Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe
rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa
DREPT FINANCIAR I
sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklz
DE STAT
xcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
Studenta: SPÎNU LARISA-ALEXANDRA
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuio
pasdfghjklzxcvbnmrtyuiopasdfghjklzx
cvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuio
pasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghj
klzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn
mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty
uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw
ertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiop
CUPRINS
1. Introducere………………………………………………………..…….. 3-4
7. Bibliografie…………………………………………………….……………. 7
2
Ordonatorii de credite ai bugetului de stat
1. Introducere
Numărul mare de instituţii publice a condus la crearea unei ierarhii la nivel sectorial
sau geografic, astfel în funcţie de competentele şi de importanţa instituţiilor pe care le
conduc, ordonatorii de credite sunt3:
1
*** « Consilier – contabilitate pentru instituţii publice », Grup de editură şi Consultanţă în
afaceri Rentrop & Straton, sector 3, Bucureşti, p10/003
2
C O. Tenovici – “Contabilitatea instituţiilor publice”, Ed Independenţa Economică, Piteşti,
2008, p11
3
T. Mosteanu – “Buget şi Trezorerie Publică”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004, p 126-127
3
Ordonatorii principali, secundari şi terţiari au obligaţia de a angaja şi utiliza credite
bugetare numai în limita prevederilor şi potrivit destinaţiilor aprobate pentru cheltuieli strict
legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor prevederilor
legale.
Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele bugetare,
după reţinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei
execuţii bugetare prudente, cu excepţia cheltuielilor de personal şi a celor care decurg din
obligaţii internaţionale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute în
proporţie de 10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a execuţiei
bugetare pe primul semestru.
4
C Roman – “Gestiunea financiară a instituţiilor publice – Contabilitate publică la nivel
macroeconomic”, vol I, Ed. Economică, 2000, Bucureşti, p 88
5
C O Tenovici – “Contabilitatea instituţiilor publice”, Ed. Independenţa Economică, Piteşti,
2008, p11
4
- Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele
bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli
strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea
dispoziţiilor legale.
- Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor
bugetare repartizate şi aprobate potrivit prevederilor legale;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a
situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi
execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi
a programului de lucrări de investiţii publice;
g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi
acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor
legale.
Cheltuielile pentru investiţiile publice şi alte cheltuieli de investiţii finanţate
din fonduri publice se cuprind în proiectele de buget, în baza programelor de
investiţii publice, care se prezintă ca anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite.
5
Ordonatorii principali de credite au obligaţia să întocmească şi să anexeze la situaţiile
financiare anuale rapoarte anuale de performanţă, în care să prezinte, pe fiecare program,
obiectivele, rezultatele preconizate şi cele obţinute, indicatorii şi costurile asociate,
precum şi situaţii privind angajamentele legale.
Instituţiile publice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie,
respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, şi contabilitatea de gestiune
adaptată la specificul activităţii.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la instituţiile publice
revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării unităţii respective.
Persoanele menţionate, organizează şi conduc contabilitatea, de regulă, în
compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă
persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste personae trebuie să aibă studii
economice superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi
conducerea contabilităţii, în condiţiile legii.
În temeiul art. 8 alin. (1) din Legea contabilităţii, unităţile patrimoniale au obligaţia sa
efectueze inventarierea generala a patrimoniului la începutul activităţii, cel puţin o
dată pe an, de regula la sfârşitul anului, pe parcursul functionarii sale, în cazul fuzionării,
divizării sau încetării activităţii, precum şi în următoarele situaţii:
a) în cazul modificării preţurilor;
b) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor
organe prevăzute de lege;
c) ori de câte ori sunt indicii ca există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu
pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
d) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
e) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
f) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră sau în
alte cazuri prevăzute de lege.
În cazul în care, în situaţiile de mai sus, sunt inventariate toate elementele patrimoniale
dintr-o gestiune, aceasta poate ţine loc de inventariere anuală, cu aprobarea administratorului,
a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligaţia gestionării patrimoniului.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor
art. 11 alin. (3) din Legea contabilităţii, revine administratorului, ordonatorului de credite
sau altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului şi care elaborează
şi transmit comisiilor de inventariere instrucţiuni scrise în acest sens, adaptate la
specificul unităţii.
Inventarierea patrimoniului se efectuează de către comisii de inventariere, formate din
cel puţin două persoane, numite prin decizie scrisă, emisă de persoanele autorizate
menţionate. În decizia de numire se menţionează, în mod obligatoriu, componenta comisiei,
numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunile supuse
inventarierii, data de începere şi terminare a operaţiunilor.
Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se
asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale, după caz;
b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral, din veniturile proprii.
6
Instituţiile publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, varsă integral veniturile
realizate la bugetul din care sunt finanţate.
Bibliografie
- https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-lucian-blaga-din-sibiu/drept-
financiar-si-fiscal/ordonatorului-de-credite-al-bugetului-statului/6885061
- https://www.creeaza.com/legislatie/administratie/Ordonatorii-de-credite-
definir944.php
- https://www.academia.edu/7217757/Sistemul_bugetar_si_procesul_bugetar?
email_work_card=view-paper