Sunteți pe pagina 1din 123

CAPITOLUL 1 SISTEMUL FINANELOR PUBLICE CONCEPT / CLARIFICRI TERMINOLOGICE:

Etimologie:
Latin : - Finis - termen, sfrit; -n drept marcheaz sfritul operaiunilor juridice, adic efectuarea de pli. -Termenii financias, finatio, financia pecuniaria erau folosii cu sensul de plata n bani. Francez: - finance-sum de bani; les finances patrimoniul statului; German - secolele XV-XVII, finanz (plata in bani), finanzer (cmtar). Romnia, n secolul al XIX-lea, prin fisc, era denumit organul financiar ce ncasa impozitele, taxele, amenzile etc.

Opiniile specialitilor:
Paul Leroy Beaulieu (1906) consider finanele publice drept -tiina veniturilor publice i a utilizrii acestor venituri. Enciclopedia activitii bancare i financiare distinge trei nelesuri ale termenului de finane: 1. Strngerea banilor pentru a organiza, reorganiza sau extinde o ntreprindere fie prin vnzare de aciuni sau de obligaiuni. 2. Teoria i practica creditului monetar, activiti bancare. 3. Strngerea de bani prin impozite sau emisiuni de obligaiuni i administrarea veniturilor i a cheltuielilor de ctre guvern. Richard Musgrave (1959), The Theory of Public Finance, McGraw-Hill, New York, consider c politica bugetar ca element fundamental al interveniei statului n economie - ndeplinete trei funcii: 1. funcia de alocare (funcia de afectare) o - distribuirea bunurilor sociale (publice) prin intermediul autoritilor publice; statul, ca productor de bunuri i servicii, asigur satisfacerea necesitilor publice i ajustrile necesare n afectarea resurselor ce se formeaz pe pia; o problema care intervine: eficiena statului ca agent economic productor de bunuri i servicii. 2. funcia de redistribuire

o n economia de pia distribuirea veniturilor i a averii este influenat de modul de repartizare a factorilor de producie, a proprietii private de aceea justeea i echitatea social se pot realiza doar prin redistribuirea veniturilor de ctre autoritile i instituiile statului; o cile de realizare a funciei de redistribuire: statul colecteaz, sub form de impozite, o parte din veniturile nou create pe plan naional; apoi redistribuie ceea ce a prelevat prin transferuri cu caracter social i economic. 3. funcia de stabilizare a conjucturii economice o prin politica fiscal statul urmrete atingerea unui grad nalt de ocupare a forei de munc, a unui grad rezonabil de stabilitate a preurilor, o situaie solid a balanei de pli i o rat acceptabil de cretere a economiei; o are n vedere meninerea cererii globale la nivelul dorit; o aceast funcie necesit mijloace adecvate, cum ar fi: politica monetar, politici industriale, politici bugetare, etc. Clasic versus modern n finanele publice. Concepia clasic (liberal) - bazat pe principiul laissez-faire-ului susine derularea activitilor economice prin intermediul firmelor private, statul prin intermediul finanelor publice neavnd dect un rol de asigurare a resurselor necesare pentru ntreinerea instituiilor publice ce asigur educaia i aprarea ordinii interne i externe a acestuia. Este proclamat neutralitatea sistemului financiar public. Concepia modern pune accentul pe caracterul intervenionist al statului n economie i de aici utilizarea finanelor publice ca instrumente ale acestui caracter intervenionist.

Clarificri terminologice:
Relaii financiare reprezint relaiile economice, exprimate n form bneasc, ce apar n procesul repartiiei PIB, pentru satisfacerea nevoilor colective ale societii. Sfera finanelor este mai ngust dect aceea a relaiilor bneti, cuprinznd numai relaiile bneti care exprim un transfer de valoare ntre persoanele fizice i juridice i stat i de la acesta ctre beneficiari, persoane fizice i juridice, ndreptii prin legislaie, nu i schimbarea formelor valori (cum ar fi n cazul n care s-ar retribui munca prestat; caz n care se realizeaz un transfer de echivalente). Acest transfer are caracterul unui transfer de putere de cumprare. n general, se efectueaz fr contraprestaie direct (nici o persoan fizic sau juridic, pltitoare de taxe i impozite, nu poate solicita statului rambursarea lor sau o contraprestaie egal).

Parial transferul se realizeaz i n condiii de rambursabilitate (mprumuturi contractate de stat pe piaa intern sau garaniile vrsate de persoanele ce gestioneaz bani; ex. casierele de la CEC).

Distincia finane publice finane private (Moteanu, 2004) Finane publice Institutiile publice, unitati administrativ teritoriale, Finane private ntreprinderi publice, societi bancare, instituii de

asigurare reasigurare private. Resurse procurate pe baza de costrngere, n general Resurse procurate pe baze contractuale fr contraprestaie Resurse utilizate pentru satisfacerea unor nevoi generale ale societii. Gestiunea finanelor publice supus normelor dreptului public. Scopul realizrii activitilor private este obinerea profitului Gestiunea financiar urmeaz regulile dreptului civil i comercial.

Concluzie:
Relaiile financiare publice cuprind urmtoarele categorii: 1. relaii ce exprim un transfer de resurse bneti fr echivalent i cu titlu nerambursabil, transfer realizat prin: bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale, bugetele locale, fonduri publice extrabugetare. 2. relaii ce exprim un transfer de resurse bneti pe o perioad de timp determinat, pentru care se percepe contraprestaie (dobnda n cadrul relaiilor de credit). 3. relaii ce exprim un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse bneti n schimbul unei contraprestaii (asigurri de bunuri, de persoane , de rspundere civil, fondul pentru ajutor de omaj - n aceste cazuri, vom ntlni obligativitatea doar dac se realizeaz prin efectul legii, rambursabilitatea i contraprestaia doar dac se produce riscul). Obiectul de studiu al finanelor publice (Vcrel, 2001) l constituie: a) relaiile economice ce apar n procesul constituirii i repartizrii fondurilor bugetare i extrabugetare ale autoritiilor publice, denumite generic fonduri de resurse publice; b) metodele de gestionarefolosite n cadrul sectorului public; c) modalitile de stabilire, percepere i urmrire a impozitelor, taxelor i a veniturilor nefiscale; d) metode de dimensionare i repartizare a cheltuielilor publice pe obiective, aciune i beneficiari; e) procedura de angajare i efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare i extrabugetare; f) ntocmirea, aprobarea, executarea i ncheierea bugetelor de venituri i cheltuieli; g) modaliti de echilibrare a diferitelor categorii de bugete; h) organizarea contolului financiar; i) plasarea i rambursarea mprumuturilor de stat; j) politica financiar promovat de stat. 3

Funciile finanelor publice:


A . Funcia de repartiie: A.1. Constituirea fondurilor se realizeaz prin urmtoarele contraprestaii - impozite, taxe, contribuii pentru asigurrile sociale, diverse categorii de vrsminte din veniturile instituiilor publice, amenzi, penaliti, redevene, arenzi, dividende, chirii, dobnzi ncasate, donaii, ajutoare, mprumuturi de stat, venituri din valorificarea unor bunuri ale statului, valorificarea unor bunuri fr stpn, alte venituri prin participarea sectorului public, sectorului privat, populaiei, persoanelor fizice sau juridice rezidente n strintate. A.2.Distribuirea pe destinaii - conform clasificaiei funcionale a cheltuielilor din legea bugetar anual. nvmnt, cultur, sntate; Asigurri sociale i de protecie social; Gospodrie comunal i locuine; Aprare naional; Ordine public; Aciuni economice; Alte aciuni; Datorie public. 1. salariilor i drepturilor de personal; 2. achiziionri de materii prime, materiale i plata serviciilor; 3. subvenii pentru instituii publice i ntreprinderi publice i private; 4. transferuri ctre persoane fizice (pensii, alocaii, burse, ajutoare) 5. investiii i rezerve materiale. B. Funcia de control - se realizeaz n fazele produciei, repartiiei, schimbului i consumului, prin organele mputernicite ale statului. mbrac urmtoarele forme: 1. politic exercitat de ctre Parlament; 2. jurisdicional exercitat de Curtea de Conturi; 3. administrativ exercitat de organele specializate ale Ministerului Finanelor i ale celorlalte ministere.

Cheltuielile, pe fiecare categorie din cele mai sus menionate, mbrac forma:

CAPITOLUL 2 SISTEMUL FINANCIAR I FONDURILE DE RESURSE FINANCIARE


A. Sistemul finanelor publice abordri (Vcrel, 2001):
1. sistem de relaii economice - exprim un transfer de resurse financiare produse n anumite condiii (vezi concluziile din capitolul precedent); 2. sistem de fonduri de resurse financiare - constituite pe diferite niveluri ale economiei naionale; 3. sistem de planuri financiare pentru fenomene ce se vor produce n economie sau care vor influena activitatea economic, ntr-o perioad de timp determinat (ex.diversele categorii de bugete); 4. sistem de instituii ce organizeaz, supravegeheaz, controleaz relaile generate de sistemul financiar public i privat.

B. Componente:
1. bugetul de stat i bugetele locale - se regsesc reflectate relaiile de repartizare a unei pri importante a PIB (ntre 30 - 60%), n scopul satisfacerii nevoilor sociale, aa cum au fost ele definite prin programele de guvernare sau prin tradiie, cutume, etc. Prelevri de venituri la aceste componente se fac prin mijloace de constrngere (impozite, taxe, penalizri, amenzi, etc) i / sau pe baze contractuale (chirii, arenzi, dividende, redevene, ncasri din vnzri de bunuri private i aflate n proprietate public). Distribuirea veniturilor colectate se face prin alocaii bugetare. Prin prelevri i prin alocaii bugetare statul influeneaz mrimea i destinaia fondului de consum i mrimea i structura formrii brute de capital. 2. asigurrile sociale de stat - se realizeaz protecia salariailor i altor categorii sociale, n caz de omaj, deces, incapacitate temporar sau definitiv de munc, maternitate sau la o anumit vechime de munc prin pensii, indemnizaii, suportarea costului medicamentelor. Fondurile necesare acestor prestaii se constituie prin contribuiile la asigurrile sociale stabilite prin lege. Plata acestora este obligatorie la termenele legale. 3. fondurile speciale extrabugetare (ex. sntate, risc i accident, drumuri publice, promovarea turismului). Pentru fiecare din acestea se constituie, din taxe, contribuii i alte vrsminte, un buget propriu, aprobat anual de Parlament. Acestea reprezint, anexe la bugetul de stat i bugetul asigurrilor sociale de stat. Vrsmintele sunt obligatorii i fr contraprestaie direct. Soldurile dintr-un an se raporteaz anul urmtor. 4. creditul

creditul bancar - exprim relaii de redistribuire a resurselor financiare ntre posesorii de asemenea resurse i cei ce au nevoie de acestea pentru activiti de producie sau de consum. Face parte din sistemul financiar privat.

creditul public - reprezentnd procurarea de resurse financiare de ctre autoritile centrale i cele din unitile administrativ teritoriale, de pe piaa intern sau extern, n scopul finanrii unor obiective economice sau /i sociale. Face parte din sistemul financiar public.

5. asigurrile de bunuri, persoane i rspundere civil - au la baz principiul mutualitii, fiind constituite pentru prevenirea prejudiciilor provocate de evenimente sau fenomene aleatorii. Reprezint relaii financiare de redistribuire ntre membrii comunitii de risc i asiguraii ce au suferit daune de pe urma producerii riscului asigurat. Fac parte att din sistemul financiar public ct i din cel privat. 6. Bugetul de venituri i cheltuieli al Trezoreriei Statului - veniturile sunt reprezentate mai ales de dobnzile pltite pentru disponibilitile instituiilor publice i persoanelor fizice pentru certificate de depozit , taxe postale, comisioane pltite 7. finanele ntreprinderilor - fac parte din sistemul financiar privat

C. Fondurile de resurse financiare:


n scopul nelegerii structurii fondurilor de resurse financiare se utilizeaz gruparea acestora dup mai multe criterii astfel: a. dup ealonul la care se constituie: 1. fonduri la nivel central sau macroeconomic: 1. existente. 2. fonduri de consum: 6 fondul bugetar de stat; fondul asigurrilor sociale; fondul asigurrilor de bunuri, persoane i rspundere civil; fondurile de creditare.

2. la nivel intermediar (la dipoziia unitilor administrativ teritoriale): fondurile bugetare ale judeelor, municipiilor, oraelor, comunelor. fonduri proprii ale ntreprinderilor, instituiilor i persoanelor fizice; fonduri de nlocuire i dezvoltare: 3. la nivel microeconomic (ageni economici, instituii, gospodrii ale populaiei): b. dup destinaia pe care o capt: a mijloacelor fixe scoase din folosin datorit uzurii; de creare de ntreprinderi noi, restructurare, retehnologizare, dezvoltarea celor

3.

o parte din fondurile bugetare; o parte din fondurile asigurrilor sociale; o parte din fondurile proprii ale ntreprinderilor; o parte din resursele proprii ale populaiei. fonduri de rezerv: fondurile nscrise n bugetul de stat cu acest titlu servind pentru finanarea unor fondurile de risc constituite de ctre ntreprinderi. fonduri de asigurare: constituite la dispoziia societilor de asigurare servind la acoperirea pierderilor suferite de pe urma calamitilor naturale, accidentelor i a altor fenomene aleatorii, dar i pentru achitarea sumelor datorate persoanelor asigurate, n urma producerii riscului asigurat; aciuni i sarcini intervenite n cursul anului bugetar;

4.

fondul de intervenie al Guvernului, pentru nlturarea rapid a efectelor calamitilor naturale.

c. dup forma de proprietate fonduri proprietate public: fondul bugetar central de stat. fondurile unitilor administrativ teritoriale. fondul asigurrilor sociale. fondurile speciale extrabugetare. fondurile proprii ale ntreprinderilor de stat i ale instituiilor publice. fondurile proprii ale bncilor cu capital de stat. fondurile unor instituii naionale cu caracter autonom. 1.a. fondurile statului n calitate de autoritate public 1.b.fondurile statului n calitate de agent economic 1.c.fondurile statului n calitate de asigurator 1.d.fondurile statului n calitate de bancher fonduri n proprietate privat fondurile aparinnd societilor comerciale, agricole, bancare, de asigurare i reasigurare cu fondurile ce aparin ntreprinztorilor particulari; resursele bneti aparinnd populaiei. prelevri cu titlu definitiv i caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuii); 7 capital privat sau mixt;

d. dup titlul cu care se fac prelevri la fonduri i pli de la acestea:

prelevri cu titlu rambursabil i caracter facultativ (depuneri n bnci i alte instituii de credit ale transferuri externe rambursabile (mprumuturi sau credite contractate n strintate); transferuri externe nerambursabile (donaii, ajutoare).

statului, subscrieri la mprumuturi de stat);

Aspecte generale: Surplusul unui anumit fond poate fi preluat numai la fondul cu care acesta are coresponden; lipsa de resurse a unui anumit fond nu se poate completa dect de la fondul cu care acesta are legturi, trebuind s se respecte principiul compatibilitii fondurilor; Fiecrei componente a sistemului financiar i corespund mai multe fonduri de resurse financiare.

CAPITOLUL 3 ORGANE CU ATRIBUII I RSPUNDERI N DOMENIUL FINANELOR PUBLICE

La soluionarea problemelor financiare particip: 1. organe care fac parte din sistemul democraiei reprezentative: a. Parlamentul; b. consiliile judeene, municipale, oreneti i comunale. 2. organe care fac parte din autoritatea administrativ: a. Guvernul; b. ministerele; c. alte organe centrale ale administraiei publice. 3. organe financiare specializate ale puterii executive, compartimente financiare din uniti economice i instituii, Anumite organe, dintre cele prezentate anterior, sunt investite, prin lege, cu dreptul de a lua decizii i de a controla modul de aplicare a acestora. Altele, au atribuii precise pe linie de planificare financiar, ndrumare i control. n continuare, sunt prezentate atribuile principale n materie de finane ale autoritilor publice, regiilor autonome, societilor comerciale cu capital integral de stat i instituiilor publice. 8

PARLAMENTUL, n calitate de organ reprezentativ suprem al poporulul romn i unica autoritate legiuitoare a rii, are urmtoarele atribuiuni n domeniul finanelor publice: dezbate i aprob programul Guvernului care cuprinde liniile directoare ale politicii interne i externe ale statului i controleaz aplicarea acestuia; adopt legi care reglementeaz activitatea din toate domeniile vieii sociale, inclusiv cele referitoare la problemele economice, financiare i monetare, cum sunt de exemplu: 1. legea privind finanele publice; 2. legile privind impozitele i taxele; 3. legea asigurrilor sociale de stat; 4. legea bancar; 5. legea privind datoria public; 6. legea contabilitii; 7. legea asigurrilor de bunuri, persoane i rspundere civil; 8. legea privind finanele publice locale; 9. legea privind impozitele i taxele locale; 10. legile privind organizarea i funcionarea Guvernului, a ministerelor, a Curii de Conturi i a altor instituii publice. examineaz i aprob, anual, bugetul naional public, precum i conturile de

execuie ale componentelor acestuia.

GUVERNUL ROMNIEI ndeplinete, potrivit reglementrilor n vigoare, urmtoarele atribuiuni n domeniul finanelor publice: asigur realizarea politicii financiare a statului, conform programului de guvernare acceptat de Parlament; elaboreaz, anual, proiectele bugetului de stat, bugetului asigurrilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, precum i ale conturilor generale anuale de execuie ale acestora, le supune spre aprobare Parlamentului, iar dup aprobare rspunde de realizarea prevederilor bugetare; examineaz, periodic, execuia bugetului naional public i a bugetelor fondurilor speciale i adopt msuri pentru meninerea sau mbuntirea echilibrului bugetar, dup caz; 9

rspunde de recuperarea creanelor externe ale statului; emite hotarri pentru organizarea executrii legilor (respectiv norme metodologice, regulamente de aplicare etc.);

n perioada vacanelor parlamentare, emite ordonane pentru reglementarea unor probleme, ce nu sufer amnare, din domeniul finanelor publice.

MINISTERUL FINANELOR are, n principal, urmtoarele atribuiuni n calitate de organism de specialitate al administraiei publice centrale: aplic strategia i programul guvernului n domeniul finanelor publice; exercit administrarea general a finanelor publice; elaboreaz proiectul legii bugetare anuale, a legii de rectificare a bugetului de stat; stabilete echilibrul bugetar n faza de elaborare a proiectului bugetului de stat i a rectificrii acestuia; stabilete metodologii pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, a proiectelor bugetelor fondurilor speciale i a proiectelor locale; urmrete execuia operativ a bugetului de stat i stabilete msurile necesare pentru ncasarea veniturilor i limitarea cheltuielilor n vederea ncadrrii n deficitul bugetar aprobat; elaboreaz clasificaia indicatorilor privind finanele publice; elaboreaz proiectul bugetului asigurrilor sociale de stat, al legii bugetului asigurrilor sociale de stat anuale, precum i proiectul legii de rectificare a acestuia; stabilete sistemul de a trezoreriei statului n vederea asigurrii efecturii operaiunilor de ncasri i pli pentru sectorul public; elaboreaz i administreaz bugetul de venituri i cheltuieli al trezoreriei statului; colaboreaz cu Banca Naional a Romniei la elaborarea balanei de pli externe; contracteaz i garanteaz mprumuturi de stat de pe pieele financiare interne i externe; exercit, prin organele sale de specialitate, controlul utilizrii creditelor bugetare de ctre instituiile publice; controleaz activitatea financiar a unitilor economice, urmrind stabilirea corect i ndeplinirea integral i la termen a obligaiilor financiare i fiscale fa de stat; 10

actioneaz, prin mijloace specifice, pentru combaterea evaziunii fiscale i a corupiei; nfptuiete politica vamal a statului; propune cadrul legislativ i elaboreaz cadrul metodologic privind activitatea de asigurare i exercit supravegherea aplicrii dispoziiilor legale n acest domeniu;

exercit calitatea de reprezentant al Romniei la organismele internaionale cu caracter financiar; coordoneaz, negociaz i ncheie acorduri internaionale, n numele statului, n domeniul relaiilor financiare i valutare; propune strategii de dezvoltare pe termen lung i soluii de reforma n domeniul finanelor;

ndeplinete orice alte atribuii stabilite prin acte normative pentru domeniul su de activitate; conlucreaz cu ministerele specializate i cu aportul bancar pentru elaborarea i executarea balanei de pli externe;

particip la tratative externe privind problemele financiare, valutare i de cooperare economic, precum i la activitatea organismelor financiare internaionale, urmrind ndeplinirea obligaiilor ce revin statului romn;

reprezint statul, ca subiect de drepturi i obligaii financiare, n faa instanelor judectoreti interne i internaionale;

elaboreaz regulamentul vamal al rii i asigur nfptuirea politicii vamale, potrivit autorizaiei parlamentare, precum i a dreptunilor i obligaiilor ce revin rii noastre ca membr a Acordului General pentru Tarife i Comer (G.A.T.T.);

organizeaz i coordoneaz activitatea Grzii Financiare; elaboreaz cadrul normativ i instituional general privind organizarea contabilitii .a.

TREZORERIA GENERAL A STATULUI reprezint o structur specializat a Ministerului Finanelor, care cuprinde o trezorerie central (organizat n cadrul Ministerului Finanelor) i trezorerii organizate n cadrul Direciilor generale ale finanelor publice din municipiul Bucureti i reedinele judeene, n cadrul Administraiilor financiare municipale, Circumscripiilor fiscale oreneti i a Percepiilor rurale. Prin Trezoreria statului se asigur: 1. execuia de cas a bugetului de stat, a bugetului asigurrilor sociale de stat i bugetelor locale, prin ncasarea veniturilor bugetare cuvenite i asigurarea finanrii obiectivelor prevzute, n limita creditelor bugetare stabilite; 11

2. gestionarea mijloacelor bneti extrabugetare i a celor aferente fondurilor speciale; 3. gestionarea datoriei publice interne i externe (respectiv: primirea mprumuturilor guvernamentale interne i externe, alocarea sumelor aferente pe destinaiile stabilite, rambursarea ratelor scadente i plata dobnzilor aferente mprumuturilor publice); 4. efectuarea de plasamente pe diferite termene a disponibilitilor mobilizate n conturile sale i a altor operaiuni financiare n contul administraiei centrale de stat. Contul general al trezoreriei statului funcioneaz la Banca Naional a Romniei, iar soldul su se include n bilanul acesteia. Disponibilitile bneti din acest cont se pot utiliza n urmtoarea ordine obligatorie: acoperirea temporar a deficitului curent al bugetului de stat; acopenirea temporar a golurilor de cas, nregistrate de bugetele locale; acoperinea tempoar a deficitului curent al bugetului asigurnilor sociale de stat a deficitelor temporare ale bugetelor fondunilor speciale; efectuarea de plasamente financiare, pe termen scurt, prin Banca Naional a Romniei; acordarea de mprumuturi pe termen mediu i lung pentru finanarea i refinanarea deficitelor anuale ale bugetului de stat, pe seama disponibilitilor pe termen mediu i lung din contravaloarea n lei a mprumuturilor externe. n scopul funcionrii sale, Trezoreria statului dispune de un buget propriu care se ntocmete anual de ctre Ministerul Finanelor i este supus spre aprobare Guvernului, o dat cu propunerile pentru proiectul bugetului de stat. De asemenea, periodic, Ministerul Finanelor ntocmete informri i / sau rapoarte n legatur cu modul cum a fost executat contul general al Trezoreriei statului, pe care le prezint Guvernului.

CURTEA DE CONTURI 1. constituie organul suprem de control financiar i de jurisdicie n domeniul financiar; 2. funcioneaz pe lng Parlamentul rii, iar n unitile administrativ-teritoriale, funciile Curii se exercit prin camerele de conturi judeene; i exercit funcia de control: 1. asupra modului de formare i ntrebuinare a resurselor financiare ale statului i ale sectorulul public; 2. asupra modului de gestionare a patrimoniului public i privat al statului i al unitilor administrative teritoriale; 12

Fac obiectul controlului exercitat de Curtea de Conturi: 1. formarea i utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurrilor sociale de stat i ale bugetelor unitilor administrativ-teritoriale, precum i micarea fondurilor ntre aceste bugete; 2. constituirea, utilizarea i gestionarea fondurilor speciale i a fondurilor de tezaur; 3. formarea i gestionarea datoriei publice i situaia garaniilor guvernamentale pentru credite interne i externe; 4. utilizarea alocaiilor bugetare pentru investiii, a subveniilor i transferurilor i a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unitilor administrativ-teritoriale; 5. constituirea, administrarea i utilizarea fondurilor publice de ctre instituiile publice autonome cu caracter comercial i financiar i de ctre organismele autonome de asigurri sociale; 6. situaia, evoluta i modul de administrare a patrimoniului public i privat al statului i al unitilor administrativ-teritoriale de ctre instituiile publice, regiile autonome, societile comerciale sau de ctre alte persoane juridice n baza unui contract de concesiune sau nchiriere. Sunt supuse controlului Curii de Conturi: 1. statul i unitile administrativ-teritoriale, n calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile i instituiile publice, autonome sau nu; 2. Banca Naional a Romniei; 3. regiile autonome; 4. societile comerciale la care statul, unitile administrativ-teritoriale, instituille publice sau regiile autonome care dein, singure sau mpreun, integral sau mai mult de jumtate din capitalul social; 5. organismele autonome de asigurri sociale sau de alt natur, care gestioneaz bunuri, valori sau fonduri, ntr-un regim legal obligatoriu; 6. alte persoane juridice care: o beneficiaz de garanii guvernamentale pentru credite, de subvenii sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unitilor administrativ-teritoriale sau a instituiilor publice; o administreaz, n baza unui contract de concesiune sau nchiriere, bunuri aparinnd domeniulul public sau privat al statului sau al unitilor administrative-teritoriale; o nu-i ndeplinesc obligaiile financiare ctre stat, ctre unitile administrativ-teritoriale i instituiile publice.

13

Curtea de Conturi efectueaz controlul preventiv la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, al bugetului asigurrilor sociale de stat i ai fondurilor speciale, precum i controlul ulterior asupra: 1. conturilor anuale de execuie a bugetelor, a fondurilor de tezaur; contulul anual al datoriei publice a statului; 2. garaniilor guvernamentale pentru credite interne i externe primite de ctre alte persoane juridice. Dup verificarea conturilor, Curtea de conturi hotrte asupra descrcrii de gestiune, iar n cazul descoperirii unor nereguli, acestea sunt aduse la cunotina colegiului jurisdicional care judec i hotrte cu privire la rezolvarea lor.

BANCA NAIONAL A ROMNIEI (B.N.R.): 1. constiutie banca central a statului romn, avnd ca obiectiv fundamental asigurarea stabilitii monedei naionale; 2. elaboreaz, aplic i rspunde de politicile monetar, valutar, de credit i de pli, precum i de autorizarea i supravegherea prudeniala bancar, n cadrul politicii generale a statului; 3. urmreste funcionarea normal a sistemului bancar; 4. n calitate de unic instituie autorizat s emit nsemne monetare, emite i pune n circulaie bancnote i monede metalice, ca mijloace de plat legale pe teritoriul rii; 5. efectueaz operaiuni pe piaa monetar, operaiuni n contul statului, precum i operaiuni cu aur i active externe; 6. acord bncilor credite, pe timp limitat, garantate cu titluri de stat, cambii, bilete la ordin i cu alte hrtii de valoare; 7. deschide bncilor conturi curente i le asigur servicii de compensare, depozitare i plat; 8. particip, n numele statului, la tratative i negocieri externe n probleme financiare, monetare, valutare, de credit i de pli. Conducerea Bncii Naionale a Romniei este realizat de un consiliu de administraie, numit de Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale celor dou Camere ale acestuia. Guvernatorul Bncii Naionale a Romniei prezint Parlamentului, n numele consiliului de administraie, un raport anual cu privire la: 1. evoluiile economice, financiare, monetare i valutare; 2. politica monetar promovata n anul precedent i orientrile pentru cel urmtor; 3. reglementarea i supravegherea prudential bancar; 14

4. bilanul anului i contul de profit i pierdere ale Bncii Natonale a Romniei. Alturi de Banca Naional a Romniei, activitate bancar n ara noastr desfoar bncile, persoane juridice romne, constituite ca societi comerciale, precum i sucursalele din Romnia ale bncilor persoane juridice strine. n activitatea pe care o desfaoar, bncile sunt obligate s respecte cerinele prevazute de Legea bancar i de reglementrile i ordinele emise de Banca Naional a Romniei, cerinele de capital i cele prudeniale.

SOCIETILE DE ASIGURRI I REASIGURRI 1. preiau i asigur n schimbul unor prime, riscuri referitoare la bunuri, persoane sau rspundere civil legal; 2. pot practica una sau mai multe categorii de asigurri / reasigurri potrivit obiectului lor de activitate stabilit prin contractul de societate i prin statut; 3. potrivit legii, pot ncheia urmtoarele categorii de asigurri: asigurri de via; asigurri de persoane, altele dect cele de via; asigurri de autovehicule; asigurri maritime i de transport; asigurri de aviaie; asigurri de incendiu i alte pagube de bunuri; asigurri de rspundere civil; asigurri de credite i garanii; asigurri de pierderi financiare din riscuri agricole; asigurri agricole. 1. majoritatea asigurrilor au un caracter facultativ i se realizeaz pe baze contractuale; exceptie face asigurarea de rspundere civila pentru pagube produse prin accidente, care, potrivit legii, are caracter obligatoriu; 2. se constituie cu avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activitii de asigurare i supraveghere; 3. pot fructifica fondurile proprii i cele atrase temporar n diverse moduri, cum sunt: 15

pstrarea lor n conturi bancare; investitile n titluri de valoare; investiiile n bunuri imobiliare; creditarea instituiilor bancare etc.

sunt obligate s respecte ntocmai reglementrile n materie de asigurri, indiferent c sunt societi cu capital majoritar de stat, mixte sau private.

MINISTERUL MUNCII I PROTECIEI SOCIALE are atribuii n urmtoarele domenii ale finanelor: 1. asigurrile sociale de stat; 2. protecia social a cetenilor. 3. De asemenea, acest minister are atribuii i n ce privete problemele recalificrii i reorientrii profesionale a persoanelor ce doresc acest lucru, ncadrarii n munc a omerilor i a altor persoane, evidena salariailor ncadrai de unii ageni economici .a. 4. elaboreaz proiectul bugetului asigurrilor sociale de stat i asigur executarea acestuia, dup aprobarea sa de ctre Parlament; 5. asigur constituirea i gestionarea fondului destinat platii ajutorului de somaj; 6. ofer asisten de specialitate, la cerere, organismelor care au constituite sisteme proprii de asigurri sociale; 7. conlucreaz cu Inspectoratul de Stat pentru Handicapai n activitile de constituire sau utilizare a Fondului de risc i accidente. 8. La nivelul judeelor i a municipiului Bucureti funcioneaz direcii pentru probleme de munc i protecie social, care sunt subordonate Ministerului Muncii i Proteciei Sociale i se ocup cu asigurrile sociale din jude. 9. La nivelul municipiilor i oraelor din jude funcioneaz oficii pentru probleme de munc i protecie social, oficii de asigurri sociale i pensii.

MINISTERELE I CELELALTE ORGANE ALE ADMINISTRAIEI CENTRALE DE STAT, prin compartimente specializate , au urmtoarele atribuiuni principale n domeniul financiar: 1. elaboreaz bugetele de venituri i cheltuieli i urmresc realizarea acestora; 2. repartizeaz creditele bugetare organelor ierarhic inferioare; 3. exercit controlul financiar intern asupra activitii unitilor subordonate, lund sau propunnd, dup caz, msurile pentru remedierea deficienelor constatate. 16

ADMINISTRAIA PUBLIC LOCAL 1. funcioneaz n unitile administrativ-teritoriale (comune, orae i judee) bazndu-se pe principiile: a. autonomiei locale; b. eligibilitii autoritilor administraiei publice locale; c. consultrii cetenilor n problemele locale de interes deosebit. la nivelul comunelor i oraelor funcioneaz consiliile locale (care au calitatea de autoriti deliberative) i primriile (ca autoriti executive); d. la nivelul judeelor i al capitalei functoneaz consilii judeene, respectiv consiliul general al municipiului Bucureti Atribuiile principale ale consilillor locale n problemele legate de finanele publice locale i de alt natur de interes local sunt: 1. aprob bugetul local, formarea, administrarea i executarea acestuia; stabilete impozitele i taxele locale, precum i taxele speciale, pe termen limitat, n condiiile legii 2. administreaz domeniul public i privat al localitii i exercit drepturile legale cu privire la societile comerciale pe care le-a nfiinat; 3. nfiineaz instituii i uniti economice de interes local; 4. hotrte asupra concesionrii sau nchirierii de bunuri sau de servicii publice de interes local, precum i asupra participrii, cu capital sau cu bunuri, la societi comerciale pentru realizarea de lucrri i servicii de interes public local, n condiiile legii. Atribuiile principale ale primarului care in de domeniul finanelor publice sunt: 1. ntocmete proiectul bugetului local, contul de ncheiere a exerciiului bugetar i le supune aprobrii consiliului local; 2. exercit funcia de ordonator principal de credite; 3. verific ncasarea i cheltuirea sumelor din bugetul local i comunic consiliului cele constatate; 4. supravegheaz inventarierea i administrarea bunurilor care aparin localitii respective (comun, ora).

CONSILIUL JUDEEAN reprezint autoritatea administraiei publice judeene pentru coordonarea activitii consiliilor comunale i oraeneti n vederea realizrii serviciilor publice de interes judeean. n domeniul finanelor publice locale consiliul judeean are urmtoarele atribuiuni principale: 17

1. adopt programe i prognoze de dezvoltare economico-sociala a judeului i urmrete realizarea acestora; 2. adopt bugetul propriu al judeulul i contul de ncheiere a exerciiului bugetar; 3. stabileste impozitele i taxele judeene, precum i taxele speciale pe timp limitat, n condiiile legii.

PREEDINTELE CONSILIULUI JUDEEAN 1. este ordonator principal de credite; 2. ntocmete proiectul bugetului propriu al judeului i contul de ncheiere a exerciiului bugetar i le supune spre aprobare consiliului prefectul, n calitate de reprezentant al Guvernului pe plan local, 3. poate ataca, n fata instanei de contencios administrativ, actele autoritilor administraiei publice locale, n cazul c le consider ilegale.

REGIILE AUTONOME I SOCIETILE COMERCIALE, prin compartimentele lor specializate, au urmtoarele atribuii principale: 1. gestioneaz activele, ntrein relaii financiare cu salariaii, furnizorii i beneficiarii lor, cu bncile, cu organele financiare; 2. elaboreaz proiectul anual al bugetului de venituri i cheltuieli; 3. dup aprobarea bugetului de venituri i cheltuieli, adopt masuri pentru buna executare a indicatorilor br; 4. organizeaz i conduc contabibitatea, ntocmesc bilanul contabil, contul de profit i pierderi i situaia principalilor indicatori economico-financiari; 5. ntocmesc, la timp i corect, documentele de ncasare i pli n numerar i prin virament, le introduc n banc, verificnd nregistrarea lor n extrasele de cont i n registrul de casa; 6. organizeaz i exercit controlul financiar preventiv i controlul gestionar de fond asupra modului de gestionare a resurselor materiale i bneti; 7. examineaz, periodic, activitatea economico-financiar a unitii; 8. periodic, efectueaz inventarierea bunurilor patrimoniale i adopt masuri necesare pentru asigurarea integrrii avutului public i privat.

18

CAPITOLUL 4 SISTEMUL BUGETAR


Elemente de analiz: Conceptul de buget; Principiile bugetare; Elaborarea proiectului de buget; Aprobarea proiectului de buget; Execuia bugetului; Incheierea i aprobarea contului de execuie bugetar; Controlul bugetar; Execuia bugetar.

Conceptul de buget
1.Caracteristici: caracter juridic - reprezint un act prin care sunt stabilite veniturile i cheltuielile anuale ale statului; caracter obligatoriu deoarece presupune aprobarea sa anual de ctre Parlament; finanele clasice, consider bugetul public ca o list a cheltuielilor i a veniturilor publice fr specificarea vreunei legturi cu dinamica economiei naionale i cu obiectivele de guvernare. finanele moderne leag existena acestuia de dinamica ntregii economii naionale, politica bugetar reprezentnd un element definitoriu al aa numitor politici conjuncturale aflate la dispoziia autoritilor publice. Astfel, n toate rile dezvoltate noiunea de buget se refer la dou structuri diferite: 1. bugetul economiei naionale; 2. bugetul de stat (bugetul propriu-zis ale autoritatii publice). Bugetul economiei naionale - program ce se ntocmete anual i cuprinde totalitatea veniturilor i a cheltuielilor dintr-o economie naional, indiferent dac acestea sunt publice sau private. Acest buget cuprinde: bugetele autoritii publice i bugetele agenilor economici privai. Caracteristici: buget orientativ i nu executoriu, servete ca baz pentru argumentaia financiareconomic, politic i social a guvernului. Bugetul public se elaboreaz plecnd de la bugetul economiei naionale (acolo unde se realizeaz), cuprinznd numai resursele si cheltuielile autoritii publice. 19

Caracteristici: supus in mod obligatoriu discuiei si aprobrii Parlamentului; dup aprobarea de Parlament devine lege fcnd astfel posibil ncasarea veniturilor i efectuarea cheltuielilor publice; anual. 2.Structura sistemului bugetar statele unitare - bugetul de stat este organizat pe dou nivele: bugetul administratiei centrale de stat si bugetele administratiei locale. statele federale - sistemul bugetar este stabilit pe trei nivele : bugetul federatiei (1), bugetele statelor membre, ale provinciilor sau ale landurilor (2) si bugetele locale (3). 3. Aspecte generale: Repartizarea veniturilor i cheltuielilor pe fiecare nivel administrativ se face in raport cu atribuiile ce revin la fiecare nivel n realizarea aciunilor publice. De regul, toate impozitele indirecte sunt venituri ale administraiei centrale de stat, iar impozitul pe avere este venit la bugetele locale. Impozitele pe venituri se repartizeaza intre organele administratiei centrale i locale, in funcie de sarcinile ce revin fiecrui nivel organizatoric al statului. Sumele aprobate n limitele crora se pot efectua cheltuieli cu caracter public reprezint credite bugetare care nu pot fi depasite. In execuia bugetului se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiune monetar sau prin finanarea direct de ctre bnci. Dac n execuia bugetului apar goluri temporare de cas, acestea pot fi acoperite, pna la ncasarea veniturilor corespunztoare, pe seama: resurselor aflate n conturile de trezorerie ale statului; bonurilor de tezaur, purttoare de dobnda a cror scaden nu poate depi sfritul anului bugetar (totalul bonurilor de tezaur i al altor instrumente specifice aflate n circulaie nu va putea depi 8% din volumul total al cheltuielilor bugetului de stat aprobat); mprumutului fr dobnd acordat de BNR, care nu poate depi ntr-un an financiar 10% din totalul cheltuielilor bugetului aprobat, precum i dublul capitalului acestuia i cel al fondului de rezerv; acest imprumut trebuie rambursat pna la sfritul anului financiar respectiv, pe seama veniturilor bugetare sau a unui imprumut de stat efectuat n condiiile legii. 4. Principiile bugetare 20

- Principiile bugetare sunt norme orientative ce guverneaz realizarea procesului bugetar. -Scop: precizarea condiiilor n care se face elaborarea i execuia bugetului public. - In Romania, aceste principii bugetare sunt precizate in Legea finantelor publice 500/2002, fr a cuprinde toate principiile tratate mai jos. Principiile bugetare: I. principiul universalittii bugetului; II. principiul unitii bugetului; III. principiul realitii bugetare; IV. principiul anualitii bugetului; V. principiul echilibrului bugetar; VI. principiul neafectrii veniturilor bugetare; VII. principiul specializrii; VIII. principiul publicitaii bugetului; IX. principiul unitii monetare. I.Principiul universalitii bugetului: Totalitatea veniturile si cheltuielile unui nivel al autoritii publice trebuie s fie cuprinse n proiectul de buget pe total venituri si cheltuieli (total brut). In practica bugetar, principiul universalitii bugetului se respect doar parial, avnd n vedere c, n locul bugetelor brute s-a trecut la elaborarea unor bugete mixte, n care veniturile si cheltuielile unor instituii publice figureaz cu sumele lor totale in buget, iar altele numai cu soldurile. -Se inscriu numai cu soldul (Vcrel, 2001) : veniturile de la ntreprinderile publice; subveniile ctre ntreprinderile publice; vrsmintele ctre bugetul de stat sau subveniile primite de la acesta, in relaiile dintre bugetele locale i bugetul statului; subveniile primite n completarea resurselor financiare proprii a unor instituii publice (universiti, uniti de cercetare tiinific, coli, spitale etc.). Excepii de la principiul universalitii: - donaiile - au o afectaie special; - fondurile de sprijin - resurse ale particularilor la dispoziia administraiilor publice pentru prestaii determinate; - reconstituirea creditelor bugetare - restituirea la buget a sumelor necuvenite sau acordate cu titlu provizoriu. Acest principiu este cuprins n Legea 500/2002, Capitolul II, Seciunea 1. 21

II.Principiul unitii bugetului: Toate veniturile i cheltuielile statului trebuie cuprinse ntr-un singur document dup o schem unitar de clasificare a veniturilor i cheltuielilor (de regul clasificaia funcional a acestora). Avantaje: prezentarea exact a surselor de provenien a resurselor bugetului i a utilizrii lor. permite analiza pertinent din punct de vedere politic i economic a resurselor i utilizrilor de ctre Parlament. permite realizarea analizelor comparative la nivel internaional. creaz posibilitatea determinrii exacte a modului n care a fost realizat- respectiv echilibrat, excedentar, deficitar. De regul acest principiu nu este riguros respectat deoarece se ntocmesc i alte categorii de bugete cum sunt: bugete autonome - pentru instituii ale statului cu autonomie financiar deplin. bugete anexe reprezentnd anumite resurse financiare alocate ntr-un anumit scop bugete extraordinare pentru nscrierea unor cheltuieli cu caracter extraordinar cum ar fi un buget n caz de rzboi, calamiti naturale,crize economice. conturile speciale de trezorerie evideniaz anumite ncasri ce nu reprezint un venit la bugetul de stat i pli fr caracter definitiv.Tipologie: conturi cu afectaie special (pentru cheltuieli cu acoperire n resurse special disponibilizate; aceste conturi descriu operatii finantate prin resursele adoptate prin decizii legislative speciale) conturi de comer (pentru operaiuni cu caracter comercial ale unor instituii ale statului; aceste conturi deriva din activitatile industriale si comerciale efectuate cu titlu auxiliar prin serviciile publice ale statului; de exemplu: contul de receptionare si vanzare a marfurilor primite ca ajutor strain) conturi de reglementare cu guvernele altor ri (pe baza unor acorduri internaionale alte state contribuie la finanarea unor cheltuieli publice ale rii care deschide aceste conturi; aceste conturi descriu operatii monetare efectuate cu Guverne straine sau organisme internationale) conturi de operaiuni monetare (pentru venituri i cheltuieli rezultate din emisiunea monetar metalic sau din operaiunile rii cu FMI) conturi de avans (pentru avansuri acordate colectivitilor locale pn la ncasarea impozitelor locale) conturi de mprumuturi i de consolidare (pentru mprumuturi de trezorerie cu o durat mai mare de 4 ani). 22

bugete program- pentru perioade mai mari de un an. Acest principiu este cuprins n Legea 500/2002, Capitolul II, Seciunea 1. III. Principiul realitii bugetare: - toate veniturile i cheltuielile trebuie previzionate plecnd de la starea real a economiei naionale. - pentru stabilirea mrimii resurselor i cheltuielilor bugetare n economia finanelor publice sunt utilizate dou categorii de metode: 1. clasice: metoda automat sau a penultimei se ia ca baz execuia bugetar a penultimului an bugetar; pentru intocmirea bugetului pentru anul n se utilizeaza ca baza veniturile si cheltuielile anului n-2, deoarece nu se cunosc realizarile eecutiei bugetului anului n-1 (anul in curs). Avantaje: este o metoda simpla, ce nu necesita un volum mare de lucrari. Dezavantaje: este deseori departe de realitate deorece conditiile economice, sociale si politice existente cu 2 ani in urma nu se pot mentine ca atare si in anul pentru care se elaboreaza bugetul. metoda majorrii diminurii - se ia n calcul un ritm de variaie a indicatorilor bugetari pe o perioada de 5 -10 ani; rezultatul acestei metode este aproximativ deoarece in fiecare an intervin factori noi cu o influenta mai mare sau mai mica asupra bugetului de stat. In fapt, se transpun in viitor influentele negative ale unor fenomene economico-financiare care s-au manifestat in anii care reprezinta baza de calcul. metoda evalurii directe coroboreaz analiza evoluiei veniturilor i cheltuielilor i cu cea a modificrilor legislative; previziunea veniturilor se face in functie de situatiile conjuncturale reflectate in evolutia bazei fiscale: PIB, prin volumul productiei, al salariilor, al profitului, etc. Cresterea veniturilor, a tranzactiilor, va determina o crestere a incasarilor fiscale. O scadere a acestora, va determina o scadere a incasarilor fiscale. Revizuirea cheltuielilor presupune modificarea, in sensul de solicitari suplimentare fata de nivelul reinnoit al cheltuielilor din anul in curs sau de solicitari diminuate, prin nereinnoirea solicitarilor. 2. moderne: metode americane: i. metoda de planificare, programare, bugetizare - bazat pe cuantificarea necesitilor fianciare pe termen lung, dup care se estimeaz costurile (minimemaxime) variantelor alternative i mrimea creditelor bugetare. ii. metoda baz bugetar zero bazat pe analizele cost-beneficiu i cost eficacitate a diverselor programe alternative implicnd venituri i cheltuieli de la bugetul de stat. consta in examinarea critica periodica a tuturor cheltuielilor finantate de la 23

buget, inclusiv cele aprobate si inscrise in bugetele anilor precedenti, reexaminandu-se astfel utilitatea lor, si pornindu-se totodata de la zero intotdeauna. Aplicarea acestei metode presupune o multitudine de programe alternative, grupate in asa numitele decizii pachet. iii. management prin obiective. metoda franceza: i. metoda raionalizrii opiunilor bugetare bazat pe transpunerea analizei cibernetice input - output ntr-un sistem nchis. Urmrete obiective pe termen mediu, putnd fi reexaminate perioadic opiunile de politic bugetar. Aceste metode (metodele moderne) presupun proiectarea bugetului in mai multe variante si alegerea uneia dintre ele in functie de rezultatele cunatificate in cadrul analizei specifice bazate pe criterii diferite de optimizare a raporturilor: costuri avantaje, costuri eficienta, sau alte criterii. Acest principiu nu este cuprins n Legea 500/2002. IV. Principiul anualitii bugetului: - de regula, bugetul se intocmete pentru un an, avnd n vedere faptul c eficiena execuiei i controlului poate fi real doar pe perioade scurte de timp. - anualitatea nseamn: I. perioada pentru care se ntocmete i se aprob bugetul. -elaborarea i aprobarea se face pe o perioad de 12 luni. -anul bugetar poate coincide sau nu cu cel calendaristic. -exemple: -coinciden: Romania, Frana, Germania, Italia. -1.04 31.03: Japonia, Marea Britanie, Israel -1.07 30.06: Australia, Suedia -1.10 30.09: SUA II. perioada n care se execut bugetul. Sisteme: A. De gestiune bugetar (Romania) Caracteristici: la sfritul anului se nchide automat bugetul. n contul de ncheiere sunt nscrise doar veniturile ncasate i cheltuielile efectuate. veniturile nencasate i cheltuielile angajate i neefectuate se evideniaz n bugetul anului urmtor. se interzice reportul veniturilor i cheltuielilor de la un an la altul. creditele bugetare dup ncheierea anului bugetar sunt anulate de drept. 24

B. bugetar.

De exerciiu bugetar Caracteristici: Perioad de 3-6 luni de la expirarea anului bugetar pn la ncheierea contului de exerciiu n aceast perioad se continu ncasarea veniturilor i efectuarea cheltuielilor. toate operaiunile de ncasare a veniturilor i efectuare a cheltuielilor se reflect n contul veniturile i cheltuielile sunt reflectate integral n bugetul anului respectiv, chiar dac sunt

de ncheiere a execuiei bugetare n anul n care au fost prevzute i autorizate. efectuate n anul urmtor. Acest principiu este cuprins n Legea 500/2002, Capitolul II, Seciunea 1. V. Principiul echilibrului bugetar: - impune ca acoperirea cheltuielilor statului s se realizeze doar pe seama veniturilor ordinare ale acestuia. - n finanele publice moderne, se admite un anumit deficit bugetar la nivel anual, cu posibilitatea absorbiei sale ntr-un interval redus de timp. - deficitul poate avea efecte pozitive, contribuind la dezvoltarea economiei i rezultnd din aceasta, n viitor, o cretere a bazei generatoare de venituri publice (cum ar fi cheltuieli pentru efectuarea de investiii) sau negative dac este de lung durat, de dimensiuni mari (cum ar fi n cazul deficitelor aprute ca urmare a creteri mari a cheltuielilor fr efecte productive imediate cheltuieli de consum). Acest principiu nu este cuprins n Legea 500/2002. VI. Principiul neafectarii veniturilor bugetare - un venit odat ncasat se administreaz global, fiind destinat acoperirii cheltuielilor n ansamblul lor veniturile bugetare se depersonalizeaz. - Abateri: lsarea la dispoziia instituiilor publice a unor cote-pri din veniturile proprii, din ncasrile directe pentru aciuni specifice. ntocmirea unor bugete extraordinare, autonome, anexe. Acest principiu nu este cuprins n Legea 500/2002. VII. Principiul specializarii bugetare: - n bugetul de stat, cheltuielile i veniturile, se cuprind att n sum global ct i defalcat. - venituril bugetare se nscriu pe surse de provenien iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli, dup natura lor economic i destinaia acestora, potrivit clasificaiei bugetare tip elaborate de Ministerul Finanelor. 25

Acest principiu este cuprins n Legea 500/2002, Capitolul II, Seciunea 1. VIII. Principiul publicitii bugetului : - sistemul bugetar este deschis i transparent. - bugetul este supus dezbaterii publice att n stadiul de proiect ct i cu prilejul aprobrii acestuia i a ncheierii contului de execuie; - actele normative de aprobare a bugetelor i conturilor anuale de execuie a acestora sunt publicate n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I. -totodat mijloacele mass-media public informaii despre buget aflat att n faza de aprobare ct i n cele de execuie i ncheiere. Acest principiu este cuprins n Legea 500/2002, Capitolul II, Seciunea 1. IX. Principiul unitii monetare: - toate operaiunile se exprim n moned naional. Acest principiu este cuprins n Legea 500/2002, Capitolul II, Seciunea 1.

CAPITOLUL 5 PROCESUL BUGETAR


Elemente de analiz: Elaborarea proiectului de buget. Aprobarea proiectului de buget . Execuia bugetar. ncheierea i aprobarea contului de execuie bugetar. Controlul bugetar.

1.Elaborarea bugetului de stat:


- bugetul de stat se elaboreaza ca proiect de puterea executiv, avnd n vedere faptul c doar guvernul are iniiativ legislativ n domeniul finanelor publice. - proiectul de buget se elaboreaz de ctre Ministerul Finanelor. - elaborarea proiectului de buget ncepe de la jumtatea anului precedent, deoarece se cunoate executia bugetului din penultimul an. - se face concomitent pentru toate structurile organizatorice ale statului. 26

- are la baz: obiectivele programului de guvernmnt al partidului, analizele Ministerului Finanelor. - documentele elaborate i trimise Parlamentului cuprind prevederile privind mrimea veniturilor i a creditelor bugetare, anexele la proiectul de lege, propuneri de modificri legislative, expunerea de motive i proiectul de lege pentru aprobarea bugetului (art.15-Legea 500/2002).

2.Aprobarea bugetului:
- proiectul de buget se prezint Parlamentului i se aprob de ctre acesta. - Rolul Parlamentului: Parlamentul adopt legile bugetare anuale i legile de rectificare. n cazul n care legile bugetare anuale, depuse n termen legal, nu au fost adoptate de ctre Parlament pn cel trziu la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se refer proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgen. n timpul dezbaterilor Parlamentul nu poate aproba amendamente la legile bugetare anuale, care determin majorarea nivelului deficitului bugetar. adopt legile contului general anual de execuie. dezbaterea i aprobarea proiectului de buget in Parlament presupun, parcurgerea urmtoarelor etape: 1. prezentarea de ctre primul ministru sau ministrul finantelor, a proiectului de buget n Parlament; 2. analiza proiectului de buget n comisiile parlamentare de specialitate; 3. concilierea amendamentelor (modificrilor) propuse la proiectul de buget; 4. aprobarea proiectului de buget n Parlament; 5. ratificarea bugetului de preedintele republicii.

3. Execuia bugetului:
-execuia bugetar se realizeaz de ctre Ministerul Finanelor i de ctre administraiile financiare. -execuia bugetar se refer la realizarea veniturilor prevzute i efectuarea cheltuielilor bugetare. -prevederile de venituri sunt sarcini minime (cu execpia mprumuturilor care sunt sarcini maxime) iar cheltuielile sunt limite maxime. -pentru a asigura executia parii de cheltuieli s-a organizat sistemul ordonatorilor de credite. Ordonatorul este o persoan care are dreptul de a repartiza creditele bugetare. Ordonatorii principali de credite sunt minitrii, conductorii celorlalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale, conductorii altor autoriti publice i conductorii instituiilor publice. -Ordonatori secundari sau teriari de credite sunt dup caz, conductorii instituiilor publice cu personalitate juridic din subordinea ordonatorilor principali de credite. 27

-Ordonatorii teriari sunt spre exemplu rectorii, inspectorii generali n nvamntul preuniversitar, etc. Pentru bugetele locale exista doar ordonatori principali si secundari sau tertiari, dupa caz. Ordonatori principali: presedintii consiliilor locale judetene si primarii, iar ordonatori secundari sau tertiari, dupa caz, conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridical din subordinea organelui de decizie al fiecarei unitati administrative teritoriale. Ordonatorii rspund de execuia bugetului de stat n domeniul lor. Ordonatorii de credite rspund (art.22 Legea 500/2002), de: a) angajarea, lichidarea i ordonanarea cheltuielilor n limita creditelor bugetare repartizate i aprobate; b) realizarea veniturilor; c) angajarea i utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare; d) integritatea bunurilor ncredinate instituiei pe care o conduc; e) organizarea i inerea la zi a contabilitii i prezentarea la termen a situaiilor financiare asupra situaiei patrimoniului aflat n administrare i execuiei bugetare; f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziii publice i a programului de lucrri de investiii publice; g) organizarea evidenei programelor, inclusiv a indicatorilor afereni acestora; h) organizarea i inerea la zi a evidenei patrimoniului, conform prevederilor legale. -Executia cheltuielilor presupune urmtoarele tipuri de operatiuni: I. angajarea cheltuielilor, presupune asumarea unei obligaii viitoare de plat a unei instituii publice ctre un ter. Ea trebuie s aib temei legal i se realizeaz prin semnarea unui contract , acceptarea unei oferte, trimiterea unei comenzi, decizie ministerial, hotrre judectoareasc, etc II. lichidarea, reprezint constatarea operaiunilor angajate i stabilirea sumei de plat.Se face pe baza unor acte justificative sau prin constatare faptic. III. ordonantarea reprezint emiterea unei dispoziii de plat ce trebuie s poarte viza de control financiar preventiv. Ea reprezint acea faz n procesul execuiei bugetare n care se confirm c livrrile de bunuri i de servicii au fost efectuate sau alte creane au fost verificate i c plata poate fi realizat. (Legea 500/2002) IV. plata reprezint actul final prin care instituia public achit obligaiile sale fa de teri. -Execuia veniturilor- etape: -aezarea impozitului-identificarea materieiimpozabile i determinarea mrimii acesteia. -lichidarea impozitului stabilete cuantumul impozitului i se deschide rolul pentru persoana fizic sau juridic (adic se nscrie suma datorat ca impozit n debitul persoanei n cauz). -emiterea titlului de percepere aimpozitului- nscrierea cuantumului impozitului ntr-un act pe baza cruia se autorizeaz perceperea unui anumit venit (el poate fi titlu de ncasare sau ordin de ncasaredup cum contribuabilul achit spontan sau silit datoria sa). 28

-perceperea impozitului- ncasarea efectiv a sumei datorate.

4. Incheierea i aprobarea contului de executie bugetar:


-reflect totalitatea operaiilor de executare a veniturilor i a cheltuielilor permind stabilirea rezultatului execuiei bugetului la finele anului bugetar (deficitul sau excedentul bugetar). In sistemul de exercitiu:

contul de execuie bugetar pe un an cuprinde toate operaiunile aferente bugetului respectiv, chiar daca efectuarea operatiunilor este ulterioar datei care marcheaz incheierea anului bugetar; prin urmare, pentru o perioada de timp, funcioneaz conturi duble: unul referitor la anul bugetar precedent; altul privind anul in curs.

In sistemul de gestiune:

operaiunile prevzute n bugetul unui anumit an, neefectuate pna la sfritul anului bugetar, se reflect n contul de incheiere a bugetului pe anul urmtor; prin urmare, contul de incheiere a execuiei bugetare pentru un an cuprinde operaiunile efectuate n anul bugetar respectiv, aferente att anului respectiv ct i celui anterior.

-Contul de executie bugetara este aprobat i dezbtut de Parlament la sfritul anului urmtor, odata cu examinarea proiectului de buget prezentat de Guvern pentru anul viitor.

5.Controlul bugetar:
-Controlul poate fi: 1. politic si legislativ exercitat de catre Parlament, prin dezbaterea si aprobarea contului general anual de executie a bugetului de stat. Astfel, prin votul Parlamentului, autoritatea executiva este descarcata de gestiunea financiara a anului bugetar incheiat. Controlul este exercitat de catre Parlament deoarece aceasta este singura autoritate publica care exercita dreptul de supraveghere privind modul in care au fost percepute veniturile publice si efectuate cheltuielile aprobate prin bugetul de stat. 2. jurisdicional sau juridic exercitat de Curtea de Conturi ( se realizeaz prin verificarea, pies cu pies a actelor justificative, dup care acesta se pronun asupra legalitii actelor justificative i d sau nu descrcarea de gestiune); Curtea de Conturi cuprinde magistrati inamovibili a caror atributie principala este de a judeca pe toti administratorii, contabilii si gestionarii statului. Pe langa Curtea de Conturi functioneaza procurorul general financiar si procurorii financiari. In fiecare judet si in muunicipiul 29

Bucuresti functioneaza cate o Camera de Conturi ce cuprinde compartimentul de control financiar si un colegiu jurisdictional alcatuit din judecatori financiari si condus de un presedinte. Atributiile jurisdictionale ale Curtii de Conturi sunt detaliate in Legea 94/1992. 3. administrativ sau de specialitate acesta este un control ierarhic exercitat in cadrul autoritatii executive, astfel:

Guvernul exercita conducerea generala a activitatii executive in domeniul finantelor publice, deci examineaza periodic sistemul financiar pe economie, executia bugetului public national si stabileste masuri pentru imbunatatirea echilibrului financiar. Totodata, la nivelul Guvernului functioneaza un corp de control al primului minisru, care poate desfasura activitatea de control in domeniul executiei bugetului de stat; Ministerul Finantelor exercita, in numele statului, controlul in intreaga economie asupra administrarii si utilizarii fondurilor de le bugetul de stat, a realizarii veniturilor bugetare si pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Organe specializate din cadrul Ministerului Finantelor: o Directia Generala a Controlului Financiar de Stat si Garda Financiara
o

La nivelul judetelor si a municipiului Bucuresti: Directii de control financiar de stat inclusiv sectii ale Garzii financiare ce functioneaza in cadrul Directiei Generale de Finante Publice Locale.

Controlul propriu al Ministerelor.

Controlul bugetar se poate exercita: a) Controlul preventiv


o

poate opri derularea operaiilor ilegale, sau ineficiente.

b) Controlul concomitent
o

n momentul plii unei marfi sau al unui serviciu prestat.

c) Controlul posterior (postoperativ)


o

are ca obiectiv principal identificarea inclcrilor legii, a neregulilor n execuia bugetului, stabilirea persoanelor vinovate i sancionarea acestora, urmrirea recuperrii prejudiciilor aduse statului.

6.Calendarul bugetar
30

pn la data de 31 martie a anului curent indicatorii macroeconomici i sociali vor fi elaborai de organele abilitate. pn la data de 1 mai, Ministerul Finanelor Publice va nainta Guvernului, obiectivele politicii fiscale i bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaz proiectul de buget i urmtorii 3 ani, mpreun cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, pn la 15 mai, Guvernul aprob obiectivele politicii fiscale i bugetare pentru anul bugetar i informeaz comisiile pentru buget, finane i bnci ale Parlamentului asupra principalelor orientri ale politicii sale macroeconomice i ale finanelor publice. pn la data de 1 iunie, Ministrul finanelor publice transmite ordonatorilor principali de credite, o scrisoare-cadru care specific contextul macroeconomic pe baza cruia vor fi ntocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum i limitele de cheltuieli aprobate de Guvern. pn la data de 15 iunie, Ministerul Finanelor Publice comunic ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli, n vederea definitivrii proiectelor de buget. pn la data de 15 iulie, ordonatorii principali de credite au obligaia s depun la Ministerul Finanelor propunerile pentru proiectul de buget i anexele la acesta, cu ncadrarea n limitele de cheltuieli, i estimrile pentru urmtorii 3 ani. pn la data de 1 august, proiectele de buget i anexele la acesta, definitivate se depun la Ministerul Finanelor. pn la data de 30 septembrie, Ministerul Finanelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite i a bugetului propriu, ntocmete proiectele legilor bugetare i proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern a fiecrui an. pn la data de 15 octombrie, Guvernul supune spre adoptare Parlamentului proiectelor legilor bugetare. -bugetele se aprob de Parlament pe ansamblu, pe pri, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum i alineate, dup caz, i pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum i creditele de angajament pentru aciuni multianuale. dac legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puin 3 zile nainte de expirarea exerciiului bugetar, Guvernul ndeplinete sarcinile prevzute n bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputnd depi de regul 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepia cazurilor deosebite, temeinic justificate de ctre ordonatorii principali de credite, sau, dup caz, 1/12 din sumele propuse n proiectul de buget, n situaia n care acestea sunt mai mici dect cele din anul precedent. -instituiile publice i aciunile noi, aprobate n anul curent, dar care ncep cu data de 1

31

ianuarie a anului bugetar urmtor, vor fi finanate, pn la aprobarea legii bugetare, n limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse n proiectul de buget.

CAPITOLUL 6 BUGETELE LOCALE

Elemente de analiz:
Organizarea finanelor locale; Venituri i cheltuieli locale; Procesul bugetar la nivelul autoritilor locale; Legea 189-1998

Bugetele locale - aspecte generale:


Bugetul local reprezint actul n care se nscriu veniturile i cheltuielile colectivitilor locale, pe o perioad de un an. Bugetele locale sunt instrumente de planificare i conducere a activitii financiare a unitilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridic (comuna, oras, municipiu, sector al municipiului Bucureti, jude, municipiul Bucureti);

Origine - apariia bugetelor locale se datoreaz apariiei principiilor autonomiei i descentralizrii locale aprute n administraia local n majoritatea statelor moderne. Aceste principii reprezint premizele obligatorii ale autonomiei financiare, deoarece autonomia administrativ nu este posibil fr autonomia financiar. Motivaie - organizarea distinct a finanelor locale pe baza autonomiei lor financiare este necesar deoarece:
o

comunitile locale cunosc, cel mai bine, nivelul i structura resurselor baneti de provenien public local i nevoile de resurse financiare respectiv cheltuielile ce pot fi i trebuie acoperite din resurse publice locale; permite delimitarea mai exact a patrimoniului public aflat n proprietatea primriilor, de cel aflat n proprietatea statului; 32

permite degrevarea finanelor centrale de numeroase cheltuieli ce pot fi acoperite foarte bine i din resurse locale; permite o urmrire mai eficient i un control mai eficient a modului n care sunt utilizate fondurile financiare constituite; autoritile locale pot satisface mai bine cerinele de servicii i utiliti publice.

Dilem: pn unde se poate ntinde autonomia administrativ i financiar? In Europa exist trei modele n ceea ce privete raportul dintre finanele publice centrale i cele locale: o francez (unitile administrativ teritoriale: regiunea, dept = departamentul, comuna identitate a competenelor la toate structurile, o german (federalist, landurile au Constituii, colectivitile locale dispun i de competene legislative n materie de drept comun , principiul subsidiaritii este fundamental n organizarea sistemului administrativ), o britanic (eterogen-autoritile locale sunt comitatele i districtele).

Din punct de vedere al dreptului administrativ sistemul de organizare locala. se clasifica in: o autonomie complet o autonomie limitat o tutel problemele locale sunt rezolvate de autoritatile centrale

Autonomia financiar mbrac deasemenea trei modaliti : o veniturile proprii constituite n virtutea dreptului de a percepe impozite i taxe, acoper integral cheltuielile proprii, o veniturile proprii sunt completate cu sume defalcate din veniturile bugetului central, o necesitile proprii sunt finanate integral de la bugetul central.

Comparaii internaionale: o n UE ponderea veniturilor locale n bugetul general consolidat este ntre 11% Belgia i 46% Danemarca o in rile n curs de dezvoltare: 4% Mexic i 13% Brazilia o n Romania n 2001: 19%

Descentralizarea financiara - principii (Vcrel, 2001) :


o

principiul diversitii, explicat pe seama varietii de forme i a msurii diferite a solicitrilor de bunuri i servicii publice; principiul echivalenei n finanarea serviciilor publice, explicat pe baza beneficiilor geografice pe care acestea le aduc cetenilor;

33

principiul acceptrii costului descentralizarii, determinat de diferenele fiscale regionale, care se interfereaz cu raspndirea n spaiu a activitilor economice; principiul redistribuirii si stabilizrii centralizate, impus de realitatea conform creia comunitile locale nu dispun de instrumentele macroeconomice pentru infptuirea unor obiective de importan naional; principiul compensarii fluxurilor financiare dintre colectiviti, cauzate de transferurile involuntare de venituri, pe seama deosebirilor economice i care prejudiciaza infptuirea programelor de cheltuieli; principiul asigurarii serviciilor sociale vitale, conform cruia aceast sarcina cade n seama autoritilor centrale; Guvernul trebuie sa ofere minimum de servicii publice eseniale (sntate, siguran social, educaie) tuturor cetenilor rii; principiul accesului echitabil la resursele financiare publice, determinat de situaia unor colectiviti locale a cror balan de nevoi i capacitate fiscal este deficitar, necesitnd compensarea minusului de resurse prin transferuri guvernamentale, pe seama unei scheme prestabilite; principiul echilibrului financiar, conform cruia repartizarea ntre nivelurile de autoritate public ale finanelor publice trebuie s asigure exercitarea conducerii n limita atribuiilor i competenelor ce revin fiecreia (adic, resursele financiare publice trebuie redistribuite, deopotriv, pentru acoperirea cheltuielilor cu funcionarea sectorului public n administrarea statului i n aceea a colectivitii locale).

In Romnia, organizarea teritoriala a finanelor publice este structurat pe niveluri ierarhice n limitele fiecrei uniti administrative: judee, municipii, orase, comune. Organizare:
o

Direciile generale ale finanelor publice i controlului financiar de stat, la nivel de jude i la nivelul municipiului Bucureti; Administraiile financiare, la nivelul municipiilor i al sectoarelor municipiului Bucureti; Circumscripiile financiare, la nivelul oraelor; Percepiile rurale i agenii fiscali, la nivelul comunelor.

o o o

Toate aceste organe sunt indrumate si controlate de catre Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat, cu urmtoarea structur:
o

Direcia de trezorerie, cu serviciile: asezare bulleted a. contabilitatea trezoreriei; b. metodologie, 34

c. verificare i control; d. buget;


o

Direcia impozite i taxe, cu serviciile: a. constatare i impunere persoane fizice; b. constatare i impunere persoane juridice; c. urmrire persoane juridice; d. urmrirea i ncasarea impozitelor, taxelor i altor venituri; e. biroul pentru evidena i valorificarea bunurilor; f. serviciul TVA; Direcia controlului financiar de stat, cu serviciile: a. controlul financiar la regii si societai comerciale; b. control financiar la instituii publice i ageni economici privai; c. controlul financiar la societi comerciale de turism i prestri servicii; Garda financiar.

Structura veniturilor i cheltuielilor bugetelor locale:


1. Conform clasificaiilor economice i funcionale ONU, structura veniturilor i a cheltuielilor bugetelor locale este comun cu cea a bugetului de stat (central) prezentndu-se astfel: I. Venituri: I.1. Veniturile proprii ale bugetelor locale: rearanjate a. sunt reglementate prin Legea privind finanele publice i Legea privind finanele publice locale; b. cuprind: impozitele, taxele i vrsmintele de venituri cuvenite de la ageni economici i instituii publice de importan local; impozitele i taxele locale (de la populaie sau de la persoanele juridice). I.2. Venituri atribuite, n care intr sumele defalcate din anumite venituri cuvenite, potrivit legii, bugetului de stat. I.3. Transferuri acordate de la bugetul de stat pentru finanarea unor obiective de interes naional, dar care sunt organizate i controlate eficient de ctre organele locale (cum sunt aciunile de protecie social, unele investiii etc.); I.4. Imprumuturile contractate pe piaa financiar intern sau extern, fie direct, n numele organelor administraiei publice locale, fie garantate de catre Guvern.

35

II. Cheltuieli: II.1. Autoritile executive (serviciile publice generale); II.2. Invamnt, sntate, cultura i religie, asisten social, ajutoare i indemnizaii (aciuni socialculturale); II.3. Servicii, dezvoltare public i locuine; II.4. Transporturi, agricultura, alte aciuni economice (aciuni economice); II.5. Alte aciuni; II.6. Fondul pentru garantarea mprumuturilor externe, plata dobnzilor i a comisioanelor aferente; II.7. Plai de dobnzi i comisioane (datoria public i altele); II.8. Rambursri de mprumuturi (rambursri de mprumuturi i pentru echilibrare bugetar); II.9. Fonduri de rezerv; II.10. Cheltuieli cu destinaie special (finanate din fonduri speciale). In Romnia, sursele de formare a veniturilor bugetelor locale sunt urmatoarele:
1. Impozite, taxe i alte venituri, precum i cotele adiionale la unele venituri ale bugetului de stat i

bugetelor locale.
2. Vnzarea sau valorificarea materialelor obtinute ca urmare a incasrii activelor fixe sau din vnzarea

unor bunuri materiale. Aceste sume constituie venituri ale bugetelor locale sau ale instituiilor (care nu sunt finanate integral de la bugetul local) i servesc la finanarea investiiilor.
3. Sumele ncasate din vnzarea bunurilor aparinnd domeniului privat al unitilor administrativ-

teritoriale sunt venituri cu destinaie special i servesc la finanarea investiiilor.


4. Sumele ncasate din valorificarea bunurilor confiscate, n funcie de subordonarea instituiilor care au

dispus confiscarea.
5. Transferuri cu destinaie special de la bugetul de stat, aprobate anual prin legea bugetului de stat, pe

ansamblul fiecrui jude i municipiul Bucureti.


6. Imprumuturile contractate pe piaa financiar intern sau extern pentru:
o o

finantarea de investitii publice de interes local; refinantarea datoriei publice locale.

Procesul bugetar la nivelul colectivitilor locale din Romnia


Metodologia elaborrii i execuiei bugetelor locale este stabilit de Ministerul Finanelor. Elaborarea proiectelor bugetelor locale este de competena primarilor n cazul bugetelor comunale i oraeneti i a preedinilor consiliilor judeene n ceea ce privete bugetele judeelor. Proiectele bugetelor unitilor administrativ-teritoriale se elaboreaz pe baza proiectelor de bugete ale administraiei proprii din subordine, n etapele prevazute pentru bugetul de stat. 36

Proiectele bugetelor locale, concentrate pe judee i municipiul Bucureti, se prezint Ministerului Finanelor n scopul corelrii acestora cu proiectele de bugete ale ministerelor i altor organe centrale de stat.

Aprobarea bugetelor locale este de competena consiliilor comunale, oraeneti i judeene. Proiectele bugetelor anuale ale comunelor i oraelor (implicit al municipiilor) sunt supuse aprobrii consiliilor locale de ctre primari, iar proiectele bugetelor judeene sunt supuse aprobrii consiliilor judeene de ctre preedinii acestora. Pentru aprobarea bugetelor locale, conform dispoziiilor Legii administraiei publice locale privind procedura bugetar local, sunt necesare urmatoarele acte procedurale:
o

publicarea proiectelor de buget anuale, astfel inct locuitorii s aib posibilitatea de a cunoate prevederile de venituri i cheltuieli publice locale, de a le contesta (dac este cazul) n termen de 15 zile de la data publicrii lor; supunerea proiectelor de bugete spre deliberare consiliilor competente, n prima sedin a acestor consilii dupa expirarea termenului de 15 zile de la data publicrii, insoite de raportul primarului sau al preedintelui consiliului judeean, precum i de contestaiile depuse impotriva datelor cuprinse n respectivele proiecte de bugete; deliberarea prevederilor de venituri i cheltuieli bugetare de ctre membrii comisiilor locale i, respectiv, judeene cu obligaia de pronunare asupra contestaiilor depuse, urmat de votarea pe articole i adoptarea bugetului local.

In cadrul deliberrii n scopul aprobrii bugetelor locale se dezbat i se stabilesc impozitele, taxele i celelalte venituri publice locale, categoriile de cheltuieli, precum i, dac este cazul, mprumuturile i transferurile necesare pentru echilibrarea bugetelor respective. Bugetele locale se adopt (aprob) prin hotarri ale consiliilor comunale, oraeneti i judeene, pe baza votului a cel puin dou treimi din numrul membrilor consiliului. Dup aprobarea de ctre organele locale, Direciile generale ale finantelor publice ale judetelor si municipiului Bucuresti intocmesc i transmit Ministerului Finanelor bugetele pe ansamblul fiecrui jude i pe celelalte subdiviziuni, mpreun cu repartizarea pe trimestre a veniturilor i cheltuielilor, pe structura clasificaiei bugetare. Execuia bugetelor locale cuprinde actele i operaiunile de realizare a veniturilor i de efectuare a cheltuielilor prevzute i autorizate prin actele decizionale de aprobare a acestor bugete. Execuia prii de venituri a bugetelor locale este urmarit de catre perceptorii i casierii din comune, de ctre funcionarii serviciilor de impozite, taxe i alte venituri din organele financiare ale celorlalte uniti administrativ-teritoriale. Execuia de cas a bugetelor locale se efectueaz prin trezoreriile locale sau prin unitile bancare stabilite s ncaseze veniturile bugetare locale, prevzute de normele juridice n vigoare, s 37

finaneze cheltuielile acestor bugete n limita creditelor bugetare aprobate. Execuia prii de cheltuieli a bugetelor locale se bazeaz, la fel ca i execuia prii de cheltuieli a bugetului statului, pe procedeul creditelor bugetare" ntrebuinate cu aprobarea unor ordonatori de credite. Ordonatorii principali de credite pentru bugetele locale sunt preedinii consiliilor judeene i primarii celorlalte uniti administrativ-teritoriale. Ordonatorii secundari sau tertiari de credite bugetare sunt conducatorii instituiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridic din subordinea fiecarui consiliu local, judeean i Consiliu General al Municipiului Bucureti. Procesul de repartizare se deruleaz astfel:
o

repartizarea efectuat de ctre ordonatorii principali ntre bugetul propriu i bugetele ordonatorilor subordonai; repartizarea efectuat de ctre ordonatorii secundari ai creditelor bugetare aprobate pe unitile subordonate i a celor cuprinse n bugetul propriu; ordonatorii teriari utilizeaz creditele ce le-au fost repartizate.

Efectuarea cheltuielilor din bugetele locale si ale institutiilor publice finanate din aceste bugete este supus procedurii de angajare, lichidare, ordonanare i plat a tuturor cheltuielilor din bugetul statului. Transferurile de la bugetul de stat ctre bugetele locale se efectueaz, n limitele prevazute, de catre Ministerul Finantelor, prin Directiile generale ale finantelor publice, la cererea ordonatorilor principali, in functie de necesitatile execuiei bugetare. In situaiile n care n executia bugetelor locale apar goluri temporare de casa, acestea pot fi acoperite, pna la incasarea veniturilor bugetare, pe seama resurselor aflate in conturile de trezorerie ale statului. Trimestrial, ordonatorii principali de credite intocmesc dri de seam contabile asupra execuiei bugetare, pe care le transmit Ministerului Finanelor, prin Direciile generale ale finanelor publice.

Intocmirea conturilor anuale de executie a bugetelor locale. Pentru stabilirea rezultatelor finale ale execuiei bugetelor locale, ordonatorii principali de credite intocmesc conturile anuale de executie a bugetelor locale pe care le transmit spre aprobare consiliilor judetene, Consiliului General al Municipiului Bucuresti si consiliilor locale. In cadrul contului anual al execuiei bugetului local se inscriu:

1. la venituri: a) prevederile aprobate iniial; b) prevederile bugetare definitive; c) ncasrile realizate. 38

2. la cheltuieli: a) creditele aprobate iniial; b) creditele definitive; c) plile efectuate. Pe baza acestor date se stabilete rezultatul execuiei.

CAPITOLUL 7 BUGETUL ASIGURRILOR SOCIALE DE STAT


Elemente de analiz:
Conceptul de buget al asigurrilor sociale de stat; Venituri atrase i cheltuieli realizate prin intermediul bugetului asigurrilor sociale de stat; Procesul bugetar n cadrul asigurrilor sociale de stat.

Bugetul asigurrilor sociale de stat - aspecte generale:


Definiie: BASS reprezinta un plan financiar anual care reflect constituirea, repartizarea i utilizarea fondurilor bneti necesare ocrotirii pensionarilor, salariailor i membrilor de familie. Incepnd cu 1991, bugetul asigurrilor sociale de stat se ntocmete distinct de bugetul de stat . Se aprob de Parlament o dat cu bugetul de stat, avnd o autonomie deplin (ex. Legea nr. 519/2003) Excedentele dintr-un an pot fi reportate n anul urmtor. Este format din: 1. bugetul asigurrilor sociale, elaborat de organul de specialitate din Ministerul Muncii i Proteciei Sociale i care include veniturile si cheltuielile cu caracter centralizat. 2. bugetele pentru realizarea asigurrilor sociale de la nivelul Direciilor judeene de munc i protecie social i a municipiului Bucureti rezultate din concentrarea bugetelor pentru realizarea asigurrilor sociale ntocmite de ctre uniti economice i instituii publice.

Structura veniturilor i cheltuielilor bugetului asigurrilor sociale de stat::


I. Venituri:

Contribuia pentru asigurrile sociale de stat; contribuia parial a personalului salariat pentru obinerea biletelor de tratament balnear; contribuia parial a pensionarilor pentru trimiterile la tratament balnear; 39

contribuiile pentru fondul de ajutor de somaj, a alocaiei de sprijin i a ajutorului de integrare profesional; dobnzi pentru disponibiliti de conturi; alte venituri.

II. Cheltuieli:

pensiile pltite prin oficiile potale; pensiile pltite prin uniti economice; indemnizaiile pentru incapacitate temporar de munc; indemnizaiile pentru prevenirea mbolnvirilor, refacerea i ntrirea capacitii de munc; indemnizaiile n caz de maternitate i pentru ngrijirea copilului bolnav; indemnizaiile pentru creterea i ngrijirea copilului pna la mplinirea vrstei de doi ani; ajutoarele sociale; acordarea biletelor de tratament balnear i odihn; cheltuielile cu plata ajutorului de omaj, a alocaiei de sprijin, a ajutorului de integrare profesional; ajutoarele n caz de deces etc.

Procesul bugetar la nivelul bugetului asigurrilor sociale de stat


Ministerul Muncii si Protectiei Sociale stabilete metodologia elaborrii, executrii i ncheierii bugetului asigurrilor sociale de stat. Elaborarea bugetului asigurrilor sociale de stat o Bugetul asigurarilor sociale de stat se elaboreaz i administreaz de ctre Ministerul Muncii i Proteciei Sociale prin Direcia general a asigurrilor sociale i pensiilor. o Lucrrile privind elaborarea acestui buget ncep n luna iulie a anului n curs. o Ministerul Muncii i Proteciei Sociale elaboreaz proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul urmator. Acesta, nsoit de un memoriu explicativ, se nainteaz Ministerului Finanelor pentru verificare i avizare. o Dupa avizare, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat se depune la Guvern. Acesta l examineaza i, cu eventualele amendamente aduse la venituri i la cheltuieli, l nainteaz Parlamentului, pn la 30 noiembrie, pentru dezbatere i adoptare. Adoptarea bugetului asigurrilor sociale de stat o Parlamentul analizeaz proiectul bugetului asigurrilor sociale de stat prin comisiile de specialitate. o Proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat se supune dezbaterilor in plenul Parlamentului. 40

o Dup adoptarea de ctre Parlament, bugetul asigurrilor sociale de stat se public n Monitorul Oficial i se remite la Ministerul Muncii i Proteciei Sociale. o In cazul n care bugetul asigurarilor sociale de stat nu este adoptat cu cel puin trei zile nainte de expirarea exerciiului bugetar, se aplic n continuare bugetul asigurrilor sociale de stat al anului precedent, pna la adoptarea noului buget. Executarea bugetului asigurrilor sociale de stat o Cuprinde procesul de ncasare integral i la termenele legale a tuturor veniturilor bugetului n vederea efecturii cheltuielilor. o Executarea bugetului asigurrilor sociale de stat este n competena Ministerului Muncii i Proteciei Sociale i a organelor sale locale, a organelor financiar-contabile din cadrul unitilor economice i instituiilor publice. De asemenea, la executarea bugetului asigurarilor sociale de stat participa si Ministerul Finantelor, Trezoreria Statului, Banca Comerciala Romna, Casa de Economii si Consemnaiuni, oficiile PTTR etc. o Veniturile si cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat se repartizeaz pe trimestre n scopul echilibrrii. o Repartizarea pe trimestre a veniturilor i cheltuielilor bugetului asigurrilor sociale de stat este de competena Ministerului Muncii i Proteciei Sociale i se efectueaz dup adoptarea bugetului de ctre Parlament. o La baza organizrii executrii de cas a acesteia stau urmatoarele principii: principiul delimitrii atribuiilor organelor care dispun de mijloacele bugetare de atribuiile organelor care se ocup efectiv cu ncasarea, pstrarea i eliberarea resurselor bugetare; principiul unitii de cas, conform cruia veniturile fiecrui buget pentru asigurrile sociale sunt concentrate integral la organul de casa respectiv, ntr-un singur cont, din care se elibereaz resursele necesare acoperirii cheltuielilor. o Executarea veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat se desfoara pe subcapitole, conform clasificaiei bugetare, n conturile deschise la unitatile Trezoreriei Statului sau la sucursalele Bancii Comerciale Romne. o Cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat se efectueaz pe baza creditelor bugetare ce se repartizeaza direciilor judeene de munc i protecie social i a municipiului Bucureti prin conturi speciale deschise la Trezoreria Statului i la sucursalele Bncii Comerciale Romne. o Creditele bugetare de asigurari sociale sunt administrate de catre ordonatorii de credite bugetare. In functie de drepturile ce le sunt acordate, ordonatorii de credite sunt de trei feluri: 41

ordonatori principali (sau de gradul I)- ministrul muncii si protectiei sociale, iar secretarii de stat - ordonatori principali delegati; ordonatori secundari (sau de gradul II) - Oficiul central de plati pensii, subordonat Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, caruia ordonatorii principali ii repartizeaza credite bugetare att pentru cheltuielile proprii, ct si pentru distribuirea lor intre ordonatorii de gradul III aflati in subordine ordonatori teriari (sau de gradul III) - efii oficiilor de asigurri sociale, pensii i asisten social din cadrul direciilor judeene de munc i protecie social i a municipiului Bucureti, care primesc credite de la ordonatorii principali sau secundari.

o In funcie de locul i de procedura efecturii lor, n procesul executrii bugetului asigurarilor sociale de stat se ntlnesc dou categorii de cheltuieli: 1. cheltuieli care se efectueaza la locul de munc, de ctre casieriile unitilor economice i ale instituiilor publice; Pentru executarea cheltuielilor de asigurari sociale care se efectueaz la locul de munc (acordarea de proteze dentare, auditive, oculare s.a., cheltuielile reprezentnd ajutoarele n caz de pierdere temporar a capacitii de munc, etc.) nu este necesar deschiderea de credite bugetare, deoarece unitile economice i instituiile publice primesc sumele reprezentnd contribuiile de asigurri sociale datorate de ele nsele. Diferena de contribuie la luna respectiv se prelev n contul direciilor judeene de munc i protecie social, iar de aici n contul Ministerului Muncii si Proteciei Sociale, deschis la Banca Comerciala Romna sau la Trezoreria Statului. 2. cheltuieli care se efectueaza in mod centralizat. Se efectueaz pentru plata pensiilor, pentru tratamentul balnear, odihna, investiii etc. Executarea cheltuielilor centralizate de asigurri sociale presupune n prealabil deschiderea creditelor bugetare. Pentru deschiderea creditelor bugetare coordonatorii de credite bugetare de gradele III si II nainteaz lunar Ministerului Muncii si Proteciei Sociale cereri de deschideri de credite pentru plata pensiilor. Ministerul Munci si Proteciei Sociale adreseaz, pe baza acestor cereri, Ministerului Finanelor o cerere de deschidere de credite, n baza creia acesta din urma aprob deschiderea de credite dispunnd autorizarea organelor de cas (unitile Trezoreriei si unitatile bancare) s acorde resurse bugetare ordonatorilor de credite subordonai Ministerului Muncii i Proteciei Sociale, n anumite limite, in conformitate cu prevederile bugetare. Deschiderea creditelor bugetare se efectueaza lunar, in limitele a 1/3 din alocatia bugetara trimestrial. Procedura deschiderii de credite bugetare asigura un echilibru permanent intre veniturile si cheltuielile bugetare de asigurri bugetare. Pe baza dispozitiilor primite de la organele financiare, unitile bancare i cele ale Trezoreriei Statului 42

vireaz sumele la oficiile potale care pltesc efectiv pensiile, prin factorii postali, pensionarilor, la domiciliul acestora. Incheierea bugetului asigurarilor sociale de stat o La 31 decembrie bugetul asigurarilor sociale de stat inceteaza de a mai avea aplicabilitate. o Veniturile bugetare incasate dupa 31 decembrie se inregistreaza in contul anului urmator, iar creditele bugetare de asigurari sociale ramase necheltuite pna la sfrsitul anului se inchid, urmnd ca la 1 ianuarie a anului urmator toate cheltuielile sa se efectueze din noul buget. o Incheierea lucrarilor privind executarea bugetului asigurarilor sociale de stat are la baza datele evidentei contabile pe care organele participante la executarea bugetului sunt obligate s-o tina. o Directiile judetene de munca si protectie sociala intocmesc periodic (lunar, trimestrial si anual) conturi de executie si dari de seama asupra modului cum s-a desfasurat executarea veniturilor si cheltuielilor de asigurari sociale, pe care, ulterior le inainteaza la Directia Generala a Asigurarilor Sociale si Pensiilor din Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. o Pe baza conturilor de executie si a darilor de seama lunare, trimestriale si anuale primite de la unitatile locale subordonate, precum si pe baza propriilor date referitoare la executarea veniturilor si cheltuielilor centralizate, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale intocmeste, pentru fiecare luna, trimestru si an, contul de executie si darile de seama, pe care le inainteaza Ministerului Finantelor spre examinare si avizare. o Contul anual de executie se prezinta Guvernului pna cel mai trziu la 1 mai a anului urmator care, dupa examinare, il inainteaza Parlamentului pna la 1 iulie a anului urmator, pentru dezbatere si aprobare. o Comisiile de buget-finante-banci examineaza contul de executie si il supune dezbaterii si aprobarii de catre Parlament. o Dupa verificarea lui de catre Curtea de Conturi, contul general de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat se aproba prin lege. o Dupa aprobare, contul de executie se publica in Monitorul Oficial al Romniei si in presa, pentru a fi adus la cunostinta opiniei publice. o Separat de bugetul asigurarilor sociale de stat, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale elaboreaza si executa bugetul anual privind constituirea si utilizarea fondului pentru pensia suplimentara. o Pensiile suplimentare au fost concepute si instituite, in statul nostru, ca drepturi banesti ale pensionarilor si urmasilor acestora, conditionate de plata de catre salariati a unei contributii

43

banesti in acest scop. De aceea, separat de bugetul asigurarilor sociale de stat se constituite fonduri banesti speciale pentru aceste pensii. o Fondurile speciale pentru pensiile suplimentare se constituite pe baza unor bugete care se elaboreaza de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale pentru pensionarii civili si agricultori, precum si de catre Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Serviciul Romn de Informatii si celelalte servicii speciale, pentru pensionarii militari.

Ex In anul 2004 cotele de contributie de asigurari sociale se stabilesc in baza art. 18 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa cum urmeaza: - pentru conditii normale de munca - 31,5%; - pentru conditii deosebite de munca - 36,5%; - pentru conditii speciale de munca - 41,5%. Cota contributiei individuale de asigurari sociale, datorata potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, este de 9,5%, indiferent de conditiile de munca. In anul 2004 cota de contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj datorata de angajatori, prevazuta la art. 26 din Legea nr. 76/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, este de 3%. Cota de contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj datorata de persoanele asigurate in baza contractului de asigurare pentru somaj, prevazuta la art. 28 din Legea nr. 76/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, este in anul 2004 de 4%.

CAPITOLUL 8 TREZORERIA FINANELOR PUBLICE


Elemente de analiz:
Trezorerie public; Funciile trezoreriei; Execuie de cas a ncasrilor i plilor; Bancher al statului; 44

Bugetul trezoreriei finanelor publice;

Trezoreria finanelor publice - aspecte generale:


Sensuri: 1. casieriile statului; 2. o instituie, administraie public realizeaz un serviciu public-gestiunea fondului public. Funciile trezoreriei: 1. casier public prin depunerea i gestionarea fondurilor publice; Aspecte: 1.1Execuia de cas a ncasrilor i plilor: Obiectul acestor operatii il constituie execuia operaiunilor i a corespondenilor. In calitate de casier al statului, Trezoreria efectueaza un numar mare de incasari si plati, care sunt operatiuni prevazute de legea bugetara (adica venituri si cheltuieli bugetare propriu-zise), precum si operatiuni ale conturilor speciale ale trezoreriei. Totodata, Trezoreria este si casierul corespondentilor care depun cu titlu obligatoriu sau facultativ fondurile la Trezorerie sau sunt autorizate sa procedeze la operatii cu venituri si cheltuieli prin intermediul trezoreriei. De asemenea, Trezoreria are ca sarcina emisiunea titlurilor de imprumut public si gestionarea datoriei statului. 1.2. Asigurarea disponibilitatilor banesti in cuantum suficient pentru a face fata cheltuielilor statului si corespondentilor sai. Este dependent de micarea fondurilor n timp, determinat de termenele la care devin exigibile ncasarile i plile. Pentru echilibrarea Trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse: utilizarea fondurilor corespondentilor (colectivitati locale, institutii publice, intreprinderi publice s.a.) in intervalul de timp pna cnd acestia isi retrag din conturi sumele necesare pentru efectuarea platilor proprii; emisiunea bonurilor de tezaur (nscrisuri ce certific mprumuturi pe termen scurt i mediu) regulat;; avansurile acordate de Banca Central, statului, realizate prin convenie ncheiat ntre Banca Naional i Ministerul Finanelor; 2. bancher al statului - activitate de creditare pe termen scurt, cu sarcina de a echilibra intrrile i ieirile de fonduri; ea este o banc de afaceri i banc de emisiune. In Romnia, se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiune monetara sau prin finantarea directa de catre banci. Refinantarea datoriei publice interne, finantarea 45

deficitului bugetar si echilibrarea balantei de plati externe se efectueaza prin contractarea si garantarea de catre Ministerul Finantelor pe piata financiara interna si externa, de imprumuturi in limitele aprobate anual de catre Parlament. Pe parcursul executiei bugetului de stat, acoperirea golurilor temporare de casa si a deficitului inregistrate se efectueaza prin: folosirea resurselor disponibile aflate in conturile Trezoreriei statului; legea prevede ca aceste resurse se pot folosi pentru finantarea temporara de pna la 20% din deficitul inregistrat pe parcurs; emisiunea de bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice, in primele zece luni ale fiecarui an si care sunt purtatoare de dobnda si cu scadenta pna la sfrsitul anului financiar (valoarea totala a acestor inscrisuri aflate in circulatie nu poate depasi 7% din volumul total al cheltuielilor statului); imprumuturi fara dobnda acordate de Banca Nationala a Romniei, pe baza resurselor de creditare ale acesteia si pe o perioada de maxim 6 luni si fara a depasi anul financiar in curs (imprumuturile acordate nu pot depasi intr-un an financiar 10% din totalul cheltuielilor bugetare, precum si dublul capitalului Bancii Nationale a Romniei si fondului de rezerva constituit); suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat in vederea finantarii unor actiuni si sarcini noi, aparute pe parcursul anului. 3. control asupra ansamblului de activitati financiare a statului Funciile trezoreriei (Sempe,1989): 1. administrator al banilor publici; 2. intermediar financiar; 3. mandatar al puterii publice; 4. agent al interveniei financiare publice n economie, 5. supravegehetor al echilibrelor macroeconomice. 1. Principiile funcionrii trezoreriei: centralizarea fondurilor publice generat de necesitatea exercitrii depline a suveranitii de ctre statele moderne; pas important n planul separarii finanelor publice de cele private; 2. gestionarea fondurilor publice - se efectueaza n timp i n spaiu Gestionarea fondurilor publice in timp se efectueaz n cadrul anului financiar. Previziunea anual a incasrilor i cheltuielilor bugetare este necesara deoarece nu exista o egalitate n timp ntre ritmul ncasrilor i cel al plilor, rolul Trezoreriei fiind s ajusteze ncasrile i cheltuielile, n timp - apelnd la imprumuturi pe termen foarte scurt, n ateptarea ncasriilor prevazute de buget. Previziunile exceptionale, pe perioade mai lungi, se pot realiza numai prin conturi speciale acestea se refer numai la cheltuieli publice cu caracter provizoriu ce trebuie compensate prin intrri corespondente (Ex.avansuri acordate de stat unor ntreprinderi, garaniile depuse de gestionarii de bani 46

i valori publice) aceasta deoarece n veniturile i cheltuielile publice nu se contabilizeaz dect veniturile i cheltuielile cu caracter definitiv. Gestionarea fondurilor publice n spaiu presupune compensaiile ntre diferitele casierii, din teritoriu, unele fiind excedentare iar altele deficitare; raporturile intre trezoreriile locale si cea centrala. Sarcina trezoreriei - inerea contabilitii micrii fondurilor publice, adic a contabilitii trezoreriilor. Legislaie:

-n Romnia, infiinarea Trezoreriei finanelor publice s-a realizat pe baza Legii contabilitii nr. 82 din 24 decembrie 1991 si Hotarrii Guvernului nr. 78 din 15 februarie 1992. -Ministerul Finantelor a fost autorizat sa organizeze contabilitatea trezoreriei finantelor publice. -Trezoreria este organizata i funcioneaz ca un sistem unitar att la nivel central, n cadrul Ministerului Finanelor, ct i la nivelul unitilor teritoriale ale Ministerului Finanelor, n cadrul direciilor generale ale finanelor publice. -Sistemul Trezoreriei Finantelor Publice include: Trezoreria centrala Trezoreriile judetene si a municipiului Bucuresti Trezoreriile municipale Trezoreriile orasenesti Trezoreriile perceptiilor rurale

La nivel central, in cadrul Ministerului Finantelor functioneaza Directia Generala a Trezoreriei Statului, care indeplineste urmatoarele atributii specifice: elaboreaza instructiunile privind organizarea si functionarea trezoreriilor statului; asigura evidenta contabila privind constituirea si utilizarea fondurilor statului; deschide creditele bugetare la trezoreriile teritoriale, trezoreria centrala avnd contul de corespondent la Centrala Bancii nationale; efectueaza operatiuni de decontare intre trezoreriile judetene; gestioneaza fondurile cu destinatie speciala constituite la nivelul economiei nationale; administreaza conturile de clearing, barter si cooperare economica in conformitate cu acordurile guvernamentale; contracteaza si gestioneaza imprumuturile pentru acoperirea deficitului bugetar; gestioneaza datoria publica; elaboreaza lucrarile de executie bugetara si ale contului trezoreriei la termenele stabilite; elaboreaza raportul public si contul general al executiei bugetare, a fondurilor speciale si extrabugetare. 47

La judete si la municipiul Bucuresti, trezoreria este organizata ca directie in cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice si a Controlului Financiar de Stat, iar in atributiile acesteia se includ: coordonarea activitatii de trezorerie la organele financiare teritoriale; gestionarea contului corespondent al trezoreriei judetene deschis la sucursala judeteana a Bancii Nationale, asigurnd efectuarea operatiilor de decontare intre trezoreriile locale si institutiile bancare corespondente; deschiderea creditelor bugetare dispuse de ordonatorii de credite secundari finantati din bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat in toate trezoreriile locale; asigurarea incheierii exercitiului financiar la nivelul judetului si al municipiului Bucuresti; intocmirea bilantului centralizat al Trezoreriei, analiza si elaborarea raportului de analiza; elaborarea lucrarilor de sinteza privind executia bugetara, conturile de trezorerie, pe care le inainteaza periodic Ministerului Finantelor; propunerea de masuri privind asigurarea incasarii veniturilor si intarirea controlului asupra cheltuielilor bugetare. La municipii, orase si comune trezoreriile sunt unitati direct functionale care efectueaza operatiuni de incasari si plati, asigurnd inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor publice, intocmirea conturilor sintetice si analitice si a situatiilor de incheiere a executiei bugetelor la sfrsitul anului. Pentru activitatea proprie a institutiei Trezoreriei se intocmeste bugetul de venituri si cheltuieli al acesteia. Bugetul se intocmeste anual si se aproba de catre Guvern o data cu propunerile bugetului de stat. De regula, acesta se poate modifica semestrial si ori de cte ori este necesar, de catre Guvern, la propunerea Ministerului Finantelor, in functie de schimbarile intervenite in politica monetara.

48

CAPITOLUL 9 IMPRUMUTURILE PUBLICE. DATORIA PUBLIC. DATORIA PUBLIC INTERN I EXTERN


Elemente de analiz:
mprumut de stat; Denumirea mprumutului; Valoare nominl i valoare real; Plasarea mprumuturilor de stat; Conversiune; Consolidare; Rambursare; Datorie public; Serviciul datoriei publice; Datorie extern; Indicatori ai datoriei.

I. Imprumuturile publice - aspecte generale, caracteristici:


Deficitul bugetar impune apelul statelor la alte resurse financiare, astfel aparnd creditul public cu ajutorul cruia aceste ri i procur complementul de resurse. Creditul public reprezint expresia ansamblului operaiilor prin care statul ii procur o parte din resursele publice necesare acoperirii cheltuielilor publice, n condiiile de rambursabilitate i cu plata unei dobnzi sau cu acordarea altor avantaje subscriitorilor. Formele creditului: 1. contractare direc de stat (si asimilatele acestuia) a mprumuturilor angajate de la persoanele fizice sau/i juridice; 2. prin instituii specializate bnci, case de economii, case de asigurri sociale, case de pensii, societi de asigurri i reasigurri etc. care colecteaz o parte din disponibilitile baneti de pe pia i le pun la dispoziia statului (i asimilatelor sale) pe o perioad de timp determinat i n condiii clar precizate. Caracteristicile mprumutului de stat: 1. caracter contractual; 49

2. caracter facultativ, n rare cazuri, forat (ex.mprumuturile forate n caz de rzboi) 3. are caracter rambursabil statul stabilete termenul de rambursare; 4. asigur contraprestaie dobnd sau ctig. Destinatia mprumuturilor publice: 1. Necesiti de trezorerie - Pe parcursul anului, poate exista o neconcordan ntre termenele la care se incaseaza veniturile si cele la care se efectueaza cheltuielile. Pe timpul execuiei bugetare, apar fie goluri de cas (cnd plile devanseaz ncasrile), fie un plus de resurse. - Golurile de cas ale bugetului public sunt acoperite cu ajutorul sumelor mprumutate de la alte instituii de stat, care nregistreaza un surplus de resurse financiare. In momentul incasrii veniturilor bugetare prevzute, suma mprumutat se restituie instituiei creditoare. - Daca resursele financiare disponibile ale institutiilor publice nu sunt suficiente pentru a acoperi golurile de casa ale bugetului, atunci se solicit mprumuturi, pe termen scurt, de la ali deintori de resurse baneti de pe pia, inclusiv de la banca central (sub forma unui avans n contul veniturilor bugetare viitoare, n limitele i n condiiile prevzute de lege). Resursele baneti, mprumutate de la diveri deintori publici sau privai, nu mresc masa monetar, ci numai o redistribuie. Resursele imprumutate de la banca central constituie o emisiune de bani fr acoperire. De asemenea, apelul la imprumuturi din necesitati de trezorerie poate avea consecine negative asupra circulaiei monetare dac sumele obinute nu se ramburseaz la termenele stabilite. 2. Necesiti de echilibru bugetar. - Pentru finanarea deficitului bugetar, statul se mprumut pe piaa intern sau extern. - Pentru mprumuturile contractate pe piaa intern, pe termen scurt, se emit bonuri de tezaur. Emisiunea bonurilor de tezaur, n unele ri, este limitat prin lege, n timp ce n altele este nelimitat. Cnd nu este plafonat devine mijloc de echilibrare a bugetului de stat. - In cursul anului, pentru acoperirea decalajului temporar dintre ncasrile i plile din contul curent general al Trezoreriei statului, Banca National a Romniei poate acorda mprumuturi, pe o perioad de cel mult 180 de zile si in conditii de dobnda la nivelul pietei, pe baza unor conventii incheiate cu Ministerul Finantelor. Suma totala a imprumuturilor acordate statului, de catre Banca Nationala a Romniei, nu poate depi n nici un exreciiu financiar anual echivalentul a 7% din veniturile bugetului de stat realizate n anul precedent, iar soldul permanent al mprumuturilor acordate i nerambursate nu poate depi suma total rezultat din dublarea capitalului i a fondului de rezerv al Bancii Naionale a Romniei. - Pentru acoperirea deficitelor bugetare, se utilizeaz deasemenea contractarea de imprumuturi, pe termene medii (1-5 ani) si lungi (mai mari de 5 ani).

50

Tipologia imprumuturilor publice:


1. dupa forma de exprimare, imprumuturile publice sunt: in natur; in bani.

2. in functie de moneda in care se exprim: imprumuturi publice in moneda nationala; imprumuturi publice in moneda straina, care poate fi a statului creditor sau o terta moneda straina

(D.T.S., EURO, etc.); 3. n funcie de garaniile acordate de state subscriitorilor la mprumuturi: imprumuturi publice cu garanii personale (care obliga statul debitor sa angajeze cautiunea imprumuturi publice cu garanii reale (implic angajamentul garantrii printr-un venit bugetar asiguratorie a altui stat); sigur i permanent, proporional cu serviciul aferent datoriei publice angajate). 4. dupa clauza rambursarii, imprumuturi publice : amortizabile (termenele de rambursare si modalitatile de efectuare a rambursarii se stabilesc in imprumuturi neamortizabile (cnd statul se obliga sa plateasca, anual, dobnzile datorate, fara sa prealabil); defineasca precis termenele de stingere a datoriei sale fata de subscriitorii imprumutului) 5. dupa forma titlurilor emise de stat: imprumuturi cu titluri nominative sau cele cu clauza de inscriptiune (se emit cnd numarul subscriitorilor este redus si se caracterizeaza prin restrictia platii veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente doar catre titulari); imprumuturi cu titlu la purtator" (se emit in cazul unor subscrieri cu larga adresabilitate, in scopul asigurarii operativitatii in incasarea cupoanelor aferente veniturilor promise si in transmiterea capitalului); imprumuturi cu titluri mixte (capitalul, fiind nominativ, se ramburseaza doar titularilor, iar dobnzile se platesc pe baza cupoanelor la purtator"). 6. in functie de natura raporturilor juridice dintre pri: voluntare sau liber consimtite (in acest caz, subscrierea este voluntara, fara nici o constrngere fortate (in acest caz, statul obliga anumite categorii de contribuabili sa subscrie, iar aceste 7. in funcie de perioada de timp pentru care se contracteaz, deosebim: imprumuturi pe termen scurt sau flotante (au termene de rambursare de pna la 1 an); imprumuturi pe termen mediu (contractate pe perioade cuprinse intre 1 si 5 ani); 51 directa); imprumuturi pot fi, asa cum s-a precizat anterior, directe sau deghizate).

imprumuturi pe termen lung (contractate pe perioade mai mari de 5 ani); imprumuturi fara termen (este cazul imprumuturilor perpetue si a rentelor viagere). imprumuturi publice certificate cu titluri negociabile (titlurile au o circulatie asemanatoare cu aceea a efectelor de comert si pot fi vndute/cumparate la bursele de valori, in functie de cotatia lor efectiva);

8. in funcie de posibilitatea negocierii titlurilor de credit public:

imprumuturi publice certificate cu titluri nenegociabile (titlurile nu sunt cotate la bursa, dar pot fi vndute la valoarea lor nominala); imprumuturi publice certificate cu titluri nelombardabile (aceste titluri nu pot fi in gaj pentru constituirea garantiei in scopul obtinerii unui imprumut de la banca sau de la alta institutie de credit).

9. n funcie de avantajele acordate de stat creditorilor sai: cu dobnda (in acest caz rata dobnzii este stabilita de emitent, putnd fi fixa sau variabila si este precizata in cupoanele atasate titlurilor de credit inmnate subscriitorilor); cu cstiguri sau premii (acestea asigura participarea subscriitorilor la tragerile la sorti periodice, iar suma totala a cstigurilor sau premiilor se stabileste in functie de rata dobnzii aferenta unor imprumuturi similare si se repartizeaza, cu titlu de cstig, doar posesorilor titlurilor iesite cstigatoare); cu dobnda si cstiguri (in cazul carora dobnda se stabileste si se plateste la fel ca la imprumuturile cu dobnda, iar cstigurile revin sub forma primelor de emisiune sau/si a primelor de rambursare); cu clauza de indexare (care presupun dependenta lor de o valoare reala si sunt lansate de stat in scopul prevenirii discriminarii ofertei de capital pentru creditul public, datorate inflatiei). 10. in functie de locul de plasare a titlurilor de credit public: imprumuturi publice interne (se contracteaza pe piata interna de capital si se exprima in moneda nationala sau/si in unele monede straine); imprumuturi publice externe (se contracteaza pe piata internationala de capital sau in terte tari, iar titlurile emise se exprima in valutele tarilor creditoare, in valuta unei terte tari, in EURO, in D.S.T. etc.). 11. in functie de scopul lansrii lor ctre public, imprumuturile publice pot fi: financiare (cnd se contracteaza in scopul finantarii unor investitii ale statului); bugetare (se angajeaza in scopul acoperirii unor parti din cheltuielile bugetare ordinare); monetare (se contracteaza in scopul restrngerii masei monetare si al reducerii preturilor); de repartitie (vizeaza atragerea unei fractiuni din disponibilitatile temporare ale pietei de capital, in care se includ si economiile banesti ale populatiei, pentru realizarea unor 52

redistribuiri de produs intern brut, prin acoperirea unei parti din necesitatile financiare ale prezentului); ciclice-conjuncturale (se emit in perioadele de recesiune in scopul finantarii unor lucrari publice de anvergura, de pe urma carora se asteapta o relansare economica); de razboi (militare), lansate in scopul obtinerii de resurse financiare pentru finantarea dotarii armatei, pentru sustinerea financiara a razboiului aflat in desfasurare si, in ultima instanta, pentru suportarea consecintelor financiare ale razboiului (plati de despagubiri de razboi, plati de pensii pentru veterani, invalizi, orfani si vaduve de razboi, refacerea zonelor distruse).

Elementele tehnice ale imprumuturilor publice:


sunt stabilite n actele normative pe baza crora sunt lansate i sunt angajate. pe baza lor subscriitorii pot face judecai de valoare cu privire la condiiile plasarii disponibilitailor baneti proprii n nscrisuri ale mprumutului public. 1. Denumirea imprumutului - se precizeaza destinaia dat de ctre emitent resurselor obinute pe baza sa i anul contractrii mprumutului. 2. Imprumutatul (subscris, debitor sau emitent) este autoritatea public solicitant a creditului. In cazul imprumutului de stat, acesta devine debitor si emitent, deoarece emite inscrisuri cu denumiri specifice (obligatiuni, bonuri de tezaur, rente de stat s.a.) care atesta: subscrierea la imprumut; valoarea efectului public; anuitatea; dobnda sau/si cstigul; scadenta.

3. Imprumutatorii (subscriitori, creditori sau depuntori) sunt persoanele fizice si/sau juridice care consimt s crediteze statul (sau orice autoritate publica), primind, in schimbul sumelor subscrise, obligaiuni, polie sau alte titluri de stat). 4. Titlurile de credit public sunt documente scrise avnd o forma i un coninut stabilite prin actul normativ de lansare a imprumutului, in care se precizeaza sumele subscrise si drepturile creditorilor. Aceste inscrisuri sunt denumite diferit (efecte publice, obligatiuni, titluri publice sau hrtii de valoare), in functie de termenul de rambursare a imprumutului si de caracteristicile lor juridice. - In functie de termenul de rambursare, n cazul mprumuturilor pe termen scurt (de pna la 1 an) se emit: bonuri de tezaur (sunt inscrisuri care se adreseaza unei categorii speciale de subscriitori, deoarece nu se supun regulilor dreptului cambial si nu pot fi transmise la cursuri variabile, prin cesiunea de creante; ele pot fi, insa, lombardate la banci si pot fi vndute la licitatii, la cursuri variabile). 53

certificate de datorie (sunt inscrisuri care au caracteristicile bonurilor de tezaur, dar se vnd numai la valoarea lor nominala, avnd, deci, cursuri fixe). certificatele sau bonurile de impozite (sunt inscrisuri nepurtatoare de dobnda pe care statul le inmneaza creditorilor sai pentru plata unor furnituri sau pentru onorarea altor angajamente; detinatorii acestor inscrisuri le pot utiliza pentru achitarea impozitelor datorate statului si nu pot fi transmise dect statului).

politele de tezaur (spre deosebire de inscrisurile prezentate anterior, acestea se afla sub incidenta dreptului cambial, care reglementeaz condiiile n care pot fi scontate la bnci, executate silit etc.; de asemenea, acestea pot fi scontate la banci sau pot fi negociate la bursele de valori).

obligatiunile aferente creditului public (sunt titluri de credit emise de catre stat pentru imprumuturile angajate pe termen mediu sau lung si asigura posesorilor acestora un venit fix, de dobnzi anuale; sunt cazuri cnd sunt atribuite doar cstiguri sau att cstiguri ct si dobnzi).

titlurile de renta (pentru mprumuturile fr termen, iar posesorii acestor inscrisuri au dreptul sa primeasca de la stat anumite sume de bani, precizate anticipat, care se platesc periodic, pe toata durata vietii acestora).

In functie de caracteristicile lor juridice, titlurile de credit public pot fi: - nominale (se emit cnd imprumutul public se adreseaza unui numar redus de subscriitori, iar plata veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente se efectueaza doar catre titulari sau reprezentanti ai acestora); - la purttor (se emit cnd imprumutul public se adreseaza unui numar mare de subscriitori, iar plata veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente se efectueaza oricarui detinator al acestor inscrisuri si in orice localitate unde functioneaza ghiseele sale de specialitate). De asemenea, trebuie retinut faptul ca, sumele exigibile, de la autoritatile publice emitente ale imprumuturilor pe termene scurte formeaza datoria publica flotanta, iar cele exigibile pe termene medii si lungi (inclusiv cele fara termen) reprezinta datoria publica consolidata. 5. Cuantumul (marimea) imprumutului public apare sub forma cuantumului aprobat de organul legislativ sau executiv,i sub forma cuantumului realizat dupa incheierea operatiunilor de plasare. Cuantumul aprobat se prezinta in urmatoarele forme: - cuantum limitat, ca valoare nominala a unei sume ce urmeaza a fi imprumutata si in ce priveste perioada de timp in care se pot efectua subscrierile; - cuantum nelimitat, cnd statele solicita imprumuturi deschise (ca suma si/sau ca durata a subscrierii). Cuantumul realizat este : n funcie de condiiile stabilite de autoritile emitente cu privire la dobnzi, ctiguri i anuitate i evideniaz ncrederea/nencrederea potenialilor creditori (subscriitori) n autoritile emitente. Cuantumul imprumutului public se determin cu relaia: Cip = VT Nr.Te(pl) (1) 54

unde: Cip cuantumul imprumutului public VT valoarea unui titlu Nr.Te(pl) numarul titlurilor emise sau plasate efcetiv 6. Cursul de emisiune al imprumutului public (Cei) reprezinta pretul, stabilit de emitent, pentru 100 de unitati monetare din valoarea nominala a acestuia. Totusi, acest curs se stabileste de emitent si in functie de raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut, de nivelul dobnzii si al altor avantaje promise de acesta potentialilor emitenti. In acest context, in practica se utilizeaza: curs al pari", cnd Cei = 100 u.m.; curs sub pari", cnd Cei < 100 u.m.; curs supra pari", cnd Cei > 100 u.m. De regula, datorita concurentei care se manifesta pe piata capitalului si a inexistentei unor solutii alternative, cursul de emisiune al imprumuturilor publice este sub pari", subscriitorii beneficiind de o prima de emisiune, data de diferena dintre valoarea nominala a titlului i suma pltit la subscriere. Cnd statul emitent are o reputatie buna pe piata capitalului, cursul de emisiune al titlurilor de stat este al pari" i n mod excepional supra pari". 7. Valoarea titlului creditului public: - valoarea nominal - reprezint suma inscris pe titlul de credit public i exprim mrimea datoriei pe care statul o are de pltit deintorului titlului; - valoarea real - reprezint suma efectiv cu care se vinde sau se cumpr un titlu de credit public i se manifest nu doar cu ocazia emiterii si angajarii creditului respectiv, ci si in cursul perioadei de valabilitate a imprumutului angajat, in functie de cursul la care se opteaza la bursa inscrisurile publice negociabile. 8. Veniturile si alte avantaje ce revin subscriitorilor la imprumuturile publice sunt plati efective pe care statul le efectueaza catre creditorii sai, ca pret" al dreptului de folosinta temporara a sumelor banesti imprumutate, sub forma de: dobnzi, cstiguri, dobnzi si cstiguri, rente, prime de rambursare, precum si anumite avantaje sau facilitati, care nu presupun fluxuri monetare directe. a) Dobnda reprezinta suma de bani pe care statul o plateste creditorilor sai pentru imprumuturile angajate de la acestia. Nivelul (marimea) dobnzii anuale (Da) se stabileste pe baza ratei dobnzii (d), care se fixeaza anticipat, prin prospectul de emisiune a imprumutului public si se foloseste relatia: Da = VT d (2) unde: VT valoarea titlului de credit public Rata dobnzii la imprumuturile publice se fixeaza la un nivel apropiat de cel al ratei medii a dobnzii la creditul bancar. 55

Rata medie a dobnzii practicate la imprumuturile publice difera de la o tara la alta, iar nivelul acestora se modifica de la o perioada la alta, inregistrndu-se o tendinta de crestere a lor. De asemenea, in rile i n perioadele n care procesele inflaioniste sunt mai accentuate, nivelul ratei medii a dobnzilor la mprumuturile publice este mai ridicat dect atunci cnd monedele naionale prezentau o stabilitate mai mare. In final, este de menionat ca rata medie a dobnzii la creditele publice crete pe masur ce termenele pe care se angajeaz sunt mai ndelungate. Dobnda cuvenit subscriitorilor se acord pe baza detaarii periodice (anual sau de doua ori pe an) a cupoanelor ce sunt anexate fiecarui titlu de credit public cu dobnda. In functie de cursul de emisiune al imprumutului public, se dimensioneaza rata nominala a dobnzii (dn) si rata reala a dobnzii (dr), folosindu-se urmatoarele relatii:

(3) si

(4) unde: Vn valoarea nominala a titlului de credit public Vr valoarea reala a titlului de credit public In functie de raportul dintre valoarea reala (incasata de stat cu ocazia subscrierii) si valoarea nominala (incasata pe titlu de credit public), pot sa apara urmatoarele situatii: daca Vr < Vn, atunci dr > dn; daca Vr = Vn, atunci dr = dn; daca Vr >Vn, atunci dr < dn. b) Cstigurile sunt veniturile incasate de subscriitorii care sunt detinatori ai titlurilor de credit public cstigatoare cu ocazia tragerilor periodice la sorti. Suma totala a cstigurilor se stabileste, in acest caz, la nivelul dobnzilor care se atribuie in varianta titlurilor publice cu dobnda, dar suma se imparte doar posesorilor de titluri de credit public iesite cstigatoare. Aceste titluri de credit public se emit de catre stat in scopul cresterii atractivitatii unor imprumuturi si se adreseaza acelor subscriitori carora li se pare mai tentanta perspectiva obtinerii unui cstig mare, in comparatie cu realizarea certa a unui venit de cteva procente pe an, sub forma de dobnda. In concluzie, rezulta ca, in cazul titlurilor de credit cu cstiguri, sunt subscriitori care risca si devin mari cstigatori, in timp ce pierd dobnda pe care ar fi incasat-o in cazul titlurilor de credit cu dobnda. In cazul imprumuturilor publice cu dobnda si cstiguri subscriitorii accepta o rata a dobnzii mai scazuta, in conditiile in care diferenta de venit astfel rezultata este compensata sau chiar remunerata" prin 56

cstigurile atribuite sub forma primelor de emisiune si a primelor de rambursare. c) Rentele sunt sumele de bani pe care statul se obliga sa le plateasca persoanelor fizice care subscriu la imprumuturile publice fara un termen expres de rambursare. Aceste sume de bani, denumite si rente viagere, se platesc regulat, in cuantumuri fixe stabilite anticipat, pna la sfrsitul vietii subscriitorilor, dupa care, obligatia statului se stinge. e) Primele de asigurare sunt venituri promise subscriitorilor la imprumuturile publice sau care revin efectiv acestora datorita diferentei, favorabile lor, dintre cursul de emisiune si cursul de rambursare ale obligatiunilor. f) Avantajele sau facilitatile non-substantiale (care nu presupun fluxuri monetare directe) se refera la: - scutirea de impozite a veniturilor incasate pentru imprumuturile subscrise sau pentru titlurile de credit public negociabil procurate in tranzactiile bursiere; - acceptarea, de catre autoritatile fiscale, a unora dintre titlurile de credit public, la valoarea lor nominala, pentru stingerea unor obligatii fata de stat a subscriitorilor; - acordarea privilegiului juridic pentru unele inscrisuri ale imprumuturilor publice de a nu fi expuse executarii silite, in cazul declararii starii de faliment pentru detinatorii acestora; - garantarea juridica a unor imprumuturi publice impotriva deprecierii monetare, prin exprimarea lor intr-o valuta mai stabila sau prin indexarea lor s.a.

II. Datoria public - aspecte generale, caracteristici:


Datoria publica reprezint valoarea totala a angajamentelor statului, incluznd i cheltuielile generate de acestea.

57

Forme de manifestare:

Datoria public total reprezint totalitatea obligaiilor pecuniare ale statului (guvern, institutii publice, financiare, unitati administrativ-teritoriale) la un moment dat, rezultate din mprumuturi interne i externe (in lei si in valuta) contractate pe termen scurt, mediu si lung, precum si obligatiile statului ctre trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar n scopul acoperirii deficitului bugetar. - Imprumuturile pot fi contractate de stat, prin Ministerul Finantelor, in nume propriu sau garantate de acesta. - Datoria publica se exprima in moneda nationala sau in valuta, in functie de locul unde se contracteaza si de conditiile imprumutului. - In scopul evaluarii datoriei publice a Romniei, obligatiile exprimate in alta moneda dect cea nationala se calculeaza in moneda nationala, utilizndu-se cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romniei. - De asemenea, datoria publica totala a unei tari se poate exprima in valori absolute (pentru a cunoaste sarcina la care este supusa economia tarii respective fata de creditori), in valori relative, ca procent din P.I.B. (pentru a permite comparatia in timp si intre tari) si ca marime medie pe locuitor (pentru a permite comparatii si analize in timp si spatiu). Datoria publica totala se calculeaza si se gestioneaza separat pe cele doua forme ale sale, respectiv datoria publica interna si datoria publica externa. 58

Datoria publica interna constituie o parte integranta a datoriei publice totale si evidentiaza imprumuturile de stat de pe piata financiara interna, de la persoane fizice si/sau juridice, in moneda nationala sau in valute straine, precum si imprumuturile angajate de terti, cu garantia statului, nerambursate la un moment dat.

Datoria publica externa constituie, de asemenea, o parte integrant a datoriei publice totale i se definete prin creditele externe contractate i angajate de catre stat, in nume propriu, sau de ctre autoritatile administratiei publice locale, precum si prin creditele externe contractate si angajate de catre alti subiecti autonomi, cu garantia expresa a statului. Gradul de exigibilitate a datoriei publice se exprima cu ajutorul datoriei flotante si a datoriei consolidate.

Datoria publica flotanta reprezinta datoria publica pe termen scurt si cuprinde imprumuturile contractate, pe perioade de pna la un an, in scopul acoperirii golurilor de casa generate de neconcordanta, in timp, a veniturilor cu cheltuielile bugetare.

Datoria publica consolidata cuprinde totalitatea datoriilor rezultate din imprumuturile de stat contractate pe termen mediu si lung, precum si a celor rezultate din prelungirea termenelor de rambursare a imprumuturilor pe termen scurt, pe perioade de timp mediu si lung.

Datoria publica la vedere - include att depozitele constituite la Trezoreria publica, de catre diversi subiecti autonomi, ct si alte sume banesti colectate de aceasta prin circuitul sau propriu. Distinctia dintre datoria publica flotanta si cea consolidata este importanta si pentru aprecierea efortului financiar pe care statul este nevoit sa-l faca, in mod curent, pentru rambursarea datoriei scadente si pentru plata dobnzilor aferente in cursul unui an. Astfel cu ct ponderea datoriei publice flotante in totalul datoriei publice este mai mare, cu att nevoia curenta de resurse financiare menite sa acopere serviciul datoriei publice* este mai presanta, si invers. De asemenea, in functie de termenele scadentelor sale, structura datoriei publice variaza de la o tara la alta si chiar de la o perioada la alta, datorita conditiilor financiar-monetare in care se formeaza. Astfel, tarile in care procesele inflationiste sunt de amploare si de lunga durata sunt nevoite sa apeleze mai mult la imprumuturile pe termen scurt si uneori, mediu, deoarece plasamentele pe termen lung nu sunt destul de atractive pentru detinatorii de capitaluri banesti disponibile pentru imprumut. Aceasta atractivitate scazuta, datorata eroziunii sistematice a puterii de cumparare a monedei, obliga statele, in cauza, sa creasca nivelul ratei dobnzii si sa acorde alte avantaje subscriitorilor la imprumut. Datoria publica bruta - Valoarea totala a imprumuturilor contractate, la un moment dat, de catre autoritatile publice;

Datoria publica net din datoria public brut se scade valoarea imprumuturilor angajate de la institutiile de stat (Trezoreria publica, Banca Centrala, s.a.). 59

Plafonul de indatorare publica - cuprinde totalitatea imprumuturilor pe care statul le poate contracta si garanta in decursul unui an calendaristic; se stabilete anual prin lege. Este format din: 1. plafonul de indatorare publica interna, care se stabileste in functie de deficitul bugetar anual aprobat si de prevederile unor legi speciale; 2. plafonul de indatorare publica externa, care se stabileste ca suma maxima a imprumuturilor externe pe care statul le poate contracta si garanta in decursul unui an calendaristic.

Tabelul 8.2 Datoria publica neta in % din PIB pentru tarile OECD Tara Germania Franta Belgia Spania Italia Olanda Marea Britanie Suedia Canada S.U.A. Japonia Media OECD 1970 -8,2 -0,8 55,1 33,2 29,4 52,0 -22,2 11,6 30,0 -7,8 13,1 1980 11,8 -3,3 69,6 6,1 52m7 24,5 36,2 -13,9 13,3 22,7 16,4 19,8 1990 22,1 16,5 119,6 31,7 84,3 36,9 18,8 -8,1 44,0 41,0 10,8 31,0 1994 46,1 31,5 128,3 47,4 108,6 42,7 35,4 23,5 64,4 51,8 7,8 44,5

In cazul Romniei, datoria publica a evoluat asa cum se prezinta in tabelele 3 si 4. Tabelul 8.3 Evolutia datoriei publice interne a Romniei 1993 Datoria publica interna (in mld. lei) % din P.I.B. Sursa: CNS 60 481 2,4 1995 6.099,6 8,5 1997 14.977,4 6,0

Tabelul 8.4 Evolutia datoriei publice externe a Romniei 1985 In cifre absolute (mld. USD) % din P.I.B. Sursa: CNS si BNR 6.830 11,5 1989 174 0,3 1991 1.143 4,0 1995 5.482,1 15,5 1997 8.391 24,1

Datoria publica interna


La nivel national, att angajarea imprumuturilor publice de pe piata financiara interna, ct si garantiile acordate de stat unor terti pentru a contracta imprumuturi se realizeaza de catre Guvern, in limita sumei aprobate de Parlament, prin intermediul Ministerului Finantelor sau al altor institutii financiare specializate, care dobndesc calitatea de agent al statului. Datoria publica interna constituie o obligatie irevocabila si neconditionata a statului de a rambursa imprumuturile contractate in lei, de a plati dobnzile, cstigurile si alte costuri aferente. Pentru plata dobnzilor aferente datoriei publice interne se acorda o autorizare bugetara permanenta, respectiv o aprobare nelimitata de rambursare a imprumuturilor si de plata a dobnzilor si cstigurilor aferente, care nu necesita aprobari suplimentare prin legea anuala a bugetului de stat. Datoria publica interna este determinata de: - imprumuturile pe termen scurt, contractate de stat, la Banca Nationala a Romniei, pentru echilibrarea bugetului de stat si care se ramburseaza in cursul anului; - emisiunea de bonuri de tezaur in scopul echilibrarii bugetului de stat, rambursabile din resurse bugetare pna la finele anului; - plasarea de inscrisuri, prin subscriptie publica, pe termen mediu si lung, in scopul procurarii resurselor banesti necesare pentru acoperirea deficitului bugetar anual; - garantiile ce se acorda de stat pentru credite bancare interne primite de anumite unitati economice si administrativ-teritoriale in scopul satisfacerii unor nevoi de dezvoltare economica; - folosirea pe termen scurt a disponibilitatilor din conturile Trezoreriei publice. In cazul Romniei, in baza aprobarilor date de Guvern, Ministerul Finantelor este autorizat sa garanteze, in numele si in contul statului, credite bancare interne, pe termen scurt, mediu si lung, contractate de unitati economice la banci comerciale pentru urmatoarele destinatii: realizarea programelor de restructurare aprobate de organele si autoritatile legal constituite; constituirea stocurilor la principalele produse strategice, necesare economiei nationale, stabilite de catre Guvern; finantarea efectuarii unor lucrari agricole; 61

finantarea realizarii productiei cu ciclu lung de fabricatie destinata exportului; realizarea unor obiective de investitii de interes national.

Emiterea de catre Ministerul Finantelor a garantiilor necesare unitatilor economice, pentru contractarea creditelor interne, este conditionata de acceptarea de catre minister a clauzelor cuprinse in contractele de credit. Constituirea resurselor financiare necesare rambursarii ratelor scadente si platii dobnzilor aferente reprezinta sarcina unitatilor economice beneficiare a creditelor garantate de stat. Pentru determinarea gradului de risc se efectueaza o analiza economico-financiara a documentatiei prezentate de persoana juridica ce solicita o garantie de stat si se prezinta Ministerului Finantelor, care determina, in procente, gradul de risc. Daca acesta nu depaseste 10% din valoarea imprumutului gradul de risc se accepta. Apoi, in functie de gradul de risc determinat, Ministerul Finantelor calculeaza cuantumul comisionului de risc ce trebuie virat in contul fondului de risc, de catre beneficiarul imprumutului garantat. Comisionul de risc se determina prin aplicarea cotei procentuale (a gradului de risc) la valoarea imprumutului garantat si se vireaza in cuantumul si la termenele stipulate in conventia incheiata cu Ministerul Finantelor. In scopul acoperirii riscurilor care pot sa apara, se constituie Fondul de risc pentru garantii interne" si se gestioneaza de catre Ministerul Finantelor, in regim extrabugetar, prin Contul General al Trezoreriei Statului. Alimentarea acestui fond se realizeaza cu: sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii creditelor bancare angajate; dobnzile bonificate la disponibilitatile fondului si pastrate la Trezoreria publica sau la banci, sub forma depozitelor bancare sau ca disponibilitati la vedere; penalizarile aplicate pentru neplata la termen a comisioanelor negociate si stabilite cu beneficiarii creditelor bancare garantate; sumele prevazute in bugetul de stat cu aceasta destinatie, care se stabilesc si se aproba anual in functie de gradul minim de expunere la risc si de cuantumul celorlalte resurse care alimenteaza fondul. Angajamentele de datorie publica, in lei sau in valuta, se inregistreaza in Registrul datoriei publice interne, instituit legal la Ministerul Finantelor. Gestionarea datoriei publice interne se asigura de catre Ministerul Finantelor si consta in: contractarea imprumuturilor de stat; organizarea si tinerea evidentei, prin conturi specifice, a datoriei publice interne; rambursarea datoriei publice; calculul si plata dobnzilor, comisioanelor si spezelor datorate; 62

efectuarea altor operatiuni specifice.

In practica romneasca actuala, indatorarea publica interna se caracterizeaza printr-o dinamica relativ sustinuta, in conditiile utilizarii unor diverse modalitati de indatorare, cum ar fi: emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu dobnda adresabile persoanelor juridice; emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu discont adresabile persoanelor juridice rezidente in Romnia; emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu dobnda pentru populatie s.a. prin imprumuturi interne, contractate de autoritatile publice locale de la banci comerciale sau de la alte institutii de credit; pe baza titlurilor de valoare emise de catre autoritatile publice locale si subscrise de catre diverse persoane fizice sau/si juridice. In cazul unitatilor administrativ-teritoriale, Consiliile locale si judetene sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti pot aproba contractarea de imprumuturi interne si externe, pe termen mediu si lung, pentru realizarea de investitii publice de interes local, precum si pentru refinantarea datoriei publice locale. Imprumuturile interne locale pot fi contractate fara garantia Guvernului, cu conditia informarii prealabile a Ministerului Finantelor, insa cele externe locale necesita aprobarea comisiei de autorizare a acestor imprumuturi formata din reprezentanti ai Guvernului, Bancii Nationale a Romniei si ai autoritatilor publice locale. Datoria publica locala interna reprezinta o obligatie generala ce presupune rambursarea ei la scadentele convenite si plata dobnzilor si a comisioanelor stabilite prin acordurile incheiate. In acest context, ratele scadente aferente imprumuturilor contractate, dobnzile si comisioanele datorate se inscriu in bugetul local. Prin urmare, Guvernului nu-i revine nici o obligatie de plata in legatura cu datoria publica locala scadenta. De asemenea, imprumuturile contractate de unitatile administrativ-teritoriale pot fi garantate de catre autoritatea administratiei publice locale prin oricare din veniturile proprii, exceptndu-se cele provenite din transferurile cu destinatie speciala de la bugetul de stat. In scopul cunoasterii marimii, structurii si evolutiei datoriei la nivelul fiecarei autoritati publice locale, se instituie Registrul de evidenta a datoriei publice locale, in care se consemneaza: sumele aferente fiecarui imprumut contractat; modalitatile de rambursare si scadentele convenite; veniturile cu care se garanteaza rambursarea; dobnzile si comisioanele datorate; 63 La nivelul comunitatilor locale, datoria publica interna se formeaza:

alte informatii semnificative pentru fiecare imprumut.

Potrivit legislatiei romnesti in vigoare, capacitatea de indatorare la nivel local este plafonata la maximum 20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale. In scopul determinarii acestei limite, pentru imprumuturile contractate cu o rata a dobnzii variabila se ia in considerare rata dobnzii in vigoare la data efectuarii calculului, iar daca imprumuturile sunt contractate in valuta, se ia in considerare cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romniei, de asemenea, la data efectuarii calculului. Autoritatile publice locale pot contracta imprumuturi si pe termen scurt, daca pe parcursul executiei bugetare apar goluri de casa temporare, datorate decalajului dintre veniturile incasate si cheltuielile exigibile mai mari ale bugetului local. In prima instanta, aceste goluri de casa se acopera din fondul de rulment*, iar dupa epuizarea acestuia se apeleaza la imprumuturile fara dobnda ce pot fi acordate din disponibilitatile Contului General al Trezoreriei Statului. Cea mai mare parte a datoriei publice interne provine de la imprumuturile contractate pentru finantarea si refinantarea deficitelor bugetare inregistrate incepnd cu anul 1992. Cealalta partea a datoriei publice interne provine de la imprumuturile contractate de stat cu destinatie speciala, cum ar fi: acoperirea pierderilor din activitate inregistrate de intreprinderile de stat in perioada 1989-1990; acoperirea creditelor neperformante preluate de la bancile de stat, inclusiv a creditelor aferente investitiilor sistate de catre Guvern; acoperirea pierderilor din calamitati, reflectate in credite bancare nerambursabile; regularizarea unor credite si dobnzi, considerate ca nerecuperabile, la Banca Agricola si Bancorex; continuarea participarii Romniei la constituirea Combinatului minier de la Krivoi-Rog din Ucraina; alte destinatii aprobate prin legi speciale. Indicatori de apreciere, dintre care mentionam: 1. gradul de indatorare a statului (se determina ca raport procentual intre cuantumul datoriei publice si produsul intern brut, iar cu ct acest indicator are o valoare mai mare, cu att tara este mai indatorata); 2. datoria publica interna angajata (ca totalitate a obligatiilor asumate de stat fata de creditorii interni si nerambursate in momentul realizarii analizei); 3. datoria publica angajata pe locuitor (ca raport intre marimea absoluta a acesteia si numarul locuitorilor unei tari); 4. serviciul datoriei publice interne, in marime absoluta; 5. ponderea serviciului datoriei publice interne in produsul intern brut sau in totalul cheltuielilor bugetare; 64

Datoria publica externa


Imprumuturile externe reprezinta o forma a exportului de capital si au inregistrat o dezvoltare foarte mare in secolul al XX-lea datorita existentei, pe piata tarilor dezvoltate, a unui surplus relativ de capital, care isi cauta plasament peste granita in conditii mai avantajoase dect in interior. Imprumuturile sau creditele externe se grupeaza dupa anumite criterii, astfel: 1. in functie de destinatie, deosebim: credite pe marfuri (sunt mai frecvente si se acorda pentru cumparari de marfuri de la creditor sau din tara acestuia); credite financiare (se folosesc mai rar si se acorda de organisme financiare internationale in valuta convertibila; acestea se utilizeaza de catre debitor, potrivit nevoilor sale, fie pe piata creditorului, fie pe o terta piata, in special in scopuri productive cum ar fi: construirea de intreprinderi extractive, centrale electrice, fabrici producatoare de bunuri de consum, drumuri si poduri, cai ferate si alte lucrari de infrastructura etc.); 2. in functie de durata pentru care se acorda, distingem: credite acordate pe termene scurte (1-2 ani); credite acordate pe termene medii (3-5 ani); credite acordate pe termene lungi (peste 5 ani).

Beneficiarul unui credit extern este interesat ca termenul de rambursare sa fie suficient de indepartat pentru a-si procura resursele necesare restituirii acestuia si achitarii dobnzilor, comisioanelor si a altor cheltuieli aferente. Daca imprumutul extern are o destinatie productiva, atunci termenul de rambursare trebuie stabilit in functie de momentul punerii in functiune a obiectivului respectiv si de valoarea adaugata ce se poate obtine de pe urma acestuia. De aceea, in cadrul termenului final de rambursare se stabilesc trei perioade distincte, si anume: perioada de utilizare a creditului; perioada de gratie a creditului (in cursul careia nu se efectueaza plati pentru rambursarea acestuia); perioada de rambursare propriu-zisa a creditului. destinatia acestora; rentabilitatea obiectivului pentru care se contracteaza imprumutul; practica internationala; legislatia existenta in tara creditorului si, respectiv, in tara beneficiarului creditului; prevederile unor conventii internationale in materie s.a. 65 In concluzie, termenele creditelor se stabilesc in functie de:

3. in functie de modalitatea de rambursare, deosebim:

credite externe rambursate in cote egale; credite externe rambursate in cote inegale (care cresc progresiv); credite externe rambursate intr-o singura transa (la scadenta). credite externe acordate pe baza unei garantii materiale (cum ar fi: marfuri, documente de dispozitie asupra marfurilor, actiuni si obligatiuni, depozite ale unor firme, ale unor institutii guvernamentale, venituri ale statului, rezervele de aur si devize ale statului etc.);

4. din punct de vedere al garantiei solicitate, intlnim:

credite externe acordate pe baza unei garantii morale. intreprinderi furnizoare (credite comerciale sau de firma); banci si alte institutii de credit (credite bancare); guverne (credite guvernamentale); organisme financiare internationale (credite financiare); rentieri si alte persoane fizice (imprumuturi de stat).

5. din punctul de vedere al creditorului, creditele externe pot fi acordate de catre:

Intreprinderile furnizoare si institutiile financiar-bancare acorda credite pe baze bilaterale, guvernele acorda asistenta publica bilaterala, iar organismele financiare internationale acorda asistenta publica pe baze multilaterale. Asistenta publica bilaterala prezinta urmatoarele caracteristici: se acorda de catre: o guvernele tarilor dezvoltate, membre ale Comitetului de Asistenta pentru Dezvoltare pentru Tarile membre ale O.C.D.E.; o guvernele unor tari exportatoare de petrol, membre ale O.C.D.E. etc. imbraca urmatoarele forme: o ajutoare in natura sau in bani; o asistenta tehnica si militara; o imprumuturi in conditii privilegiate. Asistenta publica multilaterala se acorda de organisme financiare internationale, cum ar fi: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.), denumita si Banca Mondiala; organismele financiare regionale: Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Interamericana de Dezvoltare, Banca Africana de Dezvoltare, Banca Asiatica de Dezvoltare, Banca de Dezvoltare a Caraibelor; organisme financiare ale Comunitatii Economice Europene: Fondul European de Dezvoltare, Banca Europeana de Investitii. 6. din punctul de vedere al beneficiarului de credite externe, in calitate de imprumutat pot sa apara: 66

intreprinderi private si publice; banci si alte institutii financiare; guverne, unitati administrativ-teritoriale; alte institutii de drept public.

Uneori, in cazul imprumuturilor acordate pe baze bilaterale de catre tarile dezvoltate, aprobarea acestora este insotita de: conditii economice, cum ar fi: o utilizarea sumelor acordate pentru finantarea unor programe economice numai pentru obiectivele agreate de tarile creditoare; o valorificarea resurselor naturale, de catre tarile in curs de dezvoltare, preponderent, sub forma de materii prime si semifabricate; o utilizarea creditelor externe pentru procurarea de echipamente si alte produse industriale din tarile creditoare s.a. conditii politice, cum ar fi: o sprijinirea politicii interne si externe a guvernului tarii creditoare, a initiativelor si actiunilor acestuia pe plan international, de catre guvernul tarii debitoare; o respectarea drepturilor omului; o restaurarea si consolidarea democratiei s.a. conditii militare, cum ar fi: o aderarea tarii beneficiare la anumite aliante militare; o crearea de baze militare straine pe teritoriul tarii beneficiare; o participarea la anumite actiuni militare; o achizitionarea de tehnica de lupta si armament din tara creditoare s.a. Ca parte a datoriei publice, datoria publica externa se manifesta in anumite forme in toate tarile lumii, dar ponderea sa in totalul datoriei publice difera de la o tara la alta si de la un grup de tari la altul, altfel: in tarile dezvoltate din punct de vedere economic, ponderea datoriei publice externe in totalul datoriei publice este relativ scazuta; in tarile in curs de dezvoltare, ponderea datoriei publice externe in totalul datoriei publice este relativ ridicata, deoarece, de regula, acestea sunt nevoite sa apeleze pe o scara mai larga la resurse externe. Optiunea tarilor lumii pentru imprumuturile interne si externe este dependenta de: marimea pietei interne a capitalului de imprumut; volumul comertului exterior; raportul dintre exportul si importul care compun comertul exterior. 67

Spre deosebire de datoria publica interna, datoria publica externa este mai impovaratoare din urmatoarele motive principale: imprumuturile externe trebuie rambursate, in timp ce imprumuturile interne pot fi transformate in imprumuturi perpetue, sau rambursarea lor poate fi amnata printr-o conversie intr-un imprumut pe termen lung; obligatiile privind dobnzile si alte cheltuieli aferente imprumuturilor externe se stabilesc de catre creditori, guvernul tarii beneficiare neavnd control asupra acestora; deprecierea valutei debitorului pe pietele monetare interne creste povara platilor de dobnzi si a capitalului rambursat; platile trebuie efectuate la termenele stabilite de catre creditori si nu la cele convenabile tarii debitoare; neplata/nerestituirea la termene stabilite a dobnzilor, comisioanelor sau a capitalului imprumutat atrage penalitati si creeaza dificultati pentru obtinerea unor credite in viitor; balanta de plati este influentata negativ daca sumele obtinute, prin imprumuturi externe, nu sunt utilizate pentru cresterea exporturilor, sau pentru reducerea importurilor tarii debitoare; pierderea de suveranitate reprezinta, uneori, un pret indirect al recurgerii la imprumuturi externe (este cazul imprumuturilor obtinute de la unele institutii financiare internationale si care pot cere guvernului tarii beneficiare sa promoveze anumite politici economice). Potrivit legislatiei romnesti in vigoare, la propunerea Guvernului, Parlamentul aproba plafonul de credite externe in limita gradului de indatorare externa, in care se incadreaza necesarul de imprumuturi externe pe baza strategiei privind datoria publica externa. Garantarea de catre stat, prin Ministerul Finantelor, a unor credite externe pentru investitii contractate de societati comerciale, regii autonome si institutii publice, se efectueaza pe baza analizelor de proiect ale Bancii de Export-Import a Romniei (EXIMBANK S.A.). Analizele de proiect, care au la baza documentatiile intocmite de catre solicitantii creditelor externe, se inainteaza Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, care poate sa aprobe sau nu continuarea procedurii de contractare a creditelor externe. Solicitantii creditelor externe garantate de stat sunt obligati sa prezinte Ministerului Finantelor urmatoarele documente: aprobarea Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, daca aceasta aprobare este ceruta de lege; proiectul acordului de imprumut; proiectul scrisorii de garantie; contractul comercial de imprumut;

68

fundamentarea resurselor mobilizabile necesare rambursarii imprumutului, platii avansului, dobnzilor si a comisioanelor aferente; alte documente solicitate de catre banca straina creditoare.

Pe baza analizei acestor documente, Ministerul Finantelor intocmeste o nota-mandat cu privire la conditiile de negociere a acordului de imprumut, prin care se fixeaza si eventualele limite de negociere pe care acest minister le accepta in favoarea diversilor solicitanti de credite externe. In calitate de garant al creditelor externe, Ministerul Finantelor, in numele statului, evalueaza riscurile monetare, valutare si financiare asociate imprumutului analizat, oportunitatea si conditiile de acordare a garantiei, astfel inct credibilitatea financiara a statului romn, pe plan international, sa nu fie afectata. Daca aceste conditii sunt intrunite, Ministerul Finantelor emite scrisoarea de garantie si, pe baza mandatului primit de la Guvern, participa la negocierea acordurilor de imprumut. Totodata, concomitent cu emiterea scrisorii de garantie, intre Ministerul Finantelor (in calitate de garant) si beneficiarul creditului extern (in calitate de garantat) se incheie o conventie, prin care se stabilesc cotele procentuale de participare la Fondul de risc pentru garantii externe si imprumuturi subsidiare, precum si obligatiile si drepturile partilor contractante. Fondul de risc pentru garantii externe si imprumuturi subsidiare se constituie de catre Ministerul Finantelor, se administreaza in regim extrabugetar si se alimenteaza cu: sumele datorate de catre beneficiarii de credite externe, garantate de stat; dobnzile bonificate la disponibilitatile acestui fond de catre Trezoreria publica; penalitatile aplicate pentru neplata la termen a comisioanelor datorate.

Imprumuturile externe contractate de statul romn, in nume propriu, precum si cele garantate de stat se inscriu in Registrul datoriei publice externe, care este instituit legal la Ministerul Finantelor. Cnd situatia o impune, Guvernul analizeaz oportunitatea i condiiile de reealonare, refinanare i/sau conversiune a datoriei publice externe i prezint propunerile sale Parlamentului n vederea aprobrii. Revizuirea datoriei publice externe se efectueaza, adesea, atunci cnd tara debitoare, fie intmpina dificultati in respectarea termenelor scadente (datorita insuficientei resurselor valutare), fie nu are dificultati in onorarea serviciului datoriei publice externe,* dar doreste sa beneficieze de conjunctura favorabila a pietei de capital (prin rambursarea anticipata a unor imprumuturi). In practica internationala se utilizeaza urmatoarele metode de revizuire a datoriei publice: reamenajarea sau restructurarea (prin care se modifica scadentarul rambursarilor si rata dobnzii in scopul asigurarii conditiilor ca debitorul sa poata achita arieratele inregistrate); recapitalizarea sau consolidarea (prin recapitalizare se urmareste angajarea unui nou imprumut pentru restituirea celui restant, iar consolidarea inseamna a considera stinsa o datorie anterioara, ramasa neplatita, prin subscrierea unui imprumut nou pe o perioada mai indelungata); 69

anularea sau usurarea" datoriei publice (reprezinta metoda de ultima instanta a revizuirii datoriei, foarte greu acceptata de creditori si consta in scutirea totala sau partiala a tarii debitoare de serviciul aferent unor imprumuturi scadente).

Deseori, revizuirea datoriei publice, prin anularea sau usurarea" datoriei publice, se efectueaza din ratiuni politice, in scopul cresterii influentei creditorilor in tarile debitoare. Marimea si evolutia datoriei publice externe se afla in strnsa dependenta fata de balanta de plati externe, al carei proiect se elaboreaza de catre Ministerul Finantelor, in colaborare cu Banca Nationala a Romniei. Executia balantei de plati externe se urmareste de catre Banca Nationala a Romniei, care intocmeste si transmite, trimestrial, Ministerului Finantelor situatia drepturilor si angajamentelor externe ale statului. Semestrial, Ministerul Finantelor si Banca Nationala a Romniei prezinta Guvernului informari cu privire la modul de realizare a prevederilor inscrise in balanta de plati externe, precum si propuneri de solutii pentru acoperirea deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al acesteia. Documentele viznd executia balantei de plati externe pentru anul financiar incheiat se finalizeaza de catre Guvern si se inainteaza, spre aprobare, Parlamentului, pna la 30 iunie. Romnia, cu o datorie publica externa de circa 300 dolari SUA pe locuitor, de aproximativ 20% in raport cu produsul intern brut si de circa 80% fata de exporturi, la finele anului 1997, se numara printre tarile debitoare cu o dezvoltare medie putin indatorate fata de strainatate.

Aici? Bonurile de tezaur sunt titluri de imprumut, purtatoare de dobnda, la fel ca obligatiunile si impreuna fac parte din categoria efectelor publice protejate, prin Codul Penal, impotriva falsificarii sau contrafacerii. Fiecare bon de tezaur cuprinde denumirea, emitentul, precizarea sumei de bani stabilita ca unitate valorica a imprumutului, precum si alte informatii privind dobnda, termenul de rambursare, eventual numarul de serie si alte conditionari din ansamblul carora rezulta ca titlul respectiv dovedeste si reprezinta o creanta a detinatorului fata de stat. In Romnia, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finantele publice, Ministerul Finantelor poate fi autorizat anual, prin legea bugetului de stat, si cu aprobarea Guvernului, sa emita bonuri de tezaur, purtatoare de dobnda, si a caror scadenta nu trebuie sa depaseasca sfrsitul anului bugetar. Bonurile de tezaur se pun in circulatie prin Banca Nationala a Romniei, avnd la baza o conventie incheiata de aceasta cu Ministerul Finantelor. Totalul bonurilor de tezaur si a altor instrumente specifice, aflate in circulatie, nu trebuie sa depaseasca 8% din volumul total al cheltuielilor bugetului de stat aprobat. De asemenea, emiterea bonurilor de tezaur si a altor instrumente specifice se efectueaza numai in primele zece luni ale exercitiului bugetar, iar retragerea lor trebuie sa se faca fara a depasi anul financiar in care au fost emise.

70

CAPITOLUL 10 RESURSELE FINANCIARE PUBLICE


Elemente de analiz:
Resurse financiare; Structura resurselor financiare publice; Clasificarea resurselor financiare publice;

Resursele financiare - definiii, aspecte generale, clarificri terminologice:


Resursele financiare reprezint totalitatea mijloacelor bneti necesare realizrii obiectivelor economice i sociale ntr-un interval de timp determinat (Vcrel, 2001) Provenien: PIB i importuri. Destinaii: consum, formare brut a capitalului, exporturi. Resursele financiare naionale: resurse financiare publice + resursele intreprinderilor publice si private + resursele organizatiilor fara scop lucrativ + resursele populatiei. Resursele financiare publice: resursele administratiei centrale de stat + resursele locale + resursele asigurarilor sociale de stat + resursele institutiilor cu caracter autonom

Structura resurselor financiare publice - clasificri:


I. Din punct de vedere al coninutului economic: I.1. Prelevrile cu caracter obligatoriu: Taxe. Contribuii. Impozite.

I.2. Resurse de trezorerie (pentru acoperirea temporar a deficitelor curente ale bugetului de stat, bugetelor locale i bugetului de asigurri sociale, pentru acoperirea golurilor de cas i a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale) I.3. mprumuturi publice 71

I.4. Finanarea prin emisiune monetar fr acoperire (nerecomandabil pe termen mediu i lung . O cretere a inflaiei determin creterea resurselor fiscale (cresc ncasrile din impozitele pe venit i din impozitele indirecte, determinnd o diminuare relativ a obligaiilor de plat ale statului, indeosebi n ceea ce privete datoria public, n situaia n care rata dobnzii la mprumuturi este sub nivelul inflaiei. II. Din punct de vedere al ritmicitii ncasrii la buget distingem II.1. Resurse ordinare,curente: venituri fiscale, nefiscale, cotizaii, etc. II.2. Resurse extraordinare: mprumuturi de stat, transferuri, ajutoare, donaii, emisiunea bneasc fr acoperire, valorificarea unor bunuri ale statului. III. Conform structurii organizatorice a statelor 1.n statele de tip federal: resurse ale bugetului federal, ale statelor membre, locale. 2.n statele de tip unitar: resurse ale bugetului central, ale bugetelor locale. IV. n funcie de provenien: Interne Externe: mprumuturi de la organisme financiare internaionale, bnci strine sau guverne ale altor ri, transferuri externe nerambursabile, etc.

Evoluia resurselor publice comparaii internaionale (Vcrel,2003):


Cea mai mare parte a resurselor publice din rile cu economie de pia sunt rezultatul procesului de redistribuire al PIB. Veniturile curente ale rilor OECD, reprezint aprox.1/3 din PIB. Ponderea cea mai mare din resursele publice o dein veniturile fiscale (impozitul pe venitul persoanelor fizice i cel al persoanelor juridice), impozitele indirecte, taxe vamale, taxe de timbru i de nregistrare. Veniturile fiscale (% din PIB) se situeaz ntre 19% (Canada) i 43% (Olanda i Belgia) pentru rile dezvoltate i ntre 1% i 25% n rile n curs de dezvoltare. n Romania n 2000 27,5%. Veniturile nefiscale (de la ntreprinderile i instituiile publice) au un nivel redus aprox. 4%. Impozitele constituie principalul canal de procurare a veniturilor publice. Impozitele , taxele i contribuiile pentru A.S reprezint aprox.9/10 din veniturile curente n rile foarte dezvoltate. Veniturile curente cresc mai rapid dect PIB dar mai lent dect cheltuielile publice, de aici apelul la resursele extraordinare. 72

n Romania: ponderea veniturilor n bugetul general consolidat a evoluat de la 38% din PIB n 1990 la 31% n 2000, din care veniturile fiscale au reprezentat 35% din PIB n 1990 i 29% n 2000. Gradul de fiscalitate sub 30 %.

Din veniturile fiscale cea mai mare parte o reprezint veniturile indirecte (68%) cu TVA reprezentnd 41% din acestea, n timp ce veniturile directe au reprezentat 26%, n 2000, reprezentnd o inversare a accentului ctre impozitele indirecte (n 1994-impozite directe 51% i impozite indirecte 42% din veniturile bugetului de stat)

73

CAPITOLUL 11 IMPOZITE: GENERALITI


Elemente de analiz:
Elementele impozitului. Principiile impozitrii. Aezarea i perceperea impozitelor Clasificarea impozitelor.

Impozitele - definiie, aspecte generale:


Impozitele reprezint o form de prelevare a unei pri din veniturile sau averea persoanelor fizice i juridice la dispoziia statului n vederea acoperirii cheltuielilor publice. Prelevarea are urmtoarele caracteristici: 1. este obligatorie - plata impozitelor este o sarcin impus tuturor persoanelor fizice i juridice care posed o anumit surs de venit. Dreptul de a introduce impozite l are Parlamentul i organele de stat locale. 2. este cu titlu definitiv, nerambursabil 3. este fr contraprestaie direct din partea statului - n schimbul prelevrii, pltitorii nu pot solicita statului un contraservicu de valoare egal sau apropiat. Caracteristica esenial a evoluiei impozitelor dup cel de-al doilea rzboi mondial este creterea continu att n mrime absolut ct i n mrime relativ. Creterea s-a realizat prin: 1. creterea numrului de pltitori 2. prin extinderea bazei de impunere 3. majorarea cotelor de impunere.

Elementele impozitului:
1. SUBIECTUL IMPOZITULUI (CONTRIBUABILUL) - persoana fizic sau juridic obligat prin lege la plata acestuia. (Impozit pe salariu-muncitor, funcionar, profesor, la impozitul pe profit-firma respectiv, etc.). Chiar dac impozitul este vrsat la stat de ctre o alt persoan (cum ar fi patronul n cazul impozitului pe salariu) subiectul impozitului este tot salariatul respectiv. 2. SUPORTTORUL (DESTINATARUL) IMPOZITULUI- persoana care suport efectiv impozitul 74

3. OBIECTUL IMPUNERII - materia supus impunerii (ex.venitul, averea, profitul, salariulpentru impozitele directe i produsul vndut, serviciul prestat, bunul importat-pentru impozitele indirecte).Pentru exprimarea dimensiunii acestuia se folosesc anumite uniti de msur (numite uniti de impunere) - moneda pentru impozitul pe venit - metrul ptrat de suprafa util pentru impozitul pe cldiri - hectarul la impozitul funciar - bucata - litru - kg la taxele de consumaie. 4. SURSA IMPOZITULUI - din ce se pltete impozitul: venit (obiectul coincide cu sursa) sau avere (impozitul se pltete din venitul realizat de pe seama averii respective). 5. COTA IMPOZITULUI - reprezint impozitul aferent unei uniti de impunere (n sum fix sau cote procentuale proporionale, progresive sau regresive) 6. TERMENUL DE PLAT - data pn la care trebuie achitat. 7. ASIETA (MOD DE AEZARE) totalitatea msurilor permise de lege luate de organele fiscale pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea mrimii materiei impozabile, determinarea impozitului datorat statului.

Principiile impunerii:
1. Principii de echitate, dreptate, fiscal : Stabilirea minimului neimpozabil - n cazul impozitelor directe - legiferarea scutirii de impozit a unui venit minim. Sarcina fiscal - stabilit n funcie de puterea contributiv a fiecrui pltitor, cu luarea n considerare a mrimii venitului sau averii care face obiectul impunerii, ca i a situaiei personale a acestuia La o anumit putere contributiv, sarcina fiscal a unei categorii sociale s fie stabilit n comparaie cu sarcina fiscal a altei categorii sociale. Impunerea s fie general cuprinznd toate categoriile sociale, care realizeaz venituri sau care au o anumit avere. Cota de impunere- impunerea n sume fixe (capitaie) i n cote procentuale (proporionale aceeai cot indiferent de mrimea obiectului impozabil), (regresive impozitele indirecte ponderea impozitului indirect n venitul cumprtorului este invers proporional cu veniturile sale), (progresive cota crete pe msura creterii materiei impozabile, sub forma cotelor progresive simple aceai cot de impozit asupra intregii materii impozabile aparinnd contribuabilului i sub forma cotelor progresive compuse-se divide materia impozabil n mai multe trane, iar pentru fiecare tran este stabilit o alt cot de impozit 2. Principii de politic financiar Randament fiscal ridicat 75

a) Impozitul trebuie s aibe caracter universal-trebuie s fie pltit de toate persoanele care obin venituri din aceeai surs sau posed aceeai avere.Toat materia impozabil trebuie s fie supus impozitului b) Trebuie s nu existe posibiliti de sustragere de la impunere a unei pri din materia impozabil. c) Volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, calcularea i perceperea trebuie s fie ct mai redus posibil. Stabilitate - randamentul trebuie s fie constant o perioad lung de timp a ciclului economic Elasticitatea - trebuie ca acesta s fie permanent adaptabil necesitilor de venituri ale statului 3. Principii de politic economic: Procurarea de venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice Folosirea ca instrument de promovare a unor ramuri economice Reducerea, stimularea produciei sau a consumului unor mrfuri Extinderea exportului i restrngerea importului

4. Principii social-politice: partide, categorii sociale, produse cu consecine duntoare

Clasificarea impozitelor
A. In funcie de trsturile de fond i de form: 1. Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau/si juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere si se percep direct de la subiectul impozitului la anumite termene precis stabilite. De regula, in cazul acestor impozite, subiectul si suportatorul impozitului sunt una si aceeasi persoana. Pe baza criteriilor care stau la baza asezarii impozitelor directe, acestea se grupeaza in: a) impozite reale (obiective, pe produs), care:
o

se stabilesc in legatura cu detinerea unor obiecte materiale (cum sunt pamntul, cladirile, magazinele etc.), facndu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului; au cunoscut o larga aplicabilitate in perioada capitalismului premonopolist, dar ele se practica si in prezent in cazul cladirilor, terenurilor ocupate de cladiri, exploatarilor agricole; in aceasta categorie se includ:
o

impozitul funciar; 76

o o o

impozitul pe cladiri; impozitul pe activitati industriale, comerciale si profesii libere; impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc.

b) impozite personale (subiective), care:


o

se aseaza asupra veniturilor sau averii avndu-se in vedere si situatia personala a subiectului impozitului; in aceasta categorie se includ:
o o o o o

impozitele pe veniturile persoanelor fizice; impozitele pe veniturile societatilor de capital; impozitele pe averea propriu-zisa; impozitele pe circulatia averii; impozitele pe sporul de avere.

2. Impozitele indirecte se percep cu ocazia vnzarii unor bunuri si al prestarii unor servicii, fiind varsate la bugetul public de catre producatori, comercianti sau prestatori de servicii si suportate de catre consumatorii bunurilor si serviciilor impozabile. In cazul acestor impozite, prin lege, se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice dect suportatorului acestora. In functie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupeaza in:
o o o o

taxe de consumatie; venituri care provin de la monopolurile fiscale; taxe vamale; taxe de timbru si de inregistrare.

B. Obiectul asupra carora se aseaza: 1. 2. 3. Impozite pe venit; Impozite pe avere; Impozite pe consum (sau pe cheltuieli).

C. Scopul urmarit de stat prin introducerea lor:

77

1. Impozite financiare, instituite de stat in scopul realizarii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consumatie etc.). 2. Impozite de ordine, introduse de stat in scopul limitarii unei activitati anume sau in vederea realizarii unor obiective nefiscale cum sunt, de exemplu, introducerea unor accize ridicate asupra consumului de alcool si tutun sau utilizarea unor taxe vamale antidumping in scopul limitarii importului anumitor marfuri ce au pret de dumping. D. Frecventa cu care se realizeaz - percep la buget: 1. Impozite permanente (ordinare), care se percep cu regularitate (de regula, anual), fiind inscrise in cadrul fiecarui buget public. 2. Impozite incidentale (extraordinare), care se instituie in situatii exceptionale (cum ar fi, de pilda, in situatii de criza si razboi) si se percep o singura data, motiv pentru care ele nu sunt inscrise in bugetul public. E. Institutia care le administreaza: 1. in statele de tip federal 1. 2. 3. impozite federale; impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor sau impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau judetelor, ale

provinciilor membre ale federatiilor; municipiilor, oraselor si comunelor. 2. in statele de tip unitar: 1. 2. impozite ale administratiei centrale de stat; impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.

78

CAPITOLUL 11 IMPOZITELE DIRECTE


Elemente de analiz:
Caracteristicile impozitelor directe . Impozitele reale. Impozitele personale.

Caracterizare general
In decursul timpului, impozitele directe au evoluat o dat cu dezvoltarea economiei, ele stabilinduse pe diferite obiecte materiale, genuri de activiti, pe venituri sau pe averi. Sunt individualizate. Constituie cea mai veche forma de impunere. In primele decenii ale secolului al XX-lea, impozitele asezate pe obiecte, materiale si genuri de activitati (adica impozitele de tip real) au fost inlocuite treptat cu impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renta) sau pe avere (mobiliara sau imobiliara), adica cu impozite de tip personal. Incepnd cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, datorita cresterii continue a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel inct s-a recurs si la impunerea indirecta. Deoarece impozitele directe sunt nominative, reglementate in functie de marirea venitului sau a averii si au termene de plata stabilite si cunoscute in anticipatie, ele sunt preferabile fata de impozitele indirecte.

avantaje:
o

constituie venituri sigure pentru stat, cunoscute din timp si pe care se poate indeplinesc obiective de justitiei fiscala, deoarece sunt exonerate veniturile se calculeaza si se percep relativ usor.

baza la anumite intervale de timp;


o

necesare minimului de existenta;


o

dezavantaje:
o o

nu sunt agreabile platitorilor; se apreciaza ca nu sunt productive, deoarece conducerile statelor nu ar avea

interes sa devina nepopulare, prin creterea acestor impozite; 79

pot genera abuzuri n ce privete aezarea i ncasarea impozitelor.

Impozitele directe pot fi reale si personale.

Impozitele reale
Impozitele reale au fost larg utilizate n perioada capitalismului ascendent. In primele stadii de dezvoltare a capitalismului, cnd pamntul reprezenta principalul mijloc de productie, n anumite ri europene a fost introdus impozitul funciar (pe pamnt). Mrimea acestui impozit se stabilea pe baza unor criterii ca, de exemplu:
o o o o o

numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamntului; suprafata terenurilor cultivate; calitatea terenurilor cultivate; mrimea arenzii; preul pamntului etc.

Utilizarea acestor criterii, n stabilirea impozitului funciar, nu permitea stabilirea real i corect a capacitii de plat a proprietarului funciar, deoarece se aveau n vedere numai unii dintre factorii care influenau nivelul produciei agricole. De aceea, un pas important n stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar l-a reprezentat introducerea cadastrului. Cadastrul reprezinta att actiunea de descriere a bunurilor funciare din fiecare localitate, cu precizarea veniturilor pe care le produc, ct si registrele in care figureaza inscrisi contribuabilii cu bunurile lor, pe baza carora se stabileau impozitele directe. Cadastrul este, de fapt, starea civila a terenurilor si a fost folosit nu numai pentru impozitul funciar, ci si pentru alte impozite denumite cadastrale. In afara de pamnt, impozitul real s-a calculat si pentru cladiri in functie de destinatia lor (locuinte, magazine, birouri etc.). Stabilirea impozitului pe cladiri avea la baza, de asemenea, anumite criterii, cum sunt:
o o o o o

numarul si destinatia camerelor; suprafata construita; numarul usilor, ferestrelor si al cosurilor; suprafata curtii; marimea chiriei etc.

Utilizarea acestor criterii nu asigura o imagine clara asupra marimii obiectului impozabil, iar impunerea devenea inechitabila. Datorita dezvoltarii manufacturilor, a fabricilor, a comertului si a altor activitati libere, numarul 80

mestesugarilor , fabricantilor, comerciantilor si liber-profesionistilor a crescut. Pentru impunerea acestora, a fost instituit impozitul pe activitatile industriale, comerciale si profesiile libere, care avea la baza stabilirii lui, de asemenea, anumite criterii de ordin exterior, ca de exemplu:
o o

marimea localitatii in care se desfasurau aceste activitati; natura intreprinderii (atelier, fabrica, comert cu ridicata, comert cu marimea capitalului; numarul lucratorilor; capacitatea de productie; forta motrice folosita etc.

amanuntul etc.);
o o o o

Nici acest impozit nu era asezat in functie de capacitatea contributiva a platitorului si nu asigura echitate fiscala. Dezvoltarea industriei si comertului a generat extinderea relatiilor de credit, a activitatii bancare si a comertului cu hrtii de valoare. In aceste conditii a aparut o categorie de persoane care s-a ocupat cu plasarea propriilor capitaluri banesti in operatii speculative, iar pentru impunerea acestora s-a introdus impozitul pe capitaluri banesti. Acest impozit se stabilea fie pe baza sumei dobnzilor pe care debitorul le platea pentru capitalul luat cu imprumut, fie in functie de volumul dobnzilor pe care creditorul le incasa pentru capitalul acordat cu imprumut. Si acest impozit a avut un randament fiscal scazut, deoarece att debitorul ct si creditorul nu erau interesati sa informeze corect organele fiscale despre relatiile de credit existente intre ei, pentru a se sustrage de la obligatiile de plata. Unele impozite de tip real se practica si in prezent intr-o serie se tari in curs de dezvoltare (in special exploatatiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real).

Impozitele personale
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in primele decenii ale secolului al XX-lea, in diverse tari sa trecut de la impozitul de tip real la cel de tip personal. Spre deosebire de cele reale, impozitele personale privesc in mod direct persoana contribuabilului. Inlocuirea impunerii reale cu impunerea personala se datoreaza mai multor cauze, astfel:
o

in primul rnd, muncitorii din perioada capitalismului ascendent fiind lipsiti

de proprietati funciare, cladiri sau capitaluri mobiliare nu puteau fi supusi la plata impozitelor reale; in schimb ei suportau greul impozitelor indirecte;

81

in al doilea rnd, trecerea la impozitele personale a devenit o necesitate,

deoarece impozitele indirecte erau tot mai greu de suportat de cei cu venituri mici. Drept urmare, s-a recurs la o anumita diferentiere a sarcinii fiscale, in functie de marimea veniturilor sau a averii si de situatia personala a fiecarui platitor, ceea ce a marcat, de fapt, trecerea la sistemul impozitelor personale. Impozitele personale se intlnesc sub forma:
o o

impozitelor pe venit; impozitelor pe avere.

Impozitul pe venit
Forma de baza a impozitelor personale, impozitele pe venit, au fost introduse in perioada cnd s-a inregistrat o diferentiere suficienta a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Practic, introducerea acestor impozite a fost posibila cnd muncitorii si functionarii realizau venituri sub forma salariilor, cnd industriasii, comerciantii si bancherii realizau venituri sub forma profitului, iar proprietarii funciari sub forma rentei. In calitate de subiecte ale impozitului pe venit apar att persoanele fizice, ct si cele juridice care realizeaza venituri din diferite surse. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si persoanele nerezidente care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege. De la plata impozitului pe venit sunt scutiti, frecvent, suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozabil. Obiectul impozabil il reprezinta veniturile obtinute din industrie, agricultura, comert, banci, asigurari, profesii libere etc. de catre proprietari, intreprinzatori, mici mestesugari, muncitori, functionari, liberprofesionisti. Venitul impozabil reprezinta suma care ramne dupa ce se efectueaza anumite scazaminte din venitul brut, cum sunt:
o o

cheltuielile de productie; sumele prelevate la fondul de amortizare si la cel de rezerva; 82

o o o

primele de asigurare platite; dobnzile platite pentru creditele primite; cotizatiile la asigurarile de boala, de accidente si somaj, precum si la casele pierderile provocate de calamitati naturale etc.

de pensii;
o

De regula, impozitul pe venit este o impunere individuala, fiind asezat pe fiecare persoana care a realizat venituri. Exista si situatii cnd veniturile se obtin in comun de mai multe persoane si nu pot fi individualizate (cum ar fi de pilda impozitul agricol). In aceste situatii, impozitul de plata se stabileste fie cu luarea in considerare a unor factori sociali (starea civila a platitorului de impozit, vrsta, numarul persoanelor aflate in intretinerea sa etc.) fie fara sa se tina cont de acestia. In practica fiscala se intlnesc doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice, si anume: 1. sistemul impunerii separate care presupune fie o impunere diferentiata

pentru fiecare categorie de venit in functie de natura acestuia, fie instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa; 2. sistemul impunerii globale care presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta si supunerea venitului cumulat unui singur impozit. Impunerea globala a veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai des intlnita, ea utilizndu-se in tari ca: SUA, Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea Britanie, Ungaria, Romnia s.a. Pentru stabilirea impozitului pe veniturile persoanelor fizice se utilizeaza cote proportionale sau progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe de venit. Astfel, in SUA se utilizeaza doua cote de impozit, respectiv 15% pentru cei care realizeaza venituri intre 2.00130.000 dolari si 28% pentru cei cu venituri mai mari de 30.000 dolari. In Franta, cotele de impozit variaza intre 0% (aceasta cota se aplica contribuabililor singuri, cu un venit impozabil; anual de pna la 18.140 FF) si 56,8% pentru venituri ce depasesc 246.770 FF (in cazul contribuabililor singuri) si 493.540 FF pentru contribuabilii ce detin doua parti (exemplu sot si sotie), deci dublul venitului realizat de o singura persoana. In Germania, se practica impunerea pe baza unor cote progresive pe transe de venituri, al caror nivel variaza intre 0% (pentru veniturile de pna la 11.000 DM) si 53% (pentru un venit de peste 250.000 DM). In Japonia nivelul progresivitatii ajunge pna la 50%, iar in Australia pna la 60%. De regula, impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste anual, pe baza declaratiei de 83

impunere intocmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. De regula, incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobnzi, rente s.a. se realizeaza prin stopaj la sursa,iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili. In Romnia, veniturile persoanelor fizice se impoziteaza global pe baza Ordonantei Guvernului nr. 73/1999. Se supun impozitului pe venit urmatoarele categorii de venituri:
o o o o o

veniturile din salarii; veniturile din activitati independente; veniturile din cedarea folosintei bunurilor; veniturile din dividende si dobnzi; alte venituri.

Nu sunt impozabile si nu se impoziteaza urmatoarele:


o

ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie speciala, acordate din

bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice, precum si cele de aceeasi natura primite de la terte persoane, cu exceptia indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca, de maternitate si pentru concediul platit pentru ingrijirea copilului in vrsta de pna la 2 ani, care sunt venituri de natura salariala;
o

sumele incasate din asigurari de bunuri, de accidente, de risc profesional si din altele sumele primite drept despagubiri pentru pagubele suportate ca urmare a calamitatilor

similare, primite drept compensatie pentru paguba suportata;


o

naturale, precum si pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse ca urmare a unor actiuni militare, conform legii;
o

sumele fixe de ingrijire pentru pensionarii care au fost incadrati in gradul I de invaliditate, contravaloarea cupoanelor ce reprezinta bonuri de valoare care se acorda cu titlu gratuit contravaloarea echipamentelor tehnice, echipamentului individual de protectie si de lucru,

precum si pensiile de orice fel;


o

persoanelor fizice conform dispozitiilor legale in materie;


o

alimentatiei de protectie, medicamentelor si materiilor igienico-sanitare, ce se acorda potrivit legislatiei in vigoare;


o o

sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizari sau mecenat; alocatia individuala de hrana acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integrata de

angajator si hrana acordata potrivit dispozitiilor legale; 84

veniturile obtinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile si mobile corporale din patrimoniul personal, exclusiv cele obtinute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare si partilor sociale;
o

sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de transport, cazare,

indemnizatiei sau diurnelor acordate pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate (in tara si in strainatate), precum si cazul deplasarii (in cadrul localitatii), in interesul serviciului, inclusiv sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de mutare in interesul serviciului;
o

drepturile in bani si in natura primite de militarii in termen, militarii cu termen redus, bursele primite de persoanele care urmeaza orice forma de scolarizare sau perfectionare sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire sau donatie; veniturile din agricultura si silvicultura.

studentii si elevii militari ai institutiilor de invatamnt militare si civile;


o

profesionala in cadru institutionalizat;


o o

Impozitul anual se calculeaza prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil a unui barem anual de impunere, care se actualizeaza semestrial prin hotarrea Guvernului, in functie de indicele de inflatie realizat pe 6 luni, comunicat de Comisia Nationala pentru Statistica. Impozitul pe profitul persoanelor juridice Impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinata de organizarea acestora ca societati de persoane sau ca societati de capital. In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent ca in cazul impunerii veniturilor persoanelor fizice, deoarece este greu de realizat o demarcatie precisa intre averea fiecareia din persoanele asociate si patrimoniul societatii respective. In cazul societatilor de capital se poate efectua o demarcatie precisa intre averea personala a actionarilor si patrimoniul societatii, iar actionarii raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin. Deoarece profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza att actionarilor (sub forma de dividende) ct si la dispozitia societatii (pentru constituirea unor fonduri), putem vorbi de:
o o o

profitul societatii inainte de repartizare; profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende; profitul ramas la dispozitia societatii.

Aceasta repartizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor modalitati de impunere a veniturilor realizate de societatile de capital, si anume: 85

o prima modalitate consta in impunerea initiala a profitului total obtinut si apoi, separat,

profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende (acest sistem, considerat clasic, se practica in: SUA, Olanda, Belgia, Luxemburg, Elvetia, Suedia);
o

o a doua modalitate consta in aceea ca se impun numai dividendele, in timp ce partea de a treia modalitate presupune numai impunerea partii din profit care ramne la dispozitia a patra modalitate presupune impunerea separata mai inti a dividendelor repartizate

profit lasata la dispozitia societatii de capital este scutita de impozit;


o

societatii de capital, dividendele repartizate actionarilor nefiind impozitate;


o

actionarilor si apoi a partii din profit ramase la dispozitia societatii de capital. Pentru stabilirea venitului impozabil din venitul brut se scad:
o o o

cheltuielile de productie; dobnzile platite; prelevarile la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale permise de lege

etc. In ceea ce priveste impozitarea propriu-zisa a profitului net obtinut de societatile de capital, practica fiscala internationala permite evidentierea urmatoarelor situatii:
o

diferentierea cotelor de impunere in functie de proprietarul capitalului

social (intreprinderi de stat de interes national sau local, societati private, societati cu capital strain);
o

diferentierea cotelor de impunere in functie d enatura activitatilor din care

se obtine profitul (aceasta situatie se intlneste in Franta, Germania, Ucraina, Bulgaria si Romnia);
o

stabilirea nivelului cotelor de impunere in functie de cifra de afaceri a utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un venit al

societatilor comerciale (in Marea Britanie);


o

bugetului de stat (federal) sau al bugetelor locale (aceasta situatie se intlneste in Rusia, Norvegia, Portugalia, Finlanda etc.);
o

utilizarea unei singure cote de impunere (de exemplu in Polonia si Ungaria

40%, Australia si Belgia 39%, Danemarca 38%, Italia 36%, Spania si Olanda 35%, etc.). In Romnia, dupa decembrie 1989, sistemul de impozitare a persoanelor juridice care realizeaza profit a cunoscut o evolutie continua, in strnsa legatura cu schimbarile intervenite in derularea reformei 86

economice si sociale. In categoria platitorilor impozitului de profit, potrivit legislatiei in vigoare, se include urmatoarele persoane juridice si fizice (contribuabili):
o

persoanele juridice romne pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, att in

Romnia, ct si din strainatate; in aceasta categorie de contribuabili se cuprind:


o o

regiile autonome, indiferent de subordonare; societatile comerciale, indiferent de forma de proprietate si de forma juridica de societatile agricole; organizatiile cooperatiste; institutiile financiare si de credit; alte persoane juridice romne. persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romnia,

organizare, inclusiv cele cu participare de capital strain sau cu capital integral strain;
o o o o o

pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent, cum ar fi: companiile, organizatiile, fundatiile, trusturile sau alte entitati similare.
o

persoanele juridice si fizice straine, atunci cnd participa, in baza unui contract de persoanele juridice si fizice romne, partenere intr-un contract de asociere care nu da

asociere, la realizarea de activitati in scopul obtinerii de profit;


o

nastere unei persoane juridice, pentru profitul realizat, caz in care impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica;
o

institutiile publice, pentru veniturile extrabugetare obtinute din activitati economice in

conditiile legii.

De la plata impozitului pe profit sunt exceptate:


o

trezoreria statului, pentru operatiunile din fondurile publice derulate prin contul general al institutiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit legii finantelor publice; unitatile economice, fara personalitate juridica, ale organizatiilor de nevazatori, de invalizi persoanele juridice fara scop lucrativ (asociatiile, fundatiile, cultele religioase,

trezoreriei;
o o

si ale asociatiilor persoanelor cu handicap;


o

organizatiile sindicale, partidele politice s.a.), care obtin venituri din cotizatii, contributii banesti, donatii, sponsorizari, dobnzile si dividendele obtinute din plasarea disponibilitatilor rezultate din asemenea venituri si din alte venituri de aceeasi natura; 87

o o o

fundatiile testamentare; cooperativele care functioneaza ca unitati protejate, special organizate, potrivit legii; institutiile de invatamnt particular acreditate, precum si cele autorizate provizoriu, potrivit

legii, pentru veniturile realizate in activitatea de invatamnt, cu conditia utilizarii acestora pentru baza tehnico-materiala;
o

asociatiile de proprietari, constituite ca persoane juridice, pentru veniturile obtinute din

activitati economice, care sunt utilizate pentru imbunatatirea confortului si a eficientei cladirilor, pentru intretinerea si repararea proprietatii comune. Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea unei cote procentuale proportionale de 25%, cu unele exceptii prevazute de lege, astfel:
o

contribuabilii care obtin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte

si a cazinourilor platesc o cota aditionala de impozit de 25% asupra partii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor inregistrate din aceste activitati in totalul veniturilor realizate; cota aditionala de impozit de 25% o platesc, de asemenea, persoanele fizice si juridice pentru veniturile proprii, de aceeasi natura, realizate in baza contractelor de asociere in participatiune;
o

in cazul Bancii Nationale a Romniei, cota de impozit pe profit este de 80% si se aplica se impoziteaza cu o cota de 10% orice majorare a capitalului social efectuata prin

asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva;


o

incorporarea rezervelor precum si a profiturilor, cu exceptia rezervelor legale si a diferentelor favorabile din reevaluarea patrimoniului;
o

contribuabilii care au realizat venituri in valuta, din export, si incasarea acestora are loc

printr-un cont bancar din Romnia, platesc o cota de impozit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri in totalul veniturilor realizate de contribuabil. Profitul impozabil se determina ca diferenta intre veniturile contribuabilului si cheltuielile aferente acestor venituri realizate cu exceptia cheltuielilor nedeductibile. Veniturile contribuabilului reprezinta sumele sau valorile incasate ori de incasat si include:
o

veniturile din exploatare, respectiv veniturile din vnzarea produselor,

lucrarilor executate si serviciilor prestate, din productia stocata, din productia de imobilizari, din subventii de exploatare, precum si alte venituri din exploatarea curenta;
o

veniturile financiare, respectiv veniturile din participatii, din alte

imobilizari financiare, din creante imobilizate, din titluri de plasament, din 88

diferente de curs valutar, din dobnzi, din sconturi obtinute, creante imobilizate si alte venituri financiare;
o

veniturile exceptionale, incasate din operatiuni de gestiune, din operatiuni

de capital (despagubiri, penalitati incasate, venituri din cedarea activelor, cote-parti de subventii pentru investitii virate la rezultatul exercitiului) si alte venituri exceptionale. La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul numai cheltuielile care contribuie direct la realizarea veniturilor si care se regasesc in costul produselor si serviciilor. Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor reprezinta sumele sau valorile platite ori de platit, si includ:
o

cheltuielile de exploatare, respectiv cheltuielile cu materiile prime, cu materialele si

marfurile, cheltuielile cu lucrarile si serviciile executate de terti, cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate, alte cheltuieli de exploatare;
o

cheltuielile financiare, respectiv cheltuielile privind titlurile de plasament cedate,

cheltuielile din diferentele de curs valutar, cheltuielile cu dobnzile, pierderile din creantele legate de participatii, alte cheltuieli financiare;
o

cheltuielile exceptionale, respectiv cheltuielile privind operatiunile de capital si cele privind

operatiunile de gestiune. Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt considerate deductibile daca sunt aferente realizarii profitului si in limitele prevederilor legale. Daca o cheltuiala este aferenta mai multor activitati, ea se repartizeaza pe fiecare activitate in parte proportional cu veniturile realizate de fiecare din aceste activitati. Exista, insa, anumite cheltuieli, expres prevazute de lege, care nu sunt deductibile, cum sunt:
o

cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentnd diferente din anii precedenti, impozitele cu retinere la sursa, platite in numele persoanelor fizice si juridice nerezidente, amenzile, confiscarile, majorarile de intrziere si penalitatile datorate catre autoritatile amenzile, penalitatile sau majorarile datorate catre autoritati straine sau in cadrul

precum si impozitele platite in strainatate;


o

pentru veniturile realizate in Romnia;


o

romne, altele dect cele prevazute in contractele economice;


o

contractelor economice incheiate cu persoane nerezidente in Romnia; 89

cheltuielile de protocol care depasesc limita de 1% aplicata asupra diferentei rezultate

dintre totalul veniturilor si cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai putin cheltuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile de protocol inregistrate in cursul anului;
o o

cheltuielile cu diurna care depasesc limitele legale stabilite pentru institutiile publice; sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legala, cu

exceptia celor create de banci in limita a 2% din soldul creditelor acordate si a fondului de rezerva potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societatilor de asigurare si reasigurare create conform reglementarilor in vigoare, precum si a fondului de rezerva, in limita a 5% din profitul contabil anual, pna cnd acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris sau varsat;
o o

sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale; sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, potrivit legii bugetare cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate

anuale;
o

si neimputabile, precum si pentru activele corporale pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor, altele dect cele din productia proprie, acordate salariatilor sub forma unor avantaje in natura, precum si taxa pe valoarea adaugata nedeductibila, aferenta cheltuielilor care depasesc limitele prevazute de lege;
o

cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale si necorporale ale orice cheltuieli facute in favoarea actionarilor sau asociatilor, inclusiv dobnzile platite in sumele angajate la nivelul contractului de asociere in participatiune in favoarea

contribuabilului, inclusiv asigurarile de viata ale personalului angajat;


o

cazul contractelor civile, in situatia in care nu sunt impozitate la persoana fizica;


o

partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele dect cele rezultate pe baza decontului intocmit;
o

cheltuielile de conducere si cheltuielile de administrare, inregistrate de un sediu permanent

care apartine unei persoane fizice sau juridice straine, indiferent daca s-au efectuat in statul in care se afla sediul permanent sau in alta parte, care depasesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din Romnia;
o

cheltuielile inregistrate in contabilitate pe baza unor documente care nu indeplinesc,

potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, cu modificarile ulterioare, conditiile de document justificativ;
o

cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevazute de normele legale in vigoare;

90

cheltuielile cu dobnzile aferente imprumuturilor altele dect cele acordate de banci si de

alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depasesc dobnzile active medii ale bancilor, comunicate de Banca Nationala a Romniei;
o

cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanta, in situatia in care nu

sunt justificate de un contract scris si pentru care nu pot fi verificate prestatorii in legatura cu natura acestora;
o

cheltuielile determinate de diferentele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare

inregistrate la societatea la care se detin participatiile, cu exceptia celor determinate de vnzareacumpararea acestora. Impozitul pe profit se calculeaza lunar si cumulat de la inceputul anului calendaristic prin aplicarea cotelor de impozit, legal stabilite, asupra profitului impozabil. Daca, in cursul anului, in anumite luni se inregistreaza pierderi si, ulterior, profit, pierderea se recupereaza din profitul realizat in urmatoarele luni. Daca se inregistreaza o pierdere anuala, aceasta se recupereaza din profitul obtinut in urmatorii 5 ani, iar pierderea fiscala , datorata divizarii sau fuziunii contribuabililor (persoane juridice), nu se recupereaza. Impozitul pe profit se plateste trimestrial, pna la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a Romniei si a societatilor bancare care efectueaza plati lunar, pna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul. Contribuabilii, cu exceptia Bancii Nationale a Romniei si societatilor bancare, au obligatia sa plateasca in contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, pna la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator, o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pe lunile octombrie si noiembrie, iar pentru luna decembrie adauga o suma echivalenta cu impozitul calculat pentru luna noiembrie. Ulterior, se efectueaza regularizarea pe baza datelor din bilantul contabil, pna la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil. In cursul anului fiscal, contribuabilii sunt obligati sa depuna declaratia de impunere pna la termenul de plata al impozitului inclusiv, urmnd ca dupa definitivarea impozitului pe profit, pe baza datelor din bilantul contabil anual, sa depuna declaratia de impunere pentru anul fiscal expirat pna la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil. Daca organul fiscal apreciaza ca impozitul pe profit nu a fost corect determinat, il recalculeaza si il comunica, in scris, contribuabilului. Contribuabilul este obligat sa plateasca impozitul pe profit comunicat de catre organul fiscal, prin instiintare de plata. Daca impozitul pe profit, recalculat, este considerat prea mare, sarcina probarii acestui fapt revine, exclusiv, contribuabilului. De asemenea, organul fiscal determina impozitul pe profit si in cazul contribuabililor care fie nu au completat declaratia de impunere, fie nu au furnizat informatiile necesare pentru a determina obligatia fiscala. 91

Plata impozitului pe profit se face in lei. In situatiile in care incasarea veniturilor de catre beneficiarii de venit se face in valuta, plata impozitului, a eventualelor majorari de intrziere si a amenzilor se efectueaza in lei proveniti din schimbul valutar la cursul in vigoare la data platii. Pentru neplata la termen a impozitului pe profit, contribuabilul este obligat la plata majorarilor de intrziere,pentru suma respectiva, pe perioada cuprinsa intre termenul de plata si data la care obligatia fiscala este efectuata. De asemenea, majorari, de acest fel, sunt platite si de organul fiscal pentru sumele platite in plus, ca impozite, de catre contribuabili si nerestituite in termenul legal. Constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor, precum si a majorarilor de intrziere aferente se efectueaza de organele fiscale din subordinea Directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat. In afara de majorari se pot aplica si amenzi contraventionale, executarea silita, iar in cazuri de abateri grave se aplica pedepse penale.

CAPITOLUL 13 IMPOZITELE INDIRECTE


Elemente de analiz:
Taxe de consumaie; Monopolurile fiscale; Taxe vamale; Taxe;

Impozitele indirecte- definiii, aspecte generale, clasificri, clarificri terminologice


Au fost introduse ncepnd cu deceniul trei al sec.XX. se percep la vnzarea mrfurilor i serviciilor; se ncaseaz de la toate persoanele care cumpr mrfuri i servicii, indiferent de veniturile, averea sau situaia personal a acestora; se stabilesc n cote proporionale asupra preului mrfurilor supuse vnzrii i serviciilor sau n sum fix pe unitatea de msur a acestora; au un caracter regresiv; au un caracter inechitabil, deoarece nu prevd venit minim neimpozabil sau faciliti n cazul celor care au copii sau persoane n ntreinere; 92

nu exist o concordan ntre pltitorul acestora la buget i suportatorul lor; se pltesc la bugetul public de productori, comerciani, dar sunt suportate de ctre consumatori, fiind incluse n preurile mrfurilor sau tarifele serviciilor ;

utilizarea lor conduce la scderea nivelului de trai al populaiei; mrimea lor este necunoscut de consumatori, fiind inclus n preuri sau tarife; manifest sensibilitate ridicat fa de conjunctura economic (de pilda, cnd o economie are o evolutie ascendenta, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat i invers in situaia de recesiune economic);

perceperea lor este comod i reclam un cost relativ redus. in rile dezvoltate, aportul impozitelor indirecte la resursele bugetare publice este mai mic dect cel al impozitelor directe; in rile n curs de dezvoltare, ponderea impozitelor indirecte o devanseaz pe cea a impozitelor directe, datorit nivelului mediu sczut al veniturilor i averii realizate i deinute de majoritatea populaiei acestor ri.

forme: 1. taxe de consumaie; 2. monopoluri fiscale; 3. taxe vamale; 4. alte taxe;

1.Taxele de consumaie

reprezinta, cel mai important impozit indirect. sunt impozite indirecte care se includ n preul de vnzare al mrfurilor i serviciilor realizate n interiorul rii care percepe impozitul. se percep asupra mrfurilor de larg consum. pot fi: 1. taxe generale pe vnzari, cnd se percep la vnzarea tuturor mrfurilor, indiferent dac acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de producie; 2. taxe speciale de consumaie, care se aplic numai asupra unor categorii de mrfuri sau servicii.

1.1.Taxele generale pe vnzri 93

Taxele generale pe vnzari apar sub forma impozitului pe cifra de afaceri. In functie de unitatea economic la care se ncaseaz (unitatea productoare, unitatea comerului cu ridicata sau cu amnuntul), impozitul pe cifra de afaceri apare sub forma de:
o o

impozit cumulativ; impozit pe cifra de afaceri.

Impozitul cumulativ - utilizat o anumit perioad n Olanda, Germania etc. s-a aplicat mrfurilor la toate verigile pe la care au trecut din momentul ieirii lor din producie i pn ajungeau la consumator. -cu ct o marfa trecea prin mai multe verigi, cu att se platea statului un impozit mai mare. Impozitul pe cifra de afaceri, apare sub forma de: a.impozit pe cifra de afaceri brut - se determina prin aplicarea cotei de impunere asupra ntregii valori a mrfurilor vndute, care include i impozitul pltit la verigile precedente; Inconveniente:
o o

utilizarea lui conduce la o stratificare de impozit, la perceperea de impozit la impozit; are ca efect concentrarea productiei, unitatile economice integrate evitnd plata impozitului la verigile intermediare; este lipsit de transparen, adic nu se cunoate precis ct s-a platit la buget de la productor la consumatorul final. nu are caracter neutru n privina schimburilor economice internaionale.

b.impozit pe cifra de afaceri net: se aplic numai asupra diferenei dintre preul de vnzare i preul de cumprare, adic numai asupra valorii adaugate de ctre fiecare participant la procesul de producie i circulaie al marfii respective. Acest impozit este cunoscut si sub denumirea: Taxa pe valoarea adaugat (T.V.A.). Caracteristici: are un caracter universal, deoarece se aplic tuturor mrfurilor i serviciilor din economie; asigur o buna transparen, deoarece fiecare pltitor cunoate exact care este mrimea impozitului i a obligaiei de plat ce-i revine; are un randament fiscal ridicat, deoarece este perceput la fiecare tranzacie cu produse i servicii; asigura neutralitatea. 94

Taxa pe valoarea adaugata se aplica operatiunilor cu plata, precum si asupra celor

asimilate acestora, efectuate de o maniera independenta de catre persoanele fizice si juridice, in mod obisnuit sau ocazional, cum sunt:
o

livrarile de bunuri mobile, executrile de lucrri si prestarile de servicii efectuate in cadrul exercitarii activitatii profesionale; transferul proprietatii bunurilor imobiliare intre agentii economici, intre acestia si institutii sau persoane fizice; importul de bunuri si servicii.

Livrarile de bunuri mobile corporale sunt considerate a fi:


o o

operatiunile de vnzare obisnuite; schimbul reciproc de bunuri (barterul) care este interpretat ca fiind constituit din doua livrari separate, ce se impoziteaza distinct.

Operatiunile asimilate livrarilor si prestarilor de servicii sunt cele care vizeaza:


o

vnzarea cu plata in rate sau inchirierea bunurilor pe baza unui contract cu clauza transferarii proprietatii asupra acestora dupa plata ultimei rate sau la o anumita data; preluarea de catre agentii economici a unor bunuri in vederea folosirii sub orice forma, in scop personal sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit.

In categoria bunurilor imobiliare, in sensul T.V.A., se includ:


o

toate constructiile imobiliare prin natura lor, cum sunt: locuintele, vilele, constructiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitarii altor activitati; terenurile; bunurile mobile care nu pot fi detasate fara a fi deteriorate sau fara a antrena deteriorarea imobilelor insesi (instalatii de forta, cazane montate in subsoluri tehnice, conducte etc.).

o o

Prestarile de servicii impozabile sunt realizate pe baza de contract in scopul obtinerii de profit. In sensul T.V.A., prin prestare de servicii impozabile se intelege orice activitate desfasurata de o persoana fizica sau juridica si care nu reprezinta transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile. In categoria prestarilor de servicii impozabile se includ, printre altele:
o o

lucrarile de constructii-montaj; transportul de persoane si marfuri; 95

o o o o o

serviciile de posta si telecomunicatii; inchirierea de bunuri mobile sau imobile; operatiunile de comision si intermediere; reparatiile de orice natura; cesiunea unor bunuri mobile necorporale, cum sunt: drepturile de autor, de brevete si licente, titlurile de participare, marcile de fabrica si de comert; operatiunile de consulting, publicitate, expertizare s.a. Importurile de bunuri si servicii impozabile sunt cele pentru care se datoreaza si taxele vamale, potrivit Regulamentului vamal de import al Romniei, indiferent daca bunurile sau serviciile au fost introduse in tara pentru productie, investitii, comercializare sau uz personal. De asemenea, in aceasta categorie se includ si materiile prime, materialele si subansamblele scutite de taxe vamale, dar folosite in continuare pentru obtinerea de produse destinate schimbului sau consumului propriu al agentilor economici.

o o

SCUTIRI DE TAXA PE VALOAREA ADAUGAT: a) spitalizarea, ingrijirile medicale, inclusiv veterinare, si operatiunile strans legate de acestea, desfasurate de unitati autorizate pentru astfel de activitati, indiferent de forma de organizare si de titularul dreptului de proprietate, respectiv: spitale, sanatorii, centre de sanatate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de ingrijire medicala si de diagnostic, statii de salvare si alte unitati autorizate sa desfasoare astfel de activitati, precum si cantinele organizate pe langa aceste unitati. Sunt de asemenea scutite serviciile de cazare, masa si tratament prestate cumulat de catre persoane impozabile autorizate care isi desfasoara activitatea in statiuni balneoclimaterice si a caror contravaloare este decontata pe baza de bilete de tratament, precum si serviciile funerare prestate de unitile sanitare. b) prestarile de servicii efectuate in cadrul profesiunii lor de catre tehnicienii dentari, precum si livrarea de proteze dentare efectuata de catre stomatologi si de catre tehnicienii dentari, indiferent de forma de organizare si de titularul dreptului de proprietate; c) prestarile de ngrijire si supraveghere la domiciliu a persoanelor efectuate de personal specializat, cu exercitarea profesiunilor medicale si paramedicale; d) livrarile de organe, de sange si de lapte uman; e) activitatea de invatamant prevazuta la art. 15 alin. (5) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, desfasurata de unitatile autorizate de Ministerul Educatiei si Cercetarii si care sunt cuprinse in sistemul national de invatamant, precum si achizitionarea de catre 96

acestea de documentatie tehnica si materiale de constructii destinate invatamantului de stat si particular, precum si de aparatura, utilaje, publicatii si dotari pentru procesul didactic. Sunt de asemenea scutite cantinele organizate pe linga unitatile cuprinse in sistemul national de invatamant autorizate de Ministerul Educatiei si Cercetarii; f) prestarile de servicii si livrarile de bunuri strans legate de asistenta si protectia sociala efectuate de institutiile publice, institutiile de interes public, sau de alte organisme recunoscute ca avand caracter social; g) prestarile de servicii si livrarile de bunuri strans legate de protectia copiilor si tinerilor, efectuate de institutiile publice, institutiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca avand caracter social; h) prestarile de servicii si livrarile de bunuri furnizate membrilor in interesul lor colectiv, in schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de organizatii fara scop patrimonial ce au obiective de natura politica, sindicala, religioasa, patriotica, filozofica, filantropica sau civica, precum si obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, in conditiile in care aceasta scutire nu provoaca distorsiuni de concurenta; i) serviciile ce au stransa legatura cu practicarea sportului sau a educatiei fizice prestate de organizatii fara scop patrimonial in beneficiul persoanelor care practica sportul sau educatia fizica; j) prestari de servicii culturale si livrarile de bunuri legate nemijlocit de acestea, efectuate de institutii publice; k) prestarile de servicii si livrarile de bunuri efectuate de unitati ale caror operatiuni sunt scutite conform lit. a), e), f), g), h), i) si j) cu ocazia manifestarilor destinate sa le aduca sprijin financiar si organizate in profitul lor exclusiv, cu conditia ca aceste scutiri sa nu produca distorsiuni concurentiale. l) realizarea si difuzarea programelor de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate; m) vanzarea de filme sau licente de filme destinate difuzarii prin televiziune, cu exceptia celor de publicitate; n) transportul bolnavilor sau ranitilor cu vehicule special amenajate si autorizate in acest sens. o) activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor, proiectelor si temelor componente ale Programului national de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, precum si actiunile cuprinse in acestea, in baza Ordonantei Guvernului nr. 25/1995 privind 97

reglementarea organizarii si finantarii activitatii de cercetare-dezvoltare, cu modificarile ulterioare, aprobata prin Legea nr. 51/1996, sau ale Planului national de cercetare-dezvoltare si inovare prevazut in Ordonanta Guvernului nr. 8/1997, aprobata prin Legea nr. 95/1998. Sunt de asemenea scutite activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare finantate in parteneriat international, regional si bilateral; p) livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii efectuate de producatorii agricoli individuali; r) urmatoarele operatiuni bancare si financiare: acordarea de credite, inclusiv acordarea de imprumuturi de asociatii/actionarii societatilor comerciale in vederea asigurarii resurselor financiare ale societatii, precum si acordarea de imprumuturi de catre orice persoana fizica sau juridica in conditiile prevazute la art. 100 din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificarile ulterioare; operatiunile prevazute la art. 8 din Legea bancara nr.58/1998, cu modificarile ulterioare, efectuate de bancile, persoane juridice romane, sucursalele din Romania ale bancilor persoane juridice straine, organisme financiar-bancare internationale, casele de economii, casele de ajutor reciproc, cooperativele de credit si alte societati de credit, casele de schimb valutar precum si alte persoane juridice autorizate sa desfasoare activitati bancare, cu exceptia urmatoarelor operatiuni: operatiunile de leasing financiar, inchirierea de casete de siguranta, tranzactii in cont propriu sau in contul clientilor cu metale pretioase, obiecte confectionate din acestea si/sau pietre pretioase, expertizare de studii de fezabilitate, acordarea de consultanta, evaluari de patrimoniu;

operatiunile specifice efectuate de Banca Nationala a Romaniei, reglementate in mod expres prin Legea nr.101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, cu modificarile ulterioare. Nu sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata achizitiile de de aur, argint, alte metale si pietre pretioase efectuate de Banca Nationala a Romaniei de la persoane impozabile inregistrate ca platitoride taxa pe valoarea adaugata.

operatiunile de investitii financiare, de intermediere financiara, operatiunile cu valori mobiliare sau instrumente financiare derivate, inclusiv cele cu valori mobiliare care nu sunt tranzactionate pe piata de capital, precum si operatiunile cu alte instrumente financiare;

intermedierea n plasamentul de valori mobiliare si oferirea de servicii legate de acesta;

s) gestiunea fondurilor comune de plasament si a fondurilor comune de creanta efectuate de Fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar, Fondul Roman de Garantare a Creditelor pentru Intreprinzatorii Privati - S.A., Fondul de Garantare a Creditului Rural - S.A., Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii S.A., precum si de alte organisme constituite in acest scop; 98

) operatiunile de asigurare si de reasigurare, precum si prestarile de servicii aferente acestor operatiuni efectuate de intermediarii in operatiuni de asigurare; t) activitatile de organizare si exploatare a jocurilor de noroc efectuate de Compania Nationala "Loteria Romana" - S.A. si contribuabilii autorizati de Comisia de coordonare, avizare si atestare a jocurilor de noroc; ) livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii realizate cu detinuti de unitatile din sistemul penitenciar; u) lucrarile de constructii, amenajari, reparatii si intretinere executate pentru monumente comemorative ale combatantilor, eroilor, victimelor de razboi si ale Revolutiei din decembrie 1989, precum si pentru muzee, case memoriale, monumente istorice si de arhitectura; v). incasarile din taxele de intrare la castele, muzee, targuri si expozitii, gradini zoologice si botanice, biblioteci, precum si operatiunile care intra in sfera de aplicare a impozitului pe spectacole; x) editarea, tiparirea si/sau vanzarea de manuale scolare si/sau de carti, exclusiv activitatea de publicitate; y) livrarile de proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum si de produse ortopedice; w) valorificarea obiectelor si vesmintelor de cult, tiprirea cartilor de cult, teologice sau cu continut bisericesc, necesare practicarii cultului, precum si a celor asimilate obiectelor de cult , potrivit art. 1 din Legea nr.103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult; z) Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata activitatile persoanelor impozabile cu venituri din operatiuni taxabile declarate, sau dupa caz realizate anual, de pana la 1,5 miliarde lei inclusiv. In situatia realizarii unor venituri superioare plafonului de impozitare de 1,5 miliarde lei in cursul unui an fiscal, persoanele impozabile au obligatia sa solicite inregistrarea ca platitori de taxa pe valoarea adaugata in conformitate cu prevederile legale in vigoare. Dupa inscrierea ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, persoanele impozabile respective nu mai beneficiaza de scutire chiar daca ulterior realizeaza venituri inferioare plafonului de 1,5 miliarde lei. Persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, care in anul 2001 au realizat venituri din operatiuni taxabile sub plafonul de 1,5 miliarde lei, pot solicita scoaterea din evidenta ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, in conditiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi, etc. SCUTIRI LA IMPORTURI:

99

a) acestora; b)

bunurile importate destinate comercializarii in regim duty-free, precum si prin

magazinele pentru servirea in exclusivitate a reprezentantelor diplomatice si a personalului bunurile introduse in tara de calatori sau alte persoane fizice cu domiciliul in tara

sau in strainatate, n conditiile si n limitele stabilite prin hotrre a Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice; c) aeronave; d) importul de bunuri a caror livrare de catre persoane impozabile este scutita de taxa pe valoarea adaugata in interiorul tarii. Acelasi regim se aplica pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul in strainatate pentru care locul prestarii se considera a fi in Romania potrivit prevederilor art.7; e) f) licente de filme si programe, drepturi de transmisie, abonamente la agentii de stiri importul de bunuri primite in mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate externe si altele de aceasta natura, destinate activitatii de radio si televiziune; unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de aparare a sanatatii, cultural, artistic, educativ, stiintific, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectura si importurile de bunuri finantate direct din imprumuturi nerambursabile, acordate Romaniei de organisme internationale, de guverne straine si/sau de organizatii nonprofit si de caritate, in conditii stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi; g) importul urmatoarelor bunuri: mostrele fara valoare comerciala, materialele publicitare si de documentare, bunurile de origine romana, bunurile straine care potrivit legii devin proprietatea statului, bunurile reparate in strainatate sau bunurile care le inlocuiesc pe cele necorespunzatoare calitativ, returnate partenerilor externi in perioada de garantie, bunurile care se inapoiaza in tara ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediului stabilite prin hotarare a Guvernului, SCUTIRI PENTRU EXPORTURI SAU ALTE OPERAIUNI SIMILARE I PENTRU TRANSPORTUL INTERNAIONAL: a) b) exportul de bunuri, transportul si prestarile de servicii legate direct de exportul transportul international de persoane in si din strainatate, precum si prestarile de reparatiile si transformarile la nave si aeronave romanesti in strainatate, precum si carburantii si alte bunuri, aprovizionate din strainatate, destinate utilizarii pe nave si/sau

bunurilor, precum si bunurile comercializate prin magazinele duty-free; servicii legate direct de acesta; 100

c) d) e)

transportul de marfa si de persoane, in si din porturile si aeroporturile din Romania, trecerea mijloacelor de transport de marfuri si de calatori cu mijloace de transport transportul, prestarile de servicii accesorii transportului precum si alte prestari de

cu nave si aeronave sub pavilion romanesc, comandate de beneficiari din strainatate; fluvial specializate, intre Romania si statele vecine; servicii aferente marfurilor din import, si a caror contravaloare este inclusa in baza de impozitare conform art.19 alin (1) si (2);
f)

livrarile de bunuri destinate utilizarii pe nave si aeronave, sau incorporarii in nave prestarile de servicii efectuate in aeroporturi aferente aeronavelor in trafic

si aeronave, care presteaza transporturi internationale de persoane si de marfuri; g) international, precum si prestarile de servicii efectuate in porturi aferente navelor de comert maritim si pe fluvii internationale; h) i) j) reparatiile la mijloacele de transport contractate cu beneficiari din strainatate; alte prestari de servicii efectuate de persoane impozabile cu sediul in Romania, prestarile de servicii pentru navele aflate n proprietatea companiilor de navigatie

contractate cu beneficiari din strainatate; care isi desfasoara activitatea n regimul special maritim sau operate de acestea, precum si livrarile de nave in intregul lor catre aceste companii; k) livrarile de bunuri si prestarile de servicii in favoarea directa a misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, precum si a personalului acestora, pe baza de reciprocitate; livrarile de bunuri si prestarile de servicii in favoarea directa a reprezentantelor internationale interguvernamentale acreditate in Romania, precum si a personalului acestora ; l) bunurile cumparate din expozitiile organizate in Romania, precum si din reteaua comerciala, expediate sau transportate in strainatate de catre cumparatorul care nu are domiciliul sau sediul in Romania; m) livrarile de bunuri si prestarile de servicii finantate din ajutoare sau imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din strainatate si din tara, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice; n) o) constructia, extinderea, reabilitarea si consolidarea lacasurior de cult religios. livrarile de utilaje, echipamente si prestarile de servicii legate nemijlocit de

operatiunile petroliere, realizate de titularii acordurilor petroliere persoane juridice straine in baza Legii petrolului nr. 134/1995; p) livrarile de utilaje, echipamente si prestarile de servicii aferente obiectivului de investitii "Dezvoltarea si modernizarea Aeroportului International Bucuresti - Otopeni". SCUTIRI SPECIALE LEGATE DE TRAFICUL INTERNAIONAL DE BUNURI: 101

a) b)

operatiunile de perfectionare activa, prevazute la Cap.VII, Sectiunea a IV-a, din bunurile realizate in regim de perfectionare activa, potrivit prevederilor Cap. VII,

Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei; Sectiunea a IV-a art. 111 lit.a) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, de persoane impozabile cu sediul in Romania, contractate cu beneficiari din strainatate si care din dispozitia acestora sunt livrate in antrepozite vamale aflate pe teritoriul Romaniei; c) d) e) introducerea in tara de bunuri plasate in regim vamal suspensiv cu exonerarea introducerea de bunuri in zonele libere direct din strainatate, in vederea simplei introducerea de marfuri in zonele libere direct din strainatate, precum si totala de la plata drepturilor de import, potrivit prevederilor Codului vamal al Romaniei; depozitari a acestora, fara intocmirea de formalitati vamale; operatiunile comerciale de vanzare-cumparare a acestora intre diversi operatori in perimetrul zonelor libere si care ulterior acestor operatiuni parasesc in aceeasi stare teritoriul zonelor libere cu destinatie externa, fara intocmirea de declaratii vamale; f) prestarile de servicii legate direct de operatiunile prevazute la lit. a)-e).

FAPTUL GENERATOR Faptul generator al taxei pe valoarea adaugata ia nastere in momentul efectuarii livrarii de bunuri si/sau in momentul prestarii serviciilor, cu exceptiile prevazute de prezenta lege. Pentru operatiunile prevazute mai jos, faptul generator al taxei pe valoarea adaugata ia nastere la : a) data inregistrarii declaratiei vamale, in cazul bunurilor plasate in regim de import; b) data primirii facturii externe pentru serviciile contractate de persoane impozabile din Romania cu prestatori cu sediul sau domiciliul in strainatate, pentru care locul prestarii se considera a fi in Romania; c) data platii prestatorului extern in cazul platilor efectuate fara factura pentru serviciile contractate de persoane impozabile din Romania cu prestatori cu sediul sau domiciliul in strainatate, pentru care locul prestarii se considera a fi in Romania; d) data la care bunurile aflate intr-un regim vamal suspensiv sunt plasate in regim de import; e) data stabilirii debitului pe baza de factura pentru prestarile de servicii care dau loc la decontari sau plati succesive, acestea fiind considerate ca au fost efectuate in momentul expirarii perioadelor aferente acestor decontari sau plati ;

102

f) data vanzarii bunurilor catre beneficiari, in cazul operatiunilor efectuate prin intermediari sau prin consignatie; g) data emiterii documentelor in care se consemneaza preluarea de catre persoane impozabile a unor bunuri achizitionate sau fabricate de catre acestea pentru a fi utilizate in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata de acestea, sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane fizice ori juridice in mod gratuit; h) data documentelor prin care se confirma prestarea de catre persoane impozabile a unor servicii in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata de acestea sau pentru alte persoane fizice ori juridice in mod gratuit; i) data colectrii monedelor din maina pentru mrfurile vandute prin masini automate; j) termenele de plata a ratelor prevazute in contracte pentru operatiunile de leasing; EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADAUGAT Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde platitorului de taxa pe valoarea adaugata, la o anumita data, plata taxei datorate bugetului de stat. Exigibilitatea ia nastere concomitent cu faptul generator, cu exceptiile prevazute de prezenta lege. Pentru livrarile de bunuri cu plata in rate exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata este anticipata faptului generator atunci cand: a) factura fiscala este emisa inaintea efectuarii livrarii bunurilor sau prestarii serviciilor ; b) contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se incaseaza inaintea efectuarii livrarii bunurilor sau prestarii serviciilor; c) se incaseaza avansuri, cu exceptia avansurilor acordate pentru: 1. plata importurilor si a datoriei vamale stabilite potrivit legii; 2. realizarea produciei destinate exportului; 3. efectuarea de pli n contul clientului; 4. livrri de bunuri i prestri de servicii scutite de taxa pe valoarea adaugat. prevazuta pentru plata ratelor.

103

Pentru livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii care se efectueaza continuu -energie

electrica, energie termica, gaze naturale, apa, servicii telefonice si altele similare- exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data stabilirii debitului beneficiarului pe baza de factura fiscala sau alt document legal. Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferenta avansurilor incasate de persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata care au castigat licitatii pentru efectuarea obiectivelor finantate din credite acordate de organismele financiare internationale statului roman sau garantate de acesta ia nastere la data facturarii situatiilor de lucrari. Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferenta sumelor constituite drept garantie pentru acoperirea eventualelor reclamatii privind calitatea lucrarilor de constructii-montaj ia nastere la data incheierii procesului verbal de receptie definitiva sau, dupa caz, la data incasarii sumelor, daca incasarea este anterioara acestuia. Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata pentru lucrarile imobiliare intervine la data incasarii avansurilor pe baza de situatii de lucrari, dar antreprenorii pot sa opteze pentru plata taxei pe valoarea adaugata la data livrarii, in conditii stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi.

BAZA DE IMPOZITARE (1)Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata este constituita din: a) pentru livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii, altele decat cele prevazute la lit. b)-c), din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de furnizor sau prestator din partea cumparatorului, beneficiarului, sau a unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni, exclusiv taxa pe valoarea adaugata. b) preturile de achizitie sau, in lipsa acestora, pretul de cost determinat la momentul livrarii/prestarii; c) compensatiile; (2) Sunt cuprinse in baza de impozitare: a) impozitele, taxele, daca prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adaugata; b) cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumparatorului sau clientului. (3) Nu se cuprind in baza de impozitare urmatoarele: 104

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor in vederea stimularii vanzarilor, in conditiile prevazute in contractele incheiate; b) penalizarile, precum si sumele reprezentand daune-interese stabilite prin hotarare judecatoreasca definitiva, solicitate pentru neindeplinirea totala sau partiala a obligatiilor contractuale; c) dobanzile percepute pentru: plati cu intarziere, vanzari cu plata in rate, operatiuni de leasing; d) sumele achitate de furnizor sau prestator in contul clientului si care apoi se deconteaza acestuia; e) ambalajele care circula intre furnizorii de marfa si clienti, prin schimb, fara facturare; (4) Baza de impozitare se reduce corespunzator: a) n cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, preturile sau alte elemente cuprinse n facturi ori n alte documente legal aprobate, precum si n cazul retururilor de pn la 15% din presa scrisa; b) in situatia in care reducerile de pret prevazute la alin. (3) lit. a) sunt acordate conform contractelor incheiate dupa livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor; c) n cazul n care cumparatorii returneaza ambalajele n care s-a expediat marfa, pentru amblajele care circula prin facturare. La importul de bunuri (1) Pentru bunurile importate baza de impozitare este constituita din valoarea in vama, determinata potrivit legii, la care se adauga taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe datorate potrivit legii. (2) Sunt cuprinse in baza de impozitare, in masura in care nu au fost cuprinse in baza de impozitare determinata potrivit alin. (1), cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare care intervin dupa intrarea bunului in tara pana la primul loc de destinatie a bunurilor. (3) Prin primul loc de destinatie se intelege locul care figureaza pe documentul de transport care insoteste bunurile la intrarea in tara. COTELE DE IMPOZITARE I CALCULUL TAXEI (1) In Romania cota standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19% si se aplica operatiunilor impozabile, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adaugata. 105

(2) Cota de taxa pe valoarea adaugata aplicabila este cea in vigoare la data la care ia nastere faptul generator al taxei pe valoarea adaugata. (3) Taxa pe valoarea adaugata se calculeaza prin aplicarea cotei standard asupra bazei de impozitare. (4) Prin derogare de la prevederile alin. (1), taxa pe valoarea adaugata se calculeaza prin aplicarea cotei recalculate, determinata potrivit metodologiei stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi, asupra: a) sumelor obtinute din vanzarea bunurilor comercializate prin comertul cu amanuntul - magazine comerciale, consignatii, unitati de alimentatie publica sau alte unitati care au relatii directe cu populatia, ale caror preturi cuprind si taxa pe valoarea adaugata; b) sumelor obtinute din unele prestari de servicii - transport, posta, telefon, telegraf si altele de aceeasi natura ale caror tarife practicate cuprind si taxa pe valoarea adaugata; c) sumelor obtinute din vanzarea de bunuri pe baza de licitatie, pe baza de evaluare sau expertiza, precum si pentru alte situatii similare; d) compensatiei, pentru transferul dreptului de proprietate a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile in domeniul public, in conditiile prevazute de legislatia referitoare la proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.

Principiul de baza pe care se sprijina sistemul de functionare a T.V.A. consta in aceea ca din taxa facturata pentru bunurile livrate si serviciile prestate se scade taxa aferenta bunurilor si serviciilor prestate sau executate in unitatile proprii destinate realizarii operatiunilor impozabile. Diferenta de taxa in plus se preleva la bugetul de stat, iar diferenta in minus se regularizeaza in conditiile legii. Taxa pe valoarea adaugata deductibila (T.V.A./d) reprezinta taxa inscrisa in facturile primite pentru bunurile si serviciile destinate realizarii de operatii impozabile. Deci, T.V.A./d = totalul sumelor de T.V.A. din facturile primite adica T.V.A./d = valoarea marfurilor din facturile primite x cota de T.V.A. Taxa pe valoarea adaugata colectata (T.V.A./c) reprezinta taxa inscrisa distinct in facturile emise pentru bunurile si serviciile destinate realizarii de operatii impozabile la intern. Deci, 106

T.V.A./c = totalul sumelor de T.V.A. din facturile emise adica T.V.A./c = valoarea marfurilor din facturile emise x cota de T.V.A. Taxa pe valoarea adaugata de plata (T.V.A./p) reprezinta diferenta dintre T.V.A./c si T.V.A./d. T.V.A./p se poate determina si pe baza valorii adaugate (V.A.) cu relatia: T.V.A./p = V.A. x cota de T.V.A. = (Mf/FE Mf/FP) x cota de T.V.A. unde: Mf/FE valoarea marfurilor din facturile emise; Mf/FP valoarea marfurilor din facturile primite Taxa pe valoarea adaugata de incasat (T.V.A./i) reprezinta diferenta dintre T.V.A./d si T.V.A./c. Deci, T.V.A./i = T.V.A./d T.V.A./c Aceasta situatie se intlneste mai rar si apare atunci cnd valoarea facturilor primite plus valoarea facturilor emise pentru marfurile exportate, este mai mare dect valoarea facturilor emise la intern. Cnd intreaga productie este destinata exportului, T.V.A./d se restituie integral, realizndu-se egalitatea: T.V.A./d = T.V.A./i
o

iar T.V.A./c = 0 si T.V.A./p = 0. Daca intreaga productie a unei unitati economice consta in realizarea de produse scutite de la plata T.V.A, T.V.A./d se trece pe costuri, T.V.A./c nu se calculeaza si nu se aplica T.V.A./p si T.V.A./i. Platitorii de T.V.A. sunt obligati sa depuna, sub semnatura persoanelor autorizate, la organul fiscal competent, o declaratie de inregistrare fiscala, in termen de 15 zile de la data eliberarii certificatului de inmatriculare, a autorizatiei de functionare sau a actului de constituire, dupa caz. De asemenea, in caz de incetare a activitatii, platitorii T.V.A. sunt obligati sa solicite organului fiscal competent scoaterea din evidenta ca platitor de T.V.A.

1.2.ACCIZE Reglementri legislative: -Ordonana 27-2000, 158-2001, 3-2003, Legea 553-2002, Codul fiscal sunt incluse in pretul de vnzare a marfurilor importate sau produse si vndute in interiorul tarii si apreciate ca nu sunt de stricta necesitate in consumul populatiei. Unii economisti considera ca accizele sunt impozite indirecte pe lux si vicii. 107

Spre deosebire de T.V.A., care se percepe la vnzarea tuturor marfurilor, accizele sunt taxe de consumatie care se percep asupra produselor ce se consuma in cantitati mari si care nu pot fi inlocuite, de cumparatori, cu altele.

Prin urmare, accizele au un randament fiscal ridicat si se instituie asupra unor produse de larg consum, cum sunt: alcoolul etilic alimentar, berea, tuica si rachiurile naturale, vinurile si orice alte produse destinate industriei alimentare si consumului care contin alcoole etilic alimentar, cafeaua, produsele din tutun, unele confectii din blanuri naturale cu exceptia celor din iepure, oaie si capra, articole de cristal, mobilierul sculptat, articolele de parfumerie si toaleta, cartile de joc, bijuteriile din metale pretioase (exclusiv verighetele de aur), produsele petroliere, gazul metan sau gazul de sonda, benzina, motorina s.a.

Accizele se datoreaz bugetului de stat intr-o singura faza a circuitului economic, respectiv de catre producatori sau achizitori. Ele se calculeaza fie in suma fixa pe unitatea de masura, fie pe baza unor cote procentuale proportionale aplicate asupra pretului de vnzare.

Nivelul cotelor utilizate pentru determinarea accizelor difera de la o tara la alta si de la un produs la altul. Dupa decembrie 1989, in Romnia, regimul accizelor a fost stabilit prin Legea nr. 42/1993, cnd accizele se calculau, in principal, in baza sistemului ad-valorem prin aplicarea unor cote procentuale asupra bazei de impozitare. La tigarete, acciza se calcula in suma fixa pe unitatea de masura. Datorita unor aspecte negative aparute ca urmare a utilizarii sistemului ad-valorem (fenomene de evaziune fiscala prin subevaluarea bazei de impozitare a bauturilor alcoolice, comercializarea ilicita a bauturilor alcoolice, concurenta neloiala intre producatorii de alcool s.a.) prin ordonanta Guvernului nr. 82/1997 s-a trecut la calcularea accizelor pe baza unei sume fixe stabilite pe unitatea de masura si exprimata in ECU. Acest sistem a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1998 si viza produse si grupe de produse ca: alcool, bauturi alcoolice, tigarete, cafea si produse petroliere. Desi a reprezentat un pas important in directia armonizarii legislatiei fiscale romnesti cu cea din Uniunea Europeana, sistemul de accize stabilite in ECU pe unitatea de masura a creat anumite dificultati in aplicarea lui. De asemenea, acest sistem nu a putut contracara extinderea evaziunii fiscale frauduloase astfel ca s-a inregistrat o scadere considerabila a veniturilor bugetare provenite din accize. Drept urmare, de la 1 ianuarie 1999, s-a trecut la:
o

stabilirea de accize in lei/U.M. pentru alcool, bauturi alcoolice, vinuri si produse de baza de vin, bere, produse din tutun si cafea;

108

actualizarea trimestriala, prin ordin al ministrului finantelor, a nivelului accizelor stabilite in lei, in functie de evolutia ratei inflatiei si a cursului de schimb valutar pentru alcool, bauturi alcoolice, produse din tutun si cafea.

De asemenea, conform Ordonantei Guvernului nr. 50/1998, pentru a se diminua evaziunea fiscala si a usura activitatea de control a organelor fiscale, privind determinarea corecta a cuantumului accizelor datorate bugetului de stat, in cazul alcoolului etilic alimentar, al bauturilor alcoolice si al oricaror altor produse destinate industriei alimentare sau consumului, care contin alcool etilic alimentar, accizele se calculeaza si se datoreaza o singura data de catre agentul economic producator sau importator. Accizele se platesc pna la 25 ale lunii urmatoare, pe baza decontului lunar de impunere depus la organul financiar pna la aceeasi data, prin virament sau in numerar, dupa caz, in contul bugetului de stat deschis la unitatile teritoriale ale Trezoreriei Publice. Sunt scutite de la plata accizelor:
o

produsele exportate direct sau prin agentii economici care isi desfasoara activitatea pe baza de comision; marfurile vndute prin magazinele autorizate sa comercializeze marfuri in regim duty-free (fara taxe vamale); produsele exportate in regim de tranzit sau impozit temporar, att timp ct se afla in aceasta situatie; bunurile din import provenite din donatii sau finantate direct din imprumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintifica si tehnica, acordate de guverne straine, organisme internationale si organizatii nonprofit si de caritate, institutiilor de invatamnt si cultura, ministerelor, altor organe ale administratiei publice; produsele livrate la rezerva de stat si la rezerva de mobilizare, pe perioada ct au acest regim; alcoolul etilic alimentar, utilizat in productia de medicamente, de alcool sanitar si de otet alimentar; alcool etilic alimentar utilizat in scop medical in spitale si farmacii.

Neplata la termen a accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din productia interna, se sanctioneaza prin aplicarea unei majorari pentru fiecare zi intrziere din ziua urmatoare expirarii termenului de plata pna in ziua platii inclusiv.

daca prin controlul efectuat, de catre organele de specialitate ale Ministerului Finantelor, se constata diferente in minus, acestea trebuie platite in termen de sapte zile de la data incheierii actului de control, impreuna cu majorarile de intrziere aferente.

Daca se constata diferente in plus, acestea se compenseaza cu platile ulterioare sau se restituie la cererea platitorilor in acelasi termen. 109

Toate documentele emise de organele de control ale Ministerului Finantelor constituie titluri executorii, iar unitatile bancare sunt obligate sa le puna in aplicare fara acceptul platitorilor. Stabilirea accizelor ca si executarea silita a acestora se prescriu dupa cinci ani. In rile Europei Occidentale, hidrocarburilor le este rezervata o impozitare specifica, facndu-se distinctie intre impozitarea acestora si accizele practicate.

2.Monopolurile fiscale
Monopolul reprezinta dreptul ce si-l rezerva statul de a produce sau/si de a vinde anumite bunuri de consum. Monopolul fiscal nu este un impozit special, ci o modalitate de percepere a impozitului indirect si este egal cu diferenta dintre pretul de vnzare stabilit de catre stat si costul de productie inclusiv profitul intreprinzatorului. Relatia de calcul a acestui impozit este: I = PV (CP + P) (1) unde: I impozitul PV pretul de vnzare stabilit de catre stat CP costul de productie P profitul intreprinzatorului Monopoluri fiscale au fost instituite, de catre stat, asupra productiei si/sau vnzarii unor marfuri ca: tutunul, sarea, alcoolul, zaharul, cartile de joc, chibriturile si alte produse specifice. Printre tarile in care monopolurile fiscale aduc incasari importante mentionam: Italia (asupra chibriturilor si tutunului), Germania (asupra alcoolului si bauturilor alcoolizate), Spania (asupra tutunului si petrolului) si Tunisia. In functie de sfera lor de cuprindere, monopolurile fiscale pot fi:
o

depline, cnd se stabilesc de catre stat att asupra productiei, ct si asupra vnzarii cu ridicata si cu amanuntul; partiale, cnd se aseaza fie numai asupra productiei si comertului cu ridicata, fie numai asupra comertului cu amanuntul.

In Romnia, monopoluri fiscale se instituie asupra chibriturilor, partial asupra alcoolului si diferitelor produse alcoolice, tutunului, timbrelor fiscale, judiciare si postale, Loteriei Nationale, subsolului s.a. Acolo unde se utilizeaza, monopolurile fiscale desi aduc venituri importante statului, afecteaza veniturile reale ale consumatorilor.

110

3.Taxele vamale
Taxele vamale sunt impozite indirecte ce se percep de catre stat asupra importului, exportului si tranzitului de marfuri. Platitorii taxelor vamale sunt persoanele fizice si juridice care au ca activitate importul, exportul si tranzitul de marfuri. Cele mai frecvent utilizate sunt taxele vamale de import, deoarece alimenteaza bugetul statului cu venituri importante, limiteaza intr-o anumita masura importul de marfuri si au un randament fiscal ridicat. Taxele vamale au un caracter complex si exercita o mare influenta asupra competitivitatii si schimbului de marfuri pe plan international. Datorita diversitatii si complexitatii acestora, taxele vamale se clasifica asa cum se prezinta in figura 6.1. Taxele vamale de import se instituie asupra importului de marfuri si se calculeaza asupra valorii acestora cnd trec frontiera tarii importatoare. Odata cu depunerea documentelor necesare pentru a intra in posesia marfurilor importate, importatorul achita si taxa vamala de import corespunzatoare. Totodata, taxele vamale de import au fost si sunt considerate mijloc de protectie a economiilor nationale, deoarece prin aplicarea lor asupra marfurilor importate, rezulta o scumpire a acestora si, implicit, se realizeaza o protectie a productiei autohtone de acelasi gen. De regula, nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul cerere-oferta din tara importatoare si de politica economica si fiscala pe care aceasta le promoveaza. Taxele vamale de import au un nivel diferit in functie de natura marfurilor care fac obiectul taxarii (marfuri agro-alimentare, industriale, materii prime, semifabricate, produse finite s.a.). de regula, nivelul taxelor vamale pentru produsele finite importate este superior nivelului taxelor vamale la materii prime si semifabricate. Atunci cnd o tara nu dispune de anumite materii prime, ea poate reduce sau chiar elimina taxele vamale pentru importul acestora.

4.Alte taxe
Principalele trasaturi ale taxelor:
o

reprezinta plata neechivalenta pentru servicii sau lucrari efectuate de organe sau institutii care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice;

111

subiectul platitor este determinat in momentul cnd acesta solicita efectuarea unei activitati din partea unui organ sau institutii publice; se datoreaza numai atunci cnd are loc o ontraprestaie din partea organul de stat . au caracter nerambursabil. Au caracter obligatoriu

o o o o

Subiecti ai taxelor (platitori) sunt att persoanele fizice ct si cele juridice pentru care se presteaza un serviciu, se intocmesc acte sau se efectueaza activitati supuse taxelor de timbru. Principalele categorii de acte sau servicii supuse taxelor de timbru sunt urmatoarele:
o

actele si serviciile prestate de birourile notariale si de organele administratiei publice cu atributii notariale; reclamatiile si memoriile adresate organelor administratiei publice si certificatele de orice fel; actele de stare civila; actele de identitate; actiunile si cererile adresate instantelor judecatoresti; autorizatiile eliberate de organele administratiei publice si autorizatiile acordate; eliberarea permiselor de conducere si a certificatelor de inmatriculare a autovehiculelor.

o o o o o

Cuantumul taxelor de timbru se stabileste in functie de natura si complexitatea serviciului prestat, de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce fac obiectul actului taxabil, de caracterul actelor sau faptelor solicitate. De aceea, in practica, distingem doua categorii de taxe de timbru, si anume:
o

taxe fixe, care se aplica, de regula, actelor neevaluabile valoric si se exprima in sume absolute; taxe procentuale (proportionale, progresive sau regresive pe transe de valoare), care se aplica ad-valorem" in cazul actelor evaluabile valoric.

Obiectul taxelor de timbru il constituie actele si faptele intocmite sau prestate de institutii publice sau alte organe specializate. In functie de organele care primesc, intocmesc, elibereaza sau presteaza servicii taxabile, taxele de timbru se grupeaza in:
o

taxe de timbru pentru actele si serviciile notariale;

taxe judiciare de timbru pentru actele si faptele cu caracter jurisdictional. 112

In literatura de specialitate, referitor la expresia taxa de timbru s-au conturat doua acceptiuni, si anume: a) in sens restrns (stricto sensu), taxele de timbru sunt acele plati efectuate prin aplicarea de timbre fiscale (practica legislativa a largit sensul acestei notiuni, incluznd in sfera sa si unele plati pentru care nu exista conditia perceperii lor prin timbre fiscale, aceasta fiind motivata de dificultatile de incasare a taxelor de timbru, atunci cnd sumele sunt mari); b) in sens larg (lato senso), taxele de timbru sunt platile referitoare la timbru, efectuate pentru solutionarea unor interese legitime ale persoanelor fizice si juridice, sau pentru anumite servicii prestate de catre anumite institutii de drept public. Initial, taxele de timbru erau definite ca fiind acele contributii, datorate de catre particulari, cu ocazia formarii diferitelor acte sau formulari de pretentiuni in justitie si inaintea autoritatilor publice pentru ca in schimbul achitarii lor, sa se obtina dreptul de a li se lua in considerare cererile si admite prezentarea actelor ca instrumente probatorii". In prezent, taxele de timbru reprezinta plata serviciilor prestate ori a lucrarilor efectuate de diferite organe sau institutii publice care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza diferite servicii sau rezolva anumite interese legitime ale partilor. Rezulta, din definitia de mai sus, ca taxele de timbru au un echivalent in serviciile prestate sau lucrarile efectuate de catre diferite institutii de drept public, chiar daca raportul de echivalenta exista numai principial (intre cuantumul fiecarei taxe si valoarea economica a serviciului sau a activitatii aferente nu poate fi un raport de egalitate). De aici rezulta si deosebirea dintre taxele de timbru si impozite (care se percep fara vreun echivalent direct si imediat platitorului), precum si intre taxele de timbru si pretul marfurilor, prestarile de servicii etc., care includ cheltuielile de productie, de circulatie si alte elemente de acumulare baneasca si sunt incasate de toti agentii economici care le produc si executa.

CAPITOLUL 14 CHELTUIELILE PUBLICE

Elemente de analiz:
Concept;Criterii de grupare a cheltuielilor publice; 113

Indicatori privind cheltuielilor publice; Modele economice cu privire la creterea cheltuielilor publice.

DEFINIII, ASPECTE GENERALE, CLASIFICRI, CLARIFICRI TERMINOLOGICE


Ele concretizeaz cea de-a doua faz a funciei de repartiie a finanelor publicc. Prin cheltuielile publice statul acoper necesitile publice de bunuri i servicii considerate prioritare ntro anumit perioad de timp sau de un anumit partid politic. Definiie: exprim relaii economico-sociale n form bneasc, care se manifest ntre stat, pe de o parte, i persoane fizice i juridice pe de alta, cu ocazia repartizrii i utilizrii resurselor financiare ale statului, n scopul ndeplinirii funciilor acestuia. Ele se materializeaz n pli fcute de stat din resurse mobilizate pe diferite ci,pentru achiziii de bunuri sau servicii necesare pentru ndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului cum ar fi: - servicii publice generale - aciuni social-culturale - ntreinerea armatei i a ntregii activiti desfurate n acest domeniu - aciuni economice, etc. - Unele din cheltuieli reprezint un consum definitiv de PIB, reprezentnd valoarea plilor pe care le efectueaz instituiile publice sub forma cheltuielilor curente - Altele din cheltuieli reprezint o avansare de PIB, reprezentnd participarea statului la finanarea formrii brute de capital n sfera porduciei materiale i a celei nemateriale. Cheltuielile publice contemporane se afl n forme extrem de diversificate, fiind folosite ca instrumente de intervenie. Ele nglobeaz: a.cheltuieli efectuate de administraiile publice centrale de stat, din fonduri bugetare i extrabugetare b.cheltuielile colectivitilor locale c.cheltuielile finanate din fondurile asigurrilor sociale de stat d.cheltuielile organismelor internaionale finanate din resurse publice prelevate de la membrii acestora. Cheltuielile publice consolidate: 1.Cheltuielile administraiei publice centrale: 114

cheltuielile administraiei publice centrale finanate de la bugetul de stat (din bugetul guvernului central) cheltuielile finanate din fondurile securitii sociale (din bugetul asigurrilor sociale de stat) cheltuielile administraiei publice centrale finanate din fonduri speciale.

2.Cheltuielile publice ale subdiviziunilor politice i administrative intermediare, finanate de la bugetele acestor subdiviziuni (bugetele statelor, ale provinciilor i ale regiunilor membre ale federaiei 3.Cheltuielile colectivitilor locale, finanate din bugetele unitilor administrativ teritoriale Suma celor trei formeaz totalul cheltuielilor publice neconsolidate Cheltuielile publice consolidate se stabilesc prin scderea din CPN a Transferurilor ntre componentele sistemului de bugete. 4.Cheltuielile autoritilor supranaionale. Avnd n vedere aceat clasificare trebuie fcut distincia dintre cheltuieli publice i cheltuieli bugetare Cheltuielile publice se refer la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituiilor publice (aparat de stat, instituii socio-culturale,armat, ordine intern i siguran naional, cercetare tiinific) acoperite fie de la buget, fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituiilor, pe seama veniturilor obinute de acestea ca i cheltuielile efectuate din fondul trezoreriei publice Cheltuielile bugetare se refer numai la acele cheltuieli care se acoper de la bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetul asigurrilor sociale de stat. Ch.bugetare <Ch.publice Delimitarea cheltuielilor publice bugetare n cadrul celor publice se bazeaz pe cteva principii: a. efectuarea ch.bugetare este condiionat de prevederea expres i aprobarea nivelului acestora de ctre Parlament sau de consiliile locale. b. nerambursabilitatea sumelor alocate i cheltuite conform destinaiilor pentru care sau aprobat aceste sume. c. efectuarea cheltuielilor este deteminat de ndeplinirea condiiilor legale i nu numai de constituirea (existena) resurselor bneti. d. finanarea se efectueaz n funcie de gradul de subordonare a instituiilor sau activitilor cu caracter bugetar: din bugetul de stat, din bugetul asigurrilor sociale de stat, din bugetele locale sau din bugetele fondurilor speciale. e. exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv i acordarea vizei cu ocazia operaiunilor de deschidere a finanrii, de alocare i utilizare a resurselor financiare publice.

CRITERII DE GRUPARE A CHELTUIELILOR PUBLICE


Motivaie: cunoaterea modului n care sunt orientate resursele bneti ale statului spre anumite obiective. 115

Tipuri de clasificaii: A. administrativ. B. economic. C. funcional. D. financiar. E. n funcie de rolul lor n procesul reproduciei sociale. F. gruparea folosit de organismele ONU. G. clasificaii mixte sau combinate. A.Clasificaia administrativ Are la baz criteriul instituiilor prin care se efectueaz aceste cheltuieli: ministere, departamente, agenii guvernamentale, instituii publice autonome, uniti administrativ teritoriale. Util prin identificarea bneficiarilor dar nu permite comparaii n timp datorit modificrilor de structur ale instituiilor beneficiare. B.Clasificaia economic Se folosesc dou criterii de grupare: 1. 2. cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative cheltuieli de transfer. cheltuieli curente (de funcionare) cheltuieli de capital (de investiii)

Cheltuieli curente Asigur ntreinerea i funcionarea instituiilor publice, finanarea satisfacerii aciunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane, onorarea unor angajamente speciale ale statului. Reprezint un consum definitiv de PIB i trebuie rennoite anual. Reprezint cea mai mare parte a cheltuielilor publice. Cheltuielile de capital (de investiii) Pentru achiziionarea de bunuri de folosin ndelungat, destinate sferei produciei materiale sau sferei nemateriale (coli, spitale,cultur).Dezvolt patrimoniul public 116

Cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative Cuprind remunerarea serviciilor, a prestaiilor, a furniturilor necesare bunei funcionri a instituiilor publice sau achiziionrii de mobilier, aparatur sau echipamente. Cheltuielile de transfer Reprezint trecerea unei sume de bani de la buget la dispoziia unor persoane juridice, unor persoane fizice (omeri, pensionari) sau a unor bugete ale administraiilor locale. Ele pot avea caracter economic (subvenii pentru acoperirea unor cheltuieli de producie, stimularea exportului, redresarea financiar, restrngerea unor activiti economice sau caracter social (burse, pensii, ajutoare, indemnizaii definitive) i fr contraprestaie. Transferurile sunt consolidabile i neconsolidabile C. Clasificaia funcional Folosete drept criteriu ramurile , domeniile, sectoarelede activitate, spre care sunt dirijate resuselel financiare publice sau alte destinaii ale ale cheltuielilor legate de efectuarea unor tranferurintre diferitele niveluri ale administraiilor publice, plata dobnzilor la datoria public sau constituirea de rezerve la dispoziia autoritii executive. n Romania aceste domenii sunt definite de Legea privind finanele publice astfel: -Domeniul social-nvmnt, sntate, ocrotiri sociale, cultur, art, tineret i sport,refacere i ocrotire a mediului. -Domeniul economic-investiii i aciuni de interes public, subvenii, faciliti -Domeniul cercetrii-programe prioritare. -Domeniul finanrii aprrii rii, meninerii ordinii publice i siguran naional -Domeniul finanrii administraiei publice centrale i locale. -Dobnzile aferente datoriei publice i cheltuieli determinate de emisiunea i plasarea valorilor mobiliare necesare finanrii acestor datorii. D. Clasificaia financiar n funcie de modul n care se efectueaz i de modul n care afecteaz resursele financiare publice vom ntlni: -cheltuieli definitive -cuprind att cheltuieli curente ct i de capital -se finalizeaz cu pli la scadene scurte atenstnd lichidarea complet a angajrii statului pentru a efectua cheltuielile prevzute n buget.Sunt cuprinse ca posturi distincte n bugetele publice.

117

-cheltuieli temporare sau-i operaiuni de trezorerie -sunt urmate de finalizarea prin pli cu scaden certe. -sunt evideniate n conturile speciale ale trezoreriei (i.e. finanarea rambursrii mprumuturilor) -nu figureaz n bugetele publice, ci se gestioneaz separat prin trezoreria public -cheltuieli virtuale sau posibile. -cheltuieli pe care statul se angajeaz s le realizeze n anumite condiii. -i.e.garaniile acordate de stat pentru mprumuturi, cheltuieli pentru aciuni sau obiective neprevzute, pe seama rezervelor la dispoziia guvernului. Dup forma de manifestare pot fi: -cu sau fr contraprestaie au caracter de alocaii bugetare, reprezentnd finanare definitiv, fr contraserviciu din partea colectivitii beneficiare de resurse publice cu contrprestaie se refer la ncasarea unor sume de bani de ctre stat (dobnzi la mprumuturi acordate, comisioane pentru garaniile guvernamentale. -definitive i povizorii nu presupun restituirea sumelor bneti alocate de stat sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligaiei de furnizare de produse sau servicii instituiilor statului. -speciale i globale. E. Clasificaia dup rolul chltuielilor publice n procesul reproduciei sociale -Cheltuieli reale (negative) cheltuielile cu ntreinerea aparatului de stat, plata anuitilor, dobnzilor i a comisioanelor la mprumuturile de stat, ntreinerea i dotarea armatei cu armament, etc. Reprezint un consum definitiv de PIB. -Cheltuieli economice: investiii efectuate de stat pentru nfiinarea de uniti economice, dezvoltarea i modernizarea celor existente, construirea de drumuri, poduri. Ele au ca efect crearea de valoare adugat i reprezint o avansare de PIB. F. Gruparea folosit de organismele onu 118

Criterii: a.clasificaia funcional -servicii publice generale, aprare, educaie, sntate, securitate social, locuine i servicii comunale, recreaie, cultur i religie, aciuni economice, alte scopuri. b.clasificaia economic -cheltuieli ce reprezint un consum final:dobnzi aferente datoriei publice, subvenii de exploatare i alte transferuri curente. -formarea brut de capital: investiii brute i creterea stocurilor materiale, -achiziii de terenuri i active necorporale, -transferuri de capital nscrierea cheltuielilor publice n buget se efectueaz conform principiului cheltuielile sunt plafoane maxime deaorece nivelul cheltuielilor aprobate de Parlament poart denumirea de credit bugetar. Suma total a cheltuielilor efectuate este format din repartizarea resurselor financiare interne la care se adaug intrrile de credite externe. La partea de cheltuieli este prevzut i deficitul ca diferen ntre totalul cheltuielilor i totalul veniturilor. Calculul deficitului include i intrrile de credite externe, care reprezint angajamentele statului fa de strintate, pentru partea de cheltuieli neacoperit dein resurse interne. -D.total= - (Da+Crex) Dt=Deficitul total Da=Deficitul anului Crex=Credite externe (intrri)

INDICATORI PRIVIND CHELTUIELILOR PUBLICE


A. NIVELUL 1.Volumul cheltuielilor publice n expresie nominal 2.Volumul cheltuielilor publice n expresie real calculat n preuri constante, pentru a exprima efortul financiar real transformarea valorilor din preuri curente n preuri constante se efectueaz cu ajutorul indicelui PIB deflator, ce msoar modificarea nivelului general al preurilor n anul considerat ,0 sau 1, fa de anul de baz, pentru preuri constante Indicele PIB deflator se calculeaz cu relaiile: 119

I p0 / CST = PIB0 / PIBcst 100

I p1/ CST = PIB1 / PIB cst 10 0

Cheltuielile reale se calculeaz cu formulele:


n C p 0 = C p 0 / I p 0 / cst n C p1 = C p1 / I p1 / cst r r

n care:
C po = cheltuieli le. publice .reale .ale .anului .0
C p1 = cheltuieli le. publice .reale .ale .anului .1
r

Indicatorii de mai sus sunt utili doar la efectuarea de analize pe plan intern, neavnd nici o putere de comparaie internaional Pentru comparaii internaionale se pot utiliza indicatorii: 3.Ponderea cheltuielilor n PIB

C p / P I B= C n p / P InB 1 0 0
C p / P I B= p o n d.c eh r ee l alt ou. pri eu lbi.i ln.iPc IeB
C n p = cheltuielile. publice.in. exp resie.no min ala
4.Cheltuielile publice medii pe un locuitor, n dolari SUA

C p / loc = C n p
B. STRUCTURA Se stabileste ponderea fiecarei categorii de cheltuieli publice n totalul cheltuielilor publice. Se urmrete n dinamic modificare opiunilor bugetare sau extrabugetare ale statelor Se pot efectua comparaii ntre state cu diferite niveluri de dezvoltare.

Elemente de statistic internaional: -n rile dezvoltate cheltuielile pentru securitate social i bunstare au ponderea cea mai mare ( ntre 29% SUA i 51% SUEDIA) -educaia (ntre 1,8% SUA i 10,8 % OLANDA) -sntate (ntre 0.3 % SUEDIA i 19.7 % SUA) -aprare (2.1 % AUSTRIA i 15.9 % SUA) C. DINAMICA CHELTUIELILOR PUBLICE 120

1.Creterea nominal i real a cheltuielilor publice Pentru dinamica real se utilizeaz indicele deflator:
n n C P1 = C p1 I p1 / 0

2.Modificarea ponderii cheltuielilor publice in PIB 3.Modificarea nivelului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor 4.Modificarea structurii cheltuielilor publice 5.Indicatorul privind corespondena dintre creterea cheltuielilor publice i creterea PIB.
I C p1 / 0 I PIB1 / 0

K=
Microsoft Equation 3.0

n care K este coeficientul de coresponden dintre creterea cheltuielilor publice i creterea PIB 6.Elasticitatea cheltuielilor publice fa de PIB -msoar amploarea reaciei cheltuielilor publice la modificarea PIB.
C p1 / 0 CP0

ecp =

/ PIB10/ 0 PIB

Dac coeficientul de elasticitate este mai mare dect 1- exprim tendina de utilizare ntr-o msur mai mare a PIB, pentru finanarea cheltuielilor publice-cheltuielile publice sunt elastice fa de creterea PIB.

MODELE ECONOMICE CU PRIVIRE LA CRETEREA CHELTUIELILOR PUBLICE


1.MODELELE DEZVOLTRII: MUSGRAVE I ROSTOW - n stadiile de nceput ale creterii i dezvoltrii economice, investiiile publice ca pondere n total investiii erau considerate mari. - Sectorul public trebuia s asigure infrastructura social global, i investiiile n resursele umane. - Aceste investiii erau considerate necesare pentru a se realiza trecerea ctre o etap mai dinamic a dezvoltrii economice. - n stadiile de mijloc ale creterii economice guvernul trebuie s asigure n continuare realizarea de investiii dar acestea sunt complementare celor private. - i n continuare statul trebuie s asigure susinerea unor activiti deoarece piaa este insuficient i imperfect. - Musgrave susine c dup perioada de dezvoltare, n timp ce investiiile totale, ca proporie PIB cresc, cele publice, ca proporie n PIB, scad. 121

- Rostow consider c n stadiile de maturitate ale dezvoltrii economice, marea majoritate a cheltuielilor publice trebuie s se realizeze n infrastructur, n nvmnt, sntate i asisten social.

2.MODELUL LUI WAGNER: - Preocuparea lui Wagner (economist german din sec.XIX) a fost s explice partea din PNB nsuit de sectorul public. - Explicaia sa a rmas n economie sub numele de legea lui Wagner enunat astfel: Cauzele interne ale extinderii activitii statului, i n principal a activitilor publice se pot deduce n parte din caracterul statului i comuniii, stabilit prin experien la popoarele civilizate aflate n progres (a proiori), iar n alt parte ele rezult inductiv din diferite fapte n care iese n eviden extinderea acestor activiti. - Dac veniturile pe locuitor ntr-o economie, cresc, mrimea relativ a sectorului public crete, de asemenea. Bazele formulrii legii erau empirice, prin observaii asupra creterii sectorului publice ntr-o serie de state europene, dar i n SUA i Japonia. - Wagner este i cel care formuleaz pentru prima oar cu acuitate i ideea externalitilor ca raiuni pentru creterea cheltuielilor guvernamentale. - Explic prin elasticitatea cererii n funcie de venituri i creterea cheltuielilor publice pentru educaie, recreaie i cultur, artnd c la o cretere a veniturilor reale din economie aceste cheltuieli cresc mai mult dect cresc cheltuielile totale n PIB. 3. MODELUL PEACOCK-WEISEMAN - Punctul de plecare al analizei celor doi este ipoteza c guvernele trebuie s in seama de dorinele cetenilor lor exprimate sub forma: s nu plteasc impozitwe mai mari dar s beneficieze de servicii publice sporite. Cnd decide asupra cheltuielilor publice din bugeet guvernul urmrete ndeaproape reacia electoraltului la impozitarea aplicat. Ei cred c exist un nivel tolerabil de impozitare care acioneaz ca un element de constrngere asupra comportrii guvernului. - Dac economia i veniturile cresc n ritm egal, impozitele cresc, de asemenea, paralel la cote constante de impunere, ceea ce face posibil creterea cheltuielilor publice n ritmul creterii PIB. n perioadele de transformare social, tendina gradual a creterii cheltuielilor publice este dereglat, dup cum apar perioade de criz economic, care necesit o cretere rapid a cheltuielilor publice. O asemenea cretere determin guvernul s mreasc nivelurile de impozitare, care pot fi privite ca acceptabile de electorat n perioade de criz. - Acesta a fost numit efectul de transfer. n perioadele de criz cheltuielile private sunt transferate cheltuielilor publice. 122

- n perioada urmtoare crizei, cheltuielile publice nu vor reveni la nivelul iniial.Trile mprumutate n vreme de criz sporesc datoriile pe care le suport n perioadele urmtoare. - Mai exist conform celor doi un efect i anume efectul inspeciei.Acetia au sugerat c acest efect provine din vigilena mai mare a electoratului cu privire la problemele sociale n timpul perioadei de transformare. Astfel, guvernul i exprim scopul programului su de mbuntire a condiiilor sociale pe baza percepiei electoratului fa de nivelul tolerabil de impozitare, mai mare dect n perioada anterioar, capabil s finaneze niveluri nalte de cheltuieli publice, determinate de scopul de consum al guvernului i datoriile existente. - Teoria celor doi poate fi aplicat fenomenului creterii cheltuielilor publice i presiunii fiscale nregistrate n perioade de criz economic, contribuind la explicarea creterii presiunii fiscale n perioade de criz. - Analiza creterii cheltuililor publice se poate efectua pornind de la constatarea tendinei de cretere mai rapid a acestora fa de ansamblul activitilor economice exprimate sintetic prin PIB sau PNB. - Acest mod de abordare pornete de la studiul elasticitii cererii de servicii publice, a cror mrime este supraunitar, situndu-se la categoria bunuri superioare care au cererea foarte sensibil la creterea economic i creterea nivelului de via. n aceste cazuri cheltuilile publice cresc mai repede dect PIB sau PNB. - Alte analize se bazeaz pe studiul ofertei de bunuri publice, demonstrnd c creterea cheltuililor publice nu rezult din cererea venit de la agenii privai ci din comportamentul de ofert al administraiilor i decidenilor politici care s maximizeze satisfacia lor n afara arbitrajului eficient al contribuabililor alegtori.

123