UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DRPET
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

REFERAT LA DISCIPLINA:
Finanțe publice

Titlul referatului:
Sistemul bugetar public național

Profesor de disciplina:
Conf. Univ.Dr. Cristina Oneț

STUDENT:
Voslaban Didi Florin
Anul:II

Anul universitar 2019-2020

Semestrul I
 Noțiuni introductive
În evoluţia finanţelor publice este remarcabilă apariţia bugetului
generată de necesitatea de a reflecta nevoile publice sub forma cheltuielilor
publice şi sursele de venit sub forma veniturilor publice ce au drept scop
rezolvarea cheltuielilor publice.
Societatea omenească, în evoluţia sa, a generat o serie de nevoi care
cu trecerea timpului s-au diversificat şi proliferat. Dintre acestea, din punctul
de vedere al finanţelor publice, ne interesează nevoile publice care sunt
acele cerinţe care se satisfac prin intermediul şi efortul colectivităţilor
umane. Statul prin instituţiile, organele şi organismele sale se raportează la
nevoia publică prin intermediul banului public1.
Banul public ar trebui asigurat de stat prin efortul propriu, cum însă
statul nu este deţinătorul unei averi şi nici nu are suficiente surse proprii,
banul public este asigurat prin efortul întregii colectivităţi. De aceea
obţinerea banului public se face concret prin intermediul impozitelor şi
taxelor, plătite de contribuabili. Sumele încasate cu titlul de impozite şi
taxe, reprezintă surse de venit pentru buget.
Expresia de buget provine din limba franceză de la cuvântul bouge ,
care avea semnificaţia unei pungi de piele în care se ţineau banii. Instituţia a
fost reglementată pentru prima dată printr-o lege în Franţa în 1802, apărând
în 1806 într-o lege a finanţelor mai modernă şi mai exactă.
În ţara noastră în perioada Regulamentelor Organice ale Moldovei şi
Munteniei existau referiri la buget sub formularea "închipuirea cheltuielilor
anului viitor", această formulare sugerează idea de buget, dar numai pentru
aspectul cheltuielilor.
Conform legii nr. 500/2002 bugetul este documentul prin care sunt
prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile, sau după caz,
numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice.
În România putem să vorbim despre un sistem bugetar în sensul că
există un buget public naţional alcătuit din mai multe componente, legea
finanţelor publice precizând că referirile sale se aplică2:
- Bugetului de stat
- Bugetului asigurărilor sociale de stat
1
Petică Roman, Doina - Dreptul finanţelor publice, Editura Tribuna, Sibiu - 2000, pag. 3-4
2
Legea 500/ 2002 - privind finanţele publice, Monitorul Oficial nr. 597/2002
 - Bugetelor fondurilor speciale
- Bugetului trezoreriei statului
- Bugetelor instituţiilor publice autonome
- Bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor
speciale, după caz
- Bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii
- Bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau
garantate de către stat şi a căror rambursare, dobânzi sau costuri se asigură
din fonduri publice
- Bugetului fondurilor externe nerambursabile.
Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă
expresia sintetizată a relaţiilor economice ce se manifestă în procesele
formării şi utilizării principalului fond centralizat de mijloace băneşti ale
statului şi ale fondurilor unităţilor administrativ - teritoriale în vederea
finanţării activităţilor destinate creşterii calităţii vieţii (învăţământ, sănătate,
cultură, sport, cercetare).
Natura juridică a bugetului
Există mai multe concepţii cu privire la natura juridică a bugetului; ele sunt
desprinse din definiţiile date în literatura de specialitate de mai mulţi autori,
astfel că există următoarele concepţii privind natura juridică a bugetului3:
1. Într-o primă concepţie bugetul este lege, în sensul că el conţine
dispoziţii imperative cu privire la cuantumul minim al veniturilor şi
cuantumul maxim al cheltuielilor şi este adoptat printr-o lege care emană de
la organul legislativ;
2. Bugetul este un act condiţiune, întrucât fără existenţa lui veniturile nu
s-ar realiza şi cheltuielile nu s-ar efectua;
3. Bugetul este un act juridic, în ceea ce priveşte veniturile, pentru că
există obligaţia legală imperativă ca acestea să fie îndeplinite; şi un act
administrativ în ceea ce priveşte cheltuielile, pentru că acestea nu sunt
obligatoriu de împlinit;
4. Bugetul este un program, un plan, care pentru ca să producă efecte
îmbracă forma legii.

3
Petică Roman, Doina - Dreptul finanţelor publice, Editura Tribuna, Sibiu - 2000, pag 19-20
 Bugetul este important din punct de vedere economic pentru că
reflectă situaţia economică a unui stat - cu cât economia unui stat este mai
puternică, cu atât sursele de venit bugetar sunt mai mari şi obiectivele
publice de realizat pot fi mai multe şi mai puternice. Bugetul este important
şi din punct de vedere politic întrucât el exprimă până la un punct concepţia
fiscală a unui stat, coerenţa legislaţiei în domeniu.

Funcţiile bugetului public naţional

Funcţiile bugetului public naţional sunt strâns legate de funcţiile
finanţelor publice, din care face parte integrantă, şi sunt două:
- Funcţia de repartiţie cunoaşte două faze, legate între ele - formarea
şi distribuirea fondurilor băneşti ale statului.
În procesul de mobilizare şi constituire a fondurilor băneşti ale statului
finanţele publice îmbracă forma impozitelor, taxelor, vărsămintelor la
constituirea acestor fonduri participă persoanele fizice şi juridice. Ca atare în
procesul formării fondurilor băneşti se nasc relaţii financiare între persoanele
fizice şi juridice ca şi contribuabili, pe de o parte şi stat, pe de alta.
Distribuirea, cea de a doua fază a funcţiei de repartiţie, generează
relaţii financiare între stat, pe de o parte şi persoanele fizice şi juridice
beneficiare ale resurselor, pe de altă parte. În cadrul procesului de distribuire
finanţele îmbracă forma cheltuielilor pentru învăţământ, sănătate, cultură,
protecţie socială etc.
- Funcţia de control vizează atât constituirea cât şi repartizarea, dar
mai ales modul de utilizare a banului. Controlul financiar se exercită de
organe specializate ale statului: organele Ministerului de Finanţe, Direcţiei
judeţeană a finanţelor publice şi controlului financiar de stat, Garda
Financiară, Curtea de conturi4.

Procedura bugetară
Conform dispoziţiilor legale activitatea bugetară parcurge mai multe
etape: elaborarea proiectului bugetului de stat, aprobarea, executarea şi
încheierii exerciţiului bugetar.
Prin procedură bugetară se înţelege totalitatea actelor şi operaţiunilor
cu caracter tehnic şi normativ, înfăptuite de organele specializate ale statului,
4
Ciuvăţ, N. - Drept financiar,Editura Universitaria, Craiova, 2001, pag. 174-175
în scopul elaborării, adoptării, executării şi încheierii bugetului public
naţional.
La elaborarea şi execuţia bugetului de stat, conform legii 500/2002,
stau următoarele principii:
Principiul universalităţii - care prevede că veniturile şi cheltuielile
se includ în totalitate în buget şi nu pot fi afectate direct unei cheltuieli
bugetare cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii
distincte.
Principiul publicităţii - prevede transparenţa sistemului bugetar,
acest lucru realizându-se prin:
- dezbaterea publică a proiectelor de buget
- publicarea în Monitorul Oficial
- difuzarea informaţiilor asupra conţinutul bugetului prin mijloace de
informare în masă.
Principiul unităţii - prevede că toate veniturile şi cheltuielile
bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea
eficientă şi monitorizarea fondurilor publice.
Principiul anualităţii - prevede că veniturile şi cheltuielile sunt
aprobate prin lege pe o perioadă de un an, în ţara noastră anul bugetar
coincide cu anul calendaristic.
Principiul specializării bugetare - prevede că veniturile şi
cheltuielile se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă, respectiv
pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţie,
potrivit clasificaţiei bugetare.
Principiul unităţii monetare - Toate operaţiunile bugetare se exprimă
în moneda naţională5.

Elaborarea bugetului de stat

Elaborarea proiectului de buget se face de către Guvern, prin
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul
bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget;
b) politicilor fiscale şi bugetare;

5
Legea 500/ 2002 - privind finanţele publice, Monitorul Oficial nr. 597/2002
 c) prevederile memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor
de înţelegere sau ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii
financiare internaţionale, semnate sau ratificate;
d) politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în
formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali;
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de
credite;
f) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în
scopul finanţării unor acţiuni sau a unui ansamblu de acţiuni.
Indicatorii macroeconomici şi sociali sus-numiţi vor fi elaboraţi de
organele abilitate până la data de 31 martie a anului curent.
Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului până la data de 1
mai obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul pentru care se
elaborează bugetul şi următorii trei ani, împreună cu limitele de cheltuieli
stabilite de ordonatorii principali de credite, urmând ca acesta să le aprobe
până la data de 15 mai şi să informeze comisiile pentru buget, finanţe şi
bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale
macroeconomice şi ale finanţelor publice.
Ministerul Finanţelor Publice va transmite ordonatorilor principali de
credite, până la data de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare-cadru care va
specifica contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele
de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum şi limitele de
cheltuieli aprobate de Guvern. În condiţiile în care schimbarea cadrului
macroeconomic impune modificarea limitelor de cheltuieli acestea vor fi
adaptate de către Guvern, la propunerea Ministerul Finanţelor Publice, care
până la data de 15 iunie va comunica ordonatorilor principali de credite
limitele de cheltuieli, redimensionate în vederea definitivării proiectelor de
buget.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca până la data de 15
iulie să depună la Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul
de buget cu încadrarea în limitele de cheltuieli. Ministerul Finanţelor Publice
va examina proiectele de buget şi va purta discuţii cu ordonatorii principali
de credite în privinţa acestora (în caz de divergenţe va hotărî Guvernul), iar
proiectele de buget definitivate se vor depune la Ministerul Finanţelor
Publice până la data de 1 august.
 Ministerul Finanţelor Publice în baza proiectelor de buget ale
ordonatorilor principali de credite şi a bugetului propriu întocmeşte
proiectele legilor bugetare pe care le depune la Guvern până la 30
septembrie. După această etapă care a presupus întocmirea bugetului va
urma aprobarea şi adoptarea bugetului.
De asemenea în articolul 62 din legea 500/2002 se precizează că din
bugetul de stat se vor acoperi integral sau parţial finanţarea cheltuielilor
curente şi de capital ale instituţiilor publice în condiţiile în care prin legea
bugetară sunt stabilite categoriile de cheltuieli care vor fi finanţate.

Aprobarea şi adoptarea bugetului

După însuşirea de către Guvern a proiectelor legii bugetare acesta se
va supune spre aprobare Parlamentului până cel târziu la data de 15
octombrie a fiecărui an.
Bugetele se aprobă de către Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole,
subcapitole, titluri, articole şi alineate. Dacă legile bugetare nu au fost
adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar,
Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent,
limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi de regulă ½ din prevederile
bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite temeinic
justificate.
În cazul în care legile bugetare anuale depuse în termenul legal nu au
fost adoptate de către Parlament până cel târziu la data de 15 decembrie a
anului anterior anului la care se referă proiectul de buget, Guvernul va
solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă.

Execuţia bugetară
În legile bugetare anuale se prevăd şi se aprobă, pentru durata
exerciţiului bugetar, creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu
bugetar. Alocaţiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori
principali de credite nu pot fi majorate, virate şi utilizate la alte articole de
cheltuieli, pentru finanţarea altui capitol sau a altui ordonator principal de
credite.
Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei
bugetare sunt de competenţa fiecărui ordonator principal de credite pentru
bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate şi se efectuează în limita
de10% din prevederile capitolului bugetar, începând cu trimestrul al-III-lea
al anului bugetar, cu condiţia să nu contravină legii 500/2002. Astfel de
virări sunt interzise de la capitolele care au fost majorate din fondurile de
rezervă bugetară şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
Execuţia bugetară se bazează pe principiul separării atribuţiilor
persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuţiile
persoanelor care au calitatea de contabil.
În procesul execuţiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg
următoarele faze: angajament, lichidare, ordonanţare, plată. Operaţiunile
specifice angajării, lichidării şi ordonanţării sunt în competenţa ordonatorilor
de credite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate
ale instituţiei publice, efectuarea plăţilor urmând să se facă numai pe bază de
documente justificative.
Ministerul Finanţelor Publice solicită ordonatorilor principali de
credite, în cursul anului, rapoarte periodice privind gradul de utilizare a
fondurilor publice în vederea monitorizării execuţiei bugetare.
Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează
prin trezoreria statului care asigură încasarea veniturilor bugetare, efectuarea
diferitelor plăţi, operaţiuni de încasări şi operaţiuni financiare dispuse de
către persoanele autorizate ale instituţiilor publice.
Execuţia bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an; orice venit
neîncasat sau cheltuială angajată în prevederile bugetare şi neplătită până la
31 decembrie se va plăti în contul bugetului pe anul următor. Creditele
bugetare neutilizate până la încheierea anului sunt anulate de drept.
Prevederile legilor bugetare şi ale celor de rectificare acţionează numai
pentru anul bugetar respectiv.
Încheierea exerciţiului bugetar presupune evidenţierea şi cuantificarea
sumelor realizate cu titlu de venituri bugetare şi a cheltuielilor efectuate în
domeniul bugetar. Astfel exerciţiul bugetar se încheie în urma cuantificării
rezultatelor şi evidenţelor din punct de vedere contabil şi întocmirea
documentelor contabile care exprimă în mod analitic şi sintetic situaţia
veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
 Întreaga activitate de execuţie a bugetului şi mai ales cea care vizează
efectuarea cheltuielilor, se realizează prin intermediul unor persoane abilitate
în acest scop denumite ordonatori de credite, care se clasifică astfel:
- ordonatori principali (miniştri sau conducătorii instituţiilor centrale
sau a instituţiilor publice autonome - ei pot delega, în anumite condiţii,
această calitate unor înlocuitori împuterniciţi în acest scop ca de exemplu
secretarilor generali);
- ordonatori secundari (reprezentaţi, de regulă, de conducătorii
instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor
principali);
- ordonatori terţiari (sunt subordonaţi celor principali şi secundari)6.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare
aprobate pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor publice ierarhic
inferioare, aceştia vor repartiza creditele după reţinerea a 10% din
prevederile aprobate pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente,
repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se face în semestrul al
doilea, după examinarea de către Guvern a execuţiei bugetare pe primul
semestru.
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare
aprobate pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, ai căror
conducători sunt ordonatorii terţiari de credite. La rândul lor ordonatorii
terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai
pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc.
De asemenea pe parcursul execuţiei bugetare ordonatorii principali de
credite vor urmări derularea procesului investiţional şi vor întocmi rapoarte
de monitorizare pe care le vor transmite Ministerului Finanţelor Publice.
În situaţiile în care, în timpul exerciţiului bugetar, conform legii, au
loc treceri de unităţi, acţiuni sau sarcini de la un ordonator principal de
credite la altul sau în cadrul aceluiaşi ordonator principal de credite,
Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările
corespunzătoare în bugetele acestora şi în structura bugetului de stat fără a
afecta echilibrul bugetar.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia să întocmească şi să
anexeze la situaţiile financiare rapoarte anuale de performanţă în care să
6
Petică Roman, Doina - Dreptul finanţelor publice, Editura Tribuna, Sibiu - 2000, pag. 26-27
prezinte obiectivele şi rezultatele preconizate şi cele obţinute. Pe baza
situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite
Ministerul Finanţelor Publice va elabora contul general anual de execuţie a
bugetului de stat.

BIBLIOGRAFIE:
 Petică Roman, Doina, Dreptul finanţelor publice, Editura Tribuna,
Sibiu - 2000
 Ciuvăţ, N., Drept financiar, Editura Universitaria, Craiova, 2001
 Şaguna, D. Dan, Tratat de drept financiar şi fiscal, Editura All,
Bucureşti – 2001
 Legea 500/ 2002 - privind finanţele publice, Monitorul Oficial nr.
597/2002