CAPITOLUL I - CONȚINUTUL ECONOMIC, NECESITATEA, FUNCŢIILE ŞI ROLUL

FINANȚELOR

1.1. Conţinutul economic şi necesitatea finanţelor

Opinii referitoare la conţinutul finanţelor

a) fonduri băneşti (cantităţi sau sume bine precizate de resurse băneşti stric
tindividualizate, ca mod de formare, cât şi ca destinaţie) la dispoziţia statului;
b) mijloace de intervenţie a statului în economie;
c) bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;
d) totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice;
e) metode de gestionare a banului public;
f) relaţii sociale de natură economică, care apar în procesul constituirii fondurilor publice
de resurse băneşti şi al repartizării acestora în scopul satisfacerii nevoilor generale ale
societăţii.

Cuvânt cheie: Fonduri de resurse băneşti

Două abordări:

1. activitate practică;

Caracteristici:

- reprezintă acţiuni umane;

- sunt acţiuni desfăşurate depersonal specializat;
- acţiunile se concretizează în operaţii băneşti de transfer de putere de cumpărare fără
contra prestaţie imediată şi în controlul acestor operaţiuni generate de:
a. formarea unorfonduri de resurse băneşti
b. repartizarea fondurilor de resurse băneşti pe destinaţii
- acţiunile se derulează pentru susţinerea realizării obiectivelor acţiunilor publice sau
afacerilor private.

Definiţie (activitate practică): Finanţele reprezintă acţiuni umane desfăşurate de personal

specializat care se concretizează în operaţii băneşti de transfer de putere de cumpărare
fără contraprestaţie imediată care apar la formarea unor fonduri de resurse băneşti şi la
repartizarea acestora pe destinaţii pentru susţinerea realizării obiectivelor acţiunilor publice
sau afacerilor private, precum şi în desfăşurarea controlului operaţiilor respective.

2. disciplină ştiinţifică.

Caracteristici:

- se referă la concepte specifice şi la legităţi, metode, principii, mecanisme

Pagină 1 din 62
 - acestea sunt implicate în formarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor de resurse
băneşti
- fondurile de resurse băneşti sunt ale unor entităţi organizatorice dintr-un perimetru de
mică sau mare întindere
- fondurile de resurse băneşti au în vedere înfăptuirea unor obiective prestabilite.

Definiţie (disciplină ştiinţifică): Finanţele se referă la conceptele specifice şi la totalitatea

legităţilor, metodelor, principiilor, mecanismelor implicate în formarea, repartizarea şi
utilizarea fondurilor de resurse băneşti ale unor entităţi organizatorice dintr-un perimetru de
mică sau mare întindere, în vederea înfăptuirii unor obiective prestabilite.

Apariţia finanţelor ca practică socială:

- în perioada antichităţii- este strâns legată de sarcinile asumate de către stat ca instituţie
supremă a guvernării sociale (care sunt aceste sarcini?)
- procurarea resurselor necesare s-a făcut pe calea constrângerii exercitate asupra
membrilor societăţii care realizează venituri sau au averi
- iniţial aceste metode au luat forme diverse: dări (impozite) băneşti, dări în natură,
prestaţii în muncă
- în timp statul a renunţat la formele material-valorice ale resurselor sale în favoarea
celor băneşti (care era avantajul resurselor băneşti comparativ cu cele materiale, în
natură?)

Condiţii ale apariţiei finanţelor:

1. statul, cu nevoile sale;

2. economia de schimb, apărută în baza diviziunii sociale a muncii;
3. utilizarea banilor ca mijlocitor al schimbului.

Etimologie:

 Antichitate: „finis” - înţelesul de „termen de plată”

- Sec. XIII – XIV:“finatio”, „financias” sau „financia pecuniaria” - înţelesul de “plată
în bani”

 Ulterior:
- limba franceză -„finance” (sumă de bani cuvenită statului), „finances” (totalitatea
veniturilor statului), „hommes definance” şi “financiers” (persoanele care încasau
impozitele cuvenite statului).
- limba germană -“finanz” (plată în bani) sau “finanzer” (cămătar)
Pagină 2 din 62
Sfera relaţiilor financiare: În prezent cuvântul „finanţe” a căpătat un sens foarte larg,
incluzând noţiuni precum: bugetul statului,creditul, operaţiuni bancare şi de bursă,etc.

Distincţii necesare:

 Finanţe – repartiţie;
 Finanţe – relaţii băneşti.

Repartiţia cuprinde acele activităţi economice prin care bunurile materiale şi serviciile sunt
orientate spre destinaţiile lor, se distribuie şi se redistribuie veniturile către participanţii la
viaţa economică.

Principalele operaţiuni de repartiţie vizează:

 plata salariilor,  formarea şi utilizarea profiturilor

 plata impozitelor, etc.

Pagină 3 din 62
În funcţie de caracterul transferului de valoare, în cadrul relaţiilor financiare se
particularizează:

a. relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu

nerambursabil (relaţii financiare clasice),care îşi găsesc reflectarea în bugetele publice
sau în anumite fonduri speciale constituite în cadrul sau în afara bugetului;
b. relaţii care apar în procesul de formare şi repartizare a fondurilor băneşti la dispoziţia
întreprinderilor în vederea desfăşurării sau a dezvoltării activităţii acestora;
c. relaţii care exprimă un transfer obligatoriu sau facultativ, după caz, în schimbul unei
contraprestaţii care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu, relaţii ce apar în
procesul de constituire şi repartizare a fondurilor de asigurări;
d. relaţii care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată,
în schimbul unei remuneraţii (dobândă).

Ramurile finanțelor: Din punct de vedere al organizaţiei la nivelul căreia se constituie

fondurile de resurse băneşti, finanţele au două ramuri:

1. finanţe publice, care cuprind operaţiile legate de formarea şi repartizarea fondurilor

de resurse băneşti la dispoziţia statului pentru ca acesta să îşi exercite funcţiile;
2. finanţe private, care se referă la formarea şi repartizarea fondurilor de resurse băneşti
la dispoziţia agenţilor economici, în vederea susţinerii afacerilor.

1.2. Funcţiile finanţelor

Funcţiile finanţelor - ansamblul de activităţi, acţiuni şi operaţiuni prin intermediul cărora se

realizează

Pagină 4 din 62
 a. constituirea şi utilizarea fondurilor de resurse băneşti la nivelul diverselor
organizaţii în scopul susţinerii şi dezvoltării activităţii acestora
b. controlul asupra modului de constituire şi repartizare, în vederea asigurării
atingerii obiectivelor stabilite anterior.

Există două funcţii ale finanţelor:

1. funcţia de repartiţie
Repartiţia prin intermediul finanţelor reflectă activitatea concretă de mobilizare la fondurile băneşti la
dispoziţia statului şi la fondurile băneşti la dispoziţia agenţilor economici a unei părţi din produsul
intern brut, îndeosebi din produsul intern net, sau chiar din avuţia naţională şi în repartizarea acestor
fonduri pentru înfăptuirea sarcinilor şi funcţiilor statului şi acoperirea nevoilor proprii
aleagenţiloreconomico-socialideterminate de asigurarea reproducţiei economice.

2. funcţia de control

1.3. Rolul finanţelor

Rolul finanțelor – rezultatele efective pe care le obține societatea în ansamblul său și fiecare cetățean în
urma exercitării funcțiilor acestora.

Prin intermediul fondurilor publice de resurse bănești, statul influențează direct sau indirect:

- economia,
- gradul de instruire al populației,
- sănătatea publică,
- cultura,
- ordinea publică,
- alte sfere și domenii ale vieții sociale.

CAPITOLUL II - SISTEMUL FINANCIAR. MECANISMUL FINANCIAR.

APARATUL FINANCIAR
2.1.Sistemul financiar şi componentele sale

Definiție- Sistemul financiar este definit drept ansamblul elementelor (subsistemelor sau
verigilor) care asigură formarea și repartizarea fondurilor de natură financiară și al
interacțiunilor (raporturilor, legăturilor) dintre aceste elemente, astfel încât să realizeze
obiectivele dorite.

Necesitatea existenței sistemului financiar

Cauzele necesității sistemului financiar:

- Existența unei diversități de nevoi publice și private

Pagină 5 din 62
 - Nevoi cu complexitate deosebită
- Satisfacerea nevoilor necesită constituirea unor fonduri distincte
Deși aceste fonduri sunt diferite, au surse și destinații specifice și un circuit distinct, între ele
există intense mișcări de resurse bănești, generând operații financiare care se află într-o
strânsă interdependență.

Componentele sistemului financiar:

- FONDURI CENTRALIZATE (se constituie la dispoziția statului sa a instituțiilor sale)

- FONDURI NECENTRALIZATE (se constituie la nivelul întreprinderilor și au în
vedere asigurarea derulării afacerilor)

2.2. Conţinutul şi funcţionalitatea mecanismului financiar

Definiția termenului (DICȚIONAR)

MECANISM – Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate
între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmițând forțele de la elementul conducător
la elementele conduse, pot antrena mișcarea acestora.

SISTEM – Ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe, etc.) dependente între ele și
formând un întreg organizat, care…face o activitate practică să funcționeze potrivit scopului
urmărit.

Diferența esențială:

- Sistem – caracter preponderent teoretic

- Mecanism – caracter preponderent pragmatic
Definiție – Mecanismul financiar - reprezintă un ansamblu de structuri și forme de existență,
de principii, metode și pârghii de mișcare și conducere specifice domeniului financiar.

Mecanismul financiar – reprezintă cadrul organizatoric de manifestare a relațiilor

financiare sub forma lor concretă de fluxuri financiare.

2.3. Componente ale mecanismului financiar

Elementele componente ale mecanismului financiar:

- Ansamblul de structuri care dau conținut raporturilor de natură financiară-fonduri de reseurse

bănești;
- Forme organizatorice ale mecanismului financiar – fluxuri financiare;
Pagină 6 din 62
 - Metode specifice mecanismului financiar – metode de procurare și alocare a resurselor;
- Principii și reguli care guvernează mecanismul financiar;
- Pârghiile specifice domeniului financiar – metode indirecte prin care se pot induce economiei
naționale impulsuri de stimulare sau inhibare a unor activități economice;
- Reglementări juridice adecvate.

2.3.1. Sistemul fondurilor de resurse financiare

Criterii de individualizare a fondurilor:

- Sursele de alimentare a fondurilor

- Tehnica de dimensionare a resurselor mobilizate
- Modul de administrare a fondurilor
- Destinația resurselor bănești
- Legăturile stabilite cu alte categorii de fonduri
- Motivația de a ființa a fondurilor

Fiecare fond de resurse bănești are propriul mecanism. Acesta se conectează la mecanismele
parțiale ale celorlalte fonduri. Totalitatea acestor mecanisme parțiale și individuale alcătuiesc
mecanismul financiar de ansamblu.

Categorii de fonduri de resurse bănești:

a) Criteriul nivelului organizatoric la care se constituie:

- Fonduri bănești constituite la nivel macroeconomic;
- Fonduri bănești constituite la nivelul unităților administrative-teritoriale (nivel
mezoeconomic);
- Fonduri constituite la nivel microeconomic.

b) După destinația fondurilor de resurse bănești:

- Fonduri de înlocuire și dezvoltare;
- Fonduri de consum;
- Fonduri de rezervă;
- Fonduri de asigurare.

c) După forma de proprietate:

- Fonduri proprietate publică;
- Fonduri proprietate private.

d) După titlul cu care se fac prelevările la fonduri:

- Prelevări cu titlu definitive și cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuții);

Pagină 7 din 62
 - Prelevări cu titlu rambursabil și cu caracter facultativ (subscrieri la împrumuturi de
stat);
- Transferuri externe rambursabile (împrumuturi contractate în străinătate) sau
nerambursabile (granturi, donații, ajutoare, etc.).

2.3.2. Fluxurile financiare

Definiție – Fluxurile financiare reprezintă mișcările de fonduri bănești în cadrul

componentelor sistemului financiar, precum și mișcările dintre fiecare element al sistemului
și mediul său exterior.

Categorii de fluxuri financiare:

a) Fluxuri de resurse bănești între agenții economici și fondurile administrate centralizat

(cele mai frecvente; sunt în sens ascendent sau în sens descendent)

b) Fluxuri de resurse bănești dintre fondurile administrate centralizat (mai puțin intense și
frecvente; au loc între bugetul de stat, pe de o parte, și toate celelalte bugete ce
alcătuiesc bugetul general consolidate, pe de altă parte)

c) Fluxuri interne de autofinanțare (reflect mișcările de resurse financiare proprii

întreprinderii prin care se asigură finanțarea activităților de exploatare și de investiții;
sursele acestor fonduri – amortizarea și profitul)

d) Fluxuri de resurse bănești prin care se reflect legătura sistemului financiar cu mediul
său extern

d1) cu populația, în calitate de cetățeni ai țării

d2) cu alte țări.

2.3.3. Pârghiile economico-financiare

Definiție Pârghiile economico financiare – semnifică metode economice indirecte folosite

de către stat pentru a transmite impulsuri, fie de stimulare, fie de inhibare a unor acțiuni și
activități economico- sociale prin intermediul influențării intereselor economice al unei
colectivități determinate sau al membrilor acesteia luați în mod individual, astfel încât
acestea să conveargă spre interesul general al societății.

Metodele de prelevare și de plată capătă caracter de pârghie în măsura în care, asigurând

înfăptuirea funcției de repartiție a finanțelor, influențează pozitiv sau negative anumite laturi
ale activității economice în diverse faze ale reproducției sociale.
Pagină 8 din 62
Caracteristicile pârghiilor economico-financiare:

a) Sunt metode economice și nu administrative de intervenție a statului în viața

economică și socială;
b) Sunt categorii economice activizate;
c) Pârghiile economico-financiare au atât virtuți stimulatorii, cât și forță coercitivă;
d) Pârghiile economico-finaciare trebuie să se caracterizeze prin oarecare stabilitate, dar
mai ales prin elasticitate și flexibilitate;
e) Pârghiile economico-financiare trebuie să aibă o acțiune convergentă și efecte
complementare.

2.3.4. Caracterizarea principalelor categorii de pârghii economico-financiare

Categorii de pârghii financiare:

- PÂRGHII FINANCIARE – legate de realizarea în practică a funcției de repartiție a

finanțelor
- PÂRGHII ECONOMICE – nu au o legătură direct cu funcția de repartiție a
finanțelor

Pârghii specifice în domeniul bugetar:

- Impozitele și taxele
- Subvențiile
- Transferurile
- Alocațiile bugetare
- Diverse metode de echilibrare a bugetului

Alte categorii de pârghii:

a) Pârghii din domeniul monetar și al creditului (rata dobânzii de politică monetară,

rezervele minime obligatorii)
b) Pârghii din domeniul valutar (cursul de schimb)
c) Pârghii din domeniul asigurărilor
c1) domeniul asigurărilor și protecției sociale (contribuțiile pentru asigurări
sociale; pensiile, indemnizațiile și ajutoarele acordate)
c2) domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă (primele de
asigurare pretinse asiguraților; despăgubiri de asigurare; sumele asigurate)

2.4. Cadrul normativ privind activitatea financiară

Pagină 9 din 62
Definiție – Cadrul normativ privind activitatea financiară – reprezintă ansamblul de norme
legale ce reglementează activitatea financiară

Cadrul general al activității financiare este stabilit prin Constituție

Cadrul specific de derulare a activității financiare este reglementat prin legi organice și legi
ordinare.

În aplicarea legilor se dau o serie de acte cu caracter legal inferior (HG, ordine de ministru,
etc.)

Aspecte reglementate de actele normative din domeniul financiar:

- Sistemul de impozite și taxe din România;

- Proveniența veniturilor și destinația cheltuielilor administrației centrale de stat și
administrației locale;
- Modul de derulare a procesului bugetar din țara noastră;
- Stabilirea felului, conținutului și structurii planurilor financiare proprii ale unităților
economice și instituțiilor de stat;
- Nominalizarea organelor cu atribuții în domeniul finanțelor publice;
- Stabilirea competenței, drepturilor și răspunderilor acestor organe;
- Reglementarea regimului creditelor, a procesului emisiunii, punerii în circulație și
retragerii din circulație a banilor;
- Stabilirea cadrului organizatoric și funcțional privind activitățile de asigurări și
protecție socială a cetățenilor;
- Regimul asigurărilor și reasigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă;
- Condițiile în care statul poate contracta împrumuturi de pe piața internă și externă și
modalitatea contractării, utilizării și rambursării unor asemenea împrumuturi;
- Regimul efectelor publice ale statului;
- Modul de organizare și derulare a controlului asupra componentelor avuției
naționale;
- Sancțiunile care se aplică persoanelor fizice și juridice pentru neîndeplinirea
obligațiilor financiare față de stat;
- Alte probleme cu implicații de ordin financiar.

2.5. Conţinutul şi necesitatea aparatului financiar

Definiție – APARATUL FINACIAR – reprezintă un ansamblu de instituții, organe și

organisme antrenate în înfăptuirea în practică a politicii financiare a statului, a politicii
financiare a agenților economici, precum și a diferitelor entități organizatorice cu caracter
neguvernamental.

Două categorii de organisme:

Pagină 10 din 62
 - Strict specializate
- Nespecializate
Două abordări ale aparatului financiar:

- În sens larg
- În sens restrâns
Instituții și organisme specializate ale aparatului financiar

- Ministerul Finanțelor Publice (MFP) – organul de specialitate al executivului care

asigură aplicarea în practică a strategiei și programului guvernului în domeniul
finanțelor publice
- Comisii permanente specializate în activitatea de buget-finanțe, monetară, bancară,
valutară și piața de capital ale camerelor Parlamentului
- Curtea de conturi – organ suprem de audit în domeniul financiar din țara noastră
- Banca Națională a României – banca centrală a statului român ce are ca obiectiv
fundamental asigurarea și menținerea stabilității prețurilor din economie
- Instituțiile de credit
- Societăți de asigurare – reasigurare
- Compartimentul financiar contabil al entităților economice.
Instituții și organisme cu atribuții în domeniul financiar

- Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS) – organ de specialitate al

administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică,
având rol de sinteză și de coordonare a aplicării strategiei și politicilor Guvernului în
domeniile muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice
- Casa Națională de Pensii Publice, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de
Muncă, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate

CAPITOLUL III - SISTEMUL BUGETAR AL ROMÂNIEI

3.1.Conţinutul economic al bugetului

Esența bugetului în perioada de început:

- Reflecta mijloacele prin care statul procura și utiliza resursele necesare acoperirii
cheltuielilor sale
- Asigura un control strict al autorității legislative (Parlament) asupra activității
autorității executive (Guvern)
- Rațiunea întocmirii bugetului era cu preponderență de natură politică

Pagină 11 din 62
Trăsături ale bugetului public specific acestei perioade:

a) Este un act de previziune – evaluează și compară veniturile bugetului și utilizările care

se dau acestora;
b) Este un act de autorizare – puterea executivă este abilitată de puterea legislativă să
cheltuiască și să perceapă veniturile în acord cu prevederile bugetare;
c) Este un act anual.

Abordarea bugetului public după criza economică din 1929-1933

- Bugetul public devine un instrument al politicii economice

- Prin intermediul bugetului (alături de alte instrumente) se urmărește reglarea activității
economice al nivel național
- Bugetul devine un veritabil plan financiar la nivel macroeconomic.
Definirea bugetului în perioada contemporană

Bugetul public este documentul cu putere de lege care stabilește, pe de o parte, natura și
mărimea veniturilor ce se mobilizează la dispoziția statului, iar pe de altă parte, felul și
volumul alocațiilor bugetare ce se vor dirija de către stat pentru finanțarea diverselor
activități desfășurate și/sau finanțate de acesta în cursul unui an, asigurând în acest fel
influențarea activității economico-sociale a țării.

3.2.Principii bugetare (doar definirea lor, continutul principiilor)

Definiție – Principiile bugetare reprezintă legități care vizează modul de atragere și

utilizare a fondurilor bănești aparținând autorităților publice în vederea îndeplinirii
funcțiilor și sarcinilor acestora.

Enumerare principii bugetare:

I) Perioada economiei liberale clasice:

- Universalitatea
- Unitatea
- Anualitatea
- Specializarea bugetară

II) În prezent sunt acceptate de știința financiară:

a) Universalitatea
- veniturile și cheltuielile publice trebuie să fie înscrise în bugetul public în sume totale
sau brute, fără omisiuni sau compensări reciproce;
Pagină 12 din 62
 - buget brut;
- nici un venit public și nici o cheltuială bugetară nu se poate percepe și, respectiv,
repartiza în afara cadrului bugetar;
- excepții – buget mixt;
- Legea nr. 500/2002 prevede la art. 8 că veniturile și cheltuielile se includ în buget în
totalitate, în sume brute.

b) Unitatea
- Veniturile și cheltuielile bugetare, exprimate în sume totale, se înscriu într-un singur
document pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice;
- Oferă informații de ansamblu asupra veniturilor și cheltuielilor cuprinse în buget;
- Excepții – bugete extraordinare; bugete anexe; bugete autonome; conturi speciale de
trezorerie; taxe parafiscale;
- În România – toate veniturile reținute și utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse
forme și denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile și principiile acestui
buget;
- Excepții – veniturile proprii și subvențiile acordate de la bugetul de stat, bugetele
fondurilor speciale, a veniturilor și cheltuielilor activităților finanțate integral din
venituri proprii, precum și a celor pentru constituirea, potrivit legii, a fondurilor de
stimulare a personalului.

c) Anualitatea
Două semnificații distincte:
- Perioada de timp pentru care se elaborează și se aprobă bugetul
- Perioada de timp în care se execută bugetul public
- Anul bugetar poate sau nu să coincidă cu anul calendaristic
- Sistemul de gestiune bugetară; sistemul de exercițiu

În România:

- Anul bugetar coincide cu anul calendaristic;

- Execuția bugetară se încheie la 31 decembrie. Orice venit neîncasat și orice cheltuială
neefectuată până la 31 decembrie se va încasa sau se va plăti în contul bugetului
anului următor.

d) Neafectarea veniturilor bugetare

- Veniturile prelevate la buget se depersonalizează, astfel încât totalitatea acestora
servesc la acoperirea unei anumite cheltuieli bugetare;
- Interzice ca un anumit venit bugetar să fie folosit pentru acoperirea unei anumite
cheltuieli bugetare;
Pagină 13 din 62
 - Diverse abateri;
- Derivat din principiul universalității bugetare;
- Legea 500/2002 – veniturile bugetare nu pot fi atribuite direct unei cheltuieli bugetare
anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte.

e) Specializarea bugetară
- Presupune înscrierea în bugetele anuale a veniturilor bugetare pe surse de
proveniență și a creditelor bugetare pe categorii de cheltuieli;
- Aprobarea ce se dă bugetului trebuie să reflecte decizia politică;
- Clasificația bugetară;
- În România – veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe
surse de proveniență și, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor
economică și destinația acestora.

f) Principiul echilibrului bugetar

- Bugetul public trebuie să fie echilibrat (balansat), adică veniturile să acopere integral
cheltuielile;
- În prezent, multe state au renunțat la aplicarea acestui principiu;
- Se elaborează și prezintă Parlamentului spre aprobare bugete deficitare, adică bugete
ale căror cheltuieli sunt mai mari decât veniturile.

g) Principiul realității
- Veniturile și cheltuielile înscrise în bugetul public trebuie să fie stabilite pe baze reale,
să corespundă situației economico-financiare previzibilă pentru anul bugetar;
- Pentru dimensionarea veniturilor și alocațiilor bugetare, în practică bugetară se
utilizează două categorii de metode și anume:-metode clasice & - metode moderne.

h) Principiul publicității
- Dezbaterea proiectului de buget de către Parlament sau Consiliile Locale (în cazul
bugetelor locale) trebuie să se facă în ședințe publice;
- După aprobarea proiectului, acesta trebuie dus la cunoștința cetățenilor prin
publicare în Monitorul Oficial sau în alte publicații cu caracter oficial;
- Trebuie să se publice și contul de încheiere a exercițiului bugetar precedent celui în
curs;

Legea nr.500/2002 prevede că sistemul bugetar este deschis și transparent.

Acțiuni:

- Dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora

Pagină 14 din 62
 - Dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuție a bugetelor, cu prilejul
aprobării acestora;
- Publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de
aprobarea a bugetelor și conturilor anuale de execuție a acestora;
- Mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informațiilor asupra conținutului
bugetului, exceptând informațiile și documentele nepublicabile, prevăzute de lege art.
9 al Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Principii bugetare recunoscute de legea finanțelor din România:

a) Principiul universalității
b) Principiul publicității
c) Principiul unității
d) Principiul anualității
e) Principiul specializării bugetare
f) Principiul unității monetare

3.3.Componentele sistemului bugetar în România

Principalul element de influență – structura organizatorică a statului

a) State de tip unitar – sistem de tip bugetar ce cuprinde un buget al administrației

centrale și bugetele locale (pentru unități administrativ-teritoriale)
b) State federale – sistem bugetar ce cuprinde bugetul federației, bugetele statelor
(provinciilor, regiunilor, etc.) componente ale federației și bugetele locale.

Repartizarea veniturilor și cheltuielilor între componentele sistemului bugetar:

- În conformitate cu delimitarea atribuțiilor între aparatul central al statului și cel local;

- Structura veniturilor și cheltuielilor bugetare componente ale sistemului bugetar
variază de la o perioadă la alta, în funcție de sarcinile și obiectivele organelor centrale
și locale.

Veniturile publice = limite minime ce pot fi depășite;

Cheltuieli publice = limite maxime ce nu pot fi depășite.

Bugetele publice componente ale sistemului bugetar în România:

• bugetul de stat;

• bugetul asigurărilor sociale de stat;

Pagină 15 din 62
• bugetele locale;

• bugetele fondurilor speciale;

• bugetul trezoreriei statului;

• bugetele instituțiilor publice autonome;

• bugetele instituțiilor publice finanțate integral au parțial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz;

• bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;

• bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale
căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice;

• bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Gruparea componentelor sistemului unitar de bugete

- BUGETUL PUBLIC NAȚIONAL

a) Valoare strict teoretică
b) Definit de Constituție
c) Include bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale

- BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT

a) Ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar agregate și consolidate
pentru a reflecta un întreg
b) Util pentru decizii de politică financiară.

Bugetul de stat

- Buget al administrației centrale de stat

- Document elaborat și administrat de Guvern prin MFP
- Aprobat de Parlament prin lege
- Legea de aprobare autorizează formarea veniturilor publice și repartizarea acestora în
concordanță cu obiectivele de dezvoltare economico-socială a țării și a ale politicii
financiare referitoare la anul pentru care este aprobat bugetul
- Bugetul de stat cuprinde și bugetele camerelor Parlamentului, al Președinției
României, al altor instituții care nu au organe ierarhic superioare
- Principalele resurse – veniturile fiscale (impozit pe profit, TVA, accize, impozit pe
venit, etc.)

Pagină 16 din 62
 - Destinații – finanțarea autorităților publice, a apărării naționale ordinii publice
asistenței sociale, educației și sănătății (parțial), a cheltuielilor pentru mediu, etc.

Bugetul asigurărilor sociale de stat

- Se întocmește de către ministerul Muncii în mod distinct de bugetul de stat

- Se aprobă de Parlament prin lege separată
- Principalele venituri – contribuțiile obligatorii de asigurări sociale de stat
- Cea mai mare parte a cheltuielilor – plata pensiilor de asigurări sociale de stat.

Bugetele locale

- Cuprind bugetele unităților administrativ-teritoriale care au calitate juridică (comune,

orașe, municipii, sectoare, județe)
- Se elaborează în condiții de autonomie
- Asigură finanțarea acțiunilor, sarcinilor și obiectivelor de interes local și inter-județean
- Resursele proprii – impozite și taxe locale
- Dacă veniturile proprii ale unităților administrativ-teritoriale sunt insuficiente,
bugetele locale pot beneficia de resurse de echilibrare de la bugetul de stat sub forma
sumelor defalcate din anumite impozite sau de transferuri pentru finanțarea unor
obiective precis stabilite
- Alte surse de finanțare – împrumuturi pentru investiții de la bănci sau de pe piața de
capital, împrumuturi temporare de la trezoreria statului pentru acoperirea golurilor de
casă, sponsorizări sau a donații.

CAPITOLUL IV - PROCESUL BUGETAR

4.1. Conţinutul economic şi trăsăturile procesului bugetar

Definiție-PROCESUL BUGETAR – ansamblul acțiunilor și măsurilor întreprinse de

instituții competente ale statului în scopul realizării politicii financiare aplicate de
autoritatea guvernamentală, concretizându-se în operațiuni de natură tehnică și acte
consecutive care se succed anual „de elaborare, aprobare, control și raportare ale
bugetului, care se încheie cu aprobarea contului general de execuție a acestuia„.

Trăsături ale procesului bugetar:

- Este un act de decizie; - Este un act ciclic;

- Este un act predominant politic; - Este un strict reglementat;
- Este un act complex; - Are larg impact public.

Pagină 17 din 62
 4.2. Conţinutul fazelor procesului bugetar

A) ELABORAREA PROIECTULUI DE BUGET

B) APROBAREA BUGETULUI
C) EXECUȚIA BUGETULUI
D) ÎNCHIDEREA EXECUȚIEI BUGETARE
E) CONTROLUL EXECUȚIEI BUGETULUI
F) APROBAREA EXECUȚIEI BUGETULUI

4.2.1. Elaborarea proiectului bugetului de stat (fără calendarul bugetar)

În România – se asigură de Guvern

- atribuțiile de coordonare, finalizare și prezentare a acestuia către Guvern –

ministerul Finanțelor Publice.

Pagină 18 din 62
Pagină 19 din 62
Pagină 20 din 62
4.2.2. Aprobarea proiectului bugetului de stat

Pagină 21 din 62
4.2.3. Execuţia bugetului

Pagină 22 din 62
Pagină 23 din 62
Pagină 24 din 62
Pagină 25 din 62
4.2.4. Încheierea exerciţiului bugetar

Pagină 26 din 62
4.2.5. Controlul şi aprobarea execuţiei bugetare

Pagină 27 din 62
Pagină 28 din 62
 CAPITOLUL V - VENITURILE PUBLICE

5.1. Conţinutul veniturilor publice

Pagină 29 din 62
Pagină 30 din 62
5.2. Structura veniturilor publice

Pagină 31 din 62
Pagină 32 din 62
 CAPITOLUL VI - IMPOZITELE ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ

6.1. Conţinutul şi rolul impozitului

Pagină 33 din 62
Pagină 34 din 62
6.2. Elementele tehnice ale impozitelor

Pagină 35 din 62
6.3. Cote de impunere

Pagină 36 din 62
Pagină 37 din 62
6.6. Clasificarea impozitelor

Pagină 38 din 62
Pagină 39 din 62
 CAPITOLUL VII - EFECTELE IMPOZITELOR

7.1. Incidenţa şi repercusiunea impozitelor

Pagină 40 din 62
Pagină 41 din 62
7.2. Presiune fiscală

- curba Laffer – valoare teoretică

- efecte ale fiscalităţii asupra:
a) muncii:
- efect de substituţie - activităţi neoficiale
- efect de venit
Pagină 42 din 62
 b) investiţiilor
c) economisirii
d) desfăşurării de activităţi generatoare de venit
e) competitivităţii firmelor

CAPITOLUL VIII - CHELTUIELI PUBLICE

8.1. Conţinutul economic al cheltuielilor publice

Cheltuielile publice= relaţii economico-sociale în formă bănească, care se

manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte,
cu ocazia utilizării şi repartizării resurselor financiare ale statului, în scopul
îndeplinirii funcţiilor acestuia.
Materializare cheltuieli publice- plăţi efectuate de către stat (organismele şi
instituţiile sale), indiferent de sursele şi căile de provenienţă ale resurselor, pentru
atingerea obiectivelor stabilite prin politica economico-socială a statului.
Rolul cheltuielilor publice- a furniza cetăţenilor statului şi agenţilor economici
utilităţi publice (apărare naţională, ordine publică, iluminat public, etc.) şi
semipublice (servicii de educaţie, servicii medicale, servicii de protecţie şi
asistenţă socială, etc.).
Cheltuielile publice- distribuirea resurselor băneşti constituite la dispoziţia
statului către diferite obiective sociale sau economice.
Destinaţii:
- apărare naţională,
- ordine publică,
- siguranţă naţională,
- educaţie,
- cultură,
- sănătate, etc.

Pagină 43 din 62
Categorii de cheltuieli publice:

 Din punct de vedere al conţinutului economic:

- cheltuieli publice care exprimă un consum definitiv de produs intern brut, concretizate
în plăţi curente ale instituţiilor publice;
- cheltuieli publice care exprimă o avansare de produs intern brut şi care se
concretizează în contribuţia statului la formarea brută de capital, atât în sfera
producţiei materiale, cât şi în sfera producţiei nemateriale.

 Din perspectiva domeniului în care sunt alocate cheltuielile publice:

- cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice centrale de stat, a căror sursă o

constituie atât fondurile bugetare, cât şi cele extrabugetare;
- cheltuieli publice ale colectivităţilor locale (ale unităţilor administrativ-teritoriale);
- cheltuieli publice finanţate din fondurile asigurărilor sociale de stat;
- cheltuieli publice ale organismelor internaţionale, a căror finanţare se asigură din
prelevările efectuate de la membrii acestora (cotizaţii).

Cheltuielile publice totale consolidate= cheltuieli efectuate de diverse tipuri de

administraţii publice - valoarea transferurilor dintre diferite administraţii + intrări de credite
externe – rambursări (mai puţin dobânda) de credite externe.

Surse acoperire cheltuieli publice:

- fonduri bugetare publice

- fonduri extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituţiilor respective, pe seama
veniturilor proprii.

Cheltuielile bugetare reprezintă o categorie specifică a cheltuielilor publice, având o sferă

mai restrânsă decât acestea din urmă.

Categorii de cheltuieli:

- cheltuieli bugetare, a căror acoperire se face din resurse financiare publice, provenite
din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele
instituţiilor publice autonome;
- cheltuieli extrabugetare, acoperite din resurse financiare publice constituite în afara
bugetului public, resurse prevăzute în bugetele de venituri şi cheltuieli extrabugetare
ale instituţiilor publice;
- cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei statului;
Pagină 44 din 62
 - cheltuieli finanţate din credite externe;
- cheltuieli finanţate din fonduri externe nerambursabile.
Principii de execuţie a cheltuielilor bugetare:

- efectuarea lor este condiţionată de prevederea expresă a acestora şi anivelului lor de

către Parlament (bugetele centrale) sau de cătreconsiliile locale (pentru bugetele
locale), în conformitate cu legislaţiaîn vigoare;
- sumele alocate şi cheltuite conform destinaţiei şi mărimii aprobate
suntnerambursabile;
- efectuarea cheltuielilor este determinată atât de de constituirearesurselor băneşti, cât şi
de îndeplinirea condiţiilor legale de efectuarea cheltuielii;
- finanţarea activităţilor şi instituţiilor se realizează în funcţie desubordonarea acestora,
din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele
fondurilor speciale, alte bugete ale sistemului bugetar;
- este necesar să se exercite controlul financiar cu caracter preventiv şi acordarea vizei
de control financiar preventiv pentru deschiderea finanţării, pentru alocarea şi
utilizarea resurselor bugetare.

Factori de influenţă asupra creşterii cheltuielilor publice:

- factori demografici (modificări ce au loc în numărul şi structura populaţiei);
- factori economici (ce vizează în mod special funcţia statului de redistribuire
a resurselor financiare publice după criteriul eficienţei şi echilibrului);
- factori socială (se referă la funcţia de armonizare a veniturilor medii
individuale aparţinând diferitelor categorii sociale);
- factori legaţi de urbanizare (favorizează creşterea cheltuielilor publice);
- factori de natură militară (cresc cheltuielile publice în eventualitatea unor
conflicte armate);
- factori de natură istorică (perpetuarea în timp a unor probleme ca datoriile
publice moştenite de la un regim politic la altul sau ca inflaţia);
- factori de natură politică (se referă la complexitatea funcţiilor statului).

8.2. Clasificarea cheltuielilor publice

Clasificarea administrativă are la bază criteriul instituţiilor prin care se

efectuează cheltuielile publice si se bazează pe structura statului, a
organelor sale şi a funcţiilor acestora.

Pagină 45 din 62
In funcţie de acest criteriu :
- cheltuieli ale ministerelor,
- cheltuieli ale departamentelor,
- cheltuieli ale agenţiilor guvernamentale,
- cheltuieli ale instituţiilor publice autonome,
- cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale, etc.
Avantajul acestei clasificări - stabilirea alocaţiilor de resurse publice pe
beneficiari.
Clasificarea economică - 2 criterii:

1. caracterul economic al cheltuielilor publice;

2. natura cheltuielilor publice.

1) După caracterul economic al cheltuielilor publice:

cheltuieli publice efective - plăţi pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii necesare

funcţionării instituţiilor statului, respectiv plata salariilor funcţionarilor săi ori
achitarea unor împrumuturi (acestea implică contraprestaţie în momentul efectuării);

cheltuieli publice de transfer - o translaţie de venit dintr-un sector în altul, redistribuirea

acestuia făcându-se fără vreo contraprestaţie. Sunt incluse sumele acordate din fondurile
publice, cu titlu gratuit şi definitiv, diferitelor persoane fizice (ajutoare de şomaj, pensii,
burse,etc.) şi juridice (subvenţii).

Cheltuielile de transfer :
- cu caracter economic -transferuri către persoanele juridice (subvenţii
acordate agenţilor economici, prime de export, etc.);
- cu caracter social -transfer către persoanele fizice (burse, pensii,ajutoare şi
alte indemnizaţii definitive şi fără contraprestaţie);
- către colectivităţile locale (pentru finanţarea unor acţiuni
deimportanţă majoră pentru colectivitate).
Distincţia între cheltuielile publice efective şi cheltuielile de transfer - au sau nu
la bază o contraprestaţie.

Pagină 46 din 62
2) După natura lor,cheltuielile publice :
 cheltuieli publice curente -de funcţionare, concretizate în plăţi pentru salariile
personalului, cheltuieli materiale şi administrativ-gospodăreşti . Acestea reprezintă un
consum definitiv de PIB si face necesară reînnoirea lui anuală;
 cheltuieli publice de capital (de investiţii) -se materializează în bunuri publice
durabile, cum ar fi construirea de noi întreprinderi,modernizarea celor
existente, amenajarea teritoriului, înzestrarea serviciilor generale (şcoli, spitale,
aşezăminte culturale, etc.). Aceste cheltuieli reprezintă o avansare de PIB şi duc
la dezvoltarea patrimoniului public.

Pagină 47 din 62
Pagină 48 din 62
Pagină 49 din 62
Pagină 50 din 62
Pagină 51 din 62
8.4. Eficienţa cheltuielilor publice

Pagină 52 din 62
Pagină 53 din 62
 CAPITOLUL IX - RESURSE FINANCIARE PUBLICE EXTRAORDINARE

9.2. Conţinutul şi trăsăturile împrumutului public

Pagină 54 din 62
9.3. Elementele tehnice ale împrumuturilor publice

Pagină 55 din 62
Pagină 56 din 62
9.5. Conţinutul datoriei publice şi formele sale de manifestare

Pagină 57 din 62
Pagină 58 din 62
Pagină 59 din 62
CAPITOLUL X - POLITICA FINANCIARĂ PUBLICĂ

Pagină 60 din 62
10.2. Domenii şi coordonate ale politicii financiare

10.2.1. Politica promovată de stat în domeniul cheltuielilor publice

Pagină 61 din 62
10.2.2. Politica financiară în domeniul veniturilor publice

10.2.3. Politica financiară în domeniul echilibrului bugetar

Pagină 62 din 62