CUPRINS

Capitolul 1:

INTRODUCERE

........................................................................................ 3

Capitolul 2:

BUGETUL DE STAT ................................................................................. 5

2.1 REALIZAREA VENITURILOR ..................................................................... 6

2.2 EFECTUAREA CHELTUIELILOR PUBLICE ............................................... 7
2.3 INCHEIEREA EXERCITIULUI BUGETAR ................................................... 8
Capitolul 3:

METODE SI TEHNICI DE DIMENSIONARE A VENITURILOR SI

CHELTUIELILOR BUGETARE ............................................................... 9

3.1 METODE CLASICE ........................................................................................ 9

A. METODA AUTOMATA ................................................................ 9
B. METODA MAJORARII ................................................................ 9
C. METODA EVALUARII DIRECTE ............................................. 10
3.2 ANALIZA COST BENEFICIU .......................................................................10
3.3 METODE MODERNE .................................................................................... 14
A.
B.
C.
D.
E.
Capitolul 4:

METODA PLANIFICARII, PROGRAMARII, BUGETIZARII .......... 14

METODA BAZA BUGETARA 0 .................................................... 14
MANAGEMENTUL PRIN OBIECTIVE ........................................... 16
BUGET BAZAT PE PROGRAM ........................................................ 16
METODA RATIONALIZARII ............................................................... 17

CONCLUZII SI PROPUNERI ...................................................................... 19

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................. 20

Capitolul 1: INTRODUCERE
Bugetul de stat sau bugetul public este un document, un plan sau o balan n care se
prevd sumele de bani strnse la dispoziia statului, surse de provenien a acestora precum i
direciile lor de utilizare. Bugetul de stat, este o component de baz a bugetului general
1

consolidat i a finanelor publice n general. Termenul de buget i are originea n limba latina
desemnnd un sac cu bani, fiind regsit cu acelai sens si n limba francez, sau o pung sau
cufar n care se pstrau obiecte personale sau banii atunci cnd intreprindea o clatorie. Definirea
juridic a bugetului este intlnit n Romnia, pentru prima dat, n anul 1929, odata cu
adoptarea Legii asupra contabilitii publice i asupra controlului bugetului i patrimoniului
public.
Bugetul de stat trebuie s reflecte pe de o parte necesitile de resurse financiare ale
statului ce decurg din nfptuirea programului guvernamental propus pentru perioada imediat
urmtoare, iar pe de alt parte posibilitile de acoperire a acestor resurse. Astfel apare problema
dimensionrii corecte a nivelului veniturilor i cheltuielilor publice. n acest scop se folosesc
metode clasice i metode moderne bazate pe analiza cost avantaje i alte studii de eficien.
Elaborarea proiectului bugetului de stat, prima etapa a procedurii bugetare, cuprinde
activitatea de determinare a veniturilor si cheltuielilor bugetului public national.
Potrivit practicii internationale, insitutia specializata in elaborarea proiectului de buget
este fie Ministerul Finantelor, in Europa, fie biroul bugetar care functioneaza pe langa
presedintele executivului, situatie specifica S.U.A.
In statele europene, lucrarile privind elaborarea bugetului sunt pregatite de aparatul
Ministerului Finantelor, care intocmeste un anteproiect ce are la baza evaluarea veniturilor si
cheltuielilor bugetare dupa metode care difera de la o tara la alta si de la o etapa la alta si anume:
metoda automata sau a penultimei, metoda majorarii sau a diminuarii si metoda evaluarii directe.
Analiza economica si financiara a bugetului faciliteaza ntelegerea modului de
functionare a economiei de piata, n care statul poate actiona prin intermediul instrumentelor
fiscale si al fluxurilor de cheltuieli pentru a corecta, a genera sau a agrava dezechilibrele
economice.
Metodele de previzionare a fluxurilor de venituri si cheltuieli prezinta importanta
deosebita pentru politica guvernamentala si pentru gestiunea finantelor publice, in general.
Elaborarea unui buget modern presupune folosirea tehnicilor de previziune si a analizei
macro-economice, care permit evidentierea impactului economic, social si politic al optiunilor
privind procurarea resurselor si efectuarea cheltuielilor.

Capitolul 2 : BUGETUL DE STAT

Bugetul de stat exprim relaiile economice n form bneasc ce iau natere n procesul
repartiiei produsului intern brut, n conformitate cu obiectivele de politic economic social i

financiar ale fiecrei perioade. Aceste relaii au dublu sens: pe de o parte, ca relaii prin care se
mobilizeaz resursele bneti iar pe de lat parte ca relaii de repartizare a acestor resurse.
Ministrii, ordonatorii principali de credite, elaboreaza cu ajutorul directiilor specializate
din ministere propuneri de cheltuieli bugetare si le inainteaza Ministerului Finantelor cu ocazia
centralizarii

cererilor

de

fonduri

formulate

de

ministere.

Neconcordantele ce pot aparea intre propunerile formulate de ministere si evaluarile Ministerului

Finantelor sunt transate de primul ministru, iar in cazul in care aceste divergente nu sunt
solutionate, in unele tari discutiile sunt supuse arbitrajului presedintelui republicii. Criteriile care
stau la baza procesului de conciliere vizeaza prioritatile stabilite in programul de guvernare
pentru diferitele sectoare de activitate finantate de la buget, precum si eficienta, eficacitatea si
economicitatea apreciate in raport cu indicatorii de performanta specifici fiecarui domeniu
bugetar.
Finalizarea proiectului de buget se materializeaza intr-o serie de documente si anume:
expunerea de motive si proiectul legii bugetului de stat, anexele la proiectul de lege bugetara,
precum si informatii documentare cu privire la modul de fundamentare a bugetului, informatii ce
sunt utile parlamentului cu ocazia analizei si dezbaterilor in vederea aprobarii proiectului de lege
privind bugetul de stat.
Proiectul de buget, una dintre cele mai importante decizii ale puterii executive, este
insusit de Guvern in ansamblul sau, dar si de membrii acestuia care au obligatia, in virtutea
solidaritatii guvernamentale, sa-l sustina, alaturi de ministrul finantelor, in cadrul dezbaterilor
parlamentare.
Aprobarea bugetului presupune dezbaterea si votarea, de catre parlament, a legii de
aprobare a bugetului public national. Institutia publica imputernicita prin Constitutie sa aprobe
proiectul de buget este parlamentul.Caracterul democratic si de larg impact economico- social al
deciziilor de politica financiara relatate in proiectul de buget conduce in mod obiectiv la solutia
aprobarii prevederilor bugetare de catre forul legislativ, organ reprezentativ al intereselor tuturor
cetatenilor.
Cu prilejul dezbaterii proiectului de buget, in unele state, parlamentul are dreptul sa
propuna amendamente, de pilda majorarea sau reducerea veniturilor si cheltuielilor propuse de
guvern, iar in alte state, dezbaterile parlamentului au loc nu numai in plenul lui, dar si in comisii
sale sau in culise.
4

Executarea bugetului de stat incepe dupa adoptarea sa de catre parlament si consta in

incasarea veniturilor la termenele si in cuantumul prevazut si efectuarea cheltuielilor conform
destinatiei aprobate prin legea bugetara anuala. Aceasta etapa este cea mai importanta, intrucat
presupune realizarea concreta a previziunilor aprobate de parlament.
Intreaga raspundere cu privire la aducerea la indeplinire a autorizatiei parlamentare
privind executia bugetara revine guvernului care, prin institutii specializate, asigura realizarea
veniturilor si efectuarea cheltuielilor, trebuind sa dovedeasca capacitatea de administrare atat a
procesului de colectare a veniturilor, cat si a procesului de utilizare eficienta a alocatiilor
bugetare. De asemenea, in executarea bugetului, guvernul va urmari efectuarea cheltuielilor in
limitele si conditiile stabilite, precum si evitarea deturnarii fondurilor de la destinatia lor bugetara
legala, prevenirea risipei si abuzurilor.
Realizarea veniturilor constituie o obligatie pentru guvern, in timp ce, executarea
cheltuielilor bugetare, pana la nivelul aprobat, constituie un drept al acestuia. Executia
veniturilor bugetare este un proces distinct de executia cheltuielilor bugetare. Incasarea
veniturilor cuvenite bugetului si, respectiv, efectuarea platilor de la buget se realizeaza fie printro institutie specializata aflata in subordinea Ministerului Finantelor (trezoreria statului), fie prin
sistemul bancilor comerciale, pe baza de conventii privind prestarea de servicii, incheiate intre
acestea si Ministerul Finantelor.
2.1 Realizarea veniturilor :
Realizarea veniturilor bugetare consta in derularea mai multor etape: asezarea, lichidarea,
emiterea titlului de percepere a impozitului si perceperea propriu- zisa a acestuia.
Asezarea impozitului reprezinta operatiunea de identificare si dimensionare a materiei
impozabile de care dispune o persoana fizica sau juridica.
Lichidarea consta in determinarea cuantumului impozabil datorat de persoana fizica sau
juridica.
Emiterea titlului de percepere a impozitului consta in deschiderea rolului, adica
inscrierea sumei respective in debitul respectivei persoane fizice sau juridice si poate imbraca
anumite forme: un titlu de incasare, atunci cand debitorul achita spontan suma datorata sau un

ordin de incasare, atunci cand se trece la executarea silita a debitorilor care nu-si respecta
obligatia fata de stat in termenele stabilite.
Perceperea propriu- zisa a impozitului consta in operatiuni de incasare a acestuia in
cuantumul si la termenele stabilite si include si urmarirea. In cazul executarii silite, prin urmarire
se pot naste litigii care sunt solutionate fie pe cale juridica, fie pe cale administrativa.
Asezarea, lichidarea si emiterea titlului de perceptie a impozitului se executa prin organe
specializate ale Ministerului Finantelor, iar incasarea propriu- zisa a creantelor se realizeaza prin
contabili (incasatori) din serviciul trezoreriei.Asemanator se procedeaza si in cazul impozitelor
indirecte, precum si al altor venituri bugetare.
2.2 Efectuarea cheltuielilor publice :

Efectuarea cheltuielilor publice presupune respectarea destinatiei si a cuantumului

aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli bugetare si impune parcurgerea mai multor faze
procedurale succesive, pentru fiecare alocatie bugetara, dupa cum urmeaza: angajarea, lichidarea,
ordonantarea si plata.
Angajarea reprezinta asumarea obligatiei de catre stat de a plati o anumita suma de bani
furnizorilor diferitelor bunuri si servicii publice, obligatie ce rezulta dintr- un contract, hotarare
judecatoreasca, decizie ministeriala sau orice alt act legal. Angajarea este facuta de catre
ordonatorii de credite principali (ministri) sau, in mod exceptional, de catre ordonatorii
secundari, dar numai in limita stabilita in buget pentru actiunile sau obiectivele respective.
Lichidarea este faza in care se constata realizarea serviciului in favoarea statului si se
stabileste cuantumul platii ce urmeaza a fi efectuata. Lichidarea are la baza documente
justificative si furnizarea efectiva a bunurilor si/sau serviciilor contractate.
Ordonantarea consta in operatiunea de emitere, din partea unei institutii publice, a unei
dispozitii sau ordin de plata a unei sume din alocatia bugetara in favoarea unui tert, furnizor de
bunuri si/sau servicii publice sau creditor.
Plata este operatiunea prin care se stinge obligatia statului fata de persoanele fizice sau
juridice, furnizori sau creditori si consta in achitarea efectiva de catre institutia publica a sumei
datorate.
6

Operatiunile specifice primelor trei faze (angajarea, lichidarea si ordonantarea) sunt

efectuate, pe baza avizelor serviciilor operationale, de catre conducatorii institutiilor publice (sau
mandatarii acestora), denumiti si ordonatori de credite bugetare. Ordonatorii de credite bugetare
sunt clasificati in ordonatori de gradul I (conducatorii ministerelor si agentiilor guvernamentale
din subordinea guvernului), de gradul II (structurile de conducere si coordonare din teritoriu ale
ministerelor: directii sanitare judetene, inspectorate scolare judetene etc.) si de gradul III
(institutiile publice operationale: spitale, scoli, teatre, muzee etc.).Actele emise de ordonatorii
principali sau secundari trebuie sa poarte viza controlului financiar, pe baza acestora efectuanduse plati ce vor afecta resursele statului.Plata este efectuata de catre gestionarii de bani publici:
contabili, casieri, platitori.Toti functionarii publici participanti la fazele executiei cheltuielilor
publice ale unei institutii bugetare raspund solidar pentru calitatea si legalitatea gestionarii
banilor publici.
2.3 Incheierea exercitiului bugetar :
Incheierea exercitiului bugetar este etapa urmatoare incasarii veniturilor si efectuarii
cheltuielilor pentru un an bugetar si consta in intocmirea unei dari de seama complete cu privire
la modul de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.
Caracteristic acestei etape este intocmirea contului de incheiere a executiei bugetare, care
permite determinarea rezultatelor executiei bugetare, adica raportul dintre venituri si cheltuieli.
Contul de incheiere a executiei bugetare este alcatuit din totalitatea veniturilor realizate si a
cheltuielilor efectuate si reflecta rezultatul executiei bugetare care poate fi un deficit sau un
excedent bugetar.Contul de incheiere a executiei bugetare, intocmit de Ministerul Finantelor, este
prezentat Guvernului, care, dupa discutare, il supune spre dezbatere si aprobare Parlamentului.

Capitolul 3: METODE SI TEHNICI DE DIMENSIONARE A VENITURILOR SI

CHELTUIELILOR BUGETARE

Pentru ca bugetul s reflecte ct mai fidel necesitile de resurse financiare care s asigure
nfptuirea programului guvernamental propus, precum i posibilitile de acoperire a acestora,
este necesar cuantificarea ct mai corect a veniturilor i cheltuielilor bugetare. n vederea
dimensionrii indicatorilor de venituri i cheltuieli cuprini n buget, se utilizeaz numeroase
metode grupate n dou mari categorii: metode clasice i metode moderne.
3.1 METODE CLASICE Dintre metodele clasice de stabilire a mrimii veniturilor i
cheltuielilor bugetului de stat, menionm: metoda automat, metoda majorrii i metoda
evalurii directe.
A. Metoda automat const n intocmirea proiectului de buget. lund ca baz de pornire
execuia bugetar a penultimului an bugetar. Trebuie avut n vedere faptul c elaborarea
proiectului bugetului de stat pentru un anumit an se declaneaz cu circa opt luni nainte de
nceperea acestuia, respectiv ncepnd din luna mai.
Metoda are avantajul simplitii, dar dezavantajul c datele oferite drept baz de pornire
sunt foarte puine, nesemnificative, cu att mai mult n perioadele de mari transformri
economice.
B. Metoda majorrii presupune stabilirea unui ritm mediu de variaie a indicatorilor
bugetari pe perioad anterioar de 5-10 ani. Pentru aceasta. se iau n calcul indicatorii rezultai
n exerciiile bugetare ale perioadei anterioare anului pentru care se proiecteaz noul buget.
Valoarea ritmului mediu astfel rezultat, se aplic asupra indicatorilor afereni anului bugetar n
curs, determinnd nivelul veniturilor i al cheltuielilor pentru anul urmtor.
Aceast metod este aproximativ, deoarece se bazeaz pe extrapolarea tendinelor
manifestate n evoluia indicatorilor din anii precedeni, neavnd n vedere influenele unor
factori diveri care pot aciona n realitatea economic viitoare, mai mult sau mai puin intens.

C. Metoda evalurii directe are n vedere calcule pentru fiecare surs de venit sau
categorie de cheltuieli, bazate pe execuia ultimului an fiscal ncheiat, indicatori preliminai ai
bugetului pe anul n curs, precum i pe previziunile n domeniul economico-social ale perioadei
pentru care se proiecteaz bugetul.
8

n general, metodele clasice sunt depite, folosirea lor, prezentnd serioase neajunsuri,
precum:
o volumul insuficient de informaii utilizat la construirea bugetului;
o imposibilitatea previzionrii i cuantificrii efectelor unor factori ce pot interveni
pe parcurs n economia real i finanele rii;
o nu vizeaz urmrirea eficienei aciunilor ce se finaneaz din resursele publice;
o nu reuesc s cuantifice i s coreleze cheltuielile aferente noilor instituii publice
i obiective economice publice, sporul de venituri prin introducerea unor noi
impozite sau mrirea celor existente i reducerea de venituri determinate de
eliminarea unor impozite sau de diminuarea unora dintre cele existente.

3.2 ANALIZA COST - AVANTAJE metoda generala (moderna) de dimensionare a

cheltuielilor publice
Efectuarea cheltuielilor publice n general i a celor pentru aciuni economice, n
special, presupune cuantificarea i alocarea volumului de resurse financiare necesare realizrii
diferitelor obiective sau aciuni, urmrind obinerea unei eficiene ct mai ridicate. n acest scop,
sunt necesare calcule de fundamentare bazate pe o documentaie specific , lund n considerare
factorii tehnici,economici i uneori sociali, care conditioneaz realizarea fiecrui obiectiv, att
prin prisma efortului financiar, ct i prin cea a rezultatelor (efectelor) utile ce urmeaz a se
obine.
n mod deosebit, n cazul obiectivelor economice de natura investiiilor (crearea de noi
ntreprinderi, dezvoltri, modernizri, reutilizri, etc.) se impune elaborarea mai multor variante
de realizare a acestora, pentru a se putea alege, n final, cea mai avantajoas. Este domeniul care
se preteaz n cel mai nalt grad aplicrii analizei cost-beneficii sau cost-avantaje.
Folosirea acestei metode n fundamentarea cheltuielilor pentru aciuni economice are un
suport obiectiv, cu att mai mult cu ct, att elementele de cost, ct i cele de avantaj pot fi mai
bine delimitate i cuantificate.
Potrivit analizei cost-beneficiu, ntr-o prim faz, se procedeaz la definirea ct mai
precis a obiectivelor, dup care se trece la identificarea mijloacelor posibile de folosit pentru
realizarea fiecrui obiectiv propus. Pe aceast baz , se elaboreazsoluii alternative, ncepnd cu

ntocmirea de liste ce conin mijloacele susceptibile de utilizat n aplicarea fiecrei soluii. Prin
combinarea mijloacelor respective, n diferite variante de cost i de avantaj, se determin apoi,
mrimea costurilor i a beneficiilor (avantajelor) corespunztoare. n final, are loc compararea
acestora i alegerea variantei mai avantajoase, prin prisma celui mai bun raport ntre costuri i
beneficii(avantaje).
Este evident c o variabil fundamental pentru determinarea mrimii efortului
financiar,exprimat prin suma de alocat i alegerea variantei optime o constituie costurile totale
pentru realizarea i punerea n exploatare a obiectivului respectiv. Cuantificarea lor trebuie s
porneasc de la evaluarea cheltuielilor cu cercetarea i proiectarea, continund cu cele aferente
lucrrilor de construcii, achiziionrii i montrii utilajelor, etc., respectiv cu cele legate de
funcionarea obiectivelor, incluznd i eventualele pierderi de venit ce decurg din dezafectarea
unor terenuri, etc.
Pe de alt parte, n determinarea avantajelor se au n vedere veniturile posibile de
obinut prin punerea n exploatare a obiectivului, n primul rnd, ncasrile previzibile din
vnzarea produselor sau serviciilor, inclusiv eventualele sume ce vor rezulta din valorificarea
altor utiliti sau active ce vor fi scoase din funciune, etc
n mod sintetic, avantajele ce rezult prin finanarea de aciuni sau obiective economice,
se concretizeaz prin beneficiul sau profitul previzibil a se obine pe perioada de exploatare a
obiectivului, respectiv n anii de funcionare a acestuia i poate fi determinat, global, ca
diferen ntre veniturile i cheltuielile de exploatare realizabile n fiecare an. La rndul lor,
eforturile totale aferente unui obiectiv economic nsumeaz cheltuielile corespunztoare
investiiilor pentru crearea sa cu cele de exploatare, ce se vor efectua pe parcursul funcionrii
sale.
Aadar, pentru fiecare proiect de realizare a unui obiectiv economic, profitul rezult ca
diferen ntre suma veniturilor, pe toi anii de exploatare, i mrimea nsumat a investiiilor i
cheltuielilor de exploatare (n aceeai ani), potrivit relaiei urmtoare:
P = (V1+V2+.....+Vn) - (I+C1+C2+.....+Cn) n care:
P= profitul obtenabil n perioada de funcionare a obiectivului;
I= investiia total;
V1= veniturile obtenabile n primul an de funcionare;
V2= veniturile obtenabile n al doilea an de funcionare;
10

Vn= veniturile obtenabile n ultimul an de funcionare

Concepute n variante diferite, cu eforturi i avantaje ce difer de la unul la altul,
proiectele pentru realizarea obiectivului se pot ordona n funcie de mrimea profitului sau de
nivelul raportului dintre costuri i beneficii. Dac unele proiecte vor indica un rezultat negativ, n
sensul c, n loc de profit, vor arta pierderi, acestea se vor elimina de la sine, urmnd ca
alegerea s se fac numai ntre celelalte variante de proiect, care asigur obinerea unui profit.
Concomitent, se tine seam i de restriciile bugetare, constnd n mrimea maxim a resurselor
posibile de alocat pentru finanarea obiectivului respectiv.
In acelai timp, pentru alegerea variantei de finanat, este necesar evaluarea impactului
factorului timp asupra mrimilor luate n calcul, att a sumelor ce se investesc (cheltuiesc)
n prezent, dar se valorific n viitor, ct i a profitului ce urmeaz a se realiza n viitor, prin
exploatarea obiectivului, ele exprimndu-se n uniti monetare supuse deprecierii. Se apeleaz,
n acest scop, la calcule de actualizare a valorii lor, astfel nct variantele comparate i variabilele
ce exprim costurile i avantajele s devin comparabile. Se pornete de la premisa c o sum
cheltuit n prezent sau existent ca disponibiliti bneti utilizabile exprim o valoare mai mare
dect aceeai sum n viitor. Altfel spus, o unitate monetar disponibil n prezent, valoreaz mai
mult dect n viitor, cu o mrime considerat, de regul, egal cu rata dobnzii, folosit i n
calculele de actualizare. Folosirea ratei dobnzii ca rat de actualizare devine, ns,
neconcludent n condiiile manifestrii fenomenelor inflaioniste, cnd rata nominal difer de
cea real mai mic sub impactul ratei inflaiei. n acest caz, este indicat folosirea n calculele
respective a ratei nete de actualizare, care se determin pornind de la egalitatea urmtoare:
de unde rezult relaia:
(1+i)n * 1/ (1+d)n = 1 / (1+a) n n care:
a rata net(real) de actualizare;
i rata inflaiei n economia naional;
d - rata dobnzii pe piaa financiar.
Prin urmare, dac se dorete a fi cunoscut valoarea unei uniti monetare peste n ani,
la o rat de actualizare a, valoarea ei actualizat se exprim prin relaia:
1(n,a) = (1+a)n n care:
a= rata de actualizare;
n= numrul anilor pentru care se face calculul.
11

Similar, dacse are n vedere o sum investit n prezent, relaia de calcul a valorii ei
actualizate, peste n ani, devine:
Sn= S0(1+a)n n care:
S0= valoarea unei sume n prezent;
Sn= valoarea aceleiai sume peste n ani.
Spre deosebire, n cazul profitului obtenabil n viitor, respectiv a veniturilor i
cheltuielilor de exploatare ce se vor realiza n viitor, actualizarea permite determinarea mrimii
lor n prezent, pentru a fi comparabile cu investiiile ce se fac, folosind aceeai rat de
actualizare.
n acest caz,valoarea actualizata unei uniti monetare obtenabile peste n ani este dat
de relaia:
1(n,a) = 1/ (1+a)n
iar pentru o sum reprezentnd profit, venituri, cheltuieli viitoare, aceast relaie de
actualizare devine: S0= Sn / (1+a)n . n baza aceluiai raionament, profitul actualizat (Pa)
obtenabil pe seama veniturilor i cheltuielilor pentru crearea i exploatarea unui obiectiv
economic, poate fi determinat (pornind de la relaia anterioar de calcul a profitului) prin
expresia:
Pa= -I + (V1-C1)/(1+a)n +(V2-C2)/(1+a) n + (V3-C3)/(1+a) n +.... +(Vn-Cn)/(1+a) n
Este evident c alocarea unor sume din fonduri publice pentru finanarea de aciuni sau
obiective conomice echivaleaz cu decizia de investiie ce trebuie fundamentat i sub aspectul
cerinelor de eficien.Cunoaterea mrimilor comparabile ale eforturilor investiionale i de
exploatare a unui obiectiv economic, respectiv a efectelor (rezultatelor) obtenabile permite o mai
bun fundamentare a deciziilor de investire, prin calcule i aprecieri mult mai realiste asupra
eficienei acestor cheltuieli.
3.3 METODE MODERNE : Metodele moderne de cuantificare a veniturilor i
cheltuielilor bugetare vizeaz raionalizarea cheltuielilor bugetare i au la baz, n principal,
analiza cost-avantaje" sau cost-eficacitate". Aceast analiz presupune existena mai multor
proiecte alternative pentru realizarea aceluiai obiectiv i reprezint un mod practic de alegere a

12

acelei variante care maximizeaz rezultatele obtenibile la un anumit nivel al costurilor, sau care
obine aceleai efecte, cu costuri minime.
Renunarea la utilizarea metodelor clasice de evaluare. a condus n practica financiar la
alegerea unei variante a metodelor moderne: metoda de planificare, programare, bugetizare;
metoda denumit baza bugetar zero"; managementul prin obiective; bugetul bazat pe
programe: metoda rationalizrii opiunilor bugetare.
A Metoda de planificare, programare i bugetizare, reprezint metod de utilizare
optim a cheltuielilor bugetare, n contextul aplicrii deciziilor ntr-un mod ct mai eficient.
Cheltuielile publice sunt evideniate n funcie de domeniul unde se efectueaz (ministerul care le
administreaz), precum i n funcie de modul cum se efectueaz. n cadrul metodei de
programare, planificare, bugetizare, cheltuielile publice sunt clasificate prin programe care sunt
n strns legtur cu obiectivele politicilor stabilite de guvern.
Aplicat iniial n S.U.A. n domeniul militar, metoda a fost extins la nivelul bugetului n
ansamblul su i presupune efectuarea unor judeci de valoare n vederea adoptrii soluiei care
s maximizeze rezultatele sau s minimizeze costurile. Metoda bugetrii bazat pe programe se
concentreaz asupra furnizrii informaiei n legtur cu eficiena serviciilor publice, considerat
n funcie de obiectivele propuse.
B Metoda denumit baza bugetar zero const n examinarea critic a fiecrui tip de
cheltuial bugetar i aprecierea utilitii i eficienei sale. Pentru aceasta este necesar existena
unei multitudini de programe alternative, urmand a se opta pentru unul dintre ele, n funcie de
efectele posibil de obinut la un anumit nivel al cheltuielilor bugetare.
Baza bugetar zero presupune reluarea n permanen a analizei tuturor cheltuielilor
bugetare, ca i cum s-ar porni de la zero pentru toate cheltuielile publice. n cadrul metodei, se
disting dou faze:
1. Identificarea unitilor i a modulelor decizionale;
2. ierarhizarea modulelor decizionale n funcie de prioriti.
Prin uniti decizionale se neleg cele ale cror decizii pot fi izolate i analizate.
Corespunztor fiecrei uniti decizionale analiza este cuprins ntr-un modul de decizie, care
reprezint un ansamblu de informaii ce permit decidentului s aleag ntre diferite niveluri de
13

angajamente bugetare,

n vederea realizrii unei anumite aciuni, precum i s ntreprind

diverse aciuni pentru atingerea unui anumit obiectiv.

n vederea ierarhizrii modulelor decizionale n funcie de prioriti, nivelul
angajamentelor bugetare se ncadreaz ntr-una din urmtoarele posibiliti:

nivelul zero, care nseamn anularea resurselor bugetare pentru aciune apreciat ca

nefiind prioritar;
nivelul redus, care presupune continuarea aciunii cu resurse sczute, comparativ cu

perioada anterioar;
nivelul normal, corespunde situaiei n care aciunea se desfoar la acelai nivel

comparativ cu perioada anterioar;

nivelul crescut permite suplimentarea resurselor financiare pentru aciunile considerate
prioritare.
prim evaluare a prioritilor are loc n unitatea administrativ decizional unde se

determin nivelul angajamentului bugetar pentru fiecare aciune. n continuare, modulele de

decizie provenind de la mai multe uniti de decizie, sunt transmise unitii decizionale ierarhic
superioare, care le agreg i le claseaz n vederea transmiterii lor unui decident aflat la un nivel
superior. n acest fel, bugetarea cu baz zero asigur participarea la luarea deciziilor finale, a
tuturor decidenilor de la diverse niveluri de pregtire a bugetului. Totalitatea modulelor de
decizie reinute n finalul acestui proces, alctuiete bugetul previzional i este clasat n ordinea
prioritilor, fiecrui modul corespunzndu-i un anumit nivel al cheltuielilor bugetare.
Aplicarea bugetului cu baz zero pe perioade mai ndelungate permite ca la anumite
intervale de timp, fiecare dintre beneficiarii de fonduri publice (de exemplu fiecare minister) s
fie supus examinrii tuturor cheltuielilor publice pe care le-a ocazionat, identificnd acele
cheltuieli care s-au dovedit ineficiente de-a lungul perioadei de timp analizate.
C Managementul prin obiective reprezint metod de cuantificare a cheltuielilor
bugetare care pune accentul pe identificarea finalitilor pentru fiecare domeniu de activitate.
Astfel, fiecare administrator al banului public stabilete propriile sale obiective, care vor
contribui la realizarea scopurilor propuse. n cadrul fiecrui minister are loc rediscutarea
finalitilor, precum i coordonarea obiectivelor i resurselor. Aceast metod a fost conceput n
contextul unei planificri globale pe termen mediu. astfel nct s permit coordonarea ntre
ministere a obiectivelor. Ea permite identiflcarea opiunilor orizontale privind diferenierea
14

mrimii creditelor bugetare distribuite ntre ministere. Decidentul care procedeaz la selectarea
obiectivelor este diferit de utilizator. Prin aceast metod s-a realizat descentralizare a deciziei,
dar au apmt dificulti n ceea ce privete asumarea rspunderii la nivelul noilor centre
descentralizate de decizie, determinarea precis a obiectivelor, precum i corelarea obiectivelor
pariale cu cele finale.
D Bugetul bazat pe program (sau bugetul de program) reprezint modalitate de
pregtire i prezentare a bugetelor, pornind de la obiectivele urmrite i nu de la organizarea
administraiei. Se pune accentul pe obiectivele de realizat i pe determinarea ansamblului de
mijloace utilizate pentru atingerea lor. Astlel, bugetul de program devine un instrument util i
original pentru programarea bugetar i corelarea ei cu un anumit plan. n acest sens, metoda
permite: - stabilirea de ctre fiecare minister a prioritilor relative;
- alegerea aciunilor prioritare dintr-un cadru bugetar dat;
- afectarea alocaiilor bugetare i compararea cu rezultatele;
- analiza obiectivitii i eficacitii pe baza comparaiei dintre costurile implicate i
rezultatele obinute:
- evitarea acoperirii prin finanare bugetar a unor aciuni ne-oportune ale admmistraiei
(n special cele care nu fac obiectul acestei finanri).
n plan interministerial, metoda este mai puin eficient, deoarece nu reuete s conduc,
prin nsumare, la viziune global asupra bugetului statului. De altfel, ntocmirea bugetului de
program (care nu are puterea de lege) se realizeaz n paralel cu ntocmirea bugetului de stat,
fiind util pentru fundamentarea acestuia.

E Metoda raionalizrii opiunilor bugetare este conceput ca un sistem cibernetic

nchis, ntre componentele cruia sunt relaii de interdependen, astfel c nerealizrile dintr-o
faz se repercuteaz asupra celorlalte. Analiza sistemic are drept scop, ca n urma unor iteraii
succesive s se reformuleze obiectivele i mijloacele utilizate pentru atingerea lor. Originalitatea
i un mare avantaj al metodei const n capacitatea ridicat de adaptabilitate i de reformulare a
opiunilor. n aplicarea metodei se remarc patru faze: studiul, decizia, execuia i controlul.
Faza de studiu presupune urmtoarele activiti:

formularea problemei;
15

identificarea obiectivelor i a mijloacelor de rea- analiza i confruntarea soluiilor de

realizare a obiectivelor.
analiza i confruntarea soluiilor de realizare a obiectivelor.
Obiectivele pot fi complexe, incluznd activitile specifice unui minister n ansamblul

su, ori punctuate, pe segmente precise de activitate. Selecia obiectivelor are loc pornind de la
criteriile stabilite de ctre decident, n funcie de prioriti, precum i de ierarhizarea obiectivelor.
De asemenea, la atingerea obiectivului selectat, importan deosebit revine identificrii i
confruntrii soluiilor. Adesea, acelai obiectiv poate fi atins pe mai multe ci, ceea ce impune
compararea soluiilor alternative i determinarea costului total de realizare a programului propus
n diverse variante.
Faza de decizie cuprinde activiti cum sunt:

alegerea programului care maximizeaz efectele;

elaborarea unui buget-program;
includerea bugetului-program n bugetul anual.
Adoptarea deciziei se bazeaz pe analiza cost-avantaje, cost-eficacitate sau pe analize

multicriteriale. Realizarea programelor aprobate presupune ntocmirea bugetelor-program i

includerea creditelor necesare realizrii obiectivului ales, n bugetul anual.
Faza execuiei cuprinde:

realizarea programului;
efectuarea cheltuielilor;
identificarea efectelor obinute.
n cadrul acestei faze, se ntocmesc diverse analize care pun n eviden ansamblul

operaiunilor efectuate, diferitele categorii de costuri, precum i indicatorii de eficacitate care

permit msurarea gradului de concretizare a obiectivului propus.
Faza de control const n:

determinarea indicatorilor de gestionare a resurselor i de execuie a programului;

reevaluarea opiunilor;
reajustarea programelor.
Controlul rezultatelor are drept scop aprecierea gradului n care obiectivele selectate au

fost sau nu realizate. n cazul apariiei unor distorsiuni n desfurarea programului, iniiatorii
acestuia trebuie s identifice cauzele.

16

Prin aceast metod se urmresc obiective pe termen mijlociu i are avantajul c ofer
posibilitatea reexaminrii periodice a opiunilor, n funcie de eventualele modificri aprute. De
asemenea, utiliznd modele matematice, se ajunge la estimare a veniturilor i cheltuielilor mai
apropiat de cuantumul nevoilor reale ale fiecrei perioade.
Aplicarea acestei metode este ns dificil, din cauz c multe fenomene economice sunt
influenate de numeroi factori, a cror aciune nu poate fi ntotdeauna comensurat cu exactitate.
Totodat, aplicarea n practic a acestei metode a reliefat unele dificulti legate de elaborarea,
aprobarea i execuia bugetului. Prin aplicarea sa, sunt nclcate cerinele unor principii bugetare
precum: anualitatea bugetar i neafectarea veniturilor bugetare.

Capitolul 4: CONCLUZII SI PROPUNERI

Bugetul de stat reprezint o categorie fundamental a tiinelor finanelor. l putem
aborda din punct de vedere juridic i economic.
Sub aspectul su juridic bugetul reprezint un act prin care sunt prevzute i autorizate
veniturile i cheltuielile anuale ale statului. Bugetul de stat prevede i autorizeaz n form
legislativ cheltuielile i resursele statului, avnd caracter obligatoriu fiind supus aprobarii
Parlamentului. Reprezint un act de previziune a resurselor publice i a modului de utilizare a
acestuia, elaborndu-se pe o perioada de un an. Legea bugetului de stat este influenat de
concepiile politice, economice i sociale specifice fiecrei perioade.
17

Ca document oficial, bugetul de stat evideniaz nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor

efectua n viitor i mrimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziia statului.
Abordarea economic se refer la corelaiile macroeconomice i n special legtura cu
nivelul i evoluia produsului intern brut. Un anumit nivel al PIB i msura n care acesta este
repartizat pentru formarea brut de capital i consum determin nivelui indicatorilor bugetari i
constituie baza evoluiei favorabile a resurselor n viitor.
Pentru ca bugetul s reflecte cat mai fidel necesitile de resurse financiare care s asigure
nfptuirea programului guvernamental propus, precum i posibilitile de acoperire a acestora,
este necesar cuantificarea ct mai corect a veniturilor i cheltuielilor bugetare

BIBLIOGRAFIE :

http://legeaz.net/oug-45-2003-finantelor-publice-locale/art-2-definitii-dispozitii-generale
www.mfinante.ro
www.insse.ro
LEGEA nr. 273 din 29 iunie 2006 (cu modificrile i completrile ulterioare)
privind finanele publice locale . Form actualizat la data de 17 iulie 2013

Legea nr. 500/2002 privind finanele publice, publicat n Monitorul Oficial al Romniei,
Partea I, nr. 597 din 13 august 2002

Finane editia a II-a , Stroe R. i Armeanu D (http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap5 )

Vcrel Iulian i colectivul, Finane publice, ediia a VI-a, Editura Didactic i

Pedagogic, Bucereti, 2007

18

19