Lect.univ.dr. Maican Silvia La fel ca in cazul marketingului clasic, in marketingul social-politic componentele mediului de marketing sunt grupate in două categorii: ▪ componentele cu care organizaţia nu intră in contact direct şi pe care nu le poate influenţa in mod direct alcătuiesc macromediul de marketing social-politic, ▪ componentele aflate in proximitatea organizaţiei, cu care aceasta intră in relaţii directe, influenţandu-se reciproc, alcătuiesc micromediul de marketing social-politic. Macromediul de marketing social-politic
populaţia existentă in zona vizată de organizaţia socială sau politică.
▪ cunoaşterea diferitelor categorii de populaţie şi
a legăturilor existente intre acestea reprezintă o condiţie sine qua non a oricărei organizaţii sociale sau politice, indiferent de obiectivele pe care le urmăreşte ➔ mediul socio-demografic reprezintă “punctul de pornire in evaluarea dimensiunilor cererii potenţiale, a pieţei organizaţiei” Mediul socio-demografic
▪ Aceste dimensiuni sunt influenţate in mod
considerabil de o serie de aspecte, precum structura de varstă a populaţiei.
▪ Ca şi intreprinderile, organizaţiile sociale sau
politice operează segmentări ale pieţei, impărţind populaţia in funcţie de criterii legate de varstă, sex, naţionalitate, ocupaţie, venituri, mediu şi localitate de domiciliu etc. Mediul cultural
▪ include ansamblul aspectelor privind
sistemul de valori, tradiţiile, obiceiurile, cutumele şi credinţele imbrăţişate de populaţia din zona vizată, care influenţează raporturile dintre membrii societăţii.
▪ El se constituie intr-un factor de o deosebită
importanţă in conturarea comportamentului uman şi, intrucat marea majoritate a organizaţiilor sociale sau politice urmăresc tocmai influenţarea acestor comportamente, rolul său in marketingul social-politic este deosebit. Mediul economic
▪ vizează relaţiile existente intre membrii
societăţii in privinţa producerii şi repartizării bunurilor necesare.
▪ Pentru organizaţiile sociale sau politice, nivelul
de dezvoltare economică este important, in special, datorită relaţiei existente intre acesta şi nivelul fondurilor de care beneficiază aceste organizaţii. Nu intamplător, cel mai mare număr de asemenea organizaţii se intalneşte in ţările dezvoltate din punct de vedere economic. Mediul politico-instituţional
▪ „ansamblul legilor, organismelor guvernamentale
şi grupurilor de presiune care influenţează şi limitează libertatea de acţiune a organizaţiilor şi persoanelor particulare intr-o anumită societate”. ▪ El vizează, pe de o parte, raportul de forţe existent intre diferitele formaţiuni politice, iar, pe de altă parte, actele normative care reglementează activitatea organizaţiilor sociale sau politice. Dacă intreprinderile nu işi propun să acţioneze asupra acestei componente a macromediului, urmărind doar să se adapteze la cerinţele lui, partidele politice şi chiar unele organizaţii sociale au ca obiectiv tocmai modificarea anumitor aspecte ce ţin de mediul politico-instituţional. Mediul tehnologic
▪ este alcătuit din ansamblul elementelor
materiale (echipamente, utilaje etc.) şi nemateriale (know how, brevete, licenţe etc.) utilizate in producţia şi distribuţia bunurilor. ▪ Rolul jucat de mediul tehnologic in cazul organizaţiilor sociale sau politice este mai puţin important decat in cazul intreprinderilor, datorită faptului că organizaţiile fără scop lucrativ nu se implică decat in mică măsură in procesul de producţie. Mediul natural
▪ are in vedere condiţiile legate de relief, climă, reţea
hidrografică, grad de poluare, pericol de inundaţii, alunecări de teren, secete etc., ceea ce creează situaţii specifice fiecărei zone. ▪ Importanţa cunoaşterii aspectelor specifice acestui mediu este mai mare in cazul organizaţiilor care operează in afara graniţelor propriei ţări, in zone geografice pe care le cunosc mai puţin şi unde se pot confrunta cu situaţii neaşteptate. ▪ Dar, şi un candidat “implantat” de la centru intr-o regiune pe care nu o cunoaşte poate face gafe, dacă işi axează discursul electoral pe rezolvarea unor probleme de mediu lipsite de importanţă in zona respectivă, neglijandu-le pe cele cu adevărat importante. Mediul internaţional
▪ vizează situaţia politică din alte ţări, conflictele
militare şi chiar cele sociale care, deşi au loc in alte ţări, pot influenţa situaţia din ţara in care işi desfăşoară activitatea respectiva organizaţie socială sau politică. ▪ Rolul său poate fi important in cazul marketingului electoral (o schimbare politică la Moscova - venirea comuniştilor la putere, de exemplu - poate influenţa desfăşurarea unor alegeri legislative sau prezidenţiale in Romania), dar şi in cazul unor organizaţii sociale (de exemplu, “Medecins sans frontieres” trebuie să işi gestioneze resursele astfel incat să fie capabilă să facă faţă consecinţelor unor conflicte militare care izbucnesc simultan in zone diferite). Micromediul de marketing al organizaţiilor sociale şi politice
Componentele micromediului de marketing social-
politic sunt următoarele: ▪ grupurile-ţintă, ▪ subscriptorii, ▪ militanţii (voluntarii), ▪ prescriptorii, ▪ concurenţii, ▪ prestatorii de servicii, ▪ organismele publice. Grupurile-ţintă
▪ reprezintă segmentele de populaţie vizate de o
organizaţie socială sau politică - sunt echivalentul clienţilor din marketingul clasic; ▪ criteriile care stau la baza delimitării acestor grupuri- ţintă sunt foarte numeroase - criteriile socio-demografice, un rol important jucandu- l cele comportamentale (fumători sau nefumători, participarea sau absenţa de la vot), - criteriile psihologice (diverse aspecte legate de personalitatea individului) sau, foarte la modă in ultimul deceniu in ţările vest-europene, - stilul de viaţă (apartenenţa la unul din stilurile de viaţă identificate la nivel naţional sau chiar zonal stabilindu- se in baza unui set cuprinzător de intrebări). Subscriptorii
▪ acele persoane fizice sau juridice, sau chiar
statul şi administraţiile publice locale, care contribuie financiar la buna desfăşurare a activităţii organizaţiilor sociale sau politice. ▪ reprezintă o componentă a micromediului specifică marketingului social-politic, intrucat in marketingul clasic, firmele işi acoperă cheltuielile din veniturile obţinute din vanzarea bunurilor realizate, nefiind nevoite să recurgă la solicitarea sprijinului financiar din partea altor organizaţii. Militanţii (sau voluntarii)
▪ persoanele fizice dispuse să sprijine, prin efectuarea
unor activităţi cu caracter voluntar activitatea unei organizaţii sociale sau campania electorală a unui candidat. ▪ Alături de personalul retribuit, aceştia joacă un rol esenţial in desfăşurarea activităţii organizaţiei, indeplinind diverse sarcini, in conformitate cu pregătirea şi aptitudinile fiecăruia. ▪ Rolul lor este similar cu cel al salariaţilor dintr-o intreprindere, dar, din perspectiva marketingului social- politic, o mare importanţă o prezintă militanţii care indeplinesc sarcini in virtutea cărora intră in contact cu grupurile-ţintă, avand atribuţii asemănătoare forţelor de vanzare din marketingul clasic. Prescriptorii
▪ persoane care, indiferent dacă adoptă sau
nu un anumit comportament (de regulă, insă, fără a-l adopta), ocupă o poziţie din care pot influenţa comportamentul altor persoane. ▪ Ei sunt prezenţi şi in marketingul clasic, termenul de “prescriptor” provenind, de altfel, de la medicii care, deşi nu utilizează ei insăşi medicamentele, joacă un rol important pentru fabricile de medicamente şi pentru farmacii, intrucat “prescriu” anumite mărci de medicamente consumatorilor finali, respectiv bolnavilor. Concurenţii
▪ au un statut diferit, in funcţie de domeniul social
sau politic in care activează organizaţia. ▪ In planul activităţilor sociale, ei sunt reprezentaţi de organizaţiile sociale care se adresează aceloraşi grupuri-ţintă, vizand aceeaşi sferă de preocupări (rezolvarea unor probleme de sănătate, de invăţămant etc.). ▪ In unele cazuri, activităţi similare sunt practicate şi de către organisme publice sau chiar de către intreprinderi, situaţie in care, organizaţia socială intră in relaţii de concurenţă şi cu acestea. Prestatorii de servicii
▪ sunt, ca şi in cazul marketingului clasic,
persoanele fizice sau juridice angajate de către organizaţiile sociale sau politice in vederea rezolvării unor probleme specifice.
▪ In această categorie intră, in mod obişnuit,
institutele de sondare a opiniei publice, agenţiile de publicitate şi firmele de consultanţă, precum şi persoanele prestand alte servicii decat cele de marketing: secretariat, transport, pază şi protecţie etc. Organismele publice
▪ sunt acele structuri permanente sau
temporare, de stat sau asociative, insărcinate, cel mai adesea, cu supravegherea şi controlul activităţii organizaţiilor sociale sau politice.
▪ Pe langă organele financiare, vamale, de justiţie
etc., care sunt prezente in cazul tuturor organizaţiilor sociale şi politice (ca şi in cazul intreprinderilor), există organisme publice specifice fiecărui domeniu in parte: Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică in domeniul invăţămantului superior, Biroul Electoral Central şi birourile electorale locale in domeniul electoral etc. Exercițiu
1. Identificați componentele macromediului și
ale micromediului de marketing pentru o organizație politică
2. Identificați componentele macromediului și
ale micromediului de marketing pentru o organizație socială