trebuie să fie cuprinsă între 30 şi 90 de zile, în
funcţie de domeniul de activitate.
c) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment (RFNFR):
FRNG
RFNFR   100, cu condiţia ca FRNG, NFR > 0.
NFR
Dacă această rată este mai mică de 100, atunci întreprinderea înregistrează o trezorerie netă
negativă, o parte din necesarul de fond de rulment fiind acoperită pe seama creditelor de trezorerie.
În cazul în care valoarea ratei este mai mare de 100, atunci se înregistrează o trezorerie netă
pozitivă.
d) rata de finanţare a activelor ciclice de exploatare (RFACE):
FRNG
RFACE  100
ACE
e) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment din exploatare pe seama creditelor de
trezorerie (RFNFRE):
Credite de trezorerie
RFNFRE  100
NFRE
O valoare ridicată a acestei rate, în condiţiile reducerii sau suspendării creditelor de trezorerie
de către bănci, se reflectă într-un risc important privind finanţarea activităţii.
Aplicaţie privind analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de

rulment şi trezoreria netă,
Tabel 9-1
-lei-
Nr. crt. Indicatori Perioada Perioada
1. Active imobilizate 840.000 1.120.000
2. Active circulante, din care: 1.680.000 2.240.000
3. - stocuri 504.000 1.008.000
4. - creanţe 588.000 784.000
5. - investiţii financiare pe termen scurt 420.000 350.000
6. - disponibilităţi 168.000 98.000
Total Activ 2.520.000 3.360.000
7. Capital propriu 1.540.000 2.408.000
8. Datorii pe termen lung 560.000 336.000
9. Datorii pe termen scurt 420.000 616.000
Total Pasiv 2.520.000 3.360.000
10 Cifra de afaceri 4.000.000 7.400.000
Tabel 9-2
-lei-
Nr. crt. Indicatori Simbol Perioada Perioada
1 Fondul de rulment FR 1.260.000 1.624.000
2 Necesarul de fond de rulment NFR 672.000 1.176.000
3 Trezoreria netă TN 588.000 448.000
Fondul de rulment a fost pozitiv şi în creştere, ca urmare a creşterii resurselor stabile cu

30,67 în perioada curentă faţă de creşterea utilizărilor stabile cu 33,33% în perioada curentă. În
125
acest caz, din desfăşurarea activităţii întreprinderii se degajă un surplus de resurse stabile
(permanente) care poate fi utilizat pentru finanţarea altor nevoi ale întreprinderii.
Nevoia de fond de rulment este pozitiva şi în creştere ceea ce confirmă dinamica ascendentă
a surplusului de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibile de mobilizat. Creşterea
necesarului de fond de rulment a fost consecinţa creşterii activelor circulante cu 64% în anul curent.
Trezoreria netă este pozitivă şi în scădere, ceea ce reflectă decalajul dintre ritmul superior
de creştere a necesarului de fond de rulment (75%) comparativ cu creşterea fondului de rulment
(29%).
Tabel 9-3
Nr. Indicatori Simbol Perioada Perioada
1 Rata marjei de securitate (zile) RMS 60,48 57,21
2 Durata de rotaţie a necesarului de fond de Dr
rulment din exploatare (zile) 113,40 79,01
3 Rata de finanţare a necesarului de fond de RFNFR
rulment (%) 187,50 138,10
Valorile înregistrate de marja de securitate se situează peste limitele considerate optime,

ceea ce relevă o eficienţă scăzută şi o insuficienţă a fondului de rulment net global în raport cu
nevoile implicate de volumul de activitate.
Reducerea duratei de rotaţie a necesarului de fond de rulment se apreciază ca fiind
favorabilă, permiţând o recuperare mai rapidă a capitalului învestit.
Valorile mai mari de 100 ale acestei rate în cele două perioade semnalează faptul că
întreprinderea înregistrează mărimi pozitive ale trezoreriei, respectiv valorile superioare ale
fondului de rulment în raport cu necesarul de fond de rulment şi neapelarea la credite bancare pe
termen scurt.
T9-4. Pe baza indicatorilor financiari ai firmei determinaţi trezoreria netă:

- mii lei-
Activ Pasiv
1. active imobilizate 68 000 1. capital propriu 15 000
2. active circulante 32 000 2. datorii totale 85 000
din care : disponibilităţi 8 000 din care : datorii pe termen scurt 23 000
Activ total 100 000 Pasiv total 100 000
a) – 15.000 mii lei
b) 8.000 mii lei
c) 9.000 mii lei
d) – 9.000 mii lei
T9-5. Trezoreria netă se calculează pe baza relaţiei:

a) fond de rulment - necesar de fond de rulment
126
b) fond de rulment + necesar de fond de rulment
c) fond de rulment - datorii pe termen scurt
d) trezoreria de activ + trezoreria de pasiv
T9-6. Pe baza bilanţului patrimonial, nevoia de fond de rulment (NFR) se poate calcula:
1. NFR = AC + DS – OTS
2. NFR = (AC – DS) – (DTS – CBS)
3. NFR = ST + CR – OTS
4. NFR = CR – ST – OTS
5. NFR = AC + CR – ST – OTS
a) 1 + 4 + 5;
b) 3 + 4 + 5;
c) 1 + 3 + 4;
d) 2 + 3.

-lei-
Indicatori N-1 N
Capital propriu 200.000 220.000
Datorii pe termen mediu si lung 17.000 36.000
Active imobilizate 90.000 120.000
Modificarea fondului de rulment a fost de :
a) 10.000 lei
b) 7.000 lei
c) 8.000 lei
d) 9.000 lei
Nr. Răspuns
test
T9-1. c)
T9-2. c)
T9-3 e)
T9-4 b)
T9-5 a)
T9-6 d)
T9-7 d)
127

Bucureşti;
Bucureşti;
128
ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE CREANŢE ŞI OBLIGAŢII,
ANALIZA LICHIDITĂŢII ŞI SOLVABILITĂŢII,
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR,
ANALIZA VITEZEI DE ROTAŢIE A ACTIVELOR CIRCULANTE
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru aprecierea stării de sănătate financiară a firmei
prin prisma lichidităţii şi solvabilităţii;
 veţi realiza predicţii privind situaţia şi performanţele firmei prin prisma vitezei de rotaţie a
activelor circulante;
 veţi prezenta şi determina indicatorii de echilibru financiar.

10.1. Analiza corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii
10.2. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii
10.2.1. Analiza lichidităţii
10.2.2. Analiza solvabilităţii
10.3. Analiza echilibrului financiar
10.4. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante
Bibliografie
10.1. Analiza corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii
Corelaţia dintre creanţe şi obligaţii presupune analiza următorilor indicatori:
 Rotaţia creanţelor (Rc), exprimată ca număr de rotaţii şi durata de recuperare a creanţelor (Drc),
exprimată în număr de zile:
Cifra de afaceri T
Rc  Drc 
Creanţe medii Rotaţia creanţelor
unde: T = număr de zile al perioadei (360 pentru un an, 180 pentru un semestru etc.)
 Rotaţia stocurilor (Rc) şi perioada de recuperare a stocurilor (Prs), exprimată în număr de zile:
T
Stocuri Prs 
Rs  Rotaţia stocurilor
Costul bunurilor vandute
129
 Achitarea obligaţiilor (AO), exprimată ca număr de rotaţii într-o perioadă de timp T şi perioada
de achitare a obligaţiilor (Pao), exprimată în număr de zile:
Costul vânzărilor T
AO  Pao 
Obligaţii curente medii Achitarea obligatiil or
Prin corelarea vitezei de rotaţie a creanţelor, stocurilor şi obligaţiilor curente se poate calcula
indicatorul ciclul comercial (Cc).
Cc = Drc + Prs - Pao
Acest indicator reprezintă o alternativă la măsurarea tradiţională a lichidităţii interne a unei

întreprinderi ce ia în considerare atât recuperarea creanţelor, cât şi rotaţia stocurilor şi achitarea
obligaţiilor. Rata măsoară numărul de zile în care capitalul este blocat în cadrul activităţii
operaţionale.
CA
T10-1. Dacă raportul  3,4 , atunci durata de imobilizare a creanţelor este de:
Creante
a) 234,1 zile;
b) 105,88 zile;
c) 254,12 zile;
d) nu se poate determina.
10.2. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii
10.2.1.Analiza lichidităţii
Lichiditatea externă reprezintă abilitatea unui activ de a fi transformat în

Definiţie bani rapid şi cu o pierdere minimă de valoare.
Lichiditatea internă abilitatea unei întreprinderi de a-şi onora la scadenţă

obligaţiile de plată asumate pe seama activelor curente.
Principalele rate utilizate în analiza lichidităţii sunt:
a) Rata lichidităţii curente (generală) (RLc):

Active curente
RLc 
Datorii curente ( pe termen scurt )
130
Aprecierea generală este că un nivel de 1,5 – 2,0 reprezintă un nivel asigurator al acestei rate,
iar un nivel mai mic de 1,0 poate fi un semnal de alarmă privind capacitatea întreprinderii de a-şi
onora obligaţiile scadente pe termen scurt.
b) Rata lichidităţii intermediare (rapidă, redusă) (RLi):

Active curente  Stocuri
RLi 
Datorii curente
Un nivel de 0,8 – 1,0 al acestei rate este apreciat drept corespunzător, în vreme ce un nivel
mai mic de 0,5 poate evidenţia probleme de onorare a plăţilor scadente.
c) Rata lichidităţii la vedere (RLv):
Disponibil  Investiţii financiare pe termen scurt

RLv 
Datorii curente
10.2.2.Analiza solvabilităţii
Definiţie Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a acoperi datoriile

totale.
Principalele rate utilizate în analiza solvabilităţii sunt:
a) Rata solvabilităţii generale (Rsg):

Activ total
Rsg 
Datorii totale
Valoarea minimă a ratei solvabilităţii globale se consideră 1,4 (în cazul în care ponderea
minimă a capitalului propriu în cadrul totalului surselor de finanţare este de 30%).
În cazul în care rata solvabilităţii globale este mai mică decât 1, atunci firma este insolvabilă.
b) Rata solvabilităţii patrimoniale (Rsp):
Capital propriu
Rsp 
Capital propriu  Credite bancare
În general, un nivel bun depăşeşte valoarea de 0,5, în vreme ce un nivel între 0,3 – 0,5
evidenţiază o situaţie satisfăcătoare. De regulă, o rată a solvabilităţii patrimoniale sub 0,3 este
apreciată ca riscantă de către finanţatori.
131
Aplicaţie privind analiza lichidităţii şi solvabilităţii
Tabel 10-1
-lei-
Nr. crt. Indicatori Perioada Perioada
1. Active imobilizate 840.000 1.120.000
2. Active circulante, din care: 1.680.000 2.240.000
3. - stocuri 504.000 1.008.000
4. - creanţe 588.000 784.000
5. - investiţii financiare pe termen scurt 420.000 350.000
6. - disponibilităţi 168.000 98.000
Total Activ 2.520.000 3.360.000
7. Capital propriu 1.540.000 2.408.000
8. Datorii pe termen lung 560.000 336.000
9. Datorii pe termen scurt 420.000 616.000
Total Pasiv 2.520.000 3.360.000
Tabel 10-2
Nr. crt. Indicatori Simbol Perioada Perioada
1 Rata lichidităţii generale Lg 4,00 3,64
2 Rata lichidităţii reduse Li 2,80 2,00
3 Rata lichidităţii la vedere Lv 1,40 0,73
4 Rata solvabilităţii generale Sg 2,57 3,53
5 Rata solvabilităţii patrimoniale Sp 0,73 0,88
Rata lichidităţii generale compară ansamblul activelor circulante cu ansamblul datoriilor pe

termen scurt. Ea înregistrează valori supraunitare, astfel încât să reprezinte o situaţie pozitivă pentru
întreprindere.
Valoarea ratei este mai mare decât 1 pentru toată perioada analizată. Acest rezultat este
pozitiv pentru întreprindere, ceea ce semnifică faptul că societatea îşi poate acoperi integral datoriile
pe termen scurt pe seama activelor circulante. În ultimul an de analiză se observă o uşoară scădere a
lichidităţii, datorită creşterii într-un ritm mai lent a activelor circulante în comparaţie cu datoriile pe
termen scurt.
Rata lichidităţii reduse: Nivelul indicatorului se încadrează între 2,00-2,80 şi reflectă o buna
capacitate de plată, deci un risc redus. Lichiditatea redusă prezintă un nivel asiguratoriu, certificând
faptul că societatea este capabilă să-şi acopere datoriile pe termen scurt pe seama creanţelor şi
disponibilităţilor băneşti. În anul curent rata lichidităţii curente scade deoarece ritmul de creştere a
datoriilor pe termen scurt devansează ritmul de creştere a creanţelor şi disponibilităţilor.
Rata lichidităţii la vedere exprimă capacitatea firmei de a-şi onora datoriile pe termen scurt
din disponibilităţi băneşti şi investiţii financiare pe termen scurt. În ambele perioade valoarea
indicatorului se încadrează în limitele normale.
Rata solvabilităţii generale: Pe toata perioada analizată nivelul solvabilităţii generale este
peste limita normală.
Rata solvabilităţii patrimoniale: Pe toata perioada analizată nivelul solvabilităţii
patrimoniale este peste limita normală, în această perspectivă fiind evidenţiat un risc financiar
minim.
132
T10-2. Analiza echilibrului financiar pe baza ratelor se poate face cu următoarele rate:
1. rata lichidităţii generale
2. rata globală de îndatorare
4. rata solvabilităţii generale
5. rata de autofinanţare a activelor
a) 1+2+3+5
b) 2+3+5
c) 2+4+5
d) 3+5
10.3. Analiza echilibrului financiar
Principalele rate financiare utilizate în analiza echilibrului financiar sunt:
A. Ratele de îndatorare (patrimoniale)
a) Rata de îndatorare a capitalului propriu (RIKp):

Total datorii pe termen lung
RI kpr 
Capital propriu
b) Rata globală de îndatorare (RIg):

Total datorii
RI g 
Total active
B. Rate bazate pe cash-flow
a) Rata de acoperire a datoriilor financiare totale ( R / DFT ):

CF
expl
CF exp l
RCF / DFT 
exp l DFT
unde:
CF exp l = cash-flow din activitatea de exploatare
DFT = datorii financiare totale.
a) Rata de acoperire a dobânzii ( RCF / Dob )

expl
133
CF exp l  Dob  Im p
p p
R CF / Dob 
exp l Dob
p
unde:
Dobp =dobânda plătită
Im pp =impozitul pe profit plătit.
c) Rata de acoperire a datoriilor financiare curente ( R / DFC )

CF
expl
CF exp l  Div
p
RCF / DFC 
expl DFC
unde:
Divp = dividende plătite
DFC = datorii financiare curente.
d) Rata cash-flow operaţional ( R )

CF
expl
CF exp l
RCF 
expl DC
unde:
DC = datorii curente totale.
e) Rata de finanţare a activelor imobilizate ( R )

CF / AN Im
expl
CF exp l
R 
CF / AN Im AN Im
expl
unde:
ANIm = achiziţii nete de active imobilizate.
f) Gradul de adecvare a cash-flow ( R

)
A
CF
EBITDA  Dob  Im p  AN Im
p p
RA 
CF MaRp
unde:
Dobp =dobânda plătită
Im pp =impozitul pe profit plătit.
ANIm = achiziţii nete de imobilizări
MaRp = media anuală a rambursărilor planificate pentru următorii cinci ani.
134
Intepretarea acestor indicatori trebuie să fie făcută cu prudenţă, luând în considerare nivelul
mediu al ratelor înregistrate de firmele concurente, respectiv valorile medii la nivelul industriei
respective.
C. Alte rate de echilibru economico-financiar
a) Rata de autofinanţare a activelor

Capital propriu
Rfa   100
Active totale
b) Rata de finanţare a imobilizărilor prin capital propriu
Capital propriu
Rfi  100
Active imobilizate
c) Rata autonomiei financiare

Capital propriu
Raf  100
Capital permanent
T10-3. Analiza echilibrului financiar pe baza ratelor se poate face cu următoarele rate:
1. rata lichidităţii generale
2. rata globală de îndatorare
4. rata solvabilităţii generale
5. rata de autofinanţare a activelor
a) 1+2+3+5
b) 2+3+5
c) 2+4+5
d) 3+5
10.4. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante
Viteza de rotaţie a activelor circulante poate fi exprimată ca:

- număr de rotaţii (n):
CA
n
AC
unde: AC reprezintă soldul mediu al activelor circulante;
- durată în zile (dz):

AC
Dz  T
CA
unde: T – numărul de zile al perioadei analizate.
135
Analiza factorială a vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează pe baza modelului
ca durată (în zile).
Aplicaţie privind analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante

Tabel 10-3
-lei-
Nr. Indicatori Perioada Perioada
1. Cifra de afaceri 2.430.000 2.646.000
2. Active circulante, din care: 310.500 308.700
3. - stocuri 105.000 147.700
4. - creanţe 205.500 161.000
5. Viteza de rotaţie (zile) 46,00 42,00

CA
Dz
St
AC
CR


Dz = Dz1 – Dz0 = -4 zile

AC 0 AC 0
CA  360  360  -3,76 zile
CA1 CA0
2. Influenţa soldului mediu al activelor circulante:
AC 1 AC 0
CA  360  360  -0,24 zile
CA1 CA1
 
2.1. Influenţei stocurilor medii St :
St 1 St 0
 St  360  360  5,81 zile
CA1 CA1
 
2.2. Influenţei soldului mediu al creanţelor Cr e :
Cr e1 Cre0
Cr e  360  360  -6,05 zile
CA1 CA1
Se constată o accelerare a vitezei de rotaţie a activelor circulante, respectiv reducerea duratei
unei rotaţii cu 4 zile, ceea ce are ca efect direct o degajare de capital, care se reflectă în reducerea
136
cheltuielilor cu dobânzile şi majorarea profitului brut. Accelerarea vitezei de rotaţie a activelor
circulante s-a datorat reducerii soldului mediu al activelor circulante comparativ cu creşterea cifrei
de afaceri.
Analizând influenţele factorilor, se constată:
 creşterea cifrei de afaceri cu 8,89%, în condiţiile menţinerii constante a soldului mediu al
activelor circulante, determină scurtarea duratei unei rotaţii cu 3,76 zile (accelerarea vitezei de
rotaţie);
 reducerea soldului mediu al activelor circulante cu 1% a avut ca efect accelerarea vitezei de
rotaţie, respectiv diminuarea duratei unei rotaţii cu 0,24 zile. Această situaţie s-a bazat în
exclusivitate pe modificarea valorii soldului creanţelor.
Rezultă că, pentru accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante, trebuie redus în
continuare soldul mediu al creanţelor, iar la nivelul celorlalte active circulante, reducerea până la
limita la care nu afectează buna desfăşurare a activităţii.

Lei
Indicatori N-1 N
Cifra de afaceri 40000 44000
Soldul mediu al activelor circulante 5000 5380
Influenţa soldului mediu al activelor circulante asupra vitezei de rotaţie a acestora este de :
a) 4 zile
b) – 4 zile
c) 3,10 zile
d) 3,42 zile
Nr. Răspuns
test
T10-1. b)
T10-2. b)
T10-3 b)
T10-4 c)

137

Bucureşti;
Bucureşti;
138

Aef Id Management 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Aef Id Management 2020

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

0

Cursul de “Analiză economico-financiară” se adresează studenţilor înscrişi la programul de

Cursul “Analiză economico-financiară” este structurat pe zece unităţi de învăţare (capitole),

Pentru a parcurge mai uşor următorul material vă prezentăm simbolistica utilizată:

 Analiza economico - financiară ….. Vă prezintă definiţia

Cuprinsul unității de învățare

1.1 Definirea analizei economico-financiare

 Analiza economico - financiară studiază mecanismul de formare şi

 Analiza economico-financiară este o disciplină al cărei obiect de studiu

Analiza economico-financiară utilizează un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

T1-1. Parcurgând definiţiile aferente referitoare la analiza economico-financiară, puteţi identifica

1.2 Tipologia analizei economico-financiare

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

1.3 Conţinutul procesului de analiză economică

Definiţii ale elementelor prezentate:  ELEMENTELE - părţi componente ale

1. Delimitarea obiectului analizei economico-financiare, care presupune identificarea faptelor,

N W Cmat Csal Cind

Exemplu: CA  N  W model multiplicativ

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

Cele mai importante metode ale analizei calitative, sunt:

 Modelarea fenomenelor economico-financiare. Modelul este un instrument de cercetare bazat

Metodele de analiză cantitativă au la bază mărimi cifrice şi se folosesc pentru cuantificarea

Cazul II Raportul între factori:

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

T1-4. Enumeraţi principalele metode de analiză calitativă

T1-5. Care sunt cele mai utilizate metode de analiză cantitativă?

1.5 Sistemul de informaţii, premisă a efectuării analizei economico-financiare

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare 1.

Bibliografia unităţii de învăţare 1

Cuprinsul unității de învățare

2.1 Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza

2.1.1 Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare

Definiţie  Cifra de afaceri (CA) reprezintă valoarea totală a veniturilor unei

În afară de cifra de afaceri exprimată la nivelul întreprinderii, care caracterizează vânzările

Producţia marfă fabricată (producţia obţinută destinată livrării)

Definiţie  Producţia marfă fabricată (Qf), (indicator calculat numai de

Definiţie  Producţia exerciţiului (Qe) este un indicator de analiză care exprimă

Definiţie  Valoarea adăugată (VA) exprimă surplusul de venituri peste valoarea

Valoarea adăugată exprimă măsura bogăţiei realizate de activitatea firmei. Se determină ca

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

T2-1. În calculul cifrei de afaceri se includ:

2.1.2 Analiza rapoartelor statice şi dinamice dintre indicatorii valorici ai activităţii de

2.1.2.1 Raportul static dintre indicatorii valorici

Raportul static se stabileşte pe baza mărimilor absolute ale indicatorilor valorici.

VA Raportul stabilit între valoarea adăugată (VA) şi producţia exerciţiului (Qe)

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

T2-2. Ce semnifică următoarea situaţie:

I Qf Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că pe parcursul exerciţiului

IVA Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că pe parcursul exerciţiului

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

2.2 Analiza diagnostic a cifrei de afaceri

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

T2-4. Cifra de afaceri marginală exprimă:

2.2.1 Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Aprecierea dimensiunii activităţii economice a unui agent economic şi a modificării acesteia

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

2.2.2 Analiza structurii cifrei de afaceri

Analiza structurală a cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi, sortimente, clienţi, cicluri de

b) coeficientul de concentrare Gini-Struck (G)

Figura 4-1. Reprezentarea grafică a celor trei zone A, B şi C

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

Analiza factorială a cifrei de afaceri se realizează diferenţiat de la un domeniu de activitate

Unde CA - cifra de afaceri