Actorii în comunicarea

politică
Anul I, Master Leadership si comunicare politica
ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
Definiții

 Comunicarea politică presupune acțiunea unor actori cu statut și legitimitate

diferite. Potrivit lui Wolton (1998), acești actori sunt oamenii politici, mass-
media și opinia publică exprimată prin intermediul sondajelor de opinie.
Opțiunea nu este întâmplătoare, se subliniază că participarea la comunicarea
politică depinde de accesul la spațiul public și de vizibilitatea mediatică.
Desigur, tipologia actorilor este mult mai diversificată decât în modelul lui
Wolton, reflectând caracterul deopotrivă strategic și structural al comunicării
politice
 Actorii politici= ”acei indivizi care aspiră, prin mijloace organizaționale și
instituționale, să influențeze procesul de luare a deciziilor” .
Actorii implicați în comunicarea politică

 Este important de observat în permanență cine comunică. Persoana

care comunică nu trebuie văzută individual, ci trebuie percepută în ansamblul
interacțiunilor sale. Un politician nu va vorbi public conform părerilor sale de
individ, ci în calitatea sa de persoană publică.
 O persoană publică poate vorbi în două calități, care se prezintă
succesiv: ca persoană publică, deci, o persoană cu capacitate mare de impact
la nivelul opiniei publice, și abia apoi ca individ.
 Mesajul transmis va fi unul semnificativ în funcție de calitatea
actorilor în cauză
Rolul actorilor politici

 să transmită informație
 să contureze opinii
 să ralieze puncte de vedere în funcție de necesități
 să deschidă dezbaterea publică pe un subiect dat, sau să o alimenteze: ex.
politica anti-vaccinistă
 să atragă atenția
Impactul

 este unul pe termen lung sau scurt, în funcție de momentul ales

pentru a comunica și de conținutul comunicării
 influența de care beneficiază actorul respectiv poate determina un
impact pe termen lung sau scurt
 scopul acestor actori este în sine de a crea un impact în spirală pe
termen lung
 diferă în funcție de capacitatea de acces la acești actori: politicienii
și partidele politice vor avea un impact mai mare asupra maselor, pentru că
pot fi accesați de un număr mai larg de auditori, în timp ce un grup de
presiune/lobby va fi accesibil numai unui public restrâns, cunoscător al
chestiunilor aprofundate privind tema respectivă
CÂND SE MANIFESTĂ?
 Oricând este nevoie
 În momente cheie, când știu că pot influența masiv
 Prin orice mijloc de atragere a atenției

TIPURI:
 Cei care fac comunicarea politică
 Cei care transmit mesajul direct
 Cei care îl mediază
Tipuri de actori politici (C. Beciu, 2009)

 Actorii politici/administrație
 Grupurile
 Mediatorii
 Mass-media
 Opinia publică/electoratul/publicul
Actorii politici/administrația

 Instituțiile guvernamentale
 Partidele
 Politicienii
 Administrația locală
Grupurile

 Grupurile de presiune
 Grupurile de lobby
 Acțiunile sindicale
 Mișcările sociale
Mediatorii

 Societatea civilă
 Experții/liderii de opinie
Mass-media

 Organizațiile
 Trusturi de presă
 Jurnaliștii
OPINIA PUBLICĂ ȘI ELECTORATUL

 Opinia publică reprezentativă (sondajele de opinie)

 Opinia publică nereprezentativă ( ”cetățeanul”, ”reprezentantul unei
categorii socio-profesionale”, ”românii”)
 Opinia publică internațională (sondaje, interviuri, relatări mass-media, etc.)
 Electoratul
Publicul

 Publicul mass-media ( publicul de presă, de televiziune, ”publicul-martor” pe

platoul de televiziune
 Publicul interactiv – pe forumuri, canale de social –media, etc.
 Publicul vizat de o anumită comunicare politică poate fi larg sau restrâns
 Comunicarea politică are ca scop să producă un efect asupra destinatarilor
mesajului transmis, sperând la un răspuns pozitiv asupra comportamentului
politic al publicului țintă
 De cele mai multe ori, relația publicului cu mesajul este ambiguă și extrem
de dificil de sondat empiric
Partidele politice

 Sunt colective de indivizi, cu puncte de vedere mai mult sau mai puțin
apropiate, reunite într-o structură organizațională și ideologică acceptată de comun
acord, urmărind scopuri comune
 În funcție de orientarea lor politică, au fost asociați cu diverse perspective
de intervenție la nivelul politicilor statului
 Își iau angajamentul de a promova obiective prin recurs la mijloace
constituționale, subliniind gradul de corectitudine al abordării în fața populației și se
supun periodic testului popular prin alegeri. Acestea depind foarte mult de
interacțiunea cu populația, și, mai ales, de felul în care comunică
 ”în epoca marketingului politic, organizațiile politice, la fel ca și cele din
sectorul comercial, trebuie să țintească publicul din partea căruia caută să obțină
sprijin (electoral), folosindu-se de canale de comunicare în masă, într-un climat
competitiv în care cetățeanul/consumatorul poate alege dintr-o gamă largă de
produse” .
Organizațiile publice

 De multe ori, acestea au legături organizatorice cu partidele

politice, deși ele sunt nepartinice având obiectivele politice clare stabilite
 În funcție de poziția lor și relația cu electoratul, acestea vor ocupa o
poziție mai centrală sau una mai periferică
 Aici regăsim: sindicate, grupuri de consumatori, asociații
profesionale, grupuri de lobby
 Ceea ce le unește, nu este ideologia, cum este cazul partidelor
politice, ci trăsătura comună a situației membrilor lor
 Scopul asocierii nu este doar ajutorarea reciprocă, ci și militarea
pentru o schimbare sau să dea notorietate publică unei probleme, uneori
căutând sprijinul politicienilor în funcție
Grupuri de presiune

 Sunt mai puțin instituționalizate

 Nu au neapărat obiective politice, ci se preocupă de chestiuni mai generale,
cum ar fi protecția mediului, a animalelor, testarea medicamentelor pe animale, etc.
 De obicei, organizează campanii în jurul unei singure chestiuni
 Spre deosebire de partide, membrii și sprijinul lor vin din zone variate
 Politica acestor grupuri: recurg la comunicare și tehnicile de relații publice și
publicitate pentru a-și comunica scopurile
 Din cauza statutului neinstituțional, sunt deseori private de statutul și
resursele financiare aflate la dispoziția actorilor politici clasici
 Își transmit mesajele politice prin recurs la mijloace mai puțin costisitoare,
cum ar fi protestele și demonstrațiile
Organizații teroriste

 ”luptători pentru libertate”, ”mișcări de rezistență”, ”mișcări de eliberare

națională”
 Recurg la tactici teroriste pentru a-și îndeplini obiectivele politice
 ”Toate au în comun disponibilitatea de a-și urmări scopurile în afara procesului
constituțional, pe care îl socotesc nelegitim, și de a folosi violența ca mijloc de
persuasiune. Spre deosebire de teroriștii plătiți de stat, care încearcă să se ferească de
identificare și publicitate, aceste organizații caută cu asiduitate să intre în atenția
mediilor de informare, străduindu-se, adesea prin mijloace ilegale și violente, să își
determine publicul –țintă să ia act de existența și obiectivele lor.
 Prin urmare, (...) chiar și actele de violență întâmplătoare îndreptate împotriva civililor
pot fi considerate drept o formă de comunicare politică, menită să transmită un mesaj
unui anumit electorat și susceptibilă să fie decodificată ca atare. Organizațiile teroriste
moderne utilizează, de asemenea, tehnicile de relații publice și de management mediatic,
precum conferințele de presă, comunicatele de presă și scurgerile de informații”
Mass-media ca actor politic

 Au ca scop comunicarea sensului politicii, introducând evenimentele politice

într-o serie de scheme narative, care ajută la transformarea evenimentelor în
știri. Aceste scheme nu sunt spontane, ci se formează în timp, prin
interacțiunea diverselor mijloace de comunicare.
 ”Presa scrisă și mediile audiovizuale (...) recurg la diverse moduri de
intervenție în politică. (...) Presa scrisă a abordat mai întotdeauna politica într-
o manieră vădit partizană, socotind că rolul ei constă, în mare măsură, în
exprimarea opiniei. În perioada alegerilor, opiniile se exprimă în termeni de
preferință pentru un partid sau altul. Fiecare ziar în parte duce o campanie
activă în sprijinul partidului favorit, denigrând sau criticînd celelalte partide.
Presa populară tabloidă se va angaja într-o asemenea campanie într-o manieră
populistă, vădit propagandistică, servindu-se, în diferite grade, de mistificare,
neadevăr și senzaționalism, în vreme ce ziarele serioase își vor prezenta
punctele de vedere în termeni mai moderați”
 - Jurnaliștii sunt și ei actori politici, ei fiind acele persoane pe care publicul le
recunoaște ca fiind surse de autoritate în domeniul politic
 - Jurnaliștii sunt cei care observă și comentează scena politică, ajutând publicul
țintă să înțeleagă ceea ce se petrece acolo.
 - Pentru a ajunge la acest statut, jurnaliștii trebuie să se învârtă printre
politicieni, să culeagă informații, pentru a putea emite judecăți de valoare
 - Totuși, există momente când punctele de vedere ale jurnaliștilor reflectă și o
oarecare orientare partizană a lor
 - Editorialele redactate de jurnaliști nu sunt consacrate numai politicii realizate
de partidele politice, ci și temelor politice. Astfel, ele joacă un rol de actori politici,
explicând realitatea complexă pe interesul unui public nespecializat. Prin editoriale se
identifică subiectele importante, se cântăresc argumentele și se fac recomandări
pentru politicieni. Uneori, autorii unor astfel de editoriale sunt chiar politicienii, ceea
ce poate fi un avantaj sau un dezavantaj.