1.

Ce sunt finantele fenomenul financiar si evolutia finantelor

Finantele reprezinta o categorie economica, si anume, acele relatii sociale de tip economic, de repartitie a unei parti din produsul intern brut, derulate dub forma baneasca ins copul acoperirii nevoilor generale si colective ale societatii si proprii ale agentilor economici. Fenomenul financiar este un fenomen social care a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii, si anume odata cu aparitia si dezvoltarea economiei de schimb. Finantele publice, ca raporturi sociale, au urmat de-a lungul timpului, evolutia societatii si a economiei. Finantele clasice sunt marcate de doua mari categorii de atributii indeplinite in perioada asa numita liberalista si anume gospodarirea financiara a statului si economie financiara Mai tarziu in perioada postbelica, perioada marcata de teoriile keynesiene, finantele publice moderne preiau ideile deficitului planificat, ca mijloc de relansare economica. Acesta este perioada cand statul devine un veritabil agent economic.

2. Structura finantelor fluxul si fonduri financiare

In structura sistemului financiar gasim urmatoarele fonduri: Bugetul statului Asigurarile sociale Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila Creditul Finantele agentilor economici Putem delimita, in raport cu fondurile implicate, 3 grupe mari de fluxuri financiare: Fluxurile din interiorul sistemului, fluxuri interne sau proprii unor subsisteme, care intr-un anumit sens, se integreaza in prima categorie si legaturile interiorului cu exteriorul.

3. Mecanismul financiar
Mecanismul financiar este parte a celui economic, el reuneste un ansamblu de structuri, forme organizatorice, metode, principii, instrumente si regulatoare specifice domeniul financiar. Regulatoarele mecanismului financiar sunt bugetul de stat, piata creditului si bursa de valori. Organul specializat care poarta raspunderea pentru realizarea programelor guvernamentale, in domeniul financiar este Ministerul Finantelor. In tara noastra trezoreria publica isi defineste activitatea pe trei module: casier al statului, banca a institutiilor publice, modul de activitate si control al utilizarii banului public.

4. Functiile finantelor
Functiile finantelor reprezinta modalitati de dezvaluire a esentei lor, iar esenta raporturilor financiare tine de menirea lor sociala. De regula, specialistii recunosc doua functii ale finantelor: functia de repartitie si functia de control. Functia de repartitie Presupune atragerea resurselor si repartizarea acestora pe destinatii Cunoaste doua laturi distincte insa legate organic intre ele: latura de mobilizare a resurselor sau constituire a fondurilor (guvernate de 2 principii: despersonalizarii si specializarii sau afectarii speciale) latura de repartizare sau distribuire a acestora

Functia de control Controlul vizeaza modul de constituire a fondurilor in economie, la repartizarea acestora cat si eficienta si oportunitatea utilizarii acestora. Este strans legata de functia de repartitie, dar are o sfera de manifestare mai larga decat aceasta, deoarece vizeaza pe langa constituirea si repartizarea fondurilor din economie si modul de utilizare a acestora.

5. Bugetul si procesul bugetar ce este , cum se intocmeste si pricipiile bugetare

Bugetul de stat reprezinta relatiile social-economice exprimate in forma baneasca ce se nasc cu prilejul repartizarii unei parti din venitul national prin intermediul statului ca persoana juridica; ca organism de drept public pentru indeplinirea sarcinilor si functiilor sale. Intocmirea si executarea bugetului de stat trebuie sa raspunda anumitor principii bugetare: Anulitatea bugetului Echilibrarea bugetului Universalitatea bugetului Unicitatea bugetului Realitatea bugetului Neafectarea veniturilor Publicitatea bugetului

6. Rolul finantelor
Rolul finantelor reprezinta menirea sociala indeplinita, reprezinta rezultatul, efectul eforturilor financiare depuse. Rolul finantelor se manifesta pe trei nivele, si anume, un rol economic, unul social si unul politic. In plan economic, derularea raporturilor financiare are ca efect intretinerea sectorului public; a serviciilor publice generale si locale si a economiei publice, de asemenea prin acordarea de subventii, facilitati fiscale, prin regimul comenzilor de stat, acesta vizeaza un anumit sector al economiei private. In plan social prin intermediul finantelor publice se repartizeaza si redistribuie o parte a produslui intern brut de la o patura sociala la alta, de la o persoana la alta, demersuri cu finalitati definite de politicile sociale ale executivului In plan politic, finantele publice sunt instrumente de realizare a unor obiective sau interese de grup sau la nivelul intregii societati, cautate prin politicile generale sau in general cele financiare.

7. Venituri si cheltuieli publice

Veniturile statului sunt: Ordinare Extraordinare Veniturile ordinare sunt reprezentate de: impozite, taxe, contributii sociale, contributii la fondurile speciale extrabugetare. n cadrul veniturilor ordinare includem si veniturile statului din: dividende, dobnzi, vnzarea actiunilor sau activelor din patrimoniul privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, redeventele din concesionarea bunurilor apartinnd domeniului public,venituri provenite din diferite contracte cu parteneri privati, cum ar fi nchirierea, asocierea n participatie, parteneriatul public-privat. Veniturile extraordinare sunt reprezentate de:mprumuturi interne sau externe, emisiunea de obligatiuni de stat, bonurile de tezaur.

Veniturile ordinare si extraordinare apartin bugetului de stat (bugetul ministerelor si celorlalte autoritati ale administratiei centrale de stat), bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor locale. Sistemul cheltuielilor publice cuprinde deci totalitatea cheltuielilor ce se efectueaza din fondurile financiare ale statului pentru actiuni social-culturale si economice, pentru intretinerea organelor statului si pentru aparare nationala etc. Cheltuielile publice reprezinta, practic, relatii de repartizare a fondurilor financiare catre institutii publice, populatie si agenti economici. Se observa tendinta de crestere a cheltuielilor in preturi comparabile, in corelatie cu cresterea PIB cu aprecierea ca in tarile dezvoltate cresterea cheltuielilor publice este mai mare decat cresterea PIB. Exista doua clasificari a cheltuielilor publice: cea bugetar administrativa si cea economica.

8. Imprumuturile publice
La mprumuturi statul apeleaza fie din necesitati de trezorerie, fie din necesitati de echilibru bugetar. Resursele banesti, mprumutate de la diversi detinatori publici sau privati, nu maresc masa monetara, ci numai o redistribuie. n schimb, resursele mprumutate de la banca centrala constituie o emisiune de bani fara acoperire materiala. De asemenea, apelul la mprumuturi din necesitati de trezorerie poate avea consecinte negative asupra circulatiei monetare daca sumele obtinute nu se ramburseaza la termenele stabilite. Pentru finantarea deficitului bugetar, statul se mprumuta pe piata interna sau n strainatate. Potrivit datelor Fondului Monetar International, n tarile dezvoltate, n tarile n curs de dezvoltare din Asia si Orientul Mijlociu, precum si n tarile europene aflate n tranzitie s-a apelat preponderent la mprumuturi interne si ntr-o masura mai mica la cele externe. Pentru mprumuturile contractate pe piata interna, inclusiv la banca centrala, pe termen scurt, se emit bonuri de tezaur. Emisiunea bonurilor de tezaur, n unele tari, este limitata prin lege, n timp ce n altele este nelimitata.

9. Definitia impozitului
Profesorul Constantin Tulai, defineste impozitul ca fiind o obligatie pecuniara definitiva si silita nerambursabila si fara contraprestatie datorata statului.

10. Elementele impozitului

Subiectul impozitului Suportatorul impozitului Obiectul impozitului Cota impozitului Unitatea de impunere Termenul impozitului Facilitatile si constrangerile fiscale

11. Pricipiile impunerii

Stabilirea si asezarea impozitelor ca si perceperea lor trebuie sa raspunda anumitor cerinte; in prezent aceste cerinte sunt conturate de 3 grupe de principii: Randamentul impunerii Echitatea impunerii Principii de politica economica si sociala

12. Tehnica impunerii

Tehnica impunerii reprezinta ansamblul de operatii prin care are loc constatarea, evaluarea materiei impozabile, determinarea cuantumului impozitului datorat si perceperea impozitului, adica trecerea acestuia de la contribuabili la stat. Cuprinde trei etape: emisiunea, plasarea si rambursarea imprumuturilor publice.

13. Clasificarea impozitului direct si indirect

Impozitele directe Impozitele directe, in functie de modul lor de asezare si de obiectul lor, se impart astfel: Impozite reale Impozitul financiar Impozitul pe cladiri Impozitul pe activitati economice Impozitul pe capitalul mobiliar Impozite personale Impozitul pe venituri Persoane fizice Persoane juridice Impozitul pe avere Impozit imobiliar Impozit pe capital Impozitul pe transferul averii Impozitele indirecte In functie de modul de asezare distingem mai multe forme: 1. Impozite indirecte generale 2. Taxele de consumatie: accizele 3. Taxele vamale 4. Monopoluri fiscale 1. Impozitele indirecte generale afecteaza consumul de marfuri si sevicii, lucrari indiferent de modul lor de achizitie si de plata. 2. Accizele sunt impozitele indirecte ce afecteaza consumul, ele fiind asezate asupra produselor de larg consum (benzina, motorina, produse de lux, blanuri, cristale, automobile sau asupra produselor nocive sanatatii: alcool si tigari 3. Taxele vamale sunt impozite indirecte asezate asupra circulatiei bunurilor dintr-o tara in alta. Acestea se percep la trecerea frontierei in porturi, aeroporturi. Pot imbraca trei forme: de import, de export si de tranzit. 4. Monopolul fiscal reprezinta dreptul statului in exclusivitate sau a altei persoane juridice de a desfasura anumite activitati.

14. Impozitul pe microintreprinderi

Conform codului fiscal

15. Impozitul pe profit 16% 16. Tva taxe vamale 17. Accize 18. Impozite locale cum se calculeaza, cine plateste fiecare impozit ,baza impozabila, rata impozitului , unde se varsa banii din impozitul respective.