Sunteți pe pagina 1din 398

Destinata s! informeze "i sa formeze, cartea doctorului Fernandez-Zoila e o cuprinz!toare sinteza a problematicii psihanalizei, v!zuta ca o disciplina ale c!

rei multiple ramifica#ii str!bat "i domin! ast!zi corpusul "tiin#elor despre om.

Opera lui Freud este studiat! aici n genealogia sa istorica, pentru a explica discursul teoretic "i a facilita n#elegerea derivelor care duc, ast!zi, !a atitea psihanalize noi, Jung, Adler, Karen Hornev, Ferenczi, Reich, Lacan, Melanie Klein, Winnicott "' mul#i elfii "i au locul al!turi de Freud, n timp ce terapia psihanalitic! nu s-a schimbat semnificativ, dezvolt!rile explicative si interpretative s-au multiplicat, contribuind la o mai bun ! n # elegere a complexit!#ii umane, De aici necesitatea -de a sublinia convergen#ele "i aplica#iile - n clinica psihopatologic!, n dezvoltarea personalit!#ii, n psihanaiizeie copilului, n abord!rile psihosomatice, n cercetarea umanist! ct "i rupturile critice legate de oedipianizare, de narcisism, de perversiune, de eu, de cuvintele ce trec dincolo de lucruri, Din prezentarea multitudinii de curente actuale se desprind ntreb!rile cate duc spre psihan' lizele de mine,

ISBN 973-28-0617-6

ADOLFO FERNANDEZ-ZOLA Medic practicant n spitale de psihiatrie, doctor n !tiin"e umane (psihologie), psihoterapeut, studiaz# interac"iunile dintre psihanalize, psihopatologie, !tiin"e ale limbajului. A publicat printre altele: Le livre, recherche autre d'E. Jabes (J. M. Place, 1978), Ruptures de vie et nevroses: la maladie langage post-traumatique (Privat, 1979), Temps de travail, temps de vivre (Mardaga, 1983), Corps et therapeutique: une psychopathologie du corps (P.U.F., 1986).

Dr. ADOLFO FERNANDEZ-ZOILA

FREUD
PSIHANALIZELE
Traducere de LILIANA VOICU $i LILIANA VALERIA D1MCIU

H UMAN ITAS

Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

DR. ADOLFO FERNANDEZ-ZOILA FREUD ET LE! PSYCHANALYSES 1990, by Editions Nathan, Paris Humanitas, 1996, pentru prezenta versiune romneasc# ISBN 973-28-0617-6

Introducere

Psihanaliza a luat avnt n Fran"a n perioada postbelic#. Ea revenea din Statele Unite; un efect al modei, ntr-o mi!care aflat# deja n expansiune, a ap#rut Jacques Lacan care a revigorat-o. n cursul acestor ultimi dou#zeci de ani, al#turi de lingvistic# !i structuralism, psihanaliza pare s# fi dominat activitatea n ! tiin"ele umane, ntoarcerea la Freud predicat # de Lacan a permis o mobilizare, un reviriment al interesului, dar !i controverse. Se pune constant problema de a ! ti dac # exist # o psihanaliz # ortodox # , legat # direct de Freud, sau mai degrab# mai multe psihanalize, asem#n#toare si diferite n acela!i timp, coabitnd f#r# a se ntlni, f#r# a se cunoa!te. Perioada de dup# 1968 a f # cut ca anumite domenii prea izolate s # cunoasc# o explozie si a chemat la confruntare multe curente divergente. Institu"iile asocia"iilor de psihanaliz# continu# s# existe, de!i se nregistreaz#, n zone marginale, apari"ia altor curente. Snt admise cuvintele pentru intercomunicare. Aici psihanaliza freudian# va fi chemat# la o confruntare deschis#, rela"ional# cu celelalte psihanalize, subliniindu-!i fiecare singularitatea, delimitndu-si teritoriile !i p#strndu-si originalit#"ile. Cititorul trebuie s# aib# un maximum posibil de elemente de informare. Freud este adev#ratul inventator al psihanalizei. El a pornit de la medicin#, ba chiar de la biologie, pentru

INTRODUCERE

a n"elege mai bine nevrozele si a ncerca s# le vindece, pentru a aborda altfel bolile de nervi" !i a introduce o explica"ie nou#, superioar# pentru bolile mintale. Freud a naintat foarte repede. Psihanaliza sa de orientare centrifug# a nglobat curnd dreptul, literatura, arta, istoria. Freud a f#cut din ea o !tiin"# total# despre om. Aceasta era ambi"ia sa. Psihanaliza-terapie este dublat# de o psihanaliz#-metod# de explorare a umanului n ntregul s#u. Marcnd ntia ruptur# n universul aparen"elor, psihanaliza face o introducere n incon!tient. Ideea plutea n aer. Fiecare b#nuia acest altundeva, aceast# lume a virtualului. Freud a !tiut s# o exploreze si s# ne nve"e s#-1 urm#m. El a lucrat la sistematizarea si codificarea modalit#"ilor de abordare !i de interven"ie. El a intrat dintr-o dat# n regatul nebuniei si a for"at psihopatologicul ascultndu-i strig#tele si cuvintele, pn# la a-i descoperi fantasmele latente !i a propune mijloacele pentru a le descifra simbolismul, n jurul doctrinei sale au putut evolua alte abord#ri ale incon!tientului; pe urmele sale si uneori complet altfel. Aceste derive au dat na!tere la multe particularisme psihanalitice. Vom ncerca s# le expunem pe cele mai importante !i s# indic#m variantele acestor psihanalize care nu nceteaz# s# prolifereze... Pluralul n psihanaliz# este mai mult dect necesar. Mai ales c# la Freud nsu!i putem re"ine conceptualiz#ri diverse. Lui Ernest Jones, biograful lui Freud la care vom face deseori apel, i pl#cea s# spun# c#, dac# Freud ar fi murit n anii primului r#zboi mondial, cunoa!terea noastr# asupra psihanalizei ar fi fost foarte diferit#; si nc# una destul de ngust#, la drept vorbind.

INTRODUCERE

Aceast# introducere n psihanalize" i rezerv# lui Freud partea cea mai important#. Consider#m c# e bine s# !tim cum a tr#it !i n ce fel !i-a f#cut cercet#rile. Este necesar s# stabilim diferitele straturi de organizare psihanalitic# pe care le propune. El va fi citat adesea, dup# lucr#rile disponibile n limba francez#, astfel nct cititorul s#-!i poat# completa cuno!tin"ele !i s# l citeasc# direct. Acela!i lucru se va ntmpla !i n cazul celorlalte curente psihanalitice. Pentru sistematizarea defini"iilor am recurs la Vocabulaire de la psychanalyse, de J. Laplanche si J.-B. Pontalis (1967)1. Lucrarea are opt capitole. Primele dou# se refer# la Freud si la freudism: aspecte biografice, bibliografice, izvoare, dezvolt#ri ale psihanalizei; o ncercare de critic#", n sensul pozitiv al termenului, reia n mare problematicile re"inute ast#zi de psihanaliz#. Urm#toarele trei capitole se refer# la psihanalize non-freudiene, devia"ii sau derive, curente para-freudiene. Psihanalizele copilului snt tratate n capitolul al !aselea. Psihosomaticile cu inciden"ele lor psihanalitice si non-psihanalitice ating tangen"ial ceea ce numim psihanalizele corpului", sediu !i incarnare att pentru suferin"# ct si pentru bucurie, problem#-cheie a regl#rii st#rii de s#n#tate bune sau rele". Capitolul al optulea este consacrat evolu"iei psihanalizei n Fran"a. Ocazie pentru a marca pozi"ia lui Pierre Janet fa"# de Freud !i pentru a preciza dezvolt#rile psihanalitice din Fran"a. Lacan ocup# acel loc ce i permite s#-!i propun# propria contribu"ie !i n acela!i timp s# diferen"ieze contribu"ia celorlal"i.
1 Toate citatele din aceast# lucrare respect# edi"ia n limba romn#, Vocabularul psihanalizei. Editura Humanitas, Bucure!ti, 1994, n afar# de sublinieri !i de aranjarea n pagin#, unde am respectat originalul nostru (n.t.).

INTRODUCERE

Aspectele snt multiple; dificultatea va consta n a !ti unde trebuie s# ne oprim. Vom ncerca s# propunem deschideri" pentru ziua de azi !i pentru cea de mine n jocul interac"iunilor, al antropologiei rela"ionale, al muncii pragmatice a actelor de limbaj. Referin"ele bibliografice snt grupate la sfrsit.

CAPITOLUL I

FREUD $I EXPLOR%RILE PSIHANALITICE

1. Sigmund Freud: repere biografice Freud s-a n#scut n ziua de 6 mai 1856 la orele 18,30, la Freiberg n Moravia. El a murit la Londra la 23 septembrie 1939. Vom lua datele esen"iale din autobiografia sa scris# n 1925. P#rin"ii mei erau evrei, eu nsumi am r#mas evreu. Familia tat#lui meu, din cte !tiu, a stat mult# vreme n "inuturile renane (la Koln), a fugit spre est cu ocazia unei persecu"ii mpotriva evreilor, n secolul al XlV-lea sau al XV-lea, iar prin secolul al XlX-lea a revenit din Lituania, prin Gali"ia, ntr-o "ar# de limb# german#, Austria. La vrsta de patru ani ne-am mutat la Viena, unde mi-am f#cut toat# !coala, n liceu am fost timp de !apte ani cel dinti n clas#, aveam o situa"ie privilegiat#, nu a trebuit aproape niciodat# s# dau examene" (M " Vie et la psychanalyse, p. 13). Detaliile despre familia sa trebuie re"inute din cauza importan"ei pe care Freud o va da constela"iei familiale" !i mai ales filia"iei !i interac"iunilor oedipiene. n momentul na!terii sale, tat#l s#u, Jakob Freud, avea patruzeci si unu de ani, iar mama sa, Amalia Nathanson, dou#zeci !i unu. Diferen"ele de vrsta vor fi remarcate. Tat#l s#u avea doi copii dintr-o prim# c#s#torie: Emmanuel !i Philippe. A doua c#s#torie a tat#lui lui Freud, n 1855, este contemporan# cu na!terea lui John, fiul lui Philippe. Se vor na!te atunci (1856) Sigmund (prenumele ini"ial era Sigismund), n

10

FREUD $I PSIHANALIZELE

1857 Julius, !i n 1858 Anna. In 1858 criza !i ruinarea lui Jakob, care pleac# n Saxonia, n iunie, cu Emmanuel si Philippe. Sigmund cu mama sa !i cu sora sa Anna sosesc la Leipzig n octombrie 1859. In 1860 familia se rentrege!te !i se instaleaz# la Viena. Freud intr# la Gymnasium (liceu) n 1865. In 1873 !i ia bacalaureatul. Universitatea, n care am intrat n 1873, mi-a adus mai nti cteva decep"ii sensibile. Am ntlnit acolo aceast# stranie cerin"#: n universitate trebuia s# m# simt inferior fa"# de ceilal"i si exclus din grupul lor etnic pentru c# eram evreu. La prima dintre aceste preten"ii pe care au vrut s# mi le impun#, am refuzat categoric s# m# supun. Nu am n"eles niciodat# de ce trebuia s#-mi fie ru!ine de originea mea, sau, cum deja ncepea s# se spun#: de rasa mea" (Idem, p. 14). Conform unuia din biografii s#i, tn#rul Sigmund era extraordinar de dotat pentru limbi str#ine !i avea s# st#pneasc# mai trziu la perfec"ie limba german#. Cuno!tea foarte bine latina si greaca si a nv#"at temeinic franceza !i engleza; a studiat totodat# italiana !i spaniola. Binen"eles c# nv#"ase !i ebraica" (E. Jones, La Vie et l'oeuvre de S. Freud, voi. l, p. 24). Freud studiaz# medicina; n 1881 devine doctor. Din 1876 pn# n 1882 lucreaz# n Laboratorul de histologie a sistemului nervos al lui Ernest Briicke. Nefiind sigur n privin"a carierei sale, caut# diferite debusee. Este intern n mai multe servicii spitalice!ti si va deveni asistent n cel al psihiatrului Meynert n 1883. Ar fi vrut s# devin# neurolog, sau chiar fiziolog al sistemului nervos. Din 1883 pn# n 1885 Freud face cercet#ri pe m#duva spin#rii, apoi pe cocain# (f#r# ca totu!i s#-i descopere calitatea de anestezic superficial, ceea ce va reu!i Koller). Freud !i deschide un cabinet particular de consulta"ii la Viena n 1886.

FREUD 51 EXPLOR%RILE PSIHANALITICE

11

n 1882 Freud o cunoa!te pe Martha Bernays, cu care se va c#s#tori n 1886. Au avut cinci copii: Mathilde (1887), Johann-Martin (1889), Oliver (1891), Sophie (1893) !i Anna (1895). Freud l ntlne!te pe Joseph Breuer, medic vienez celebru, n 1878. n 1882 ia cuno!tin"# de cazul Anna O., o tn#r# pe care Breuer o trata prin hipnoz# cathartic#. I se treze!te interesul pentru psihopatologie, n practica terapeutic# a epocii triumf# electroterapia, hipnoza si sugestia. Freud va face un stagiu la clinica Salpetriere, pe lng# Charcot, din octombrie 1885 pn# n februarie 1886. l ntlne!te pe Fliess n cursul anului 1887. Pentru a-!i perfec"iona metoda terapeutic# prin sugestie, Freud merge la Nancy s# lucreze cu Bernheim. Sigur pe el, datorit# experien"elor sale si schimburilor de idei cu Charcot, Bernheim, Breuer !i Fliess, va utiliza, ncepnd din 1890, metoda cathartic". Colaborarea sa cu Breuer va dura pn# n 1894. Vor publica mpreun# Mecanismele psihice ale fenomenelor isterice, apoi, n 1895, ansamblul lucr#rilor lor, sub titlul: Studii asupra isteriei. Din 1892 pn# n 1897 Freud perfec"ioneaz# metoda asocia#iilor libere. Dar abia n 1897, dup# moartea tat#lui s#u (decedat n octombrie 1896, evenimentul cel mai important din via"a unui b#rbat", va scrie el mai trziu) !i realizeaz# Freud autoanaliza. Conform lui Jones, cuvntul psihanaliz" a fost folosit prima oar# n 1896. Din acest moment biografia lui Freud este cea a c#r"ilor sale, a eforturilor sale de a implanta si ap#ra psihanaliza; cea a ntlnirilor si desp # r"irilor sale. Teoria si practica se mpletesc n crearea asocia"iilor !i a institu"iilor menite s# propage noua disciplin#. S# indic#m cteva evenimente personale marcante: 1914: r#zboiul are consecin"e financiare dezastruoase pentru Freud, ai c#rui fii snt mobiliza"i.

12

FREUD $I PSIHANALIZELE

- 1920: decesul fiicei sale Sophie. - 1923: prima opera"ie de cancer al maxilarului. - 1930: decesul mamei sale, n vrst# de 95 de ani. - 1938: Anschluss-ul l determin# pe Freud s# se exileze: pleac# la Londra n luna iunie. - 1939: moartea lui Freud, dup# ani de suferin"e fizice si morale. 2. Dezvoltarea psihanalizei: opera lui Freud n prezent dou# titluri regrupeaz# lucr#rile cele mai importante dinainte de 1900. Pe de o parte: Desgre^ .ncepu#ut'ile psihanalizei (editat n 1950, tr. fr. 1956), cuprinznd Proiect de psihologie" !i o selec"ie (operat# de fiica lui Freud, Anna) de scrisori schimbate cu Fliess ntre 1887 !i 1902, cu note* explica"ii, planuri... Pe de alt# parte: Studii asupra isteriei (1895), ap#rut# n colaborare cu Joseph Breuer. Prima oper# important# pur freudian# este Die Traumdeutung (Interrjre_tarea^yisului), ap#rut# n 1899 (tr. fr. n 1926 dup# edi"ia a 7-a). VTmeaz"jDespj^^ds (1901) !i Psihopatologia vie#ii cotidiene (1901). Revizuirile de ordin tehnic snt publicate sub form # de articole, ca si Cazul Dora". Teoria incon!tientului, aspectele primei topici snt deja realizate. In 1905 apare lucrarea Trei eseuri asupra teoriei sexualit"#ii, care propune o concep"ie despre personalitate unde sexualului i se rezerv# cea mai mare parte. Viena devine centrul de atrac"ie al adep"ilor: Adler (1902), Federn si Stekel ncep s# practice psihanaliza din 1903. Bleuler (psihiatru elve"ian din Ziirich) intr# n coresponden"# cu Freud n 1904. Jones, Hitschmann, St#cke se lanseaz# n psihanaliz# n 1905. Jung !i Freud ncep s#-si scrie din 1906. ntlnirile snt din ce n ce mai dese: Eitingon, Jung ! i Binswanger

FREUD $I EXPLOR%RILE PSIHANALITICE

13

sosesc la Viena n martie 1907, Abraham n decembrie 1907, Ferenczi n februarie 1908, Pfister (pastorul) n 1909. Societatea Psihologic# de Miercuri este creat# n 1902 n jurul lui Freud. n 1908 va avea loc prima mare reuniune interna"ional# la Salzburg. Textele teoretice !i studiile de cazuri clinice apar unul dup# altul: Cuvntul de spirit $i raporturile sale cu incon$tientul (1905), Delir $i vis n Gradiva" de W. Jensen (1907), o serie de texte orientate spre psihanaliza aplicat#. Dup# Cazul Dora", Freud continu# publicarea de cazuri: Micul Hans" !i Omul cu !obolani", ce vor fi regrupate n Cinci psihanalize, mpreun# cu Omul cu lupi" !i comentariile referitoare la Pre!edintele Schreber". n 1909 Freud preg#te!te o prim# imagine de ansamblu asupra descoperirilor sale: Cinci lec#ii de psihanaliz", teme pentru conferin"ele ce le va "ine n SUA, unde merge mpreun# cu Ferenczi (!i cu Jung, invitat !i el separat). Psihologie colectiv# !i analiz# a eului" dateaz# din 1909. Urmeaz# mai multe eseuri despre practica psihanalitic#; ele vor fi regrupate toate n Despre tehnica psihanalitic" (tr. fr. 1953). O amintire din copil"rie a lui Leonardo da Vinci (1910), Totem $i tabu (1913), Contribu#ie la istoria mi$c"rii psihanalitice (1914) ncadreaz# alte eseuri, printre care Trei eseuri despre via#a sentimental", unde Freud !i expune concep"ia alegerii obiectale oedipiene la b#rbat (nu va scrie despre Oedipul femeii dect n 1931). Aceast# perioad# de dezvoltare intens# a asocia"iilor interna"ionale !i a ziarelor !i revistelor (Jahrbuch der Psychanalyse, 1909; Zentral Blatt fur Psychoanalyse n 1910) va fi si o perioad# de tensiuni, de nen"elegeri, de conflicte. Adler p#r#se!te Societatea din Viena n 1909, Stekel n 1912; Jung rupe rela"iile cu Freud n 1913. Ceea ce nseamn# nceputul unei perioade creatoare diferite.

14

FREUD $I PS1HANALIZELE

Aceste rupturi au un efect perturbator asupra lui Freud, care reac"ioneaz# printr-o supralicitare a muncii sale, o promovare a cercet#rilor sale. S# not#m un eseu: Pentru a introduce narcisismul", din 1914, care poart# deja fermen"ii revolu"iilor ulterioare. Freud se nham# la redactarea articolelor care formeaz# lucrarea sa Metapsihologie (editat# n 1917). Pe baza cursurilor si conferin"elor sus"inute n 19161917 !i formeaz# un nou punct de vedere exprimat n Introducere n psihanaliz", care "ine cont de cuceririle momentului. Pe tot parcursul r#zboiului, disperat din diverse motive, Freud a avut impresia c# i se apropie sfrsitul. Dac# psihanaliza s-ar fi oprit n acel moment, nu am fi !tiut nimic despre ceea ce va deveni a doua topic#" !i mai ales despre munca ultimilor cincisprezece ani n jurul sistemului eului. Freud continu# s# scrie articole afirmnd aplicarea psihanalizei n sectoarele cele mai diverse; acestea vor fi reluate n Eseuri de psihanaliz" aplicat" (ir. fr., 1933). Vom g#si aici n special Das Unheimliche" sau Stranietatea" din 1919. n acela!i an apare Un copil este b#tut" (l vom reg#si cu ansamblul textelor clinice m Nevroz", psihoz" $i perversiune, tr. fr., 1973). Se pune problema unei origini diferite a pulsiunilor. Se anun"# dou# texte fundamentale: Dincolo de principiul pl#cerii" (1920), care introduce no"iunea de pulsiune de moarte" (Todestrieb), si n 1923 Eul !i !inele", care pune bazele instan"elor personalit#"ii si confirm# o psihanaliz# nou# n cea de-a doua topic#". Aceste texte, ca si Psihologia colectiv# si analiza eului" (1921) !i Considera"ii actuale asupra r#zboiului si a mor"ii" (1915) vor fi reunite n Eseuri de psihanaliz", carte-cheie de acum nainte pentru abordarea acestei perspective n psihanaliz#.

FREUD $I EXPLOR%RILE PSIHANALITICE

15

n cursul anilor 19201930 !i n continuare, Freud se consacr# mai ales psihanalizelor didactice. El urm#re!te ndeaproape rupturile si distan"#rile adep"ilor. Rank !i Ferenczi l p#r#sesc. Freud "ine la asigurarea ortodoxiei. Va publica eseuri importante, printre care Inhibi#ie, simptom $i angoas" (1925) si Continuare la prelegerile introductive n psihanaliz" (1932), care vor marca, mpreun# cu Compendiu de psihanaliz" (1938) si cu articolul Analiz# terminabil#, analiz# interminabil#" (1937), o orientare n care instan"a eului va avea partea cea mai important#. Aceast# evolu"ie coincide cu cea care se confirm# mai ales n lucr#rile fiicei sale Anna ! i ale colaboratorilor s # i Hartmann !i Nunberg. Vom nota nc# o deschidere c#tre social n Viitorul unei iluzii (1927) si Disconfort n cultur" (1930). Aceste repere biografice si bibliografice schi"eaz# ntinderea ariei psihanalitice, pe care vom ncerca s# o jalon#m mai precis n continuare.
3. Straturile" psihanalitice intra-freudiene

nainte de a aborda analiza corpus-ului freudian propriu-zis, este cazul s# d#m o idee directoare asupra articul#rilor diferitelor faze ale dezvolt#rii teoretice si practice a psihanalizei. Reflec"ia personal# a lui Freud asupra unor probleme clinice si ca r#spuns la ntreb # rile ridicate de tovar #! ii s # i de drum, care erau preocupa"i s#-si afirme propria lor originalitate, a culminat ntr-un expozeu de o bog #" ie nemaintlnit # . Ast#zi, fiecare are tendin"a s# re"in# ceea ce i convine cel mai rnult. Este adev#rat c# Freud n-a "inut s# separe diversele abord#ri ale psihismului uman pe care ni le propune. Ne r#mne nou# sarcina de a determina anumite diferen"e !i a sugera o interac"iune suscepti -

16

FREUD SI PSIHANALIZELE

bil# s# se grefeze pe achizi"iile antropologice cele mai recente. Prima faz # (1882-1897) marcheaz # separarea ntre o psihiatrie neurologic# mp#nat# cu fiziologie !i cu organicitate !i o psihopatologie axat# n uman, n care senza"iile !i gndurile cele mai intime cap#t# o for"# cert#. Energetica freudian# de atunci este strns legat# de o practic# terapeutic# aflat# nc# sub influen"a hipnozei si a sugestiei. A doua faz# se anun"# cu autoanaliza !i cu redactarea lucr#rii Interpretarea visului. Ea se prelunge!te pn# n 1905, moment n care prinde contur teoria sexualit#"ii. Foarte rapid, aparatul psihic este conceput n trei zone: con!tientul, preconstientul si incon!tientul, ncepnd din 1900 se impune ,,ceea ce este dincolo de aparent", o rela"ie simbolic# ntre latent si manifest, n acela!i timp, o dat# cu practica asocia"iilor libere ntre cuvinte !i idei si cu analiza viselor, avem baza tehnicii freudiene, care se ndep#rteaz# de metodele cathartice si purgative ale hipnozei si sugestiei. Cuvntul, discursul pacien"ilor !i cap#t# acum deplina valoare. Freud inaugureaz# ascultarea psihopatologicului si purcede la explicarea con"inutului ascuns al cuvintelor !i imaginilor dup# o diagram# simbolic# ce introduce adev#rata explorare a incon!tientului. Terapia prin cuvnt (talking cure) este asimilat# metaforic unui horn#rit" (cur#"are a unui horn). ncepnd cu Trei eseuri asupra teoriei sexualit"#ii (1905) se amorseaz# o a treia perioad#, n care sexul !i libidoul vor avea partea preferen"ial#. Conflictele ntre principiul pl#cerii" si principiul realit#"ii" tind s# explice opririle, blocajele, ceea ce va deveni ntr-un limbaj mai tehnic frustrarea !i refularea. Importan"a acordat# complexului Oedip", deja prezent la 1897, evolueaz # !i se ancoreaz# cu mai mult# precizie n

FREUD $I EXPLOR%RILE PSIHANALITICE

17

interac"iunile precoce ale copilului mic cu mamatata". Freud situeaz# aceste schimburi (denumite adesea rela#ie obiectat") ntre trei !i cinci ani. Acest pan-sexualism, cum afirm# detractorii freudismului, nu place tuturor adep"ilor. Dup# Adler si Stekel (din morjve diferite), ruptura lui Jung va g#si n aceasta o motiva"ie aparent#. Bazele teoretice ale curei psihanalitice evolueaz# de asemenea: dect s# recurg# la un horn#rit" eliberator prin cuvntul rostit, cercetarea se orienteaz# mai degrab# spre eviden"ierea unui traumatism suferit, avnd baz# sexual#, marcat printr-o fixa"ie posibil#, dublat# de o regresie. No"iunea de stadii afectivo-sexuale ale dezvolt#rii personalit#"ii introduce ipoteza unei remanieri posibile !i de dorit la pacient. Totul se modific# din nou dup# 1910. O a patra faz!, de tranzi"ie, apare o dat# cu eseurile despre via"a sentimental#". Locul mamei ca surs# de ata!ament tinde s#-1 precead# pe cel al tat#lui, cel pu"in pentru b#ie"i, scrie Freud. Problema narcisismului prive!te ansamblul pulsiunilor orientate c#tre sine. Freud va distinge un narcisism primar, postulat ca autoatasament ini"ial al subiectului de sine-nsu!i, calchiat pe observa"iile f#cute pe animale, si un narcisism secundar, ap#rut tardiv, n jurul eului, n cadrul pulsiunilor par"ial sau total desexualizate. Fantasmele, construc"iile fantasmatice ale imaginarului l fac pe Freud s# n"eleag# c# multe dintre traumatisme" au fost inventate, fantasmate" de subiec"i, si c# aceste fantasme, crede el, au un efect perturbator analog, sau chiar mai puternic dect constrngerile realului. Toate aceste aspecte, ce vor fi curnd analizate am#nun"it, constituie acea parte a teoriei freudiene inclus# sub numele global de prima topic". Observ#m deja c# pot fi diferen"iate patru faze, cu particula-

18

FREUD $ I PSIHANALIZELE

rismele lor ! i etajele lor geologice" traducnd o remaniere n profunzime a con " inutului nsu ! i al freudismului. Perioada r#zboiului din 1914-1918 pare s# fie dominat# de pesimism si triste"e. Freud !i pierde clien"ii si banii austrieci din cauza devaloriz#rilor succesive. Este singur. Fiii s#i mobiliza"i nu i trimit ve!ti; i crede mor"i. El face n acea perioad# psihanaliza lui Sndor Ferenczi, prietenul s#u preferat, singurul care vine la el n timpul permisiilor. Este perioada n care Freud l cite!te pe Schopenhauer. Mi!carea psihanalitic# va ie!i de aici mbog#"it# cu a doua topic#, prin introducerea unui dincolo" de principiul pl#cerii n instinctul de moarte si prin conceperea celor trei instan"e ale personalit#"ii mp#r"ite n sine-eu-supraeu. Va fi !i punctul de plecare pentru noi rupturi. Nici Rank, nici Ferenczi nu vor accepta aceast# pulsiune de moarte; amndoi l vor p#r#si pe Freud !i vor fi foarte severi fa"# de aceste teoretiz#ri. Al"i adep"i nu vor urma acest new look", de!i nu p#r#sesc institu"ional domeniul. S# ne gndim la Jones, Shilder, Balint !i, mai trziu, Winnicott, Spitz... Dimpotriv#, Abraham va deveni campionul instinctului de moarte, urmat n acestea de Melanie Klein, eleva sa. Deschidere spre noi rupturi. Se cuvine s# separ#m faza introdus# de dominan"a pulsiunii de moarte (a cincea) de viitorul propus de instan"ele personalit#"ii: faza a !asea, care va orienta spre ego-psychology, sau psihologie psihanalitic#, sau si mai bine psihanaliza eului. Dezvoltarea considerabil# a psihanalizei copilului va contribui la marcarea delimit#rilor. Psihanaliza eului va cunoa!te o dezvoltare n America, unde au emigrat mul"i psihanali!ti din Europa, alunga"i de nazism n timpul r#zboiului din 19391945 !i dup# aceea. S# mai spunem c#

FREUD $I EXPLOR%RILE PSIHANALITICE

19

Freud a depus ultimele eforturi n scopul de a marca mai bine locul eului. 4. Exist # mai multe freudisme? No"iunile de baz#: pulsa"ii, libido, falus, castrare, feminitate, complexul Oedip, perversiuni, instan"ele psihismului sau ale personalit#"ii... tot attea teme de discu"ii interminabile. A!a c# am optat pentru o expunere, ct mai complet# cu putin"#, a acestor devia"ii (fa"# de ce? ntrebarea se pune tot mai acut!) si a acestor derive, adesea fertile n particularismele lor. Consider#m important s# evoc#m aici, de acum nainte, variantele ce au ap#rut la Freud nsu!i, pe m#sur# ce avansa n cercet#rile sale. Pentru c# oricine poate predica o ntoarcere la Freud, care pentru el este adev#ratul Freud"! S# spunem clar, l#snd la o parte orice eclectism, c# Freud, de-a lungul evolu"iei sale teoretico-practice, s-a confruntat cu aceste ntreb#ri, aceste incertitudini. Aceste straturi geologice" snt tot attea niveluri si/sau registre genealogice unde ramifica"iile !i interac"iunile se distribuie n mod diferit pe m#sur# ce epocile pun accentul pe un anume aspect sau pe altul, mai mult sau mai pu"in izolat de corpus-ul general. 5. Pluralismul psihanalitic si antropologia Avem aici domeniul ad#ugirilor" f#cute freudismului. Adler !i Jung introduceau deja importan"a socialului, a mitologicului, a cosmicului. Stekel si, mai trziu, Reich axau psihanaliza pe trup, pe sexualul total. O extensivitate crescnd# a dominat dezvoltarea psihanalitic#. Abandonnd progresiv psihiatricul pur, Freud invadase deja literarul, istoricul, politicul...

20

FREUD $I PSIHANALIZELE

Psihanaliza copilului inspir# nenum#rate pedagogii. Terapia psihanalitic# ns#!i a variat foarte pu"in n modalit#"ile sale de aplicare. Suportul teoretico-practic s-a orientat c#tre rolul major al transferului, o form# de interac"iune ntre psihanalist !i psihanaliza! n care se realizeaz# esen"ialul transform#rilor pacien"ilor. Indica"iile s-au l#rgit si s-au modificat: extensia indicatorilor c#tre non-psihiatrie cre!te nencetat. Sentimentul de a nu se sim"i bine n propria piele" aduce cu mult mai mul"i pacien"i pe divanul psihanalistului dect bolile mintale...

CAPITOLUL AL II LEA

FREUD " I FREUDISMUL

Expunerea corpus-ului freudian a!a cum ni-1 ofer# Freud spre lectur# n diferitele sale lucr#ri va fi precedat# de o privire general# a condi"iilor de na!tere a psihanalizei si completat# de o sintez#, un fel de critic#" psihanalitic#. Trei sec"iuni: 1. Na!terea psihanalizei. 2. Freudismul. 3. Pentru o critic#" psihanalitic#.
1. Na!terea psihanalizei

Preistoria" psihanalizei a dat na!tere la numeroase cercet#ri. O perspectiv# retroactiv# permite s#-i privim premisele ntr-o optic# situat# mai aproape de eficacitatea psihanalitic# ns#!i. Este clasic# recunoa!terea influen"elor !i descoperirilor ce permit s# fie presim"it# apari"ia lui Freud. S# re"inem aici trei serii de curente: unele filozofice, n sens larg, pentru care inventarea incon!tientului va reprezenta o urmare fireasc#; altele literare; n fine, cercet#rile terapeutice, aflate la jum#tatea drumului ntre magie !i hipnoz#, urm#rind s# modifice tot ceea ce scap# terapiilor admise, pe atunci necate n marasm !i imobilism, n realitate, psihanaliza este cea care a putut s# dea retrospectiv o valoare tuturor acestor date, si nu invers.

22

FREUD $I PSIHANALIZELE

1.1. Izvoare filozofice !i culturale Freud nu citea prea mult# filozofie. El era tehnician, practician, preocupat s# reu!easc# si s# fie eficace; ac"iunea !i opera sa dovedesc n mod constant acest lucru. Si totu!i psihanaliza porne!te de la anumite baze epistemologice: ea nu se na!te din neant, ea se dezvolt# pe un precedent, deja dobndit. Trei nume ne vin imediat n memorie atunci cnd este evocat# psihanaliza. Mai nti Nietzsche, cel mai apropiat, cel c#ruia i se atribuie referiri decisive la incon!tient, nainte ca Freud s# se fi interesat de acesta. Freud scrie c# n-a citit niciodat# mai mult de o jum#tate de pagin# din Nietzsche; nu avem nici un motiv s# nu-1 credem. Impactul cu Schopenhauer este discutabil. Freud 1-a citit trziu, cam prin anii primului r#zboi mondial. Influen"a pesimismului trebuie s# fi g#sit un ecou serios" la Freud. No"iunea de instinct de moarte se leag# de acesta. Al treilea nume, cel al lui Eduard von Hartmann (18381917), pare a fi avut o importan"# mai mare. El a publicat n 1869 Filozofia incon$tientului. Incon!tientul lui Hartmann este un incon!tient generalizat, autonom, inteligent si dotat cu voin"#. Aceste no"iuni trimit la cele de ra"iune", de transcendental", de Dumnezeu" si de asemenea de voin"#", conform lui Schopenhauer. Incon!tientul lui Hartmann este eterizat. Sistemul s#u ar putea fi legat de cel al teozofici lui Schelling. O critic# a lui Hartmann o g#sim la Franz Brentano (1838 1917), al c#rui seminar s-ar putea ca Freud s#-1 fi urmat prin 18741875. Brentano a publicat ntre altele Psihologia din punct de vedere empiric (1874), unde, ca reac"ie mpotriva

FREUD $1 FREUDISMUL

lui Hartmann, prea spiritualist dup# gustul s#u, accentul este pus pe sursele empirice ale psihismului. Brentano l va influen"a puternic pe Husserl. Lui i dator#m no"iunea de inten"ionalitate", dezvoltat# n fenomenologie. Brentano va sus"ine si pozi"ia gestaltist#: pentru Gestalttheorie" (sau teoria formei), numai activitatea omului este fondatoare de obiectivitate '. S# rezum#m. Se pare c#, l#snd la o parte termenul de incon$tient, nimic nu permite s# ne gndim c# Hartmann 1-ar fi putut influen"a pe Freud. Acesta a plecat de la biologic pentru a introduce aceast# chestiune a inaparentului, a unui t#rm anterior: universul latentului, surs# de explorare a visurilor !i mai ales a asocia"iilor libere. Hartmann, n inventivitatea lui, !i dep#!ea epoca; am putea, eventual, s# leg#m !tiin"a lui cu datele recente care tind s# situeze esen"a omului n afara sa; Lacan s-ar putea recunoa!te n acestea. Hartmann l va influen"a pe Freud prin intermediul unuia dintre elevii s#i, Fechner. Acesta va fi foarte prezent n freudismul de prim# manier#, n lucr#rile datnd dinainte de 1897. Dar leg#turile cu BrentanoFechner snt implicate n diferite moduri n opera freudian#; putem s# leg#m de acestea importan"a pe care Freud o d#dea reprezent"rii, asocia#iilor, ca si interesul pentru lectura de filozofie eclectic# (ne gndim la Via#a lui Isus de David F. Strauss si la Esen#a cre$tinismului pe care Freud a citit-o n anii s#i de tinere"e).
l putem aminti n cadrul acestui curent brentano-gestaltist" pe Ignace Meyerson, fondatorul psihologiei istorice. Func#iile psihologice $i lucr"rile (1948), unde Brentano este prezent, contribuie la afirmarea acestei necesit#"i de a studia omul n ceea ce face el: actele sale, lucr#rile sale; acolo unde se afl# func"iile psihologice" care 1-au creat; !i care l fac s# existe (n.a.)1

24

FREUD $I PSIHANALIZELE

E. Jones (1953) !i P.-L. Assoun (1976) furnizeaz# indica"ii suplimentare cu privire la aceste izvoare. S# mai not#m influen"a lui Helmholz, a c#rui carte, Conservarea for#ei, va cnt#ri greu n concep"iile energetice ale lui Freud; influen"a lui Briicke !i a lui Meynert, dasc # lii s # i n planul neurofiziologiei, promotori primul al unei teoretiz#ri mecanico-energetiste !i al doilea al sistemului de proiec#ie al c#rui termen sau form#, dac# nu chiar con"inut, vor l#sa o urm# clar# n opera lui Freud. S-ar putea evoca si al"i precursori. No"iunea de incon!tient a fost anun"at# n multe moduri: religiile, teoriile n"elep"ilor din Orient si din India, grecii, misticii, alchimi!tii, gnoza... Filia"iile snt variate. S# not#m no"iunea de mana, mprumutat# din textele medicale indiene: organ spiritual cu func"ii multiple, n care se acumuleaz# date ale incon!tientului (!i care) constituie nucleul individualit #" ii psihice" (Ro ! u, 1978, p. 68). S#-1 cit#m pe La Rochefoucauld: Omul crede adesea c# el conduce, cnd de fapt este condus." Nietzsche nu va uita acest avertisment. Dar Freud a !tiut s# creeze corpus-ul psihanalitic deschis la acest tip de explorare, de acum nainte sistematizat# !i codificat#, a incon!tientului. El a "inut cont n mare m#sur# de ecourile literare si se poate spune c# mai degrab# cartea" este cea care 1-a condus mai departe n psihologia abisurilor dect biologia !i/sau fizica. 1.2. Izvoare literare Snt de re"inut dou# izvoare: influen"a tragediei grece!ti !i cea a unui scriitor: Arthur Schnitzler. Biblia !i mitologia greac# constituie fondul ascuns al cuno!tin"elor literare ale lui Freud. Shakespeare i va strni admira "ia constant # . Complexul Oedip are

FREUD $I FREUDISMUL

25

r#d#cini atl n Sofocle ct !i n Hamlet. S# mai semnal#m !i c# no"iunea de catharsis este preluat# din Poetica lui Aristotel: purificarea ob"inut# prin efecte de tragedie l va determina pe Freud s# fac# din terapia psihanalitic# un fel de monodram# personal# ce culmineaz# cu a!a-numita nevroz# de transfer. Mai ad#ug#m c# aceste lecturi puteau ntre"ine viziunea universalist# si proiec"iile profetice" ale tn#rului Freud. Anticiparea (ideal al eului ?) ca mod de a exista a fost (de asemenea) una din practicile constante ale lui Sigmund. Arthur Schnitzler (1862-1931), scriitor austriac, a fost contemporanul lui Freud. Pentru Frederick J. Beharriel, dramaturgul !i romancierul Arthur Schnitzler elaborase, nc# din 1894, toate ideile fundamentale al c#ror primat !i-1 va atribui Freud"1. Aceast# afirma"ie ca !i nsu!i tipul de rela"ii existente ntre Freud !i acest autor au de ce s# ne tulbure. Evreu de origine, ateu, Arthur Schnitzler a urmat un drum apropiat de cel al lui Freud. Fiu al unui laringolog, studiaz# medicina, se intereseaz # de hipnoz # , de isterie si urmeaz # cursurile de psihiatrie ale lui Meynert. Comenteaz# traducerile f#cute de Freud dup# Charcot si Bernheim. Se pare chiar c# tn#rul Schnitzler ar fi mers si el la Nancy s# se perfec"ioneze n hipnoz# pe lng# Bernheim. n orice caz, a ngrijit la Viena bolnavi atin!i de afonie func"ional#. Curnd medicul !i reduce clientela pentru a deveni scriitor, n 1898 public# Paracelsits, dram# centrat# pe tema hipnozei. Freud va spune n Interpretarea visului (1900): Am fost surprins s# v#d cte lucruri !tie un scriitor despre aceasta." Foarte angajat n grupurile de tineri scriitori sau filozofi, Schnitzler este un avangardist, n 1895 propusese
1 J. Le Rider, n Histoire de la psychanalyse, voi. I, 1982, p. 47 (n.a.).

26

FREUD $I PSIHANALIZELE

ntr-o nuvel#, Un sensibil, studii clinice orientate spre incon!tient, asem#n#toare celor ntreprinse de c#tre Breuer !i Freud. Coinciden"e. n 1900 Schnitzler public# Locotenentul Gustel, care, n literatura german#, pare a fi prima autopovestire prezentat# sub form# de monolog interior. Hora, lucrare mai cunoscut#, este scris# prin 1896-1897. Freud i va scrie trziu, n 1922, aceast# scrisoare stranie: Cred c# v-am evitat dintr-un fel de team# de a-mi ntlni dublura. Adncindu-m # n splendidele dumneavoastr# crea"ii, mi s-a p#rut c# g#sesc, n spatele aparen"ei poetice, ipotezele, rezultatele !i interesele despre care credeam c#-mi apar"in... Sensibilitatea dumneavoastr# la adev#rurile incon!tientului, ale naturii pulsionale a omului, sta"ionarea gndurilor dumneavoastr# pe polaritatea iubirii si a mor"ii, toate acestea trezeau n mine un sentiment straniu de familiaritate." Roland Jaccard, care citeaz# aceste referiri (Le Monde, 4 dec. 1981), comenteaz#: Privirea pe care o arunc# Schnitzler asupra fiin"elor este aceea a unui psiholog complet lipsit de prejudec#"i, ntruct el a nvins singura team# ce se opune libert#"ii noastre: teama de sine." Este adev#rat c# dup# 1920 Freud !i impusese deja instinctul de moarte, o modalitate de reconciliere cu trecutul s#u !i cu Biblia. Temele obsedante ale mor"ii, ale sinuciderii, din opera lui Schnitzler, probabil 1-au intrigat pe Freud. Roland Jaccard mai adaug#: Aceast# dublur#, acest geam#n psihic pe care Freud se temea s#-1 ntlneasc#, nu este oare si imaginea lui Freud ca scriitor $i artist, o tenta"ie permanent# pe care nu ndr#zne!te niciodat# s# si-o asume din plin?"1
Roland Jaccard, n Histoire de la psychanalyse, voi. I., 1982, p. 130 (n.a.).
1

FREUD $ I FREUDISMUL

1.3. Izvoare medico-terapeutice Freud, preocupat de eficien"#, poveste!te emo"ia sa n fa"a ac"iunilor hipnogene practicate de Liebault si Bernheim la Nancy n 1889. Nume ca Charcot, Mesmer, Puysegur, Burq, Braid !i mul"i al"ii se afl# la originea practicilor actualei psihanalize. S# ne oprim doar la esen"ial. Mesmer (17341815) apare ca un magician !i un teoretician n acela!i timp. Magnetismul este n mare vog#; fluidul poate fi deblocat prin pase, atingeri, efectuate cu ajutorul unei baghete, scufundat# ntr-un hrd#u... Freud noteaz# importan"a influen"ei personale, a sugestibilit#"ii, a mediului nconjur#tor. De asemenea, marchizul Armnd Chastenet de Puysegur (1715-1825) practic# somnambulismul provocat, de unde va deriva somnambulismul magnetic. Vom g#si si darul de taumaturg la Jean-Philippe Deleuze (1753 1835), care insist# pe importan"a contactelor, a raporturilor ntre magnetizat !i magnetizator. Putem s# b#nuim aici surse ale viitorului transfer !i/sau reguli "innd de abstinen"#, adic# abstinen"a !i/sau activarea, conform diferitelor orient#ri. James Braid (1795-1860) !tie s# se foloseasc# de stimul#ri luminoase !i de pase pentru a provoca somnul, sugernd c# trezirea ar putea fi alta. Victor Burq (1822-1884) folose!te metaloterapia asociat# cu hipnoza pentru a interveni asupra sensibilit#"ilor". Freud, foarte atent la aceste cuno!tin"e empirice, va re"ine ceea ce, transformat, i va permite s# ajung# la o metodologie mai obiectiv # , ! tiin "ific # ", n m#sura n care aceasta va r#mne conectat# la medicin#". Terapeuticile noastre asa-numite u!oare" vor putea (de ce nu?) s# se inspire de aici (cf. L. Chertok, 1973 !i 1984).

FREUD SI FREUDISMUL

29

pentru metapsihanaliza sa; !i nc# aceasta pentru o perioad# scurt#, ntruct n 1920 Freud o va inova cu primele elemente ale celei de-a doua topici. Dar ncepnd din 1900, o dat# cu Interpretarea visului, avem deja un tripartitism al aparatului psihic n precon!tient, con!tient si incon!tient, ce furnizeaz# dispozitivul minimal pentru practicile freudiene. Cititorul este deci invitat aici la un parcurs istoric ce ncearc# s# reg#seasc# etapele succesive pe care le nfrunt# Freud nsu!i, n acest stadiu al lucr#rii el !tie deja care snt principalele forme de teoretizare !i practic# ale freudismului. Am considerat c# energetica freudian # ! i sistemul visului ar fi total asimilate, nainte de a aborda teoria sexualit#"ii !i dezvoltarea personalit #" ii conform stadiilor de organizare ale libidoului. Ansamblul elementelor din prima topic#" va fi ncununat de textele din Metapsihologie din 1915. Incon!tientul va putea atunci s# primeasc# totalitatea teoretiz # rilor pe care le subn " elege ! i s # lase loc pentru toate dezvolt#rile lui Freud din a doua manier#. Propunem o sintez# n subcapitolele consacrate clinicii freudiene" si terapiei psihanalitice". 2.1. Primele achizi"ii freudiene Aici trebuie s# facem referiri la dou# lucr#ri ce ne propun n acest moment drumul parcurs n primii ani de cercet#ri si s# ne inspir#m din comentariile pe care Freud nsu!i le va face ulterior. 2.1.1. Proiect de psihologie: 1895
Nepl#cerea r#mne singura m#sur# educativ#."
(S. Freud)

Eseul Entwurf einer Psychologie, publicat n 1895, a fost inclus n volumul ap#rut n limba francez# n

30

FREUD $I PSIHANALIZELE

1956 sub titlul La Naissance de la psychanalyse. Acest proiect de psihologie !tiin"ific# este marcat de studiile de neuropatologie pe care le f #cuse Freud. Din schimburile sale de idei cu Breuer !i Fliess !i din convingerile sale din acea perioad#, Freud deduce o abordare mai degrab# organic#" a func"iilor psihologice. El va scrie n 1892: Departe de mine gndul c# psihologicul plute!te undeva n aer si nu are baze organice... totu!i, de!i snt convins de existen"a acestor baze, nestiind mai multe despre ele nici din teorie, nici din terapeutic#, m# v#d constrns s# m# comport ca !i cum nu as avea de-a face dect cu factori de natur# psihologic#." Aceast# referire la fiziologic va r#mne mereu mai mult sau mai pu"in implicit# si se va reg#si n toate explica"iile dinamicii freudiene. n acest eseu snt abordate multe probleme, iar majoritatea vor fi reluate !i revizuite n textele urm#toare. S# men"ion#m conceptul de cantitate (dup# excita"iile neuronice, intensitatea lor, scurgerea lor, stazele etc.), problema calit#"ii, proba satisfac"iei, proba suferin"ei; tot attea aspecte ce vor servi conceptualiz#rilor cu privire la principiile pl#cerii si realit#"ii" ct !i no"iunii de procese primare !i secundare. S# re"inem, n acest stadiu, doar no"iunea de principiu al iner#iei, care va r#mne de asemenea n planul al doilea pentru toate evolu"iile ulterioare. Principiul iner"iei este, n conformitate cu Vocabularul psihanalizei de J. Laplanche si J.-B. Pontalis, un principiu de func"ionare al sistemului neuronal postulat de Freud n Proiect de psihologie (Entwurf einer Psychologie), 1895: neuronii tind s# evacueze complet cantit#"ile de energie pe care le primesc" (p. 295). No " iunea apar " ine acestei perioade de elaborare a conceptului de aparat psihic". Pentru Freud, cantitatea de energie neuronal# circul# n mod diferit, dup#

FREUD $l FREUDISMUL

31

cum energia este liber#" sau legat#". Aceast# no"iune va suporta o asemenea transpozi"ie ulterioar# n conceptualizarea aparatului psihic nct apare n capitolul al VH-lea din Interpretarea visului !i mai trziu n textele din Metapsihologie din 1915. Legea constan"ei va servi metaforic" pentru devansarea ideii acestui principiu Nirvana ce va tinde s# explice c# pl#cerea" este legat# de desc#rcarea energiei acumulate, n timp ce punerea sub tensiune energetic# se soldeaz# cu nepl#cerea". Acest tip de func"ionare se reg#se!te constant, de unde !i eviden"ierea noastr# a nepl#cerii" ca posibilitate a unei condi"ion#ri ce ar ndep#rta suferin"ele. S# mai insist#m pu"in, mpreun# cu E. Jones, asupra importan"ei acestor idei ale lui Freud asupra nepl#cerii ca generator de dezordini neuronice"1.
2.7.2. Studii asupra isteriei: 1895

Versiunea francez# poart# numele lui Freud n caractere de o !chioap# si cel al lui Joseph Breuer, dedesubt, ntr-o grafie mai modest#. Traducerea de Anna Berman este nso"it# de o prefa"# de M#rie Bonaparte: Studii asupra isteriei de Breuer !i Freud, ap#rut# n 1895, este o lucrare de mare interes pentru istoria psihanalizei. Aceast# carte deschide calea psihanalizei propriu-zise, n care metoda cathartic# este, ca s# spunem a!a, e!alonul ini"ial. Domni!oara Anna O., primul caz tratat, a fost o pacient# a lui Breuer, care s-a mboln#vit dup# moartea tat#lui s#u !i pe carea el a tratat-o prin catharsis sub hipnoz#. Astfel el a reu!it s# i elibereze afectele rigidizate.
1

P. 421

Ernest Jones, La Vie et l'ceuvre de Sigmund Freud, P.U.F., 1953, (n.a.).

32

FREUD $ I PSIHANALIZELE

Urm # toarele patru cazuri au fost tratate de Freud nsu!i. De un mare interes !tiin"ific snt cele trei eseuri teoretice: Comunicare preliminar#" de Freud !i Breuer (n realitate ea este de Breuer ! i Freud), Despre teorie" de Breuer !i Despre psihoterapia isteriei" de Freud. Cititorul va g#si aici n germen, al#turi de ipoteze ce au fost abandonate dup# aceea, nenum#rate concepte pe care el urma s# le dezvolte ulterior, cnd va crea psihanaliza" (Etudes sur l'hysterie, ed. 1956, p. VII). Dr. Joseph Breuer (1842-1925) i vorbise lui Freud despre cazul Anna O. nc# din 1882. Freud va preciza din 1913 c # inventarea psihanalizei i apar " ine n ntregime, din momentul cnd a nlocuit metoda cathartic# sub hipnoz#, practicat# de Breuer, cu asocia"iile libere: Natura descoperirii lui Breuer... se sprijin# pe un lucru fundamental, !i anume c# simptomele istericilor snt legate de scene din via"a lor (traumatisme) care, dup# ce i-au impresionat puternic, au c # zut n uitare; ! i c # ea comport # un tratament n raport cu aceast# constatare !i care const# n evocarea, sub hipnoz#, a amintirii acestor scene !i provocarea n acest mod a reproducerii (catharsis). De aceea el a crezut c# putea formula concluzia teoretic# conform c#reia SIMPTOMELE respective ar rezulta dintr-o utilizare anormal# a cantit#"ilor de excita"ie neeliberat# (CONVERSIE)" (1914). Am pus n majuscule acei termeni care, mpreun# cu cel de CATHARSIS, marcheaz# achizi"ia acelei epoci. Este evident, si ceea ce va urma o demonstreaz# ndeajuns, c#, indiferent care ar fi meritul lui Breuer, Freud !i numai el este inventatorul psihanalizei, n 1925, Freud scrie: Pacienta pe care o avusese Breuer... prezenta un tablou clinic eterogen de paralizii cu contracturi, inhibi " ii ! i st # ri de confuzie

FREUD $I FREUDISMUL

33

mental#. O observa"ie fortuit# i-a permis medicului s# !i dea seama c# tn#ra putea fi eliberat# de una din aceste tulbur#ri cnd era pus# pur !i simplu s# exprime verbal fantasma afectiv# ce o domina n acel moment. .. In stare de veghe, ea nu ar fi putut spune n aceasta sem#nnd altor bolnavi cum luaser# na!tere aceste simptome !i nu g#sea nici o leg#tur# ntre ele !i vreo impresie anume din via"a sa. n stare de hipnoz#, descoperea imediat raporturile c#utate. S-a dovedit c# toate aceste simptome ajungeau la evenimente care o impresionaser# puternic, ce interveniser# pe cnd tat#l s#u era bolnav; aceste simptome aveau deci un sens !i corespundeau unor urme sau reminiscen"e ale acestor situa"ii afective. De obicei lucrurile se petrecuser# astfel: ea fusese obligat# s#-si reprime, la c#p#tiul tat#lui s#u, un gnd sau un impuls n locul c#ruia, ca un reprezentant al s#u, ap#ruse mai trziu simptomul. Ca regul# general#, simptomul nu era rezultatul unei asemenea scene traumatice unice, ci al nsum#rii unui mare num#r de situa"ii analoge. Cnd bolnava !i reamintea halucinatoriu n timpul hipnozei de o astfel de situa"ie !i reu!ea n acest mod s# o n"eleag#, pe dat#, ntruct actul psihic reprimat alt#dat# exterioriza n mod liber afectul, simptomul era nl#turat si nu mai ap#rea niciodat#" (M" Vie et la psychanalyse, 1925, pp. 26 !i 27). Freud !i reconsider# aici pozi"ia, f#r# s# introduc# nici un element etiologic din ceea ce va deveni foarte curnd teoria sa sexual# si care n acela!i timp l va desp#r"i pentru totdeauna de Breuer. Aceast# perspectiv#, n acela!i timp economic# si dinamic#, arat# c#, pentru Freud, simptomul se na!te din cauza acumul#rii afectului" (Ibid., p. 29), adic# ntr-o dinamic" stopat# (blocat#), si dintr-un factor de ordin economic, considernd chiar acest simptom ca

34

FREUD $I PSIHANALIZELE

rezultat al deplas#rii unei mase energetice folosite altfel de obicei (aceasta este conversia). Breuer a numit metoda noastr# metoda cathartic#..." (Ibid., p. 29). Urm#rindu-i pe Laplanche-Pontalis, s# subliniem aceste defini"ii: Metoda cathartic#: metod# de psihoterapie care are drept efect terapeutic o cur#"are (catharsis), o desc#rcare adecvat# a afectelor patogene. Cura permite subiectului s# evoce !i chiar s# retr#iasc# evenimentele traumatice de care snt legate aceste afecte, ceea ce le asigur# abreac"ia" (Vocabularul psihanalizei, p. 77). Prin evenimente traumatice se face aluzie la incidente dezagreabile sau agreabile care 1-au impresionat pe subiect. Prin abreac"ie se n"elege o desc#rcare emo"ional# prin care subiectul se elibereaz# de afectul legat de amintirea unui eveniment traumatic, permi"ndu-i astfel s# nu devin# sau s# [nu] r#mn# patogen" (Ibid., p. 25). Termenul de conversie indic# un mecanism de formare a simptomelor active n isterie !i n special n isteria de conversie . El const# n transpunerea unui conflict psihic n simptome somatice, motorii (de exemplu, paraliziile) sau senzitive (anestezii sau dureri localizate) si n ncercarea de a-1 rezolva pe aceast# cale. Termenul conversie este pentru Freud corelativ unei concep"ii ECONOMICE: libidoul deta!at de reprezentarea refulat" este transformat n energie de inerva"ie. Specific# pentru simptomele de conversie este ns# semnifica"ia lor SIMBOLIC%: ele exprim# prin intermediul corpului reprezent#ri refulate" (Ibid., p. 109). Cu aceasta intr#m deja n freudismul de dup# 1895, asupra c#ruia ne vom opri pu"in mai trziu. Acum trebuie s# mai spunem cteva cuvinte despre scrierile lui Freud de la 1895 la 1900, chiar nainte de a redacta Interpretarea visului.

FREUD $I FREUDISMUL

35

2.1-3. Psihonevroza de ap"rare $i etiologia nevrozelor


Privindu-mi ast#zi rezultatele de atunci, trebuie s# le recunosc ca o schematizare primitiv# !i grosier# a unei st#ri de lucruri pe ct se pare mult mai complicat#. Dar n mare mi par !i ast#zi juste." (S. Freud, M" Vie et la psychanalyse, 1925, p. 34)

Freud a dat de mai multe ori explica"ii privind evolu"ia cercet#rilor sale. In 1913 scria urm#toarele: Prima divergen"# de vederi ntre mine !i Breuer s-a manifestat n leg#tur# cu o problem# legat# de mecanismul intim al isteriei." ntr-adev#r, pentru Breuer st#rile hipnoide" ale creierului erau cele ce declan!au nevroza, n timp ce pentru Freud nevroza implic# un proces de ap#rare": deja preliminarii ale teoriei sale sexuale" a acestor st#ri. Freud poveste!te c# l auzise pe Breuer f#cnd aluzii la secrete de alcov" si la patul conjugal", pe Charcot afirmnd c# n asemenea cazuri reg#sim ntotdeauna chestiunea genital#...", !i pe Chrobak presupunnd, pentru una din bolnavele sale, nc# fecioar# dup# optsprezece ani de c#s#torie, c# asemenea fapte ar explica apari"ia simptomelor nevrotice. Iar Freud !i m#rturise!te surpriza; de ce atunci aceast# t#cere oficial#" asupra acestei chestiuni a sexului? ntre altele, aceste cure cathartice" sub hipnoz#, denumite adesea talking cure" sau chimney sweeping", aceste cur#"#ri" ale sufletului urmau s# antreneze ceea ce s-a numit iubirea de transfer". Astfel, o tn#r# doamn# venise si i se aruncase de gt, experien"# ce l nsp#imntase pe Breuer, se pare... Freud s-a hot#rt s# modifice tehnica cathartic#. Nu numai c# va nlocui hipnoza prin asocia"ia verbal#", dar va introduce n terapie o anume distan"#. El va scrie n

36

FREUD $I PSIHANALIZELE

1925: ,,Am abandonat hipnoza si am ncercat s# o nlocuiesc prin alt# metod#, dorind s# dep#!esc limitarea sa terapeutic# pentru st#rile isterice. Pe m#sur# ce progresam n experien"a mea, dou# obiec"ii grave se ridicau fa"# de folosirea hipnozei, chiar pentru a sluji catharsis-ului. Prima era c# !i cele mai frumoase rezultate se topeau brusc, de ndat# ce rela"ia personal# cu pacientul era tulburat#. Desigur, reap#reau, dac # era g # sit drumul reconcilierii, dar nv #" asem astfel c# rela#ia afectiv" personal" era mai puternic# dect tot travaliul cathartic si acest factor nsu!i se sustr#gea controlului nostru. Am abandonat deci hipnoza !i n-am p#strat din ea dect pozi"ia pacientului, culcat pe un divan, asezndu-m# n spatele acestuia, ceea ce mi permitea s# v#d f#r# ca eu nsumi s# fiu v#zut" (M" Vie et la psychanalyse, 1925, pp. 3536). Freud a publicat, n aceast# perioad# de tranzi"ie ntre 1895 !i 1900, !apte articole care se citesc ast#zi n volumul Nevroz", psihoz" $i perversiune (tr. fr. 1973). n 1894: Psihonevrozele defensive", n 1895: ,,Ct este de justificat# separarea n cadrul neurasteniei a unui anume complex simptomatic sub numele de nevroz # de angoas # ", n 1895, direct n limba francez#: Obsesii si fobii", n 1896, tot n limba francez#, n Revue neurologique: Ereditatea si etiologia nevrozelor", n 1896: Noi observa " ii asupra psihonevrozelor defensive". Tot n 1896: Etiologia isteriei". In sfr!it, n 1899: Despre amintirile-ecran". Freud va scrie n 1925: n spatele fenomenelor nevrozei, ac"ionau nu ni!te afecte emo"ionale oarecare, ci cu regularitate afecte de natur# sexual#, ori conflicte sexuale actuale, ori reac"ii la evenimente sexuale precoce" (Ibid., p. 31). Si cu mult nainte de a pune la punct teoria reful#rii, el ncearc# explorarea vie"ii sexuale a neurastenicilor". G#se!te ade -

FREUD $I FREUDISMUL

37

!ea grave disfunc"ionalit#"i ale func"iei sexuale" !i deosebe!te atunci dou# tipuri de nevroze: ntr-unul din tipuri fenomenul central era accesul de angoas# cu echivalentele sale, formele sale rudimentare si simptomele substitutive cronice; 1-am numit, din aceast # cauz # , nevroz # de angoas # . Am limitat denumirea de neurastenie la cel#lalt tip. Era acum u!or de stabilit c# fiec#ruia dintre aceste tipuri i corespundea, ca factor etiologic, o alt# anomalie a vie"ii sexuale (coitus interruptus, excita"ie frustra, abstinen"# sexual# n nevroza de angoas#; masturbare excesiv#, polu"ii repetate -- n neurastenie)" (Ibid., pp. 32 33). Astfel am ajuns s# pot recunoa!te nevrozele n genere ca tulbur#ri ale func"iei sexuale, ceea ce numim nevroze actuale fiind expresia toxic" direct# a acestor tulbur#ri, iar psihonevrozele expresia lor psihic#" (Ibid., p. 33). Pe deasupra, aceasta convenea concep"iei mele medicale conform c#reia sexualitatea nu ar fi un lucru pur psihic. Ea avea si latura ei somatic#, trebuia s# i se atribuie de drept un chimism special, iar excita"ia sexual# s# fie derivat# din prezen"a unor substan"e determinate, chiar dac# erau nc# necunoscute" (Ibid., p. 33). Astfel intoxica#ia sau abstinen#a antrennd absorb"ia sau privarea" de anumite substan"e toxice" puteau explica etiologia nevrozelor. Aceast# supra-sexualizare" va cnt#ri n abord#rile ulterioare, acolo unde sexuarea" pare mai important# dect doar sexualizarea". Ea va ap#rea n studiul nostru ca perversiunea !i structura celuilalt" (cf. II.3.3). De altfel, tot n 1925, Freud scrie: Vreau s# scot n eviden"# aici c# departe de mine negarea existen"ei unor conflicte psihice si a unor complexe nevrotice n neurastenie. Eu sus"in numai c# simptomele acestor bolnavi nu snt nici determinate psihic, nici rezolvabile analitic, ci trebuie

38

FREUD $I PSIHANALIZELE

privite ca ni!te consecin"e toxice directe ale tulbur#rilor chimismului sexual" (Ibid., p. 34). 2.2. Travaliul visului, sistemul aparatului psihic, refularea Interpretarea visului (18991900) este cartea de c#p#ti a lui Freud. Aici el face o trecere n revist# a rezultatelor precedente si anun"# tot sau aproape tot ce va urma. Vom ncerca, plecnd de la aceast# lucrare, s# preciz#m ceea ce se refer# la vis, mediu privilegiat de explorare a incon!tientului, !i la no"iunea de aparat psihic".
2.2.1. Travaliul visului
Interpretarea visului este, n realitate, calea privilegiat# a cunoa!terii incon!tientului, baza cea mai sigur# a cercet#rilor noastre, !i studiul visului este cel care v# va convinge mai mult dect orice altceva de valoarea psihanalizei !i v# va obi!nui cu practica psihanalitic#" (S. Freud, Cinci lec#ii de psifianaliz", 1909).

Interpretarea visului a fost redactat# n plin travaliu al doliului", pe cnd Freud tocmai !i pierduse tat#l. Travaliul visului const# din dou# opera"ii. Pentru Freud: Travaliul psihic n formarea visului se mparte n dou# opera"ii: producerea gndurilor de vis, transformarea lor n con"inut (manifest) al visului" (Voc., p. 449). Dup# cum precizeaz# J. Laplanche !i J.-B. Pontalis, aceast# a doua opera"ie constituie, n sens strict, travaliul visului, ale c#rui patru mecanisme le-a analizat Freud. Verdichtung = condensare, Verschiebung = deplasare, Rucksicht auf Darstellbarkeit = luarea n considerare a figurabilit#"ii, secundare Bearbeitung = elaborare secundar#.

FREUD $I FREUDISMUL

39

Incon$tientul este adus n discu"ie nc# din aceast# lucrare. Con"inutul manifest al visului trimite ntotdeauna la un alt con"inut, mai profund, ascuns, incon$tient; pe de alt# parte, visul este produs pentru a satisface o dorin#", necunoscut#, incon!tient#. Travaliul diverselor procese enun"ate mai sus reprezint# descoperirea major# n psihanaliz#: este ceea ce va permite celui psihanaliza! s# mearg# mai departe n el nsu!i. S# analiz#m mai ndeaproape procesul visului preciznd cteva defini"ii. Condensare: Una din principalele modalit#"i de func"ionare a proceselor incon!tiente: o reprezentare unic# exprim# ea singur# mai multe lan"uri asociative la a c#ror intersec"ie se situeaz#. Din punct de vedere economic, ea este n acest caz investit# cu energii care, legate de aceste diferite lan"uri, vin s# i se adauge. Condensarea e activ# la nivelul simptomului !i, n general, n diferitele forma"iuni ale incon!tientului. Cel mai clar se eviden"iaz# n vis. Ea se traduce prin faptul c#, n compara"ie cu con"inutul s#u latent, con"inutul manifest al visului este laconic: el constituie o traducere abreviat# a con"inutului latent. Condensarea nu trebuie totu!i asimilat# unui rezumat: de!i fiecare element manifest este determinat de mai multe semnifica"ii latente si fiecare din acestea poate fi prezent# n mai multe elemente; pe de alt# parte, elementul manifest nu reprezint# sub acela!i raport fiecare din semnifica"iile din care deriv#, a!a nct el nu le subsumeaz# asemeni unui concept" (Voc., p. 97). Reg#sim condensarea n vis, desigur, dar mai ales n uitare, n cuvintele de spirit, n lapsus, n jocurile de cuvinte. Condensarea este o caracteristic# a gndirii incon!tiente. Dup# Freud, doar n procesul primar i se realizeaz# condi"iile: pornind de la energia liber# !i datorit# tendin"ei c#tre identitate a percep"iilor.

40

FREUD $I PSIHANALIZELE __________

Deplasare: Mecanism prin care accentul, intere sul, intensitatea unei reprezent #ri se pot deta!a de aceasta, pentru a trece la alte reprezent # ri, originar mai pu " in intense, dar legate de prima reprezentare printr-un lan" asociativ. Un asemenea fenomen, reperabil n special n analiza visului, se reg #se!te n formarea simptomelor psihonevrotice !i, n general, n orice forma"iune a incon!tientului. Teoria psihana litic # a deplas # rii face apel la ipoteza economic # a unei energii de investire susceptibil# s# se deta!eze de reprezent#ri si s# circule de-a lungul c#ilor asociative. Libera deplasare a acestei energii este una din caracteristicile majore ale procesului primar pentru modul cum acesta regleaz# func"ionarea sistemului incon!tient" (Voc., p. 115). Aceast# pozi"ie a autorilor Vocabularului include punctele de vedere ale lui Freud din lucrarea din 1900 si merge mai departe, pentru a ngloba toate formele sau modalit#"ile incon!tientului. Ceea ce traduce o anume independen"# ntre afect !i reprezentare; acesta era punctul de vedere al lui Freud. Pornind de la Proiect..., Freud impune aceast# no"iune a deplas#rii pentru a explica formarea simptomelor, a simbolurilor, a tuturor substituirilor din cadrul trecerii de la latent la manifest, din proiec"ia primarului n secundar. S# amintim c# Lacan va asimila Deplasarea cu Metonimia !i Condensarea cu Metafora. Vom reveni la aceasta. Figurabilitate. Luarea n considerare a figurabilit#"ii este ,,o cerin"# la care snt supuse gndurile visului; ele sufer # o selec " ie si o transformare care face posibil # reprezentarea lor n imagini, mai ales vizuale" (Voc., p. 160). n vis totul func " ioneaz # n imagini !i prin imagini. Deplas#rile snt orientate c#tre substitute imagistice; rolul viziunilor infantile

FREUD $I FREUDISMUL

41

este sigur; Freud admisese c# scenele infantile neputnd reap#rea, substitutul lor imagistic se manifest# n vis. Elaborare secundar # : Remaniere a visului, destinat# s#-1 prezinte sub forma unui scenariu relativ coerent si comprehensibil" (Voc., p. 129). Elaborarea ulterioar # a " es # turii onirice include procedeele descrise anterior, condensarea, deplasarea, figurabilitatea. Aceast# elaborare secundar# poate remarca Freud s# fie un efect de cenzur", care nu exclude posibilitatea unor adjonc"iuni la nivelul con"inutului manifest. Ulterior (Totem $i tabu, 1913), Freud va apropia elaborarea secundar# de ra"ionalizarea producerii de simptome. Freud utiliza n cura psihanalitic # asocierea liber#" a ideilor verbalizate pornind de la con"inutul manifest al visului, pentru a descifra sau decripta con"inutul non-manifest sau latent. Aceast# lectur# va implica o simbolic" a c#rei tematic# va fi pentru Freud sexual"; n sensul c# sexualitatea va face apel la forme ce evoc # organele genitale masculine si feminine. Visul apare ca realizare deturnat# a unei dorin"e. Interpretarea este mai mult dect o simpl# traducere" pornind de la un tabel de simboluri; ea este mai degrab# o reconstituire pornind de la materialul verbal ! i imagistic al visului ! i de la asocia " iile verbale consecutive produse n cursul !edin"ei analitice n care visul este povestit. Visul conduce astfel c#tre articul#rile acestui aparat psihic" descris n Die Traumdeutung, ale c#rui componente am dori acum s# le descriem, preciznd ce nseamn# pentru Freud termenii de con!tient incon!tient, proces primar proces secundar, principiul pl#cerii principiul nepl#cerii (!i, ulterior, al realit#"ii).

42

FREUD $I PSIHANALIZELE

2.2.2. Proces primar !i proces secundar

ns#!i no"iunea de aparat psihic reia conceptualiz#rile anterioare, deja sistematizate n Proiect. Freud subliniaz# capacitatea psihismului de a transforma energiile, p#strnd n acela!i timp anumite diferen"ieri n cadrul sistemelor !i al instan"elor. Transformarea energiei din stare liber# n stare asociat#, joc de investi"ii, de contra-investi"ii, de suprainvesti"ii. Astfel se degaj# dou# moduri principale de func"ionare: procesul primar !i procesul secundar. Aceste moduri se disting: a) din punct de vedere topic: procesul primar caracterizeaz# sistemul incon!tient, procesul secundar caracterizeaz# sistemul preconstient-con!tient; b) din punct de vedere economico-dinamic: n cazul procesului primar energia psihic# se scurge liber, trecnd f#r# piedici de la o reprezentare la alta, conform mecanismului de deplasare si condensare : ea tinde s# reinvesteasc# pe deplin reprezent#rile legate de tr#irile de satisfac"ie constitutive ale dorin"ei (halucina"ie primitiv#), n cazul procesului secundar, energia este mai nti legat# nainte de a se scurge de manier# controlat#; reprezent#rile snt investite n mod stabil, permi"nd astfel experien"e mentale care testeaz# diferitele c#i posibile de satisfacere. Opozi"ia dintre procesul primar !i procesul secundar este corelativ# opozi"iei dintre principiul pl#cerii !i principiul realit#"ii" (Voc., p. 306). Aceast# ultim# diferen"iere, care prive!te realitatea", nu va fi stabilit# dect prin 1911. Incon!tientul care nu este supus cenzurii (sau avnd eventual o cenzur# sl#bit#) este jocul proceselor primare, unde energiile" se pot deplasa liber". Aceast# viziune" devine un postulat deoarece aparatul psihic este (n acel moment) nr#d#cinat puternic n

FREUD $I FREUDISMUL

43

biologic. Procesul secundar, dimpotriv#, deja con!tient sau aproape con!tient, este mpiedicat de prezen"a reprezent#rilor, fie ele verbalizate sau nu. Incon!tientul este postulat cu o libertate asigurat#. Con!tientul va trebui s# negocieze" !i s#-si cstige aceast# posibil#" libertate. Aceste aspecte se vor modifica o dat# cu a doua topic#. Concep"ia aceasta implic# no"iunea de regresie, un fel de involu"ie a gndirii verbale n imagini c#tre moduri de formare anterioare, cu posibilit#"i de staz# si de blocaj mai frecvente. Incon!tientul curge" mai pu"in bine. Dar n paralel imaginile senzoriale au tendin"a s# halucineze", s# prind# relief, ceea ce este tipic n dramatizarea visului. Acest sens de topic" domin# n aceast# prim# concepere a aparatului psihic prezentat# n Die Traumdeutung (1900). Ulterior, no"iunea de regresie va fi dotat# cu o proprietate de reversibilitate temporal#, a c#rei acceptare este mai delicat#. Ceea ce domin# n aceast# epoc# este cuplul pl#cere-nepl#cere si piedicile topice, economice !i dinamice ale realiz#rii pl#cerii poten"iale. Intervine, ca frn#, refularea.
2.2.3. Refularea

Pentru Freud, dorin#a este singura for"# capabil# s# pun# n mi!care aparatul psihic. Dorin"a este un curent care !i are izvorul n vreo nepl#cere oarecare si care ajunge la pl#cere". Ea con"ine o c#dere de tensiune. Dac# tensiunea persist# f#r# a fi satisf#cut#, se poate ajunge la o realizare halucinatorie a dorin"ei", ca n cazul visului !i al psihozelor. Refularea, n Die Traumdeulung, nu este nc# o teorie complet elaborat#. Exist# deja o leg#tur# prin

44

FREUD $I PSIHANALIZELE

raportarea la pulsiunile sexuale, dar ea nu este bine definit#. S# spunem c# i se pot recunoa!te trei func"ii: - ac"ioneaz# n calitate de ap#rare primar# n fa"a suferin"elor !i !ocurilor; - deturneaz # tot ceea ce ar risca s # suscite nepl#cere; - !i n fine asigur# dezaprobarea con!tient# a unei pulsiuni considerat# incon!tient inadmisibil#. Refularea implic# o for"a retrograd# care creeaz# o tensiune generatoare de angoas# !i de anxietate. Aceast# reac"ie nt#re!te regresia intra-psihic# la nivelul incon!tientului !i/sau al precon!tientului. Concluziile din Interpretarea visului vor fi dezvoltate n cursul anilor urm # tori, n timp ce Freud studiaz# faptele psihopatologiei cotidiene si raporturile cuvintelor de spirit cu travaliul incon!tientului. Dar cotitura decisiv# se situeaz# n 1905, o dat# cu apari"ia lucr#rii Trei eseuri asupra teoriei sexualit"#ii. 2.3. Teoria sexualit#"ii !i libidoul" Trei eseuri asupra teoriei sexualit"#ii vede lumina zilei n 1905. Freud avea deja n gnd originea sexual#" a tulbur#rilor isterice !i nevrotice; el nu va nceta niciodat# s# dezvolte aceast# perspectiv#. Freud considera instinctul sexual ca un proces psihofizic ce se manifest# prin reac"ii somatice !i psihice. Prin libido Freud n"elege trebuin"a sexual# !i manifest#rile sale fie c# snt bine investite sau nu. Libidoul este for"a prin care se manifest# instinctul sexual" (1905). Expunerea din 1905 a fost revizuit# si dezvoltat# f#r# ncetare de-a lungul edi"iilor succesive, integrnd n text achizi"iile ulterioare. Teoria sexualit#"ii !i teoria libidoului au beneficiat de asemenea de ,,o elaborare secundar#". Versiunea francez# din 1962 are meritul de a fi "inut

FREUD $I FREUDISMUL

45

cont de aceste ad#ugiri succesive, men"ionate ntre paranteze p#trate, n acest fel oricine poate urm#ri geneza operei si filia"iile gndirii sale. Cu titlu de exemplu, s# re"inem aceast# anecdot# raportat# de Ernest Jones: n Interpretarea visului n edi"iile din 1900 !i 1909 se g#se!te un pasaj surprinz#tor unde se spune c# nici un copil nu are dorin"e sexuale. Jung a fost cel ce i-a atras aten"ia lui Freud asupra pasajului respectiv !i 1-a determinat s#-1 suprime n cea de-a treia edi"ie" (Ernest Jones, La Vie et l'aeuvre de Freud, voi. II, 1955, p. 304). De!i Freud anun"ase nc# din 1899: O teorie a sexualit#"ii va urma imediat dup# cartea asupra viselor" (scrisoare c#tre Fliess), vor fi necesari mai mul"i ani pentru a acumula faptele !i a le interpreta, n cursul acestor ani Freud se intereseaz# de fapte ale vie"ii cotidiene !i de cuvintele de spirit, ca si de anumite aspecte ale tehnicii psihanalitice (dou# articole culese ulterior n lucrarea de ansamblu Despre tehnica psihanalitic"). Lucrarea cuprinde trei p#r"i: l. abera"iile sexuale; 2. sexualitatea infantil#; 3. transform#rile la pubertate; !i o concluzie, n prefa"a edi"iei din 1914, Freud indica: Pare exclus ca din aceste eseuri s# poat# ie!i o teorie a sexualit#"ii." Este interesant de !tiut, dup# Ernest Jones, c# edi" iei originale, tras # ntr-o mie de exemplare, i-au trebuit patru ani pentru a se epuiza. James Strachey a putut nota cu precizie diferitele ad#ugiri la text n cursul reedit#rilor succesive: capitole ntregi tratnd despre teoriile sexuale infantile, despre organizarea pregenital# si chiar despre teoria libidoului, !i mai ales ideea nou# a libidoului eului (narcisismul), nu apar dect n edi"ia a treia, la zece ani dup# edi"ia original#. 1. Prima parte trateaz# despre abera"iile sexuale: devia"ii referitoare la obiectul sexual, devia"ii referi -

46 ___________ FREUD $I PSIHANALIZELE

toare la scopuri. Cu privire la homosexualitate (Freud prefer# s#-i spun# inversiune), el afirm# caracterul dobndit al pulsiunii sexuale, re"innd n acela!i timp argumentul unei predispozi"ii bisexuale nn#scute, conform punctului de vedere al lui Fliess. In cazul inversiunii el observase c# subiec"ii, dup# ce traversaser# un stadiu de fixare precoce pe mam#, ulterior se identificaser# cu ea. Obiectele din care au ob"inut ulterior satisfac"ie snt ni!te oglinzi narcisice ale lor n!i!i, iubindu-le a!a cum ar fi dorit s# fie iubi"i de c#tre propria lor mam#" (E. Jones, voi. II, 1955, p. 306). n ceea ce prive!te scopurile", devia"iile se realizeaz# fie prin transgres#ri anatomice, fie prin fixa"ii pe stadii preliminare. Freud atribuia o mare importan"# supraestim#rii obiectului care, att de adesea, nso"e!te atrac"ia sexual#. Cnd aceast# supraestimare se dovede!te excesiv#, ea este pu"in compatibil# cu activitatea genital#, care se vede atunci nlocuit# cu u!urin"# de altele" (Ibid., p. 307). Devia"iile sau perversiunile" implic# o transformare a pulsiunii sexuale traversnd cteva rezisten"e de ordin psihic (pudoare, dezgust), n paralel, devia"iile arat# c# pulsiunea sexual#" nu este un fapt simplu, ci este compus# din mai mul"i factori. Ceea ce explic# substitu"iile, conversiile !i alte transform#ri si ajunge pn# la no"iunea de pulsiuni par"iale". Prin pulsiune scrie Freud desemn#m reprezentanta psihic# a unei surse continue de excita"ie provenind din interiorul organismului, pe care l diferen"iem de excita"ia exterioar# !i discontinu#. Pulsiunea este deci la limita domeniilor psihic !i fizic" (Trois essais sur la theorie de la sexualite, 1962, p. 56). Sursa unei pulsiuni se g#se!te n excita"ia unui organ si scopul s#u imediat este atenuarea unei asemenea excita"ii organice. O alt # no " iune provizorie, derivat # din

FREUD $I FREUDISMUL

47

studiul pulsiunilor si pe care nu dorim s# o neglij#m, prive!te faptul c# excita"iile somatice snt de dou# categorii care se diferen"iaz# dup# natura lor chimic#. Vom desemna una din aceste excita"ii ca specific sexual#, iar organul ce i corespunde ca zon# erogen# de unde provine pulsiunea sexual# par"ial#" (Jbid., p. 57). Deci foarte devreme, Freud separ# particularismele pulsionale legndu-le de ni!te zone erogene, care snt fie organice" n sens propriu, fie organice" n sens metaforic. Prin aceasta sexualitatea !i va pierde din organicitatea" sa fizic# pentru a trece de genital !i a ngloba orice excitabilitate din domeniul pl#cerii. 2. A doua parte evoc # sexualitatea infantil # . Freud noteaz# o amnezie infantil#" atingnd ansamblul afectelor, senza"iilor, impresiilor, foarte bogate, ale micii copil#rii. Astfel este valorizat# infima protoistorie a fiin"ei umane, dublat# de o cercetare ce vizeaz# reg#sirea urmelor celor mai ndep#rtate senza"ii: emo"ii erotice legate de cea mai mic# pl#cere sau nepl#cere. Freud descrie o perioad# activ# pn# la patru ani sau mai mult, urmat# de o perioad# de laten"#", faz# de tranzi"ie, pn# la trezirea pubert#"ii. (Reamintim aici c#, n aceast# perspectiv# genetic#, teoria sexualit#"ii va suferi !i alte remanieri.) nc# de la na!tere snt manifeste suptul si autoerotismul. Zonele erogene se specializeaz# n func"ie de stimul#rile pulsionale si de pl#cerile ntlnite sau descoperite. Zona buco-labial# va organiza stadiul oral. Aceast# sexualitate oral# necesit# suptul (Freud nu va vorbi dect mai trziu, n 1915, despre organizare !i despre stadiu). Suptul degetului a putut fi asimilat unei substituiri masturbatorii (observa"ii f#cute deja de pediatrul Lindner). Mai trziu, situarea zonei anale, ca si cea a zonei buco-labiale, o face propice s#

4X

FREUD $I PSIHANALIZELE

sus"in# o activitate sexual# pe o func"ie fiziologic#" (Ibid., p. 79). Analiza ulterioar# a micului Hans va duce la descrierea castr"rii (1908), !i mult mai trziu (abia n 1923) apare stadiul organiz#rii falice", faz# deja genitalizat# par"ial. Vom reveni asupra acestor organiz#ri sistematizndu-le mai bine. Freud, n acest text din 1905, insist# pe aceste faze, oral# si sadico-anal#. El descrie trei faze ale activit#"ii masturbatorii: cea a micii copil#rii, cea a punctului culminant de la patru ani, apoi cea a pubert#"ii. Dup# cum vom vedea, pe de o parte Abraham, pe de alta Melanie Klein vor modifica aceast# distribu"ie. 3. A treia parte se ocup# de transform#rile pubert#"ii, unde este fixat stadiul terminal al sexualiz#rii, sau genitaliz"rii, traversnd evolu"ii !i remanieri influen"ate att de constitu"ia sexual# nn#scut#, ct si de incidentele tr#ite. Snt valorizate astfel actele preliminarii" ob"inerii pl#cerii totale, n acel moment Freud nu diferen"iaz# nc# func"ia genital# total#, cu reproducerea eventual#, de func"iile par"iale; astfel acestea (gesturile preliminare !i/sau comportamentele par"iale) vor putea fi considerate ca devia"ii sau perversiuni. Freud va atenua par"ial acest punct de vedere. El credea pe atunci c# libidoul primar este mai degrab# masculin falie dect feminin, chiar si la feti"#. La femeie, absen"a penisului" cap#t# o importan"# major#: acest concept va r#mne o constant# n perspectiva freudian#; valorizarea clitorisului cu practicile masturbatorii l va determina pe Freud s# presupun# c# vaginul r#mne vreme ndelungat# ignorat sau de practic# incomplet#. Freud atrage aten"ia asupra rolului seduc"iei", al influen"elor excercitate mai nti asupra copilului, apoi asupra adolescentului. Alegerea obiectului devine foarte repede capital#. No"iunile de inhibi"ie, de fi-

FREUD $I FREUDISMUL

xa"ie, de regresie vor fi situate deja n aceast# epoc# prin raportare la alegerea obiectului. Se anun"# o anume dialectic# ntre aceast# alegere, influen"ele suferite !i organiz#rile ulterioare ale sexualit#"ii. No"iunea de complex oedipian nu este nc# elaborat# n 1905; Freud avansase ideea rivalit#"ii fa"# de p#rintele de sex opus, mai ales tat#l din moment ce privilegiase b#ie"ii prin propria sa autoanaliz#; el vedea aici o proiec"ie a datelor etnologice ale paricidului, ncepnd din 1910, el va ,,erotiza" mai mult oedipianizarea. Trebuie s# relu#m acum aceste no"iuni !i s# ncerc#m s# alc#tuim un tablou mai sistematic al teoriei sexualit#"ii !i libidoului", chiar dac# este incomplet#, a!a cum a apucat Freud s# o conceap# n urma ad#ugirilor !i remanierilor intervenite de-a lungul ntregii sale cariere. Aceast# parte a expunerii noastre va fi mai pu"in genetic# !i va cuprinde defini"iile propuse de Vocabularul Laplanche-Pontalis si/sau de c#tre Freud nsu!i. 2.4. Dezvoltarea personalit#"ii din punctul de vedere al libidoului Conform concep"iei lui Freud, vom re"ine: 1. stadiul prenatal; 2. stadiul oral, care acoper# primul an al copil#riei; 3. stadiul sadico-anal, care se ntinde pe timpul perioadei de la un an la trei ani; 4. stadiul falie, care merge de la trei pn# la cinci ani, sau chiar pn# la sase ani; 5. perioada de laten"# care, dup# vrsta de !ase ani, acoper# copil#ria mare aproape pn# la pubertate; apoi prepubertatea, pubertatea si stadiul genital (denumit stngaci si stadiul adult). Pentru Freud, dezvoltarea personalit#"ii !i dezvoltarea libidoului snt, ca s# zicem a!a, sinonime.

50

FRBUD $I PSIHANALIZELE

2.4.1. Stadiul prenatal $i na$terea

Momentul na!terii implic# noi ajust#ri ce se vor face pe o baz# reflex#. Separarea de mam# este o deschidere spre lume, plin# de non-securitate. Freud a b#nuit dificult#"ile emo"ionale, pulsionale !i afective ale acestei etape, f#r# ca din aceast# cauz# s# adere la teoriile lui Rank, pentru care na!terea constituie deja prin ea ns#!i un accident major (traumatism al na!terii) purt#tor al angoasei fundamentale, reg#sit# ulterior de-a lungul ntregii existen"e. Traumatism al na!terii si/sau schimbare brusc# de mediu, putem scrie si noi mpreun# cu Colette:
La na!tere, copilul este neputincios !i lipsit de ajutor; el nu se poate bizui dect pe un num#r redus de reflexe si de mecanisme pentru a proceda la adaptarea sa la un mediu nou. Aceast# situa"ie n sine se reproduce de nenum#rate ori n cursul existen"ei, atunci cnd individul trebuie s# fac# fa"# situa"iilor care cer noi ajust#ri !i care, din acest motiv, snt generatoare de anxietate. Dac#, evident, situa"iile nu snt comparabile, am putea totu!i s# ne nchipuim c# anxietatea care deriv# din aceast# goliciune de la na!tere serve!te drept prototip pentru st#rile de anxietate ulterioare" (Introduction " la psychologie dynamique, 1963, p. 88).

2.4.2. Stadiul oral

Gura, zona buco-labial# constituie zona erogen#" a primului an de via"#. Nevoile de alimenta"ie, suptul diferitelor obiecte snt primul contact al sugarului cu lumea exterioar#. Suptul va r#spunde foarte repede unei pl#ceri proprii si specifice a omule"ului. Freud ia n considerare suptul degetului, al ve!mintelor, al juc#riilor, al buzelor nsele... n aspectul lor libidinal, adic# n calitate de surs# de pl#cere. Suptul este autoerotic", f#r# alt obiect dect mica fiin"#. Suptul vizeaz#

FREUD $I FREUDISMUL

51

atenuarea excita"iei erotice a zonei erogene care este gura. Oralitatea implic# ncorporare !i captare. Mama este introiectat# oral n acest stadiu, ca mam#-hran#. In prima faz# a stadiului oral, asa-zis pasiv", copilul, unit fuzionai cu mama, o introiecteaz# pe aceasta, ntr-o iubire de sine care coincide cu iubirea de mam#; acest narcisism primar conduce la iubirea de sine-nsu!i, n mod oral, deci prin obiect, el nsu!i introiectat (este gre!it s# spunem aici: prin altul, ntruct obiectul introiectat nu apare ca altul" dect pentru ochiul exterior), n"#rcatul, ndep#rtarea mamei introduc frustr"ri relative, care duc spre faza oral# activ#": mama, recunoscut# ca exterioar# sinelui, este sursa unei relative ambivalen"e, n acela!i timp de ncorporare !i de distrugere. Termenul de bivalent" ar fi poate mai adecvat, ntruct aceste pulsiuni nu snt nici simultane, nici coextensive, ci mai degrab# succesive, chiar dac# trecerea de la una la cealalt# este foarte rapid# !i n aceast# perioad# - - f#r# intermedieri. S-au putut distinge dou# tipuri de mame: mama cea bun#, surs# de pl#cere !i de securitate, si mama cea rea, surs# de nepl#cere !i de insecuritate" (Colette, op. cit., p. 91). n"#rcatul, moment al primei mari frustr#ri dac# facem excep"ie de cel al na!terii, asimilat mai degrab# unui traumatism , moment n care pierderea mameihran# poate nsemna !i pierderea mamei-iubire sau afec"iune. Aici obiectul" nu este nc# distinct. Apari"ie a unor substitute: suptul degetului, al cuverturii, al unei buc#"i de hain#; mai trziu s-a dorit s# se lege de aceasta gustul bomboanelor, al dulciurilor, al hranei, nevoia de a fuma, n fine oralitatea palavragitului si a exhibi"ionismului verbal. Fixa"ia oral# implic# p#strarea caracteristicilor stadiului oral dincolo de evolu"ia c#tre celelalte stadii; regresia oral# implic# reapari"ia caracteristicilor stadiului oral atunci cnd,

52

FREUD SI PSIHANALIZELE

acest stadiu dep#!it fiind, o ruptur#, un traumatism, sau o frustrare insurmontabile determin# individul s# se pozi"ioneze pe ceea ce s-a dobndit deja, n loc s# continue s# progreseze.
2.4.3. Stadiul anal $i sadico-anal
Al doilea stadiu al evolu"iei libidinale: este caracterizat de organizarea libidoului sub primatul zonei erogene anale; rela"ia de obiect este impregnat# cu semnifica"ii legate de func"ia de defecare (expulsie-reten"ie) !i de valoarea simbolic# a materiilor fecale. Acum se afirm# sado-masochismul n rela"ie cu dezvoltarea capacit#"ii de a-!i controla musculatura" (Voc., p. 413).

Pentru Freud tr#s#turile unui erotism anal snt, la adult, reflexul evolu"iei genetice a copilului privind defecarea !i reten"ia materiilor fecale, nc# din 1905, apoi n remanierile succesive la Trei eseuri..., Freud avanseaz# ideea importan"ei acestui stadiu anal n organizarea pregenital# a libidoului. n 1908, referindu-se la caracter !i erotism anal" (Vezi La Vie sexuelle, 1969), Freud pune n rela"ie triada: ordine, zgrcenie, nc#p#"nare, o dat# cu erotismul anal al copilului, considerat atunci ca un stadiu pregenital. Aceste tr#s#turi de caracter corespund unei fixa#ii anale pornind de la importan"a excesiv# ce o cap#t# cur"#enia. Punctualitatea este o r#m#!i"# a dresajului sfincterian; zgrcenia apare ca un vestigiu al refuzului de a se desp#r"i de ceea ce apar"ine la propriu individului; ncap#"narea se leag# de interdic"iile parentale referitoare la activit#"ile anale (vezi mai departe: caracterologie psihanalitic#"). n acest stadiu se constituie o bipolaritate activ-pasiv si se dezvolt# pulsiunile sado-masochiste. Acest stadiu va fi numit sadico-anal. Pulsiunile par"iale se

FREUD $I FREUDISMUL

53

elaboreaz# asupra musculaturii pentru sadism, ca !i asupra erotismului anal n sine, n timp ce pasivitatea, mai aproape de reten"ie, se ncrusteaz# n senza"iile mucoasei anale. Excre"ie-expulsie !i sadism pe de o parte, si reten"ie-senza"ie de plenitudine a mucoasei anale ca organ detensionat, pe de alta, par a se articula pentru a constitui o distribu"ie bivalent#: bipolaritatea anal#. Analitatea de la sfr!itul primului an de via"# pn# la vrsta de trei ani re"ine mai multe aspecte ale dezvolt#rii copilului care se leag# de interesul pe care copilul l manifest# pentru caca" !i de rolul incit#rilor parentale pentru a condi"iona copilul !i a ob"ine cur#"enia. Fecalele pot fi considerate ca un cadou" (Introducere n psihanaliz", 1917), ceea ce implic# acest echivalent universal: fecale = bani. Lichidarea agresivit#"ii este strns legat# de func"ionarea bifazic# a analit#"ii dup# ritmicitatea re"inere-expulzare. Fecalele-cadou" marcheaz# amorsarea capacit"#ii de a aduce ofrande, posibilitate simultan# de deta!are" de ceva apar"innd persoanei-nsesi !i posibilitatea de a oferi"; ceea ce denot# deja o investi"ie obiectal#.

2.4.4. Stadiul f alic


Stadiu al organiz#rii infantile a libidoului, ulterior stadiilor oral !i anal !i caracterizat prin unificarea pulsiunilor par"iale sub primatul organelor genitale; spre deosebire de organizarea genital# puberal#, copilul, b#iat sau fat#, nu cunoa!te n acest stadiu dect un singur organ genital, organul masculin" (Vot., p. 405). Freud introduce stadiul falie ncepnd din 1923 (vezi Organizarea genital# infantil#", 1923; Declinul complexului Oedip", 1924; Cteva consecin"e psihice ale diferen"ei anatomice ntre sexe", 1925;

54

FREUD $l PSIHANALIZELE

articole reunite n La Vie sexuelle, 1969). Primatul falusului fusese deja avansat de Freud nc# de mai nainte: sexualitatea este masculin#" la ambele sexe: aceasta este evident chiar n concep"ia unei sexualit#"i pregenitale. Freud gndea la nceput c# numai stadiul genital adult permite ie!irea din anarhia pulsiunilor primare. Dar el va spune ulterior c# acest stadiu, falie, realizeaz# deja, n copil#rie, o relativ# unificare. Iat# de ce el atribuie penisului (care lipse!te fetei !i va reprezenta cerin"a sa) aceast# putere metaforic# !i/sau biologic# de a reuni n el nsu!i !i n jurul s#u sexualitatea, pentru a o libidiniza mai bine ntr-un fel. O dat# cu analiza micului Hans, Freud se gnde!te la complexul de castrare care se exerseaz# asupra falusului: dorin"# de a-1 poseda, fric# de a fi lipsit de el, a!a cum se ntmpl# cu fetele. Freud va p#stra ideea c# fata manifest# un interes pentru penis, pentru c# ea nu l posed# si !i-1 dore!te. Amenin"area cu castrarea joac# un rol important n teoretizarea freudian#: ea permite declinul complexului Oedip la b#iat !i marcheaz# privarea" la fat#. Organizarea falic# la fat# o determin# ns# pe aceasta s# revendice falusul si s#-1 doreasc# n echivalentul s#u simbolic ce va constitui pentru femeie copilul. Acesta este punctul de vedere al lui Freud. n stadiul falie, opozi"ia sexelor este echivalent# cu opozi"ia falic-castrat. Stadiul falie corespunde momentului culminant si declinului complexului Oedip: complexul de castrare este prevalent n acest moment'' (Voc., p. 405). Stadiul falie debuteaz# n jurul vrstei de trei ani !i se prelunge!te pn# la vrsta de cinci sau !ase ani. In plan comportamental domin# masturbarea, masturbare secundar#, activitate de nv#"are si de control a excita"iei sexuale care se adaug# la nevoia de explorare !i de cunoa!tere a corpului. Incitarea adul"ilor

FREUD $I FREUDISMUL

55

joac# un rol important: seduc"ie, antrenament, imitare pasiv# sau activ#. Efectele scenei originare" au re"inut ndelung gndirea lui Freud: a-!i vedea mama !i/sau tat#l dezbr#ca"i; a asista tacit la scene de dragoste ; a fi incitat s# p#trunzi (f#r# a fi p#truns) n jocul dragostei. Nu !tim ce anume 1-a frapat mai puternic pe Freud, propriile sale amintiri" evocate n timpul propriei sale autoanalize, sau referirile pacien"ilor s#i care l duceau la starea de amintire" a propriilor sale percep"ii con!tiente si incon!tiente". Toate aceste teoretiz#ri dateaz# dintr-o perioad# n care masturbarea !i scenele de dragoste erau foarte reprimate, condamnate n plan moral (!i religios). Rec#derile morale" !i supradoza de moralitate" - cum ar spune Nietzsche , din care aceste teorii vor mo!teni unele elemente , ar merita, ntr-o bun# zi, un studiu dincolo de ceea ce se afirm# si ast#zi. Acest stadiu va amorsa evolu"ia oedipian#, al c#rei declin va fi anun"at nu mult mai trziu (cf. II.3.1. privind complexul Oedip).
2.4.5. Perioada de laten#"

n jurul vrstei de sase ani, micul om a parcurs deja un traseu important din organizarea sa libidinal#: copilul este gata pentru un exerci"iu sexual; moravurile, morala, psihologia adul"ilor, societatea n modurile sale de existen"#, totul va contribui la introducerea unei pauze: perioada de laten"#.
Perioad# care dureaz# de la declinul sexualit#"ii infantile (la cinci sau !ase ani) pn# la nceputul pubert#"ii !i marcheaz# un interval de timp de oprire n evolu"ia sexualit#"ii. Din acest punct de vedere, se observ# o diminuare a activit#"ilor sexuale, desexualizarea rela"iilor de obiect !i a sentimentelor (mai ales, prevalenta tandre"ei asupra dorin"elor sexuale), apari"ia de sentimente ca pudoarea si

56____________FREUD $1 PSIHANAL1ZELE

dezgustul !i a unor aspira"ii morale !i estetice. Conform teoriei psihanalitice, perioada de laten"# !i are originea n declinul complexului Oedip: ea corespunde unei intensific#ri a reful#rii (ceea ce are ca efect o amnezie ce acoper# primii ani de via"#), transform#rii investirilor de obiecte n identific#ri cu p#rin"ii, dezvolt#rii sublim#rilor" (Voc., p. 219).

Perioad# de oprire ntre dou# pusee ale libidoului, dar si faz# a decarnaliz#rii". Aceast# perioad# a decarnaliz#rii nu implic# nici o organizare real# a libidoului, ci doar un fel de a!teptare pentru ca individul !i socialul s# se ntlneasc#; de asemenea pentru ca socialul si culturalul s# contribuie la perfectarea nv#"#rii atitudinilor, a comportamentelor si a conduitelor care vor conveni existentei adulte.
2.4.6. Stadiul genital
Stadiu al dezvolt#rii psihosexuale caracterizat prin organizarea func"iilor par"iale sub primatul zonelor genitale; el este alc#tuit din doi timpi, separa"i de perioada de laten"#: faza falic# (sau organizarea genital# infantil#) !i organizarea genital# propriu-zis#, care se instaleaz# la pubertate. Anumi"i autori rezerv# termenul de organizare genital# pentru cel de-al doilea timp, incluznd faza falic# printre organiz#rile pregenitale" (Voc., p. 407).

Genitalizarea, sau dobndirea stadiului organiz#rii genitale a sexualit#"ii si a libidoului, implic# integrarea stadiilor pregenitale precedente. Pulsiunile par"iale, preferin"ele (orale, anale, falice) se pot articula ntr-un tot reversibil si interschimbabil. Perversitatea polimorf#" si autocratismul" copilului snt, n principiu, dep#!ite. Alegerile libidoului eului !i cele de obiect se completeaz# si se armonizeaz#. Aceast# teorie a sexualit#"ii libidoului va suferi remanieri !i o transformare mai important# o dat# cu textele din anii 1920, care introduc cea de-a doua

FREUD $I FREUDISMUL

57

topic#" freudian#. Dar, nainte de a expune aceste puncte, s# analiz#m con"inutul conferin"elor din 1915, ce constituie metapsihologia. 2.5. Metapsihologia din 1915 Eseurile lui Freud (preliminarii la o metapsihologie") constituie o magistral# redactare a principalelor probleme pe care le-a influen"at psihanaliza: pulsiunile, refularea, incon!tientul, visele, doliul si melancolia. Vom urm#ri aceste dezvolt#ri, n ordinea lor, nainte de a aborda modific#rile introduse de articolul Un copil este b#tut", din 1919, care completeaz# aporturile din Introducere n psihanaliz", ap#rut# n 1917, ceea ce ne va permite s# punem problema imaginarului !i a fantasmei. 2.5.1. Pulsiuni $i destin al pulsiunilor Triebe und Triebschicksale propune de la bun nceput pentru traducerea francez# o diferen"# fa"# de Instinkt. Instinct, trebuin"#, dispozitiv preformat si deja constituit, schem# a comportamentului mo!tenit, gata s#-!i asume func"ion#rile adaptate mediului natural". Din aceast# serie omul posed# suptul" pentru a se hr#ni nc# de la na!tere. Astfel Trieb a fost tradus n francez# prin pulsion (pulsiune) datorit# faptului c# el vizeaz# altceva: presiune, surs# continu# de stimuli endosomatici", diferit#, conform lui Freud, de excita"iile provenite din afar#. In 1915, Freud introduce termenul de Triebregung pe care Laplanche si Pontalis (traduc#tori ai volumului Metapsychologie, n 1968) l redau prin mi!care pulsional#", termen utilizat de Freud pentru a desemna pulsiunea sub aspectul s#u dinamic, adic# a!a cum se

58

FREUD $I PSIHANALIZELE

actualizeaz# si se specific# ntr-o stimulare intern# determinat# (Voc., p. 234). Mi!care pulsional#, stimuli endogeni, Trieb, Triebregung par a putea fi folosi"i ntr-un mod relativ echivalent. Pulsiunea se exerseaz# ca o for"# relativ constant# care ac"ioneaz# din interiorul corpului !i nu poate fi suprimat# prin satisfac"ie". Pulsiunea este supus# principiilor pl#cerii-nepl#cerii, care produc procesul de dominare a excita"iilor" (Freud, Metapsychologie, 1968, p. 17). Patru elemente snt de luat n considerare: presiune, surs#, obiect, scop, pentru a defini pulsiunile. Presiunea este factorul motor, suma for"ei sau cantitatea de cerin"# de travaliu pe care o reprezint#... orice pulsiune este o parte dintr-o activitate" (Ibid., p. 18). Scopul unei pulsiuni este ntotdeauna satisfac"ia, care nu poate fi ob"inut# dect suprimnd starea de excita"ie a sursei pulsiunii (Ibid., p. 18). Uneori putem ntlni inhibi"ii referitoare la scop", sau progresia c#tre scop nu este dect par"ial#. Obiectul pulsiunii este acel lucru n care sau prin care pulsiunea !i poate atinge scopul": obiect str#in sau parte a corpului propriu; se pot ntlni deplas#ri" sau fixa"ii" n satisfacerea pulsiunilor. Sursa este procesul somatic ce se localizeaz# ntr-un organ sau ntr-o parte a corpului !i a c#rui excita"ie este reprezentat# n via"a psihic# de pulsiune" (Ibid., p. 20). Factorul cantitativ este cel care introduce o diferen"# n calitativul pulsiunilor. Freud deja distinge aici pulsiunile eului" si pulsiunile sexuale", de unde posibilele conflicte ntre revendic#rile sexuale !i cele ale eului. Destinul pulsiunilor cuprinde patru posibilit#"i: ntoarcerea n sens contrar, ntoarcerea asupra propriei persoane, refularea, sublimarea dac# satisfac"ia sau pl#cerea de organ snt imposibile. Destinul pulsiunilor apare n sensul de modalit"#i de ap"rare mpotriva pulsiunilor. Primele

FREUD $I FREUDISMUL

59

dou# conduc la inversiune, exemplu de ntoarcere a iubirii n ur#, nceputul unui masochism" !i al dinamismelor a!a-zise de e!ec, cu desf#!urarea modalit#"ilor de a fi unde bucuria !i durerea" snt posibile, !i unde se dezvolt# compasiunea" fa"# de propria persoan#, n ceea ce prive!te sublimarea, Freud s-a gndit ntotdeauna la un fel de deturnare transcendent#, prin mijlocirea activit#"ilor sociale, artistice, culturale. Vom reveni la aceasta.
2.5.2. Refularea

Esen"a reful#rii nu const# dect n faptul de a ndep#rta si a men"ine la distan"# de con!tient; refularea si incon!tientul snt corelative" (Ibid, p. 48). De unde fixarea care ac"ioneaz# n incon!tient. Dar al doilea stadiu al reful#rii prive!te refularea propriu-zis#; o refulare ulterioar# : vom lua n considerare n aceea!i m#sur# atrac"ia pe care refulatul originar o exercit# asupra a tot ceea ce poate ata!a leg#turi. Se pare c# tendin"a la refulare nu si-ar realiza inten"ia dac# aceste for"e nu ar ac"iona mpreun#, dac# n-ar exista ceva deja refulat, care s# fie n m#sur# s# primeasc# ceea ce este respins de c#tre con!tient" (Ibid., p. 49). No"iunea de presiune spre napoi, retrograd#, se impune: refularea este o opera"ie, un demers represiv n intra-inconstient, sau de la con!tient spre incon!tient. Ulterior no"iunea de supraeu" va explica mai bine faptele. Ce este sigur e c# reprezentarea refulat# r#mne re-activ# n incon!tient: Refularea lucreaz# deci ntr-o manier# complet individual#: fiecare avorton al refulatului poate cunoa!te un destin special; ceva mai mult# deformare sau ceva mai pu"in# si rezultatul se schimb# complet" (Ibid., pp. 51-52). Refulatul exercit# o presiune continu# n direc"ia con!tientului,

60

FREUD $I PSIHANALIZELE

care trebuie s# fie echilibrat# de o contra-presiune nencetat#. Men"inerea reful#rii presupune deci un consum constant de energie; a-1 suprima nseamn#, din punct de vedere economic, o economie" (Ibid., p. 53). Dac# evitarea pl#cerii poate implica refularea, for"ele !i reprezent#rile refulate pot fi sursa punctiform# a unei transpozi"ii de energii psihice ale pulsiunilor n afecte !i mai ales n angoas#" (Ibid., p. 56). Mecanismele reful#rii nu pot fi n"elese dect dac# ntoarcem simptomele napoi c#tre sursele lor, pentru a observa acolo formarea de substitute" care, la rndul lor, reproduc alte simptome... Ilustra"iile isteriei de angoas#, ale isteriei de conversie, ale nevrozelor obsesionale si fobice arat# punerea n func"iune a acestor mecanisme de transformare a pulsiunilor refulate n suferin"e. 2.5.3. Incon$tientul Freud se declara satisf#cut de acest articol asupra incon!tientului !i Jones observa c# nu mai ap#ruse nimic la fel de important de la Die Traumdeutung. Trebuie luate n considerare !apte p#r"i, remarcnd c# orice refulat r#mne n mod necesar incon!tient, dar dorim s# preciz#m de la bun nceput c# refulatul nu acoper# tot incon!tientul" (Ibid., p. 65). Justificarea incon$tientului Visele, actele ratate, lapsus-urile, simptomele clinicii de psihopatologie au demonstrat pe larg c# incon!tientul exist#. Procesele latente ale incon!tientului (=Ics) r#spund unor procese primare a c#ror realitate se dovede!te evident# de la sine pentru Freud.
Pluralitatea semnifica#iilor termenului de incon$tient $ i punctul de vedere topic

Topografia reprezentativ# a straturilor Ies permite s# ne gndim c# anumite elemente pot circula n inte-

FREUD $l FREUDISMUL

61

riorul lui Ies nsu!i sau s# treac# prin preconstient (Pcs), f#r# ca prin aceasta s# fi atins totu!i con!tientul (Cs). Ies cuprinde acte si procese. Dup# Freud orice act trece prin dou# st#ri, ntre care se intercaleaz# o cenzur#: n prima faz# actul este Ies; el poate s# fie refulat de c#tre cenzur#, s# r#mn# incon!tient, sau s# ating# un fel de preconstiin"# (Pcs), n fine, acest act poate s# treac# n cel de-al doilea sistem: s# devin# Cs. Jocul cenzurii se desf#!oar# n mod riguros, ca o interdic#ie, acolo unde se reg#sesc simultan ecourile con!tiin"ei morale si represiunile intra-psihice ale lui Ies nsu!i si ale lui Pcs. Psihanaliza a putut fi numit# psihologia abisurilor, n func"ie de topografia sau topica de distribu"ie a actelor si proceselor (Ies, Pcs, Cs), dar !i n func"ie de dinamica sau mobilitatea proceselor incon!tiente. Suprimarea reful#rii nu intervine nainte ca, rezisten"ele o dat# dep#!ite, reprezentarea con!tient# s# nu fi intrat n leg#tur# cu urmele mnezice incon!tiente" (Ibid., p. 80). Amintirea incon!tient# este legat# de ceea ce a fost tr#it, real sau n fantasm#. Freud precizeaz#: Faptul de a fi auzit sau a fi tr#it ceva snt dou# lucruri de natur# psihologic# complet diferit#, chiar dac# ele au un con"inut identic" (Ibid., p. 81).

Sentimente incon$tiente
O pulsiune nu poate deveni niciodat# obiect al con!tiin"ei. Reprezentarea sa este singura n stare de acest lucru" (Ibid., p. 82). Emo"iile, afectele snt supuse la presiunea reful#rii; aceasta ac"ioneaz# asupra mi!c#rii pulsionale !i le mpiedic# s# se transforme n afecte elaborate. Cele dou# sisteme Ies !i Cs lupt# constant pentru a-si asigura primatul afectivit#"ii (afectivitatea reglatoare si emo"ional# n interiorul sinelui si afectivitatea motoare n exterior). Afectele refulate se ncarc# de angoas" n m#sura n care Cs !i

62

FREUD $ I PSIHANALIZELE

Pcs nu primesc reprezentarea substitutiv# adecvat#. Ceea ce este cu att mai adev#rat cu ct refularea are ca scop separarea afectului de reprezentarea sa. Astfel, se constat# c# procesul afectului nu se dinamizeaz# n mod real dect dac# g#se!te, prin mijlocirea reprezent#rilor adecvate, o cale de exprimare n Cs. Topic" $i dinamic" a reful"rii Refularea opereaz# la limita dintre sistemele Ies !i Pcs printr-o retragere de investire Pcs: conservarea investirii incon!tiente cu posibilitatea unei reinvestiri Ies, ceea ce poate fi deturnat", deci generator de angoas#. Refularea este dublat# de posibilitatea unei contra-investiri, prin care sistemul Pcs se protejeaz# de presiunea reprezent#rii incon!tiente". Investirea retras# reprezent#rii poate fi utilizat# pentru contra-investire. Astfel aspectele dinamic !i topic se completeaz# cu dispozitivul economic. Freud ncearc# dup# aceea s# descrie ac"iunea reful#rii n trei nevroze de transfer cunoscute: isteria de angoas#, isteria de conversie !i nevroza obsesional#. Propriet"#ile specifice ale sistemului Ies n Ies nu exist# dect con"inuturi investite mai puternic sau mai pu"in puternic" (Ibid., p. 97). Mobilitatea procesului este mare: efecte de deplasare !i de condensare, fluctua"ii ale investirilor proceselor primare. Sistemul Ies nu cunoa!te timpul: aici st#pne!te atemporalul, totul se joac# n prezent (!i se g#se!te din aceast# cauz# mai degrab# spa"ializat). Rela"ia cu timpul este legat# de travaliul sistemului Cs" (Ibid.). La aceasta Freud va ad#uga n 1923 rolul cuvintelor. Procesele Ies nu au nici o leg#tur# cu realitatea; ele scap# regl#rilor !i cerin"elor pl#cere-nepl#cere. Iat# cum rezum# Freud: Absen"# a contradic"iei, proces

FREUD $I FREUDISMUL

63

primar (mobilitate a investirilor), atemporalitate si substituire a realit#"ii exterioare prin realitatea psihic#, iat# tr#s#turile majore ale lui Ies" (Ibid., p. 98). Aceste procese se pot observa n vis, n lapsus... n nevroze. Sistemul Pcs demonstreaz# procese mai pu"in mobile: energia este aici uneori legat#, uneori mai mobil# sau liber#; aceast# ipotez# a lui Breuer este amintit# aici de Freud, pentru a o re"ine, ntruct nu este nc# dep#!it#" (inclusiv de inven"iile ulterioare din 1920-1923). Raporturile dintre cele dou" sisteme n m#sura n care dorim s# accedem la o concep"ie metafizic# a lumii psihice, trebuie s# nv#"#m s# ne emancip#m de importan"a acordat# simptomului: fapt al fiin"ei con!tiente" (Ibid., p. 105). Schimburile dintre sistemele Cs !i Ies nu se reduc la refulare. Ies este un sistem viu, capabil s# evolueze, care ntre"ine un num#r mare de rela"ii cu Pcs. Orice progres sau achizi"ie n Cs spre un nivel superior de organizare antreneaz# apari"ia unei noi cenzuri. Modificarea spontan# a Ics-ului de c#tre Cs este un proces dificil si care se deruleaz# lent" (Ibid., p. 108). n alt# parte Freud atrage aten"ia asupra fantasmelor incon!tiente ele nsele" care pot s# r#mn# a!a n pofida ntregului Cs. Recunoa$terea incon$tientului Freud apeleaz# aici la ceea ce nume!te o psihonevroz# narcisic#, mai exact, dup# propriii s#i termeni, schizofrenia. Libidoul retras, n afara obiectului, contribuie la crearea unei st#ri anobiectale primitive de narcisism". De unde deriv# reprimarea realit#"ii, diminuarea transferurilor, tendin"a la apatie: limbajul, ata!at procesului primar, devine un limbaj de organ". Ca si n cazul visului, cuvintele pot fi luate drept lucruri. Dar identitatea rela"iilor dintre cuvinte este

64 ___________ FREUD $I PSIHANALIZELE

cea care se impune asupra rela"iilor dintre lucruri, pentru a crea substitu"iile !i echivalen"ele delirante. Abandonul investirilor obiectale, fuga de sine i fac pe schizofrenici s# trateze lucrurile concrete ca !i cum ar fi abstracte: ei trebuie s# se declare mul"umi"i cu cuvinte n locul lucrurilor. 2.5.4. Complement metapsihologie la teoria visului Starea de somn corespunde, pentru Freud, narcisismului absolut asumat n regresie hipnotic#. Des#vr!irea procesului visului const# n aceea c# aici con"inutul gndirii, transformat prin regresie !i remaniat ntr-o fantasm# a dorin"ei, devine con!tient ca percep"ie senzorial#, suferind atunci elaborarea secundar # la care este supus orice con " inut perceptiv. Spunem, a!adar, c# dorin"a visului este halucinat" !i !i g#se!te, sub form# de halucina"ie, credin"a n realitatea nf#ptuirii sale" (Ibid., p. 137). Visul joac# acest rol dublu de a fi n acela!i timp revelator al procesului si realizator n nf#ptuirea procesual# Ies. Visul actualizeaz# topica procesului reful#rii: n vis retragerea investirilor libidinale atinge toate sistemele; n nevrozele de transfer, este retras# investirea Pcs; n schizofrenie, cea Ies; n amentia lui Meynert, cea Cs" (Ibid., p. 146). 2.5.5. Doliu $i melancolie Freud este frapat de similitudinea dintre sentimentul normal" de doliu ! i tabloul melancolic. Doar sentimentul stimei de sine nu este perturbat n afectul de doliu. Melancolia este o depresie cu retragere din lumea exterioar#, incapacitate de a iubi, diminuarea sentimentelor de stim # (sau iubire) de sine, auto -

FREUD $I FREUDISMUL

65

repro!uri, apari"ia ideilor de culpabilitate !i de pedeaps#. Pierderea obiectului, distrugerea ata!amentului snt nso"ite de o lips# de stim# de sine accentuat#: Avem n mn# cheia tabloului clinic atunci cnd recunoa!tem c# autoreprosurile snt repro!uri adresate unui obiect al iubirii, care snt ntoarse de la acesta c#tre eul propriu" (Ibid., p. 156). Freud izoleaz# aici ceea ce a devenit travaliul doliului; proces intrapsihic, consecutiv pierderii unui obiect de ata!ament, prin care subiectul reu!e!te, n mod progresiv, s# se desprind# de acesta" (Voc., p. 448). Travaliul doliului const# n a ucide mortul, pe de o parte !i, pe de alta, n a reinvesti libidoul eului n stima de sine. Melancoliile (de inhibi"ie, anxioas#, delirant#...) !i/sau mania (atunci cnd aceasta este o consecin"# a doliului, prin muta"ie timic#, nso"it# de apari"ia unei bucurii morbide paradoxale) "in de acest travaliu al doliului printr-o pierdere (adev#rat# sau fantasmatic#) a obiectului cu pierderea simultan# a interesului pentru sine. Aversiunea moral# a bolnavului fa"# de propriul s#u eu este cea care trece n prim-plan, nainte de etalarea altor defecte: infirmitate corporal#, ur"enie, sl#biciune, inferioritate social#" (Metapsychologie, p. 155). Oare acest tablou corespunde ntr-adev#r unei s#r#ciri de origine toxic# n libidoul eului" (Ibid., p. 165), cum sugereaz# Freud? 2.6. Fantasmare si fantasme originare Freud a pus nainte realitatea " fantasmei !i rolul travaliului de fantasmare, n articolul Un copil este b#tut" (1919), unde el expune cel mai bine acest travaliu de fantasmare la copil !i demonstreaz# astfel elaborarea (secundar # ) sau perlaborarea acestui

66

FREUD $l PSIHANALIZELE

univers subiectiv al fantasm#rilor care se constituie ntr-un fel de autolegend#" de care fiecare se aga"#, ca !i cum ar fi cea mai bun# si cea mai autentic# realitate. Dup# Laplanche-Pontalis, fantasma se define!te ca:
Scenariu imaginar n care subiectul este prezent !i care simbolizeaz#, ntr-o manier# mai mult sau mai pu"in deformat# de procesele de ap#rare, mplinirea unei dorin"e !i, n ultim# instan"#, a unei dorin"e incon!tiente. Fantasma se prezint# n modalit#"i diverse: fantasme con!tiente sau vise diurne, fantasme incon!tiente precum cele descoperite de analiz# ca structuri subiacente unui con"inut manifest, fantasme originare" (Voc., p. 154).

Freud desemneaz#, sub numele de Phantasien, visele diurne, fic"iunile de diferite feluri pe care subiectul !i le poveste!te" n starea de veghe (cf. Studii asupra isteriei, 1895). In Die Traumdeutung (1900), el asimileaz# fantasmele travaliului visului, unde ele facilitea/# elaborarea secundar#. No"iunea unei fantasme incon!tiente" este evocat# de Freud, ca un fel de reverie subliminal#, precon!tient#. n 1908, n articolul Fantasme isterice !i rela"ia lor cu bisexualitatea", Freud leag# fantasmele incon!tiente de visele diurne, n simptomele de isterie. Aceste niveluri ale fantasmei: con!tient, subliminal, incon!tient, intr# n joc n ns#!i formarea subiectivit#"ii !i a vie"ii psihice a oric#rei persoane, pentru a juca un rol dup# Freud creator, elaborator al arhitecturii fie psihice, fie psihopatologice. n 1915, n Metapsihologie, Freud !i mbun#t#"e!te perspectivele, fantasma devine trecerea" ntre diferite sisteme psihice: fantasmele snt pe de o parte foarte organizate, noncontradictorii, folosindu-se de toate avantajele sistemului Cs, ra"iunea noastr# distingndu-le cu dificultate de forma"iunile acestui sistem; ele snl incon!tiente !i incapabile s# devin# con!tiente. Decisiv" pentru destinul lor le este originea (incon$ti-

FREUD $I FREUDISMUL

67

ent). Pot fi comparate cu acei meti!i ce seam#n# n mare cu albii, dar a c#ror culoare de origine se tr#deaz# prin vreun semn frapant, ceea ce-i face s# fie exclu!i din societate, nebucurndu-se de nici unul din privilegiile rezervate albilor" (cf. Voc., p. 156 !i Freud, Ibid., pp. 102-103). Fantasma se afl# n raport direct cu dorin"a (Wunschphantasie). Fantasmele subiacente snt la originea conduitelor repetitive, a viselor, a realiz#rilor, a simptomelor. Din aceast# perspectiv#, ntreaga via"# a subiectului se dovede!te a fi modelat#, aranjat#, organizat# prin ceea ce s-ar putea numi, pentru a-i sublinia caracterul structurant, o fanstasmatic"" (Voc., p. 157). n halucina"ia fantasmatic#, se pare c# subiectul reelaboreaz# el nsu!i o ntreag# secven"# trecut# cu remanieri de limbaj intricate !i producerea de figuri ale sistemului incon!tient: deplas#ri, condens#ri, return#ri n contrariul s#u, proiec"ie, negare... o ntreag# regie a dorin"ei care con"ine si interdic"ia care i este ata!at#. S# ncerc#m s# preciz#m statutul fantasmei, cu ajutorul unor demersuri viznd fantasmele speciale !i alte produc"ii asimilate.
Fantasme originare:

,,Structuri fantasmatice tipice (via"# intrauterin#, scen# originar#, castrare, seducere) pe care psihanaliza le recunoa!te ca organiznd via"a fantasmatic#, oricare ar fi experien"ele personale ale subiec"ilor: universalitatea acestor fantasme se explic#, dup# Freud, prin faptul c# ar constitui un patrimoniu transmis filogenetic" (Voc., p. 158).'

Termenul de Urphantasien sau fantasme originare se leag# de cel de Urszenen sau scene originare, scene viznd raportul sexual al p#rin"ilor v#zute de copii: traumatism adev#rat sau re-imaginat, mascat n orice
' Autorii se refer# !i la articolul lor Fantasme originaire, fantasme des origines, origine du fantasme", Le$ Temps modernes, 1964 (n.a.).

68

FREUD $I PSIHANALIZELE

caz de fantasme !i reelaborat f#r# ncetare ulterior. Freud adaug# la acestea seduc"ia, scen# real# sau fantasmatic# n care subiectul (de obicei, un copil) sufer# pasiv, din partea unei alte persoane (cel mai adesea un adult), avansuri !i manevre sexuale" (Voc., p. 387). Freud acordase o importan"# deosebit# acestei teorii cam din 1895 pn# n 1897. El va continua s# atribuie posibilelor scene de seduc"ie, reale (atingeri ale organelor genitale, dac# nu chiar veritabile jocuri sexuale) sau imaginare (dorin"e suscitate !i fantasme) o mare valoare psihogen#, fie n constituirea personalit#"ii, fie n eventuala apari"ie a simptomelor. Dup# abandonarea teoriei primare a seduc"iei, termenul de realitate psihic# va fi utilizat adesea de Freud pentru a desemna ceea ce, n psihismul subiectului, prezint# o coeren"# si o rezisten"# comparabile cu cele ale realit#"ii materiale: este vorba n primul rnd de dorin"a incon!tient# si fantasmele conexe" (Voc., p. 346). Aceast# realitate psihic# a fantasmelor si a altor elemente ale psihismului ndepline!te pentru Freud func"ia major# n produc"ia nevrotic#, ntlnim aici un punct n care fundament#rile sale nu s-au schimbat prea mult, chiar dac# modalit#"ile de utilizare au putut introduce cteva aparente variante. Pn# a nu nchide aceast# sec"iune, trebuie s# citim cele dou# texte scrise de Freud n 1919, chiar nainte de introducerea unei schimb#ri radicale n teoretizarea sa despre pulsiuni, texte deosebit de importante, al c#ror titlu a fost tradus n mai multe feluri: Ein Kind wird geschlagen" (,,Un copil este b#tut")1 !i Das Unheimliche" (Stranietatea").
Autorul se refer# aici la diferen"e ap#rute ntre traduc#torii francezi, intraductibile n limba romn#; textul original al parantezei este: On bat un enfant" sau Un enfant est battu", n func"ie de traduc#tori (n.t.).
1

FREUD $I FREUDISMUL

69

Mai nti, s# men"ion#m importan"a pe care Freud o atribuia romanului familial, ansamblu de fantasme prin care subiectul !i nchipuie o familie !i !i descrie o filia"ie. Freud a vorbit despre aceasta n 1887, apoi n 1909 public# un articol pe tema respectiv# pe care Otto Rank l integreaz# n lucrarea sa asupra Mitului na$terii eroului. Aceste fantasme construiesc adev#rate deliruri de filia"ie n care megalomania alimenteaz# nencetat trama narativ#. La copil se reg#sesc aceste fantasme, adesea sub form# negativ#; !i spune c# este un copil g#sit, eventual adoptat, !i neag# p#rin"ilor s#i autenticitatea parental#. Fie c# provin din dorin"a de a-!i minimaliza p#rin"ii sau de a-i exalta, fie c# snt o expresie a rivalit#"ii fraterne, aceste fantasme contribuie la construirea unui roman", a unei nara"iuni care trece de fantasmatic si cel mai adesea se amestec# prin cuvinte n restul raporturilor sociale. In articolul s#u On bat un enfant"1 Freud propune o genez# a fantasmei si, denun"nd existen"a erorii", pune pe seama imaginarului toat# greutatea proceselor ce se vor nl # n " ui de aici att pe plan nevrotic, ct ! i pe planul perversiunilor. Cei ce i spun c# au fost b#tu"i" nu au fost b#tu"i n realitate, dar l acuz# fantasmatic pe tat#" sau pe un substitut oarecare, institutorul, preotul, orice reprezentant posibil al puterii. Freud rezum#: Fantasma de flagelare a feti"elor trece prin trei faze, dintre care cea dinti !i cea de-a treia persist#
Titlul francez al primei traduceri de H. Hoesli, ap#rut# n 1933, n Revue frangaise de psychanalyse. De notat o a doua traducere de D. Guerineau: Un enfant est battu", publicat# n culegerea de articole intitulat# Nevrose psychique et perversion din 1973 (titlul men"ionat de autor n bibliografie este Nevrose, psychose et perversion n.t.) Freud !tia deja de mult# vreme c# pacien"ii s#i povesteau istorioare": de ce a!teapt# anul 1919 pentru a dezv#lui acest lucru, !i mai ales n sensul foarte precis viznd denun"area realit#"ii fantasmelor? (n.a.)
1

70

FREUD $I PSIHANALIZELE

n amintirea con!tient#, cea de-a doua r"mnnd incon$tient". Cele dou# faze con!tiente par a fi sadice, cea intermediar#, faza incon!tient#, fiind indubitabil de natur# masochist#; con"inutul s#u: a fi b#tut# de c#tre tat# . Pe ea snt fixate investirea libidinal# si con!tiin"a culpabilit#"ii. Copilul b#tut imaginar este n celelalte dou# faze ntotdeauna diferit de subiect, n cea intermediar# numai subiectul nsu!i, n cea de-a treia, faz# con!tient#, de cele mai multe ori b#ie"ii snt cei b#tu"i. Persoana care bate este la nceput tat#l, mai trziu unul din substitu"ii s#i" (Revue frngaise de psychanalyse, 1933, p. 290). Astfel, al#turi de localizarea originii !i a puterilor fantasmelor, Freud avanseaz# aici, f#r# a o n"elege perfect, ideea c# aceste fantasfne provin dintr-un loc necunoscut nc# incon$tient deci , dar anterior locului virtual al pl#cerii. Freud i scria lui Ferenczi n martie 1919: Tocmai am terminat un articol de dou#zeci !i sase de pagini despre geneza masochismului; titlul s#u este: Un copil este b#tut. Am s# ncep un al doilea sub misteriosul titlu Dincolo de principiul pl#cerii . Nu !tiu ce anume m-a f#cut dintr-o dat# att de productiv prim#vara aceasta deosebit de friguroas# sau regimul vegetarian" (cf. E. Jones, 1957, voi. III, p. 44). Articolul-cheie Dincolo de principiul pl#cerii" a fost deci scris n prim#vara anului 1919 si publicat abia n 1920. Intre prima ciorn# si textul definitiv, Freud va scrie Stranietatea", utiliznd o lucrare deja nceput# pe care a reg#sit-o ntr-un sertar tot dup# Jones; textul a ap#rut n Imago" la sfr!itul anului 1919 (versiunea francez# n Essais de psychanalyse appliquee, 1933, apoi 1971, Gallimard). Stranietatea" este prezentat# ca un eseu estetic". n realitate, acest studiu cuprinde mai multe problematici. Una este n leg#tur# direct# cu via"a lui

FREUD $I FREUDISMUL

71

Freud nsu!i, credin"a sa n telepatie (a scris Psihanaliz# !i telepatie" n 1921, articol nepublicat, care va ap#rea abia n 1941). Lui Freud i se p#ruse c# aude vocea logodnicei sale strigndu-1 de mai multe ori pe nume, n timpul sejurului s#u la Paris din 1886. Cealalt# este n leg#tur# cu convingerile sale foarte puternice privind un incon$tient ireductibil care, dincolo de toate aparen"ele si toate ra"ionaliz#rile, predetermin" absolut totul: convingerea c# trecutul comand# viitorul si c# prezentul nu este dect consecin"a emo"iilor infantile este aici pe piedestalul cel mai nalt, n fine, pornind de la textul Negustor de nisip" de E. T. A. Hoffmann, Freud demonstreaz# c# fricile, temerile ira"ionale snt o interminabil# compulsiune de repeti#ie, care !i are r#d#cinile n refulat. Ipotezele referitoare la dublura" personalit#"ii si credin"ele privind fie opusul s#u", fie adev#rata sa dublur#" si-ar putea avea aici r#d#cinile. Supranaturalul, supersti"ia, magicul, straniul, ineditul se mpletesc continuu n acest text foarte frumos. Familiarul si nea!teptatul au ca numitor comun ceea ce se ascunde n noi n maniera cea mai incon!tient# si ceea ce niciodat# n-atn avut r#bdare s# dezgrop#m, fie n autoanaliz#, fie chiar n cursul terapiei nse!i. Castrarea, moartea, boala, fantomele, demonismul, toate sentimentele de stranietate snt trezite de returnarea refulatului. Freud anun"# deja ceea ce urmeaz# s# se nfrunte n lupta dintre Eros si Thanatos. 2.7. Pulsiuni de via"#, pulsiuni de moarte: Dincolo de principiul pl#cerii" (1920) n conformitate cu Jones, n 1916, n plin r#zboi, Freud trebuie s# fi sim"it c# a dat lumii tot ceea ce era n stare s# dea si c# nu i mai r#mnea mare lucru de

72

FREUD $I PSIHANALIZELE

f#cut n afar# de a-si tr#i timpul care i mai r#m#sese de tr#it un r#gaz de doi ani de care credea c# mai dispune" (E. Jones, 1957, voi. III, p. 43). La sfr!itul anului 1918, Freud !i reg#se!te moralul si ncepe redactarea articolelor Un copil este b#tut" !i Dincolo de principiul pl#cerii". A scris prima ciorn# pentru acestea n dou# luni, hot#rt s# le revizuiasc# n timpul curei la Bad Gastein" (Ibid., p. 44). Dincolo. .. a fost scris n 1919, pe vremea cnd fiica (sa) Sophie era tn#r# !i nfloritoare. Moartea ei a survenit n 1920." (Scrisoare a lui Freud c#tre Wittels", citat# de Jones) (Ibid., p. 45). Numeroase persoane, printre care mul"i anali!ti, au ncruntat din sprncene n fa"a acestor idei noi, si o mai fac nc # ... Ideile revolu " ionare avansate de Freud privind rela"ia dintre via"# !i moarte n formularea conceptului s#u de instinct al mor"ii erau nu numai profund filozofice, ci !i de natur# nalt speculativ#" (Ibid., p. 46). Jones !i pune ntreb#ri !i avanseaz# explica"ii pentru a ncerca s# n"eleag# cotitura lui Freud. Acesta se apropiase, ca niciodat # nainte, de fenomenul de temut al mor"ii. Au fost la mijloc... masacrele r # zboiului, (frica de) moartea celor doi fii ai s#i mult iubi"i... el a!tepta... data prev # zut # pentru propria sa moarte (n) februarie 1918. $i, adaug# Jones, nu ar trebui s# uit#m c# tema mor"ii frica de aceasta sau dorin"a de a muri nu a ncetat s#-1 preocupe pe Freud, pe cte !tim, niciodat#" (Ibid.)... Aceast# carte este... singura lucrare a lui Freud care a fost acceptat# cu rezerv# de c#tre discipolii s#i. Astfel, de-a lungul celor aproximativ cincizeci de articole care au fost consacrate de atunci acestui subiect, not#m c#, n timpul primului deceniu, doar jum#tate dintre ele au sus"inut teoria lui Freud, n timpul celui de-al doilea doar o treime, iar n ultimul absolut nici unul" (Ibid., p. 304).

FREUD $I FREUDISMUL

73

Freud nsu!i, n 1925, ne avertizeaz# asupra lucr#rilor din aceast# perioad#: Nu as vrea s# las impresia c# n aceast# ultim# perioad# de lucru a! fi ntors spatele observa"iei pline de r#bdare si c# m-as fi abandonat n ntregime specula"iei... Am fost ntotdeauna deschis pentru ideile lui G. H. Fechner si m-am sprijinit n unele puncte importante pe ideile acestui gnditor. Concordan"ele extinse dintre psihanaliz# !i filozofia lui Schopenhauer el nu a sus"inut numai primatul afectivit#"ii !i importan"a preponderent # a sexualit #" ii, dar chiar a ghicit mecanismul reful#rii nu se potrivesc cu ceea ce !tiu eu despre doctrina sa. L-am citit pe Schopenhauer foarte trziu. Pe Nietzsche, cel#lalt fdozof ale c#rui intui"ii si puncte de vedere coincid ntr-o m # sur # surprinz # toare cu rezultatele dobndite cu mare cazn# de c#tre psihanaliz # , 1-am evitat mult # vreme din aceast # cauz # ; "ineam deci mai pu"in la prioritate dect la a r#mne liber de orice influen"e" (Freud, M" Vie et la psychanalyse, 1925, p. 74). Jenseits des Lustprinzip" = Dincolo de principiul pl#cerii" este conceput n !apte capitole. 2.7.1. Principiul pl"cerii Teoria psihanalitic# admite f#r# rezerve c# evolu"ia proceselor psihice este condus# de principiul pl#cerii" (S. Jankelevitch-Hesnard, p. 7)1. Dup# ce a publicat Metapsihologie n 1915, pentru a situa procesele psihice Freud a "inut cont de trei puncte de vedere: topic, dinamic, economic. Principiul
1 Cit#m aici traducerea dup# S. Jankelevitch din 1920, revizuit# de A. Hesnard n 1963, ad#ugnd, dac# se ive!te necesitatea, traducerea (b) de J. Laplanche si J.-B. Pontalis din 1981 (n.a.).

74

FREUD $I PSIHANALIZELE

pl#cerii tinde s# atenueze tensiunile dezagreabile !i ap#s#toare. Nepl#cerea corespunde cre!terii energiei nelegate, pl#cerea diminu#rii acestei energii. Principiul pl#cerii se deduce din principiul constan"ei: tendin"a la stabilitate. Sub influen"a instinctului de conservare a eului, principiul pl#cerii se retrage !i cedeaz# locul principiului realit#"ii..." (Ibid., p. 10). Refularea poate transforma unele posibilit#"i de pl#cere n surs# de nepl#cere: Este cert c# orice senza"ie de nepl#cere, de natur# nevrotic#, nu este n fond dect o pl#cere care nu este resim"it# ca atare" (Ibid., p. 12).
2.7.2. Principiul pl"cerii' $i nevroza traumatic"; principiul pl"cerii $i jocul copiilor

Freud nota c# revenirea unor repeti"ii n nevroza traumatic#, vise !i co!maruri, asigur# revenirea angoasat# a con"inutului accidental perturbator. Pe de alt# parte, el l observase pe nepo"elul s#u, Ernst, prin 1915, n timpul c#l#toriei sale la Hamburg; el expune revenirile n jocul copilului pe atunci n vrst# de 18 luni, care, cu ajutorul unei bobine, reda imaginea lui da !i nu (fort-da) nlocuind absen"a (-prezen"a-) mamei sale. Freud nu men"ioneaz# c# jocul se desf#!oar# prin actualizarea ns#!i a p#rin"ilor, care, absen"i, snt totu!i prezen"i" pentru copil n fantasm#rile sale. Freud trage concluzia: Caracterul dezagreabil al unui eveniment nu este incompatibil cu transformarea sa n obiect de joc, cu reproducerea sa scenic#" (Ibid., p. 19).
Traducerea lui S. JankeleVitch-Hesnard spune Principe du plaisir", n timp ce Laplanche si Pontalis spun de plaisir" (n.a.).
1

FREUD $I FREUDISMUL

75

2.7.3. Principiul pl"cerii $i transferul afectiv

Freud expune aici eficacitatea abreac"iei: retr#irea trecutului ca !i cum el ar fi prezent si nu numai n amintire. Rezisten"ele care eman# de la eu pot constitui baraje. Numai transferul activ ntre ieri !i azi permite aceast# trecere ce face nepl#cerea re-prezentabil#. Autorul conchide de aici c# exist# n via"a psihic# o tendin"# irezistibil# la reproducere, tendin"# ce se afirm# f#r# a "ine cont de principiul pl#cerii, plasndu-se deasupra acestuia" (Ibid., p. 27). Pentru Freud trebuie admis# tendin"a la repeti"ie, care apare ca fiind mai primitiv", mai elementar", mai impulsiv" dect principiul a!a-zis al pl#cerii, pe care ajunge de multe ori s# l eclipseze" (Ibid., p. 28, s.n.).
2.7.4. Mecanismele de ap"rare mpotriva excita#iilor exterioare $i a e$ecului lor; tendin#a la repeti#ie

In cadrul sistemului P-C (percep"ie-constiin"#), procesele de excita"ie se nasc pentru con!tiin"# acolo unde se opre!te urma mnezic#. Ceea ce nseamn# c# excita"ia se atenueaz# oarecum devenind con!tient#. Astfel, Freud !i poate reaminti c# elementele sistemului con!tient ar fi caracterizate de faptul c# ele con"in exclusiv energie liber#, desc#rcndu-se f#r# a avea de nvins obstacole, f#r# tensiune sau presiune" (Ibid., p. 33). Prudent, Freud retrage aceast# afirma"ie; el o las# cel pu"in n suspensie, ntruct pentru un organism viu, protec"ia mpotriva excita"iilor constituie o sarcin# aproape la fel de important# ca recep"ia excita"iilor" (Ibid., p. 34). Freud mai aminte!te c# procesele incon!tiente snt atemporale. O protec"ie mpotriva excita"iilor din exterior este necesar# pentru a evita tensiunile interne susceptibile de cre!tere a

76

FREUD $I PSIHANALIZELE

nepl"cerii. De aici aceast# posibilitate de a trata excita"iile interne ca si cum ar fi externe, ceea ce st# la originea mecanismelor psihopatologice ale proiec"iei. Freud nume!te traumatice excita"iile exterioare suficient de puternice pentru a sparge bariera reprezentat# prin modalitatea de protec"ie" (Ibid., p. 36). Totul depinde deci de modalitatea de protec"ie mpotriva excita"iilor, principiul pl#cerii fiind primul de scos din lupt#. Astfel, organismului nu i mai r#mne dect o singur# ie!ire: s# fac# efortul de a st#pni aceste excita"ii, de a ob"ine mai nti imobilizarea lor psihic#, apoi desc#rcarea lor progresiv#" (Ibid., p. 37). Freud va spune pe pagina urm#toare c# nu cunoa!tem nimic despre aceste procese de excita"ie. Totu!i, el crede c# nevrozele traumatice survin atunci cnd barierele de ap#rare se pr#bu!esc: este cazul fricilor terifiante ce survin n absen"a oric#rei preg#tiri. Visele snt locul n care putem observa aceste tendin"e la repeti#ie, unde angoasa revine pentru a fi, mereu mai mult !i mai pregnant, angoas"1'. Este deci posibil# o perioad# preliminar# n care pl#cerea este absent". Nevrozele de r#zboi, traumatismele nfrico!#toare arat# func"ionarea acestei repeti#ii. 2.7.5. Constrngerea la repeti#ie, obstacol la principiul pl"cerii Repeti"ia nu cere permisiunea de a se repeta. Repeti"ia simptomal#, o dat# intrat# n joc, are tendin"a s # r # mn # si s # revin # n acela ! i loc. Este cazul oric#rui proces psihopatologic. A!a cum copilul nu obose ! te s # tot resolicite acela ! i joc sau aceea ! i poveste, simptomul psihopatologic se repet# la infinit. Freud vede n aceasta un principiu al permanen"ei, n care tot ceea ce tr#ie!te are tendin"a de a nu mai tr#i,

FREUD $I FREUDISMUL

de a reveni la anorganic, la acea stare ce nu avea nc# via"#. Putem spune: sfr!itul c#tre care tinde orice via"# este moartea; !i invers: non-viul este anterior viului" ((Ibid., p. 48). Ad#ugind la acestea: Dup# p#rerea mea, evolu"ia omului, a!a cum s-a desf#!urat ea pn# n prezent, nu necesit# alt# explica"ie fa"# de cea a animalelor" (Ibid., p. 53). Pentru Freud via"a organic# animal# !i uman# este condus# de regresie, de iner"ie.

2.7.6. Dualism al instinctelor: instincte de via#" $i instincte de moarte


Exist# o opozi"ie clar# ntre instinctele eului (traducerea Laplanche-Pontalis spune: pulsiuni ale eului = mai actual) si instinctele sexuale, primele tinznd c#tre moarte, cele din urm# spre prelungirea vie"ii" (Ibid., p. 55). Dar, dup# Freud, instinctele (sau pulsiunile) eului, n#scute n ziua n care materia lipsit# de via"# a primit suflul vie"ii, ar tinde c#tre restabilirea st#rii de lips# a vie"ii", n timp ce instinctele (sau pulsiunile) sexuale tind spre diferen"iere. Freud revine asupra organicului si vitalit#"ii, c#tre legea implacabil# a naturii" (Ibid., p. 56). Toate citatele sale trimit textul la un biologism de dinainte de 1920. Pentru a nlocui libidoul concentrat asupra eului (=narcisism), ceea ce, n cele din urm#, nseamn# deja un libido organizat n eu, adic# departe de biologic, un demers complex si dificil va deveni indispensabil. De aici !i aceast# diferen"# ntre instincte de via#" si instincte de moarte. Se impune o diferen"# topic#, rezultat al conflictului dintre eu si nc # rc # tura libidinal# a obiectelor. Pentru Freud, de acum nainte, punctul de ruptur# trece prin opozi"ia radical#: instincte de via#" instincte

78

FREUD $I PSIHANALIZELE

de moarte. Un masochism primai va nvinge acest masochism secundar care nu era dect sadism inversat. Instinctele care intr# n joc n conservarea vie"ii i par, n 1920, primordiale. Instinctul sexual va fi aceast# tendin"# etern# la repeti"ie, pe care orice organicitate o re-naste. Sexualitatea depinde, n ultim# instan"#, de ceea ce i este anterior !i i permite subzisten"a, adic# instinctul de moarte: totul este nemi!cat nainte de a fi mi!c#tor si totul revine la nemi!care. Mituri, istorie, scientism se ntlnesc aici pentru a justifica aceast# returnare. Deci: teorie a unei regresii a instinctelor, a unei repeti"ii. Cu diferen"ierea secundar# ntre instinctele libidinale (dirijate spre eu) !i instinctele de distrugere. Instinctele de moarte implic# pulsiuni returnate contra eului !i instinctele de distrugere (destrudo), adic# pulsiunile ndreptate c#tre exterior, mpotriva altcuiva. S# not#m c# Freud nu folose!te niciodat#, n scris, termenul de Thanatos pentru a vorbi despre instinctele de moarte; l folosea doar verbal.
2.7.7. Principiul pl"cerii $i instinctele de moarte

No"iunea de energii legate revine pentru a ar#ta c# leg"tura este menit# s# permit# !i s# nt#reasc# principiul pl#cerii (Ibid., p. 79). Procesele nelegate, adic# primare, snt capabile s# genereze, att de partea pl#cerii ct !i de partea nepl#cerii, senza"ii mult mai puternice dect cele generate de procesele legate, secundare" (Ibid.). Aceast# tensiune primitiv", n ac"iune att pentru procesele primare ct !i pentru cele secundare, este un instinct complet diferit, cel pe care Freud l asimileaz# instinctului de moarte: tot ceea ce conduce ntr-acolo de unde venim, spre neant. Dup# acest rezumat la textul lui Freud, s# consemn#m aceste defini"ii, conform termenilor n!i!i din Vocabularul... de Laplanche-Pontalis:

FREUD $1 FREUDISMUL

79

Compulsie la repeti " ie: La nivelul psihopatologiei concrete, proces incoercibil !i de origine incon!tient#, prin care subiectul se plaseaz# activ n situa "ii nepl#cute, repetnd astfel experien"e vechi, f#r# a-!i aminti de prototipul lor; dimpotriv#, subiectul are impresia foarte puternic# [sici c# este vorba de ceva pe deplin motivat n actualitate". La nivelul elabor#rii teoretice pe care i-o d# Freud compulsia la repeti"ie este considerat# un factor autonom, ireductibil n ultim# analiz# la o dinamic# conflictual# axat# doar pe jocul principiului pl#cerii si al principiului realit#"ii. Ea este pus# esen"ial n leg#tur# cu caracterul cel mai general al pulsiunilor, si anume caracterul lor conservator" (Voc., p. 94).

La aceste defini"ii se adaug# diferite comentarii: No " iunea de compulsie se afl # n centrul eseului Dincolo de principiul pl#cerii ( Jenseits des Lustprinzip , 1920), n care Freud repune n discu"ie conceptele fundamentale ale teoriei sale"... Este evident c# psihanaliza s-a confruntat nc# de la nceput cu fenomenele repeti"iei" (simptome ale riturilor obsesionale, refulatul care ncearc# s# se ntoarc# sub forma viselor, a simptomelor, a traducerii n act, repeti"iile transferen"iale din cadrul curei...). Punnd pe primul plan, n Dincolo de principiul pl#cerii , no"iunea de compulsie la repeti"ie, invocat# nc# din Rememorare, repeti"ie !i perlaborare ( Erinnern, Wiederholen und Durcharbeiten , 1914), Freud regrupeaz# un anumit num#r de fapte de repeti"ie si identific# altele, n care repeti"ia se afl# n prim-planul tabloului clinic (nevroza de destin !i nevroza traumatic#, de pild#). Aceste fapte i par ca neccsitnd o nou# analiz# teoretic#."... n Inhibi#ie, simptom $i angoas" (Hemmung, Symptom und Angst, 1926), Freud vede n compulsia la repeti"ie modelul rezisten"ei proprii incon!tientului... atrac"ia prototipurilor incon!tiente asupra procesului pulsional refulat" (Ibid., pp. 94-96).

80

FREUD $I PSIHANALIZELE Pulsiuni de moarte (Todestriebe): n cadrul ultimei teorii freudiene a pulsiunilor desemneaz# o categorie fundamental# de pulsiuni care se opun pulsiunilor de via"# !i care tind la reducerea complet# a tensiunilor, adic# la reducerea fiin"ei vii la starea anorganic#, ndreptate mai nti spre exterior !i tinznd la autodistrugere, pulsiunile de moarte snt secundar dirijate spre exterior, manifestndu-se n acest caz sub forma pulsiunii agresive sau de distrugere" (fbid., pp. 332-333). Pulsiune de distrugere (Destruktiontrieb): Termen folosit de Freud pentru a desemna pulsiunile de moarte dintr-o perspectiv# apropiat# de experien"a biologic# !i psihologic#. .. pulsiune de moarte n m#sura n care ea este orientat# spre lumea exterioar#. n acest sens specific, Freud folose!te !i termenul pulsiune agresiv# (Agressiontrieb)" (Ibid., pp. 324-325). Trebuie s # preciz # m c # pulsiunile de autoconservare desemneaz# ansamblu] nevoilor legate de func"iile corporale necesare conserv#rii vie"ii individului !i al c#rui prototip l constituie foamea. Pulsiunile de autoconservare snt opuse de Freud pulsiunilor sexuale n cadrul primei sale teorii a pulsiunilor" (Ibid., p. 330). Pulsiuni de via"# Categorie mare de pulsiuni, pe care Freud, n ultima sa teorie, le opune pulsiunilor de moarte. Ele tind spre constituirea !i men"inerea unor unit#"i din ce n ce mai mari. Pulsiunile de via"#, desemnate si prin termenul Eros, cuprind nu numai pulsiunile sexuale propriu-zise, dar !i pulsiunile de autoconservare" (Ibid., p. 338).

Mai snt dou# no"iuni de precizat:


Principiul constan"ei (Konstanzprinzip): Principiu enun"at de Freud conform c#ruia aparatul psihic tinde s# men"in# la un nivel ct mai sc#zut, sau cel pu"in ct mai constant cu putin"#, cantitatea de excita"ie pe care o con"ine. Constan"a este ob"inut# pe de o parte prin desc#rcarea energiei deja existente, iar pe de alt# parte, prin evitarea a ceea ce ar putea cre!te cantitatea de excita"ie !i ap#rarea mpotriva acestei cre!teri" (fbid.. p. 290).

FREUD $I FREUDISMUL

81

Autorii precizeaz" c# acest principiu a fost formulat ntr-adev#r n Dincolo de principiul pl#cerii", deci abia n 1920. Nu se poate totu!i evita o doz# de echivoc, ntruct tendin"a la reducerea absolut# si tendin"a de constan"# snt considerate ca echivalente" (Ibid., p. 293). Cu toate acestea - adaug# autorii - tendin"a spre zero, sub numele de principiul Nirvana este considerat# ca fundamental#, celelalte principii nefiind dect modific#ri ale acesteia" (Ibid., p. 293).
Principiul Nirvana (Nirwanaprinzip): Termen propus de Barbara Low si reluat de Freud pentru a desemna tendin"a aparatului psihic de a reduce la zero sau m#car de a reduce ct mai mult posibil orice cantitate de excita"ie de origine extern# sau intern"" (Ibid., p. 297).

Acest termen de Nirvana", de origine budist#, transmis de Schopenhauer, este reluat n Problematica economic# a masochismului" (1924). Extinc"ia dorin"ei umane, topirea individualit#"ii, pacea, fericirea perfect#, toate aceste sensuri care i snt ata!ate n India, nu snt reluate integral de Freud, care l folose!te mai degrab# n acest sens limitat de tendin"# intern# la reduc"ie, la constan"#, la suprimarea tensiunii de excita"ie intern#" (1920). Punnd ipoteza pulsiunii de moarte", Freud a admis de asemenea un:
Masochism primar: Stare n care pulsiunea de moarte este nc# dirijat# asupra subiectului nsu!i, dar legat# de libido ! i unit # cu acesta. Acest masochism este numit primar pentru c# nu succed# unei perioade n care agresivitatea este orientat# c#tre exterior si, de asemenea, pentru c# se opune unui masochism secundar, definit prin returnarea sadismului contra propriei persoane ! i ad # ugndu-se masochismului primar" (Ibid., pp. 227-228).

Ansamblul acestor no"iuni noi urmeaz# s# se sistematizeze n Cea de-a doua topic # si, relund

82

FREUD SI PSIHANALIZELE

problema economic # a masochismului, n textele produse de Freud n 1923 si 1924. 2.8. Eul !i $inele" (1923) Dup# Dincolo de principiul pl#cerii" din 1920, Freud public# n 1923 Eul !i $inele" (Das Ich unei das Es). n paralel, el a publicat Psihologia mul"imilor si analiza eului" (1921) si Despre cteva mecanisme n gelozie, paranoia si homosexualitate" (1922). Trei instan"e snt diferen"iate de acum nainte: !inele, Eul, Supraeul. Eseul, reluat n Essais de psyahanalyse (ed. 1963 citat#), este conceput n cinci p#r"i.

2.8.1. Con$tiin#a si incon$tientul


Freud reaminte!te separarea con!tient-incon!tient, unde dinamismul latent al psihismului se distribuie n straturi (preconstient, incon!tient), n func"ie de travaliul reful"rii. Aceast# for"# care produce refularea, Freud o nume!te rezisten"#, ea fiind ntlnit n acest fel n timpul curei psihanalitice. Freud admite c# eul coerent difer# de elementele disparate, fragmentare, refulate; !i c# incon!tientul !i refulatul nu se suprapun total. Ne g#sim aici n fa"a necesit#"ii de a admite existen"a unui al treilea incon!tient, nerefulat; m#rturisim ns# c#, tocmai din acest motiv, caracterul de incon!tient !i pierde pentru noi orice semnifica"ie precis#" (Essais de psychanalyse, trad. JankelevitchHesnard, 1963, p. 185). 2.8.2. Eul si ! inele Avem nevoie de o reprezentare spa"ial# a faptelor psihice. Imaginile snt urme mnezice deja nvechite,

FREUD SI FREUDISMUL

83

un fel de gndire vizual# primar#. Freud remarca deci c# reprezent"rile verbale snt indispensabile pentru a face ca incon!tientul cel mai profund s# accead# la precon!tient !i la con!tient. O gndire verbal# va fi atunci posibil# !i analizabil#: de asemenea, exprimabil# prin asocia"iile de cuvinte n cadrul curei. Eul este tot incon!tient, dar el se formeaz# pornind de la sistemul P = percep"ie, care constituie pentru el un fel de nucleu. !inele, dimpotriv#, corespunde cu ceea ce este mult mai ascuns, adic# pre-perceptiv. A!a nct pentru noi un individ se compune dintr-un sine psihic, necunoscut si incon!tient, peste care se suprapune eul superficial, emannd din sistemul P ca nucleu" (Ibid., p. 192). Dar, adaug# Freud, ntre eu !i sine nu exist# o separare tran!ant#, mai ales la partea inferioar# a celui dinti, unde ele tind s# se confunde" (Ibid., p. 192). Este u!or de constatat c# eul este o parte a sinelui ce a cunoscut unele schimb#ri sub influen"a lumii exterioare !i prin intermediul constiin"ei-percep"ie" (Ibid., p. 193). A!a nct n noi totul poate fi incon!tient: ceea ce se afl# mai n str#funduri, dar si ceea ce se afl# mai la suprafa"#. No"iunea de rezisten"#, de sentimente de culpabilitate, de scrupule incon$tiente devine evident# pentru Freud.
*

2.8.3. Eul, Supraeul $i idealul eului

Freud r#mne fidel nucleului eului, constituit de sistemul constiin"#-percep"ie. Dimpotriv#, refulatul, mpreun# cu sentimentele incon!tiente de culpabilitate vor constitui o parte deosebit#: supraeul pe care Freud l asimileaz# aici idealului eului. Este vizat# astfel o rela"ie de identificare cu tat"l din preistoria personal#, al c#rui depozitar ar fi supraeul (incon!tient). Supraeul este tot o forma"iune primitiv#, care la

84

FREUD $I PSIHANALIZELE

rndul s#u regleaz# op"iunile sinelui, men"innd aici caracterele reziduale ale tat"lui, n ceea ce este dincolo de faza oedipian#. Freud o spune n mod expres: Eul ideal reprezint# astfel mo!tenirea complexului Oedip si deci expresia celor mai puternice tendin"e, a celor mai importante destine libidinale ale sinelui. Prin intermediul s#u, eul s-a f#cut st#pn peste complexul Oedip si n acela!i timp si-a supus $inele" (Ibid., p. 206). Supraeul este plasat implicit n latura cea mai interioar#, cea mai incon!tient#, surs# de reglare, introiectat# foarte devreme n timpul ontogenezei. $i poate, gnde!te Freud, chiar al filogenezei sau al evolu"iei speciei umane, ntruct el leag# apari"ia supraeului de experien"ele tribale care au dat na!tere totemismului. S# re"inem c# eul nu este dect o parte a sinelui, ce a suferit o diferen"iere specific# !i c# eul ideal sau supraeul r#mne n bun# parte incon!tient.
2.8.4. Cele dou" feluri de instincte

Dac# Eros, pulsiunile sexuale tind s# complice via"a (sau cel pu"in s# o fac# mai complex#), implicnd la nevoie instinctele de autoconservare, pulsiunea de moarte are drept func"ie s# duc# organicul spre anorganic. !inele, concept rnai vast dect cel al vechiului incon!tient, implic# n organicitatea sa profund# reuniunea sincretic# (legat# confuz) ntre cele dou# pulsiuni fundamentale de via"# si de moarte. Pentru a pune n rela"ie cele trei instan"e: eu, sine, supraeu, i-a fost necesar lui Freud un efort de analogie cu jocul urii si al iubirii, ceea ce i-a permis s# ajung# la o ipotez#. Aceast# ipotez# (!i el insist# mult asupra faptului c# ea este complet lipsit# de baze clinice) const# n considerarea unui libido desexualizat provenind din rezerva de libido narcisic ce investe!te eul. Aceast#

FREUD $I FREUDISMUL

85

energie indiferent# anim# $inele si eul; ea este pasibil# de deplas#ri ce lucreaz# n serviciul principiului pl#cerii, prevenindu-i opririle !i stagn#rile si facilitndu-i desc#rc#rile" (Ibid., p. 216). Libido desexualizat, care este !i un libido sublimat, sugereaz# Freud, permi"nd astfel s# se urm#reasc# o anume unificare a eului. Putem asista la o transformare a libidoului sinelui n libido al eului, care, renuntnd la scopurile sexuale, s# se desexualizeze simultan. Ceea ce permite relevarea ideii unui narcisism secundar al eului, pornind de la energiile sustrase obiectelor (oarecum dezinvestite). Freud concepe, n acest text, o alian"# ntre eu !i sine pentru a contribui la desexualizarea libidoului; !i la sublimarea acestuia (poate).
2.8.5. St"rile de dependen#" ale eului

Instan"a supraeului r#mne n contact cu $inele. Eul se formeaz# n travaliul s#u de identific#ri succesive si chiar aceste identific#ri se constituie n supraeu: A!a cum copilul se vede constrns s#-si asculte p#rin"ii, eul se supune imperativului categoric al supraeului" (Ibid., p. 221). Supraeul emite influen"e ce pot fi ignorate de eu: rezisten"ele, simptomele, boala, obsesiile, tot attea ocazii pentru Freud de a reaminti realitatea acestor intrapresiuni. A!a nct poate face aceast# afirma"ie: Psihanaliza este un procedeu care faciliteaz# eului cucerirea progresiv# a sinelui" (Ibid., p. 230), considernd sarcinile de identificare !i de sublimare ca dobndite. Astfel, eul, dependent de sine, dar !i de supraeu, va avea de ndeplinit munca de autocrea"ie pe dou# fronturi. Amenin"#rile cu castrarea !i angoasa de castrare (a c#rei form# minor# ar fi scrupulele con!tiin"ei morale, angoasante ntr-un grad mai mic) se leag# de aceast# amenin"are

86

FREUD $I PSIHANALIZELE

a ceva ce se situeaz# mai departe: pulsiunea de moarte. Cred c# angoasa de moarte se deruleaz# ntre eu !i supraeu" (Ibid., p. 232). Freud ncheie astfel parcursul ipotezei sale: supraeul incon!tient regleaz# eul printr-o desexualizare maximal#, susceptibil# a-i favoriza luarea n st#pnire a sinelui. Putem relua defini"iile acestor instan"e n terminologia Vocabularului Laplanche-Pontalis pentru a armoniza aceast# problem# delicat# a traducerii.
Sine: Una din cele trei instan"e descrise de Freud n cea de-a doua sa teorie [sic] despre aparatul psihic. $ inele constituie polul pulsional al personalit#"ii: con"inuturile sale, expresii psihice ale pulsiunilor, snt incon ! tiente: unele mo!tenite !i nn#scute, altele refulate !i dobndite. Din punct de vedere economic, !inele este pentru Freud rezervorul principal al energiei psihice; din punct de vedere dinamic, el intr# n conflict cu eul !i supraeul, care, din punct de vedere genetic, reprezint # diferen " ierile sale" (Voc., p. 402). Eu: Instan"# pe care Freud, n a doua sa teorie a aparatului psihic, o deosebe!te de sine !i de supraeu. Din punct de vedere topic, eul se afl# ntr-o rela"ie de dependen"# att fa "# de revendic # rile sinelui, ct ! i fa "# de exigen " ele realit#"ii. De!i se afirm# ca mediator, reprezentant al intereselor totalit#"ii persoanei, autonomia sa este cu totul relativ#. Din punct de vedere dinamic, eul reprezint# n primul rnd conflictul nevrotic, polul defensiv al personalit#"ii; el pune n joc o serie de mecanisme de ap#rare, care snt motivate prin percep"ia unui afect nepl#cut (angoas#-semnal). Din punct de vedere economic, eul apare ca un factor de legare a proceselor psihice; dar, n opera"iile defensive, tentativele de legare a energiei pulsionale snt contaminate prin caracteristicile specifice procesului primar; ele cap#t# un aspect compulsiv, repetitiv, dereal" (Voc., p. 136).

Dar autorii, care "in cont de ansamblul scrierilor lui Freud !i de teoretiz#rile secundare, adaug# (ceea ce ne va permite s# avem o vedere de ansamblu):

FREUD $I FREUDISMUL

87

Teoria psihanalitic# ncearc# s# explice geneza eului n dou# registre relativ eterogene, fie considerndu-1 un aparat adaptativ diferen"iat din cadrul sinelui n contact cu lumea exterioar#, fie definindu-1 ca produs al identific#rilor care conduc la formarea n#untrul persoanei a unui obiect de iubire investit c#tre sine. In raport cu prima teorie a aparatului psihic, eul este mai cuprinz#tor dect sistemul precon!tient-con!tient prin faptul c# opera"iile defensive snt n mare parte incon!tiente. Dintr-o perspectiv# istoric#, conceptul topic de eu este rezultatul unei no"iuni prezente n mod constant la Freud, nc# de la nceputurile operei sale" (Ibid.,pp. 136-137). n " elegem c # n mod special pozi " ia eului a putut s # fi creat dispute: tot attea puncte de origine a diferitelor curente psihanalitice despre care vom avea o privire general # n capitolul al cincilea, al c # rui discurs prive ! te Ego-psihanalizele" si Psihanalizele eului". Supraeu (Uber-lch): Una din instan " ele personalit #" ii descris# de Freud n cadrul celei de-a doua teorii asupra aparatului psihic: rolul s#u este echivalent cu cel al unui judec#tor sau cenzor n raport cu eul. Dup# Freud, con!tiin"a moral#, autoobservarea, formarea idealurilor snt func"ii ale supraeului. n mod clasic, supraeul este definit ca mo!tenitorul complexului Oedip; el se constituie prin interiorizarea exigen"elor si interdic"iilor parentale" (Ibid., p. 423). Idealul eului (Ichideal) este o instan"# apropiat# de supraeu: rezult# din convergen"a narcisismului (idealizarea eului) !i a identific#rii cu p#rin"ii, cu substitu"ii lor !i cu idealurile colective. Ca instan"# diferen"iat#, idealul eului constituie un model c#ruia subiectul ncearc# s# i se conformeze (Ibid., p. 180). Autorii subliniaz# c#, n Eul !i !inele", idealul eului !i supraeul apar ca sinonime". Eul ideal (Idealich): Forma"iune intrapsihic# pe care anumi"i autori, diferen"iind-o de idealul eului, o definesc drept un ideal de atotputernicie narcisic#, creat dup# modelul narcisismului infantil"(Ibid., p. 148).

88

FREUD $ I PSIHANALIZELE

Ansamblul acestor forma"ii ap#rute o dat# cu textul din 1923 Eul si !inele" constituie Cea de-a doua topic#. n II.3.4. $inele ntre dou# topici" vom analiza func"ionarea critic# a celor dou# sisteme1. 2.9. Dezvolt#ri teoretice din 1923 pn# n 1929 Freud n-a ncetat s# scrie dect la moartea sa. Ultimul s#u text teoretic, ap#rut postum n 1940, a fost terminat chiar n 1939. Este vorba de Compendiu de psihanaliz". Vom re"ine aici doar lucrurile noi, abordate n D ie Verneinung (1925), n Inhibi#ie, simptom $i angoas", n Continuare la prelegerile introductive n psihanaliz" si n fine n sus-numitul Compendiu. 2.9.1. Die Verneinung: Negarea (1925)
Vocabularul prefer# termenul Denegare: Procedeu prin care subiectul formuleaz# dorin"e, gnduri, sentimente, pn# atunci refulate, dar continu# s# se apere de ele, negnd c# iar apar"ine" (Voc., p. 112).

Se impune o prim# separare fa"# de vocabula folosit# de Freud: Verleugnung, adic# negare a realit#"ii, ceea ce traduc#torii englezi au numit disavowal", dezavuare. Negarea realit#"ii este nainte de orice refuzul de a accepta realitatea a!a cum este, la nivelul percep"iei nse!i. Aceast# negare este nainte de toate refuzul de a recunoa!te o realitate exterioar#, o modalitate de ap#rare pentru a ndep#rta percep"ia
' Avem dou# versiuni n francez# pentru Das Ich und das Es: versiunea lui S. Jankele'vitch, rev#zut# de A. Hesnard !i ap#rut# n Essais de psychanalyse, P. B. Payot", nr. 44, Paris, 1963. Versiunea lui Jean Laplanche, ap#rut# n 1981, P. B. Payot", nr. 44, nlocuie!te de acum nainte prima traducere n aceea!i Essais de psychanalyse (n.a.).

FREUD $I FREUDISMUL

89

traumatizant#. Originea sa, dup# Freud, provine din aceast# necesitate de a nega absen"a penisului la femeie. Castrarea feminin#" este o achizi"ie teoretic# pentru Freud, bazat# pe diferen"a anatomic# dintre sexe". Negarea realit#"ii va putea ajunge pn# la un clivaj al eului, aspect psihopatologic asupra c#ruia vom mai reveni. Dac# n Negare" (a realit#"ii) refuzul de a admite exogenul este v#dit, n Denegare rezisten"a este mai curnd intrapsihic#. Observa"iile snt aduse de pacien"i n cursul psihanalizei atunci cnd refuz# s# admit# necesitatea de a- ! i actualiza trecutul ! i amintirile. Atunci cnd con!tientizarea pacientului devine presant#, intervine refuzul sau denegarea pentru a arunca napoi ceea ce cheam# la re -prezentare. Freud crede c# Denegarea este !i un mijloc de a insista asupra importan"ei refulatului, de a solicita o interven"ie eventual# a analistului. Denegarea ar c#uta, prin aceast# cale deturnat#, s# transgreseze Refularea. Avem deci un indiciu, care se adreseaz# deja, pe deasupra refulatului superficial, nucleului dur al refulatului nsu!i. 2.9.2. Inhibi#ie, simptom $i angoas" (1926) n 1926 Freud revine asupra teoriei libidoului. El ncearc # s # integreze concluziile ultimilor ani, ale celor scrise n 1920 si 1923, dar si s# "in# cont de criticile sau devierile formulate. De!i Freud nu o spune explicit, con"inutul textului s#u face permanent aluzie la aceasta. Este, poate, motivul acestei c#r"i de mici dimensiuni, conceput# ntr-un mod mai pu"in clar !i totodat# mai pu"in monolitic: un moment n care apare discontinuitatea demersului s#u.

90

FREUD $I PSIHANALIZELE

Inhibi"ie: limitare a func"iilor obi!nuite. Freud o semnaleaz# pentru func"iile sexuale, alimentare, motrice (mers), munc#. El scrie: Eul renun"# la acele func"ii ce depind de el, pentru a nu trebui s# ntreprind# o nou# refulare, deci pentru a evita un conflict cu $inele. $i Freud adaug#: Eul renun"# aici la aceste activit#"i pentru a nu intra n conflict cu supraeuT' (Inhibition, Symptome et Angoisse, 1926, p. 5). Inhibi"iile snt limit#ri ale func"iilor eului, acceptate din precau"ie sau suportate n urma unei s#r#ciri a energiei psihice" (Ibid., p. 6). Simptomul ar fi semnul unei pulsiuni instinctuale r#mase nesatisf#cute !i substitutul satisfacerii ei adecvate" (Ibid., p. 7). Transformarea afectelor se efectueaz# n urma reful#rii. Freud reaminte!te c# multe st#ri afective snt ncorporate vie"ii psihice ca ni!te reziduuri ale unor evenimente traumatice foarte arhaice. In acest fel se amorseaz# acceptarea a ceea ce este colectiv, preindividual: aceste no"iuni de incon!tient colectiv (Jung) !i de traumatism al na!terii (Rank), totu!i niciodat# explicit admise. Reful#rile pot fi primitive sau secundare. Este vorba tot de o for"# prezent# retroactiv#, care con"ine, care mpiedic#. Reful#rile intervin atunci cnd presiunea intelectual# indezirabil# se manifest#, atunci cnd ea "sne!te din propriul s#u interior, sau cnd provine dintr-o surs# extern#. De fiecare dat#, simptomul !i trage consisten"a din con"inutul presiunii intelectuale mpiedicat# de refulare" (Ibid., p. 12). Simptomul este nlocuirea: o ultim# solu"ie, nlocuire demn# de mil#, deplasat# si inhibat#, si n care este imposibil s# mai recuno!ti vreo satisfac"ie" (Ibid., p. 12). Dar simptomul este ns#rcinat, ncet-ncet, s# reprezinte interese importante, el devine un element de autoap # rare, ! i nt # re ! te leg # turile cu eul ! i i

FREUD SI FREUDISMUL

9]

devine indispensabil" (Ibid., p. 17). Eul, s# ne amintim, este o organizare care se scufund# de asemenea n sine, dar a c#rui energie este desexualizat#1 (Ibid., p. 18). Freud aduce no"iunea de beneficiu secundar al nevrozei", ceea ce favorizeaz# tendin"a eului de a ncorpora simptomul, a-i nt#ri fixarea, a trage foloase de pe urma lui. Eul se folose!te de dou# procedee: conservarea simptomului si procedeul opus, combaterea lui, n ns#!i prelungirea reful#rii. Angoasa este abordat# n noua analiz# a fobiilor micului Hans", caz studiat n 1909 (publicat cu cele Cinci psihanalize). Fobia lui Hans, frica lui de a nu fi mu!cat de cal, este un simptom, substitut al unei frici incon!tiente de tat#l s#u. Tat#l este nlocuit de c#tre cal: aceast# deplasare face simptomul". Dac# ar fi vorba doar de temeri directe n fa"a animalului, acestea ar fi temeri" emo"ionale, nimic mai mult. Substituirea + deplasarea impun realitatea simptomului nevrotic. Agresiunea sadic# presupus# de Freud (consecin"# a complexului oedipian) suport# o refulare dublat# de o regresie, de unde acest simptom: micul Hans nu poate suporta vederea cailor. Ace!tia declan!eaz# la el o angoas# de castrare. Angoasa, amenin"area snt cele care declan!eaz# refularea !i nu invers, precizeaz# Freud, care modific# aici procesul explicativ. Astfel, n fobii, spune Freud, angoasa este o angoas# a eului, care se manifest# n eu, care nu se ive!te din refulare, ci provoac# refularea" (Ibid., p. 31). Angoasa necesit# dezvolt#ri mai ample. In isteria de conversie adev#rat# nu apare nici o angoas#, investirile se supun unor procese care convertesc" perfect pulsiunile libere: contracturi, dureri, paralizii,
1 Aici Freud admite un libido desexualizat, ceea ce nu acceptase din partea lui Jung, n 1913 (n.a.).

92

FREUD $I PSIHANALIZELE

atacuri convulsive... care au toat# aparen"a organicit#"ii. Conversia este obscur#, foarte profund#, nonvizibil#. n nevrozele obsesionale vom g#si fie simptome de nlocuire sub deghizarea lor simbolic#, fie interdic"ii, m#suri de ordin negativ: pedepse, precau"ii, a!a nct s# fie diminuat# anxietatea latent#. Dar, precizeaz# Freud, un strat al simptomelor isterice !i are sediul dedesubt, sub orice nevroz# obsesional#. Eul se ap#r# !i antreneaz# o regresie de la faza falic# la faza sadico-anal#. Se produce o dezintricare a pulsiunilor. In paralel eul dezvolt#, prin raportare la presiunile supraeului, reac"ii de scrupul, de mil#, de cur#"enie. Orice refulare produce o cre!tere a ap#r#rilor n fa"a unui supraeu din ce n ce mai sever. Supraeul, derivnd el nsu!i din sine, nu se poate sustrage de la dezintric#rile pulsiunilor libidinale. Acestea, prin simptome, invadeaz# via"a cotidian# sub forma repeti#iilor. Riturile obsesionale sau !irurile nesfr!ite de simptome snt singura satisfac"ie a eului. Apar dou# tehnici nevrotice: anularea, izolarea. Anularea, conform Vocabularului, este un mecanism psihologic prin care subiectul face eforturi s# anuleze retroactiv gnduri, cuvinte, acte nf#ptuite" (Voc., p. 55). Este vorba de o compulsie cu alur# magic#, frecvent# n nevrozele obsesionale, mecanism de ap#rare ce face apel la un gnd sau un comportament cu semnifica"ie opus# (iubire-ur#). Sub termenul de Ungeschehenmachen Freud aduce aceast# necesitate imperativ# de ,,a face s# fie nenf#ptuit". Anularea retroactiv#, care vizeaz# nl#turarea, !tergerea a ceea ce s-a ntmplat deja, a ceea ce exist# deja: imposibilul. Se poate lega acest comportament de r#scump#rare", atitudine foarte r#spndit# (de origine socio-religioas#), mai mult cultural# dect impulsional#; nu mai

FREUD $I FREUDISMUL

93

pu"in ineficace; cu att mai mult, cu ct anularea este contaminat# de ceea ce ncearc# s# anuleze. Astfel dezinvestirea pulsional# si contrainvestirea de r#scump#rare reu!esc s# reamorseze angoasa.
Izolarea const# n separarea de ceea ce este surs# de angoas#. Vocabularul o define!te astfel: mecanism de ap#rare, tipic mai ales nevrozei obsesionale !i care const# n a izola o idee sau un comportament n a!a fel nct conexiunile lor cu alte idei sau cu restul existen"ei subiectului snt ntrerupte. Printre procedeele de izolare s# cit#m pauzele n fluxul gndirii, formulele, ritualurile !i n general toate masurile care permit instalarea unui hiatus n succesiunea temporal# a ideilor sau actelor" (Voc., p. 212). Freud nr#d#cineaz# angoasa n angoasa de castrare, ce este un echivalent al pierderii: al pulsiunii de moarte. Vocabularul define!te astfel complexul de castrare: complex centrat pe fantasma castr#rii, care ofer# un r#spuns problemei puse copilului de diferen"a anatomic# dintre sexe (prezen"# sau absen"# a penisului): aceast# diferen"# este atribuit# t#ierii penisului la feti"#... B#iatul se teme de castrare ca de realizarea unei amenin"#ri paterne ca r#spuns la activit#"ile sale sexuale; de aici rezult# la b#iat o imens# team# de castrare; la fat#, absen"a penisului este resim"it# ca un prejudiciu pe care ea ncearc# s#-1 nege, compenseze sau repare" (Ibid., p. 85; cf. supra, Die Verneinung). Complexul castr#rii se afl# n rela"ie cu complexul Oedip !i n special cu func"ia interdictiv# !i normativ# a acestuia.

n acest text din 1926, Freud ncearc# s# resping# pozi"iile lui Rank, "innd cont n acela!i timp de debuturile foarte timpurii - - dac# nu chiar de la na!tere care snt legate de castrare, de unde importan"a separ#rii: pierderea obiectului de ata!ament !i/sau de investire, mai ales atunci cnd acest obiect a fost sau este valorizat n mod narcisic, adic# introiectat n eul nsu!i. Fobia ncearc# n mod incon!tient s# interiorizeze pericolul v#zut din exterior sau fantasmat n manier# intern#, subiectiv#. Din aceast# cauz# se presupune c#

94

FREUD $I PSIHANALIZELE

orice nevroz# urmeaz# s# evolueze pe un fond gata preg#tit, adic# modulat de angoasa mor"ii. Aceste idei ale lui Freud cap#t# caracter de lege dup# 1920, o dat# cu ata!amentul s#u fa"# de pulsiunea de moarte. Orice separare nseamn# doliu, durere, angoas# si moartea este propus# ca separarea suprem#, n aceast# a doua teoretizare a angoasei, Freud expliciteaz# !i delimiteaz# mai bine afirma"iile sale. Angoasa este o stare special# de nepl#cere comportnd ac"iuni de desc#rcare ce se deruleaz# pe c#i determinate dinainte" (Inhibition, Symptome et Angoisse, 1926, p. 59). Tensiunile, durerea, doliul snt altceva dect simpla angoas#. Nepl#cerea specific# (puternic#, sus"inut#, perturbatoare) a angoasei r#spunde unor evenimente anxiogene pre-individuale: de dinaintea na!terii !i, de asemenea, de la na!tere. Vom putea diferen"ia !i defini o angoas# automat#, reac"ie a subiectului de fiecare dat# cnd se afl# ntr-o situa"ie traumatic#, adic# supus unui aflux de excita"ii, de origine extern#, pe care este incapabil s# l st#pneasc#" {Voc., p. 53).
Aceast # angoas # automat # se opune angoasei-semnal: termen introdus de Freud o dat# cu restructurarea teoriei sale asupra angoasei (1926) pentru a desemna un dispozitiv pus n ac"iune de eu, ntr-o situa"ie de pericol, cu scopul de a evita s# fie cople!it de afluxul de excita"ii. Angoasa-semnal reproduce sub o form# atenuat# reac"ia de angoas# tr#it# n mod originar ntr-o situa"ie traumatic#, ceea ce permite declan!area reac"iilor de ap#rare" (Voc., p. 54). Termenul de Angstsignal condenseaz# aportul acestei remanieri teoretice referitoare la angoas#: angoasa ca ap#rare a eului. Aici angoasa, dup# Laplanche-Pontalis, face apel la simboluri afective mai degrab# dect la factori economici, totu!i f#r# a-i exclude pe ace!tia cu totul (Ibid., p. 55). Freud re "ine ! i angoasa n fa "a unui pericol real. Vocabularul spune: Termen (Realangsf) utilizat de Freud n cadrul celei de a doua teorii despre angoas#: angoasa fa"# de un pericol extern ce constituie pentru subiect o amenin"are real#" (Ibid., p. 54).

FREUD $I FREUDISMUL

95

Aceste tipuri de angoas# diferen"iaz# mai bine faptele. La angoasa pulsional#, automat#, ca s# spunem a!a, r#spunde fie angoasa-semnal, fie angoasa n fa"a unui pericol real; ultimele dou# fiind angoase ale eului. 2.9.3. Continuare la prelegerile introductive n psihanaliz" (1932)
Ar trebui s# facem n permanen"# ceva, chiar cu riscul de a fi ntrerup"i este de preferat a!a dect s# dispari n stare de lene..." (Freud).

Acest citat, extras dintr-o scrisoare, coincide cu decizia lui Freud de a scrie noi prelegeri", pentru a ncerca s # vin # n ajutorul edit # rii documentelor psihanalitice, n dificultate. Au fost publicate !apte prelegeri pe 6 decembrie 1932. Primele dou#: 1. Revizuirea interpret#rii visului"; 2. Vis si ocultism" snt o remaniere a teoretiz # rilor asupra visului: o revizuire critic#. Ce-a de-a treia conferin"#, intitulat# Diversele instan"e ale personalit#"ii psihice", actualizeaz# jocul eu-supraeu-sine; cea de-a patra: Angoasa !i via"a instinctual#" precizeaz# ceea ce tocmai am expus despre angoasa pulsional# si angoasa eului. Cea de-a cincea trateaz# despre feminitate". Ultimele dou# aduc una o clarificare" si cealalt# concep"ia despre lume a lui Freud, Weltanschauung". Aceste conferin"e sau prelegeri n-au fost niciodat# rostite; ele snt destinate populariz#rii psihanalizei.
2.9.4. Compendiu de psihanaliz" (1938)

Aceast# lucrare a r#mas neterminat#. Freud a nceput s# o scrie n iulie 1938. Partea a treia, sub form# de note, a trebuit s# fie dezvoltat# pentru publicare n 1940. Freud dorea s# ofere un rezumat al disciplinei sale, sub o form # ct mai concis # si ct mai precis #

96

FREUD $I PSIHANALIZELE

posibil". Prima parte trateaz# despre natura psihismului" (aparatul psihic, teoria instinctelor, dezvoltarea func"iei sexuale, interpretarea viselor). A doua parte se refer# la practic#" (tehnica psihanalitic#, oferind un exemplu de psihanaliz#). Cea de-a treia prive!te progresele teoretice": raporturile aparatului psihic cu cele dou# lumi, exterioar# !i interioar#. Aparatul psihic este prezentat cu cele trei instan"e ale sale: $inele, cu pulsiunile sale emanate de organizarea somatic# si care g#sesc n sine, sub forme care ne r#mn necunoscute, o prim# modalitate de expresie psihic#" (Abrege de psychanalyse, 1958, p. 4). Eul se formeaz# sub influen"a lumii exterioare, pornind de la sine !i se constituie ca un intermediar ntre sine si exterioritate, n ansamblul eu-sine se formeaz# o a treia instan"#: supraeul; !inele !i supraeul au un punct comun. Instinctele sau pulsiunile" se grefeaz# pe acest sistem, n 1938, Freud r#mne fidel celor dou# instincte fundamentale: Eros !i instinctul de distrugere" (Ibid., p. 8). n Eros intr#: instinctele de conservare a propriei persoane !i a speciei, iubirea de sine !i iubirea obiectal#. Freud precizeaz#: Toat# energia disponibil# a lui Eros, pe care o vom numi de acum nainte libido, se g#se!te n eul-sine nc# nediferen"iat !i serve!te la neutralizarea tendin"elor distructive care snt prezente n aceea!i m#sur#" (Ibid., p. 9). Nu exist# nici un termen pentru a desemna instinctul de distrugere. Este greu de descris comportamentul libidoului n sine !i n supraeu. Tot ceea ce !tim prive!te eul, unde se acumuleaz#, nc# de la nceput, toat# partea disponibil# a libidoului. Pentru aceast# stare de lucruri primar# noi folosim numele de narcisism primar absolut. El persist# pn# n momentul n care eul ncepe s#-!i investeasc# libidinal reprezent#rile obiectale, s# transforme n libido obiectai libidoul narcisic" (Ibid.,

FREUD "I FREUDISMUL

97

p. 10). Freud concepe libidoul ca fiind mobil, dar putnd s# se fixeze si s# se ata!eze de anumite obiecte speciale. P#r"ile corpului de unde porne!te libidoul pe care Freud l consider# de provenien"# somatic# snt zonele erogene... Dar la drept vorbind ntregul corp constituie o zon# erogen#" (Ibid., p. 11). 2.10. Clinica psihanalitic# Dup# Freud, personalitatea se afl# n pozi"ie de ap#rare: ea produce mijloace de ap#rare care snt tot attea conduite ce pot forma ele singure un fel de mini-nevroz#. Freud a putut ar#ta c# barierele dintre normal !i patologic nu erau chiar a!a de etan!e pe ct l#sau s# se n"eleag# criteriile ra"iunii. Schimburile ntre vizibil si invizibil, trecerile de la vis la starea de veghe, ncruci !# rile dintre con ! tient ! i incon ! tient impun defini"iilor o doz# de imprecizie. Totu!i Freud predica, n felul s#u, o anume normalitate": aceea a unei persoane genitalizate total, care a realizat transcenderea complexului Oedip. Personalitate ipotetic#, ce 1-a f#cut s# spun# c# nevroze snt peste tot. n acela!i timp totul depinde de anxietatea produs# !i de suferin"ele ndurate. Adler, Jones, de exemplu, vor fi mai pu " in categorici ! i vor admite c # atunci cnd suferin " ele snt minime, cnd pe plan sentimental, social, profesional via"a este acceptabil#, dnd satisfac"ie celui interesat, nu este nevoie s# fie evocat diagnosticul de nevroz#. Vom ncerca aici s# sistematiz#m, din punct de vedere clinic, aspectele pre-, para- sau deja patologice, conform criteriilor utilizate de Freud. Vom putea atunci eventual s# n"elegem mai bine func"ionarea personalit #" ii umane din perspectiva psihanalitic # freudian # . Vom trece n revist# succesiv:

98

FREUD $I PSIHANALIZELE

- organizarea personalit#"ii si ac"iunea modali t#"ilor de ap#rare; - sexualitatea !i tipurile libidinale; - perversiunile, din punctul de vedere clinic !i din cel dinamic; - nevrozele; - psihozele.
2.10.1. Personalitatea: organizare, modalit"#i de ap"rare
William James a compus manuale de psihologie ce seam#n# cu ni!te romane; fratele s#u Henry a scris romane ce seam#n# cu ni!te manuale de psihologie. Se poate spune despre Freud c# el, spre deliciul nostru, a combinat aceste dou# planuri" (Ernest Jones, voi. U, 1955, p. 224).

Daniel Lagache explica undeva c# n concep"ia freudian#, func"ia integrativ# a eului trebuie s# fie studiat# n acela!i timp n rela"ia sa cu lumea exterioar# !i n rela"ia sa cu lumea interioar# a pulsiunilor instinctuale". Perspectivele psihanalitice ale personalit#"ii snt integrative. Ele nglobeaz# punctele de vedere economic, dinamic, topic. Conform proiectului economic, procesele mintale !i afective snt concepute ca raporturi de for"e, n termeni de conflict. Ceea ce conteaz# este aspectul cantitativ al for"elor care intr# n conflict : energia instinctual# mai puternic# sau mai pu"in puternic#, varia"iile acestei energii n func"ie de moment (pubertate, menopauz#, vrsta a treia, de exemplu...). For"a relativ# a pulsiunilor si a contrapulsiunilor este decisiv# n evolu"ia conflictului. Deplas#rile de energie, viteza acestora, perseveren"a, reversibilitatea snt tot attea aspecte de re"inut. Din punct de vedere dinamic, conteaz# originile pulsiunilor: sexua-

FREUD $I FREUDISMUL

99

le, erotice sau, dimpotriv#, distructive, thanatice". Agresivitatea este un numitor fundamental: tendin"# sau ansamblu de tendin"e care se actualizeaz# n conduite reale sau fantasmatice ce "intesc s# fac# r#u altuia, s#-1 distrug#, s#-1 constrng#, s#-1 umileasc#..." (Voc., p. 34). Punctul de vedere topic pune n func"iune aspectul structural al aparatului psihic: mai nti sistemele incon!tient precon!tient con!tient, apoi instan"ele sine, eu, supraeu, n fine for"ele si originile acestor instan"e determinnd scopul !i orientarea conflictelor ntre for"ele subzistente. Principiile pl#cerii-nepl#cerii, fa"# de principiul realit#"ii, snt integrate n compulsia la repeti"ie sau instinctul de moarte. A!a nct formele de a fi ale personalit#"ii vor tinde s# se prezinte ntr-o anume ontologie" (=metafizic# a fiin"ei) fa"# de moarte, fa"# de teama de moarte. Aceasta este, n realitate, esen"a ultimelor achizi"ii freudiene. Organizarea personalit#"ii urmeaz# mai multe linii de evolu"ie. O linie genetic#, dup# stadii !i pozi"ii: oral, anal, falie, genital, cu sub-stadiile lor pasive !i active sau agresive introduse de Abraham !i acceptate de Freud. O alt# linie, structural#, verticalizant# si repartitiv# n acela!i timp, distribuie pulsiunile n jurul sinelui, al eului, al supraeului. Inyestirea pulsiunilor, prin intermediul identific#rilor !i chem#rilor n func"ie de centrele de interes (sociale), va da o deosebit# importan"# narcisismelor" primar !i secundar. Narcisismul primitiv va persista, ntr-o pozi"ie repliat# (autistic#) cu att mai mult cu ct roman"a (iubirea primit#) va fi slab#. De ndat# ce eul se revigoreaz# suficient, investirea se autogenereaz# asupra ei nse!i ntr-un narcisism secundar (de bun augur). Afectele mobilizate n acest fel vor putea fi disponibile din nou pentru investiri de obiect" valabile sau non-valabile, !i va fi

100

FREUD $I PSIHANALIZELE

aici una din sursele patologiei prin intrarea n joc a mijloacelor de ap # rare. Conduitele personalit#"ii, statutul sau "in de miza mecanismelor de ap#rare: raporturile pulsionale intrapsihice !i interpersonale, intrapsihicul c!tignd pentru Freud n fa"a a ceea ce vine din social. Freud este impregnat de no"iunea de reprezentare dup# Brentano; el consider# c# intric#rile !i dezintric#rile pulsionale se stratific# n interiorul personalit#"ii dup# articularea celor trei instan"e ale sinelui, eului, supraeului !i dup# jocul straturilor incon!tientului n h#r"uielile lor intrapulsionale pornind de la for"e ale reful#rii si presiunile refulatului. S# semnal#m printre aceste modalit#"i de ap#rare: fixarea si regresia. n fixare libidoul se ata!eaz# puternic la persoane sau la imagouri (imagini parentale ncorporate n sine, introiectate). Fixa"iile se fac ntr-unul din stadiile pregenitale (oral, anal, falie) ce condi"ioneaz# o anume distribu"ie a afectelor si pulsiunilor. Regresiile se produc atunci cnd nivelul de investire libidinal# revine la un stadiu anterior, sub greutatea influen " elor externe (extrapresiuni) sau a involu " iilor afective intrapersonale (intrapresiuni). Proiec"ia. Opera"ie care const# n a expulza din sine nsu!i si a localiza n altul ceea ce (sentimente, emo"ii, afecte, dorin"e...) este refuzat n sine nsu!i. Ap#rare foarte arhaic# ce se reg#se!te n supersti"ii, credin"e !i n toate comportamentele sau atitudinile paranoice. Sublimarea. Proces normalizator" ce permite o suprainvestire a pulsiunilor prin deturnarea de la agresivitatea lor !i derivarea c#tre o alt# finalitate: a!a nct, pentru Freud, arta, literatura, !tiin"a, filozofia, religia snt ni!te sublim#ri" ale pulsiunilor sexuale deturnate de la investirea lor de obiect (sau obiectal#). Derivarea c#tre un "el nesexual este cea care realizeaz# sublimarea.

FREUD $I FREUDISMUL

101

Al#turi de mecanisme de ap#rare cotidiene", putem reg#si alte mijloace, folosite mai pu"in constant, dar obi ! nuite: returnarea mpotriva propriei persoane (contrainvestire agresiv# asupra subiectului a unei investiri obiectale ratate); introiec"ia (descris# de Ferenczi, un fel de ncorporare devorant# pentru a-si asigura mai bine posesia obiectului sau/si a-1 distruge simultan); izolarea (sciziune ntre emo"ii si sentimente atunci cnd presiunile lor snt excesive); retrac " ia eului (punere deoparte, evitare); forma"iunile reac"ionale (care introduc deja ntr-o form# patologic# suferin"ele anxioase legate de pulsiuni ne(sau prost) investite !i care, deturnate, se ntorc nspre persoana ns#!i, se auto-re-investesc ntr-un mod dureros...)- Apar alte manifest#ri: negarea prin cuvinte, fantasme, comportamente; deneg"ri; neg"ri ale realit"#ii; ra#ionaliz"ri; compens"ri; anul"ri retroactive. Tot attea forme de conduit# care, deturnate de la scopurile lor ini"iale, snt anxiogene !i preg#tesc pentru organiz#ri nevrotice. 2.10.2. Sexualitatea $i tipurile libidinale
Mi-am petrecut ntr-adev#r o mare parte din via"# lucrnd la distrugerea propriilor mele iluzii !i a celor ale umanit#"ii" (Freud: Scrisoare c#tre R. Rolland", 4 martie 1923).

Trei idei principale conduc freudismul: importan"a copil#riei (copilul este tat#l omului); dezvoltarea sexualit#"ii; travaliul oedipianiz#rii. Expunerea Oedipului o vom face n II.3.1 !i, ulterior, vom relua ansamblul datelor (actualizate) privind psihanaliza copilului. S# rezum#m aici esen"ialul despre sexualitate:
Din perspectiva experien"ei !i a teoriei psihanalitice, sexualitatea nu desemneaz# doar activit#"ile !i pl#cerea care

102

FREUD $I PSIHANALIZELE

depind de func"ionarea aparatului genital, ci o serie ntreag# de excita"ii !i activit#"i prezente nc# din copil#rie, care produc o pl#cere ireductibil# la satisfacerea unei nevoi fiziologice fundamentale (respira"ie, foame, excre"ie etc.) !i care snt incluse ca elemente n forma numit# normal# a iubirii sexuale" ( Voc., p. 393).

Sexualitatea nu este nici doar procrearea, nici doar fiziologicul genital, ci mai degrab# ansamblul afectelor legate de pl#cerea erotic#. Manifest#rile precoce, nc# din prima copil#rie, si faptul c# simptomele nevrotice trimit iremediabil la acele faze primare permit p#strarea acestei idei a unei pl#ceri de organ (investire precoce a pulsiunilor sexuale asupra corpului sau a unei p#r"i izolate a corpului). Evolu"ia de-a lungul fazelor (oral# pasiv#/activ#, anal# pasiv# !i sadico-anal#, falic#, genital#) se va distribui, conform rela"iilor de obiect", cu mama, tat#l, p#rin"ii, mediul fizic !i social. De aici provin favoriz#rile !i piedicile, dup# vigoarea frustr#rilor. Acestea corespund unor condi"ii de refuz (impus, suportat, sau provocat !i c#utat) al satisfac"iilor pulsiunilor sexuale, n func"ie de for"a, motivarea, parcursul, finalitatea acestor pulsiuni. In func"ie si de stadiul lor de organizare. Snt invocate !i alte dou# no"iuni: aceea a scenei originare si a efectului retroactiv. Scen# originar# sau scen# primitiv#: de !tiut ansamblul fantasmelor legate de debuturile sexualit#"ii umane, seduc"iile suportate, vizualizarea coitului p#rin"ilor sau al altor adul"i, amenin"#rile cu castrarea...), fie c# aceste scene au fost reale, fie c# ar fi fost complet inventate sau fantasmate. Freud a acordat ntotdeauna o valoarecheie acestor momente, raportate la zonele erogene ale corpului, la autoerotismul copilului (ancorat n narcisismul s#u primar), la raporturile de sprijinire (rela"iile cele mai primitive ntre pulsiunile sexuale !i pulsiuni-

FREUD $I FREUDISMUL

103

le de autoconservare sau vitale: pulsiunile sexuale !i cstig# autonomia, dup# Freud, ncorporndu-!i stratul fundamental al vie"ii si nu neglijndu-1 sau distrugndu-1). Efectul retroactiv, no"iunea explicativ# a faptului c# experien"ele primare, reale !i/sau fantasmate snt reluate n mod constant de alte experien"e de via"#, care le transform#, !i revendic# semnifica"ia, agraveaz# latura lor anxiogen# sau dimpotriv# elibereaz# si atenueaz# r#nile ini"iale. Observa"ia i permisese lui Freud s# arate c# variantele satisfac"iei sexuale !i erotice snt foarte diversificate de-a lungul existen"elor umane: grani"ele dintre formele sexuale a!a-numite perverse !i ceea ce s-ar putea numi normal snt greu de trasat. Nu este permis s# se spun# c# Freud ar fi suprimat aceste grani"e; mai degrab# el a ar#tat c# trecerile snt numeroase si variate. Freud s-a men"inut foarte aproape de figurarea anatomic#; grija sa fiziologic#, naturalist# r#mne constant#. Pe de alt# parte, vederea i-a fost mai degrab# ntunecat# de sexualitatea masculin#; el atribuie femeii o sexualitate sincretic#. Din aceast# cauz# sexualitatea feminin# nu a ncetat s#-1 preocupe pe Freud, care nu a reu!it s# formuleze o ipotez# explicativ# definitiv#. El i scria lui Jones: Problema major# ce r#mne f#r# r#spuns !i la care eu nsumi n-am putut r#spunde niciodat# n ciuda celor treizeci de ani ai mei de studiu al sufletului feminin este aceasta: ce dore!te femeia?" (Ernest Jones, La Vie et l'oeuvre de Freud, voi. II, 1955, p. 445). Invidia de penis este acel element fundamental al sexualit#"ii feminine !i resort al dialecticii sale. Invidia de penis se na!te din descoperirea diferen"ei anatomice dintre sexe: feti"a se simte defavorizat# n raport cu b#iatul !i dore!te s# posede, ca ! i el, un penis (complex de castrare); apoi,

104

FREUD SI PSIHANALIZELE

aceast # invidie de penis ia n desf #! urarea complexului Oedip dou# forme derivate: dorin"a de a dobndi un penis n interior (n primul rnd, sub forma dorin"ei de a avea un copil); dorin "a de a se bucura de penis n coit" (Voc., p. 205).

La drept vorbind, aceste dou# forme ale manifest#rii dorin"ei de penis nu au fost explicitate prea mult de Freud, care a insistat mai mult pe formele lor patologice !i/sau sublimate.
No"iunea de femeie falic# deriv# de aici: Femeie fantasmatic#, dotat# cu falus. O asemenea imagine poate avea dou# forme principale, dup# cum femeia este reprezentat# fie ca purt#toare a unui falus extern sau a unui atribut falie, fie avnd conservat n interiorul ei falusul masculin" (Voc., p. 151).

Fantasmele acestea ale femeilor sau mamelor falice snt frecvente. Pentru Freud, acesteia i s-a asociat la b#rbat o no"iune de substitut-fetis. n limbaj curent, expresia de femeie falic# ar tinde s# traduc# aspecte masculine, autoritare, f#r# a "ine cont de fantasmele subiacente. Falusul r#mne la nivel simbolic echivalentul penisului, al for"ei sale. Feminitatea este dobndit#, dup# Freud, atunci cnd fata reu!e!te s# deplaseze investirile sale oedipiene de la mam# spre tat# si cnd se produce o schimbare a zonei erogene de la clitoris spre vagin. Sexualitatea psihic# poate s# coincid# sau nu cu anatomia: totul depinde de fantasmele subiacente. De unde provine acea no"iune de bisexualitate: acele dispozi"ii duble, feminine si masculine, proprii oric#rei fiin"e umane conform ideilor lui Fliess, acceptate de Freud. Acesta, plecnd de la importan"a biologicului, are unele dificult#"i n a p#stra aceast# no"iune, foarte biologic#, mo!tenit# tot de la Fliess, a c#rei absen"#" va deveni sursa tuturor insuficien"elor si patologiilor.

FREUD $I FREUDISMUL

105

n 1931, n articolul Despre tipurile libidinale" (reluat n Via#a sexual"), Freud distinge trei tipuri libidinale: erotic, obsesional !i narcisic. Eroticul este ndreptat c#tre via"a sentimental#, ncearc# s# iubeasc# !i mai ales s# fie iubit, n tipul obsesional este preponderent supraeul, la acesta angoasa moral# nvinge angoasa iubirii. Tipul narcisic manifest# interes pentru autoconservare; eul s#u dominant elimin# tensiunile eu-supraeu; autonom, greu de intimidat, el se afirm# n dorin"a de a iubi mai mult dect de a fi iubit. Tipurile mixte produc amestecuri: erotico-obsesional, erotico-narcisic, narcisico-obsesional, erotico-obsesional-narcisic.

2.10.3. Clinica perversiunilor sexuale


Perversiunile sexuale snt deja binecunoscute n epoca lui Freud. Havelock-Ellis, Krafft-Ebing (ca s# nu ne extindem prea mult) publicaser# operele lor de psihopatologie sexual#. Freud favorizeaz# o descriere orientat# mai bine: dup# alegerea obiectal#, dup# zonele erogene excitate si dup# mijloacele folosite. El permite de asemenea atenuarea grani"elor dintre normal" si anormal". Dimpotriv#, de!i !tie c# actul procre#rii !i actul erotic de pl#cere nu snt sinonime, el men"ine o referin"# la normalitate. El introduce de asemenea acea idee a unei homosexualit#"i incon!tiente generalizate. Vom studia mai departe semnifica"iile psihopatologice ale perversiunilor, referitor la sexualizare si sexuare (II.3.3.). Perversiunile sexuale se claseaz# dup#: Alegerea obiectal# (prin deformarea imaginii partenerului): Autocratism. Onanism. Anumite forme de narcisism.

106____________ FREUD $I PSIHANALIZELE _______________

Pedofilie. Gerontofilie. Incest. Homosexualitate. Zoofilie. Feti!ism. Obiectul erotiz#rilor substitutive (deform#ri ale actului sexual): Sado-masochismul; erotizare a durerii, algolagnii. Erotiz#rile privirii: voaiorism, scoptofilii, exhibi"ionism. Grupul celorlalte erotiz#ri: ale func"iilor digestive, ale gustului (coprofilie); ale urinei !i ale func"iilor urinare (ondism). In clinica psihiatric# termenul perversiune acoper#, nainte de Freud si dup# el, !i devia"ii ale instinctului moral (delincvent#), social (proxenetismul, de exemplu), ale setei (dipsomanie) etc. Perversiune se raporteaz# !i la perversitate, ceea ce evoc# prezen"a unui nucleu comportamental cuprinznd pl#cerea de a face r#u !i de a provoca suferin"a, pn# la cruzime. Perversiunile sexuale stnt devieri n raport cu actul sexual normal , definit ca un coit, viznd ob"inerea orgasmului prin penetrarea genital#, cu o persoan# de sex opus" (Voc., p. 278). Devian#ele obiectate se caracterizeaz# printr-un orgasm ob"inut cu obiecte sexuale neclasice sau anormale. S# reamintim c# Freud si psihanaliza conserv# no"iunea de norm#, ce corespunde raportului sexual adult", unei maturit#"i", ceea ce implic#: dep#!irea complexului Oedip, asumarea complexului castr#rii, renun"area la incest. In autoerotism, satisfac"iile snt ob"inute pornind de la corpul propriu, f#r# nici un partener; onanismul, masturbarea fac parte din aceast# categorie; snt invocate fixa"iile infantile, regresiile, o anume form# de narcisism primar.

FREUD $I FREUDISMUL

107

Pedofilia, gerontofilia snt forme unde obiectul c#utat se situeaz# printre copii, b#trni. n formele homosexuale este necesar# n plus identitatea sexual#, n incest, obiectul apar"ine aceleia!i constela"ii familiale. Pentru Freud, homosexualitatea este perversiunea" cea mai frecvent#. Invocnd homosexualitatea generalizat# a incon!tientului, Freud vrea s# arate c# alegerea erotic# este tardiv# !i c# necesit# un moment decizional, o maturitate". El indic# prin aceasta !i un fel de unisexuare sau sexuare par"ial#, n orice caz, este foarte clar c# exist# un decalaj ntre anatomia-fiziologia procreatoare si alegerea sentimental# nainte ca pulsiunile s# capete o organizare adecvat# a pl#cerii. Dezvoltarea eului permite ulterior alegerea obiectal#; aceast# alegere este homo- sau heterosexual#, c#ci sexualitatea nu este normal#" prin ea ns#!i. Alegerile homosexuale masculine sau feminine implic# la rndul lor necesitatea de a-!i putea asuma dubla schimbare: erotico-sexual# si sentimental# pentru a atinge, n aceste modalit#"i ale pl#cerii, o satisfac"ie minim#. Freud ar fi nclinat s# cread# c# este necesar# o organizare plenar# a stadiului genital. Zoofiliile snt fixa"ii pe animale. Feti$ismul necesit# obiecte substitute (nc#l"#ri, obiecte vestimentare): substitute fantasmate ale falusului presupus la mam#. Erotiz"rile mijloacelor de nlocuire sau ale mijloacelor complementare snt nenum#rate. Ele se pot ad#uga conduitelor sexuale asa-zis normale" sau par"iale (favoriznd o anume parte a corpului, privilegiind o anume zon# erogena) sau, dimpotriv#, pot s# realizeze n ele nsele pl#cerea a!teptat#. Privirea cap#t# o adev#rat# erotizare cultural#: a vedea, a fi v#zut (voaiorism, scoptofilii, exhib#ri). Masochismul si sadismul, asociate, separate, se reg#sesc n centrul psihanalizei si n toate conduitele

108

FREUD $I PSIHANALIZELE

psihopatologice. Sadismul este legat de agresiunea orientat# spre altcineva, de impulsul de rapacitate, de activitatea de penetrarea falic#, de masculinitate !i de stadiul falico-anal, de canibalismul oral. Masochismul este inversul acestuia: pasivitate, castrare, lips#, privare, pozi"ii depresive, durerea suportat# de propria persoan# !i aplicat# tot ei (anxietate, obsesii, fobii), durerea aplicat # prin altul, durerea provocat # de conduite care vizeaz# ob"inerea aplic#rii unor pedepse. Se observ# aria vast# unde pulsionalul freudian !i nonpulsionalul pur vor putea schimba puncte de vedere contradictorii. S# ncerc#m s# situ#m mai bine punctul de vedere al lui Freud.
Masochism. Termen creat de Krafft-Ebing pornind de la numele scriitorului austriac Sacher-Masoch, n opera c#ruia g#sim o atrac"ie pentru durere (cf. Acea Venus cu blan", 1870)'. n psihanaliz# este denumit !i perversiune sexual# n care satisfac"ia e legat# de suferin"a sau umilirea suferit# de subiect" (Voc., p. 227). Manifest#rile clinice snt diverse, printre care: durere fizic# prin n"epare, lovire, flagelare, umiliri morale, atitudini de supunere nso"ite (sau nu) de pedeaps# corporal#.

Pozi"ia lui Freud a variat. Fa"# de sistemul pl#cerenepl#cere, perversiunea masochist# este refuzul pl#cerii obi!nuite, inversarea tendin"elor si dezvoltarea unei autoagresivit#"i nso"ite de c#utarea umilirii, a culpabilit#"ii, a e!ecului, a pedepsei. Masochismul moral se poate explica relativ u!or. Masochismul erogen radicalizeaz # leg # tura pl # cere-durere: inversiune care traduce fixa " iile si/sau regresiile libidoului r # mas prizonier al complexului Oedip nedep#!it. Freud, dup# 1920, va admite o dat# cu pulsiunea de moarte un masochism primar, originar, fixat pe un supraeu exceCf. Gilles Deleuze, Presenration de Sacher-Masoch (cu textul original al lucr#rii Acea Venus cu blan"), ed. de Minuit, Paris, 1967 (n.a.).
1

FREUD $I FREUDISMUL

109

siv, c#ruia rela"iile de obiect (rela"iile parentale primare) i pot ad#uga o greutate specific# pentru ca durerea s# devin# finalitatea direct# sau indirect#, sub form# de dinamism de e!ec", de nevroz# de abandon", de sentiment al gre!elii, de univers al culpabilit#"ii. Vom defini to"i ace!ti termeni pu"in mai departe. S# nu uit#m c# problema pulsiunii de moarte originar# nu a fost acceptat# de toat# lumea. Mai r#mne problema delicat# a masochismului feminin. Freud a desemnat prin masochismul femeii" esen"a ns#!i a femininului, incluznd caracterele de acceptare, de primire, de pasivitate, de receptivitate si, de asemenea, de supunere. Acest masochism este n realitate bisexual. Feminitatea, pe de alt# parte, nu este asimilat# masochismului de mul"i psihanali!ti, printre care E. Jones si cei din !coala american# (cf. Karen Horney, de exemplu).
Sadism. Perversiune sexual# izolat# de Krafft-Ebing, dup# opera Marchizului de Sade, ai c#rui eroi ob"in pl#cerea sexual#, orgasmul cu sau f#r# penetrare prin suferin"ele fizice si/sau morale provocate partenerilor. Pentru Laplanche !i Pontalis sadismul este acea perversiune sexual# n care pl#cerea este legat# de suferin"a sau umilirea produse unei alte persoane" (Voc., p. 378). No"iunea de cruzime i este ata!at#. Agresivitatea, violen"a, conduitele de dominare !i de exerci"iu al puterii fac parte din tabloul s#u clinic. Sado-masochismul a fost considerat de Freud (nc# din 1905 : n Trei eseuri asupra teoriei sexualit"#ii) ca fiind dou# laturi ale aceleia!i perversiuni: forma activ# sau sadic# !i forma pasiv# sau masochist#. Cele dou# laturi alterneaz# la acela!i individ. Acest cuplu, simetric sau complementar, leag# cele dou# perversiuni n evolu"ia si n manifest#rile lor: snt reg#site n conflictele intersubiective (dominare supunere) !i n intrapersonalitate, n c#utarea alternat# a autopedepsirii !i a triumfului.

110

FREUD $I PSIHANALIZELE

n Pulsiuni !i destin al pulsiunilor" (1915) Freud consider# sadismul ca fiind primar, asimilndu-1 agresivit#"ii. Masochismul este o returnare1, o inversare a activit#"ii n pasivitatea pl#cerii si satisfac"ie prin durere. Articularea sadismului !i masochismului n domeniul fantasmelor a fost analizat# pe larg de Freud n Un copil este b#tut" (1919). Dup# 1920, pulsiunile de distrugere !i de moarte vor recunoa!te masochismului r#d#cini mai profunde. S# semnal#m pozi"ia lui Gilles Deleuze (1967), pentru care masochismul !i sadismul corespund unor orient#ri autonome, f#r# a fi n mod obligatoriu reversibile. Pozi"ie non-biologic#, n care culturalul si juridicul, socialul, artisticul fac din masochism o ntreag# lume (cu tehnicile, efectele sale), alta dect un simplu complement sau contrariu al sadismului.
2.10.4. Nevrozele
Afec " iuni psihogene n care simptomele snt expresia simbolic# a unui conflict psihic avndu-si r#d#cinile n istoria infantil# a subiectului !i realiznd compromisuri ntre dorin"# si ap#rare" (Voc., p. 244).

Termenul de nevroz# a fost folosit de W. Cullent n 1777. n secolul al XlX-lea no"iunea de nevroz# a suferit unele transform#ri. Am putea spune c# tulbur#rile psihopatologice se pot distribui nosografic n patru registre: nevrozele (isterie, nevroz# obsesional#, neurastenie); psihozele (psihoz# maniaco-depresiv#, schizofrenie, deliruri); tulbur#ri ale corpului de tip psihosomatic !i nevroze de organ; psihopatii: tulbur#ri ale personalit#"ii organizate (vechi dezechilibre, constitu"ii psihopatice, tulbur#ri ale caracterului...).
No"iuni reluate de S. Nacht, Le Masochism, 1938, ed. a 4-a, 1976 (n. a.).
1

FREUD $I FREUDISMUL

111

n fine, un al cincilea registru ar privi st"rile deficitare, de origine strict organic#, demen"ele si arier#rile. n aceast# lucrare nu va fi vorba de aceste st#ri, ce fac parte dintr-o psihopatologie neurologic#. ncepnd din 1895 1900, Freud ncearc# s# pun# n eviden"# motivarea psihogen#, sexual#, a nevrozelor; s# renun"e la orice idee de organicitate; s# pun# !i fundamentele unei terapii psihice eficace. El separ# nevrozele actuale de psihonevroze. Nevrozele actuale snt, din punct de vedere etiologic si patogen, cauzate de dezordini sexuale actuale si nu de conflicte infantile uitate. Exemplul cel mai bun este aici neurastenia (concept ce va fi ulterior divizat n tulbur#ri psihosomatice !i n nevroza de angoas#). Simptomele actuale snt legate de satisfac"ii sexuale insuficiente sau frustrate (rol, descris de Freud, al coitului ntrerupt, al masturb#rilor excesive sau insuficiente), de pl#ceri contrariate... Excese de excitare sau substimul#ri, autointoxica"ii posibile prin absen"a desc#rc#rii excita"iilor sexuale sau prin desc#rc#ri prea rapide, prea inadecvate (masturb#ri). Nevrozele actuale (neurastenia, nevroza de angoas#, ipohondria) snt opuse nevrozelor de transfer, adic# transferate", din moment ce conflictele snt localizate n trecut si reapar n actual: aceste nevroze snt susceptibile de a trage folos dintr-o psihanaliz# crede Freud la vremea aceea ntruct un conflict ascuns, necunoscut trebuie s# fie descoperit. (El !i va schimba curnd p#rerea... pentru a gndi c# toate nevrozele se articuleaz# pe conflicte subiacente, ca si psihozele de altfel: orice afec"iune psihopatologic# non-organic# va fi deci susceptibil# de a trage foloase dintr-o psihanaliz#...) Ni se pare indispensabil s# re"inem aici anumite defini"ii:
Psihonevroz!: termen folosit de Freud pentru a caracteriza, n opozi"ia lor cu nevrozele actuale, afec"iunile psihice

112

FREUD $I PSIHANALIZELE

n care simptomele snt expresia unic# a conflictelor infantile, adic# nevrozele de transfer si nevrozele narcisice"... Cnd Freud vorbe!te de psihonevroz#, el pune accentul pe psihogeneza afec"iunilor respective... (adic#) pentru a o opune termenului de nevroze actuale" (Voc., p. 317).

Psihonevroz# nu este sinonim# cu nevroza. Freud include aici psihonevrozele denumite narcisice: schizofrenia, psihoza maniaco-depresiv#. Se va impune o distinc"ie mai bun#.
Psihonevroz# de ap#rare: termen folosit de Freud n anii 1894 1896 pentru a desemna un anumit num#r de afec"iuni psihonevrotice (isterie, fobie, obsesii, anumite psihoze), punnd n eviden"# rolul conflictului defensiv descoperit la nceput n isterie. O dat# admis# ideea c# n orice psihonevroz # ap # rarea are o func " ie esen " ial # , termenul de psihonevroz# de ap#rare, care se justific# prin valoarea sa euristic#, dispare, n favoarea celui de psihonevroz#" (Voc., p. 318).

Observ#m aceste taton#ri de nceput ale lui Freud, pentru a se dezb#ra de defini"iile tradi"ionale si pentru a-!i insera propriile no"iuni, printre care cea de ap"rare va fi oarecum definitiv#. S# vedem acum nevrozele, formele lor !i modalit#"ile clinice:
Neurastenia: Afec " iune descris # de medicul american George Beard (1839-1883), care presupune un tablou clinic centrat pe oboseal# fizic# de origine nervoas# !i care cuprinde simptome din registrele cele mai diverse. Freud a subliniat printre primii extensiunea prea mare acordat# acestui sindrom, la care trebuie, n parte, s# se renun"e n favoarea unor entit#"i clinice. In plus, el nu mai men"ine neurastenia ca nevroz # autonom # ; o caracterizeaz # prin impresia de oboseal # fizic # (dureri de cap, dispepsie, constipa"ie, parestezii spinale, s#r#cirea activit#"ii sexuale). El o plaseaz # n cadrul nevrozelor actuale, al # turi de nevroza de angoas#, !i i caut# etiologia ntr-o func"ionare sexual# incapabil# s # rezolve n mod adecvat tensiunea libidinal# (masturba"ie)" (Voc., p. 241).

FREUD $I FREUDISMUL

113

Aceast# sl#biciune nervoas#" (de unde unii vor deriva termenul de nevropatie", complet impropriu) va pierde teren n mod progresiv. Tabloul s#u clinic cuprinde simptome care vor fi legate fie de isterie, fie de diversele psihosomatici, somatiz#ri si nevroze de organ si, n fine, de ceea ce, creat# de Freud, va deveni singura !i veritabila nevroz# actual#: nevroza de angoas#. Nevroz# de angoas#: Tip de boal# pe care Freud a izolat-o !i a diferen"iat-o: a) din punct de vedere simptomatologie, de neurastenie, prin predominan"a angoasei (a!teptare anxioas# cronic#, acces de angoas# sau echivalente somatice ale acesteia); b) din punct de vedere etiologic, de isterie: nevroza de angoas# este o form # de nevroz# actual# caracterizat# n mod specific prin acumularea unei excita"ii sexuale care se transform# direct n simptom, f#r# mediere psihic#" (Voc., p. 249). Isteria: Maladia isteric# este foarte veche. F#r# a intra n istoria sa nosografic#, foarte complex#, s# re"inem c# Freud distingea isteriile de angoas" (nso"ite mai ales de fobii: fricile) si isteria de conversie sau isteria adev"rat"." Isteria de conversie, n care conflictul psihic este simbolizat prin simptome corporale dintre cele mai diverse, paroxistice (exemplu: criz# emo"ional# sau teatralism) sau mai durabile (exemplu: anestezii, paralizii isterice, senza"ie de globus histericus etc.)... Specificitatea isteriei este c#utat# n prevalenta unui anumit tip de mecanisme (mai ales refularea, deseori manifest#), n emergen"a conflictului oedipian care se desf#!oar# predominant n registrele libidinale falie !i orar (Voc., p. 207).

Nevroza isteric# !i nevroza obsesional# snt deci cele dou# mari tipuri de nevroz# (de transfer), n care conflictele infantile dovedesc o fixa"ie-regresie la stadiile oral !i falie pentru isterie si la stadiul anal pentru obsesii. Fobiile si organiz#rile nevrotice fobice vor fi separate de nevroza obsesional#, deoarece organizarea afectivo-sexual# se situeaz# n stadiul falie.

114

FREUD $I PSIHANALIZELE

Isteria de angoas# ca !i isteria de organ snt forme intermediare. In isteria de angoas# fobiile colc#ie. Ea va fi legat# de nevroza fobic#. n isteria de organ somatiz#rile snt regula: ea va fi legat# fie de isterie pur si simplu, fie de psihosomaticile extensive (ntruct snt susceptibile s# absoarb# toate tulbur#rile asa-numite func"ionale, non-organice ntr-un mod evident). Freud a mai folosit si al"i termeni pe care se cuvine s# i amintim:
Isteria de conversie: form# de isterie care se caracterizeaz# prin prevalenta simptomelor de conversie... f#r# nici o angoas#..." (Voc., pp. 209-210).

Iar cnd este nso"it# de simptome somatizate, aparent corporale !i organice:


Isteria de ap # rare: delimitat# de alte dou # forme de isterie: isteria hipnoid# !i isteria de reten"ie; ea se individualizeaz# prin activitatea de ap#rare pe care subiectul o exercit# contra reprezent#rilor susceptibile s# provoace afecte nepl#cute" (Voc., pp. 208-209). Isteria de reten"ie: delimitat# de Freud !i Breuer n anii 18941895; patogenia ei se caracterizeaz# prin faptul c# afectele, mai ales sub ac"iunea circumstan"elor exterioare defavorabile, n-au putut fi exprimate prin abreac"ie" (Voc., p. 210). Isteria hipnoid#: termen provenind de la Breuer pentru a desemna acele st#ri nevrotice apropiate de st#rile hipnoide (vecine situa"iilor de hipnoz# sau crepusculare). Momente de absen#" a st"rii de veghe, secunde n cursul c#rora percep"iile-senza"ii nu snt integrate (cf. Voc., p. 415).

Am putea evoca !i no"iunea de zon# histerogen#:


O anumit# zon# a corpului despre care Charcot !i, apoi, Freud au ar#tat c# este, n anumite cazuri de isterie de conversie, sediul unor fenomene senzitive deosebite; calificat# de bolnav ca dureroas#, aceast# regiune se dovede!te a fi investit# libidinal, excitarea sa provocnd reac"ii apropi-

FREUD $I FREUDISMUL

115

a"e de cele ce nso"esc pl#cerea sexual# !i putnd merge pn# la criza isteric#... Zona histerogen# este deci o regiune a corpului devenit# erogen#" (Voc., p. 461). Nevroz# obsesional# (Zwangsneurose). Se exprim# prin simptome numite compulsive: idei obsedante, compulsie la comiterea de acte indezirabile, lupta contra acestor gnduri !i tendin"e, ritualuri de exorcizare etc. si printr-un mod de gndire definit mai ales prin rumina"ie mental#, ndoial#, scrupule !i ducnd la inhibi"ii... fixa"ie la stadiul anal... rela"ie sado-masochist# interiorizat# sub forma tensiunii dintre eu !i supraeu" (Voc., p. 259). Izolat# de Freud n 1894, nevroza obsesional# permite stabilirea de raporturi ntre tr#s#turile compulsionale" si fixarea-regresie la stadiul anal: structur# care condi"ioneaz# lupta obsesional# ns#!i. Caracterul anal al forma"iunilor reac"ionale este dublat de o ambivalen"# a pulsiunilor. Mecanismele dominante de ap#rare au la baz#: izolare, anulare retroactiv#, deplasare a afectelor. Este o nevroz# grav#, de foarte lung# durat#. Cura psihanalitic# este n acest caz interminabil#... Evolu"ia c#tre forma"iuni psihotice ireversibile nu este niciodat# exclus#. Structurile obsesionale !i trag r#d#cinile dintr-o fixare dublat# de o regresie repetitiv# de tip anal, care revine continuu asupra ei nse!i pentru a amplifica iar !i iar tipologia compulsional#. Nevroza fobic# a fost izolat# de nevroza obsesional#, pentru c# fobiile snt structurate n jurul unei faze falice. Pronosticul s#u este mai bun. Fobiile snt legate de angoase care se reactualizeaz#, relansndu-se n acela!i timp n procesul repetitiv anxiogen. Curele psihanalitice snt n acest caz mai eficace. F#r# ndoial#, reprezint# cea mai bun# indica"ie.

Al#turi de aceste nevroze mari se mai folosesc numeroase apelative nevrotice, din care evoc#m aici esen"ialul pentru a introduce un diagnosatic diferen"ial !i a separa nevrozele structurate" de nevrozelesimptom accesorii".

116

FREUD $I PSIHANALIZELE

Nevroz# traumatic#: Tip de nevroz# n care apari"ia simptomelor este consecutiv# unui !oc emo"ional, legat, n genere, de o situa"ie n care subiectul !i-a sim"it via"a amenin"at#... Criz# anxioas# paroxistic#, ce poate provoca st#ri de agita"ie, de stupoare sau de confuzie mental#"... Traumatismul (care revine sub form# de retr#ire a evenimentului traumatizant, co!mar repetitiv, tulbur#ri de somn...) apare ca o tentativ# de a lega" !i a provoca abreac"ia traumei" (Voc., p. 260). Acestea snt nevroze emo"ionale, la care pot urma dup# un interval liber sau faz# de laten"# nevroze post-traumatice care se organizeaz# timpul ajutnd aici ca ni!te nevroze adev#rate. R#mne deschis# problema de a !ti dac# un fond prenevrotic, structurnd personalitatea n care se dezvolt# aceste tablouri clinice, nu predispune cumva la izbucnirea lor. Pozi"iile variaz#. Solu"ia clar# va veni atunci cnd problema banilor de revendicare financiar# sau acordare de indemniza"ii va fi ndep#rtat#. Trebuie s# ne p#str#m aprecierile. Nevroz# narcisic#. Freud desemna prin acest termen acele st#ri psihiatrice caracterizate prin retragerea libidoului la nivelul eului. Acest grup desemneaz# ansamblul psihozelor func"ionale (sau productive) (cf. Voc., p. 258). Nevroz# mixt#. Denumire dat# de Freud anumitor st#ri psihopatologice cu simptome de origine divers#. Acest termen, ca !i cel de psihonevroz#, tinde s# dispar# pe m#sur# ce diagnosticele devin mai pragmatice !i snt mai bine ancorate n structurarea lor afectivo-sexual#. Nevroze de transfer. Freud Ie opune nevrozelor actuale dar !i nevrozelor narcisice. Aici se nscriu isteria de angoas# si de conversie, nevroza obsesional# (!i fobic#). Conflictul ascuns, incon!tient poate fi abordat n timpul curei psihanalitice. Sub numele de nevroz# de transfer, Freud mai n"elege: n teoria curei psihanalitice, nevroz# artificial# n cadrul c#reia tind s# se organizeze nevrozele de transfer. Ea se constituie n jurul rela"iei cu analistul; este o reeditare a nevrozei clinice; elucidarea ei conduce la descoperirea nevrozei infantile" (Voc., p. 255).

FREUD $I FREUDISMUL

117

Nevroz# de e!ec (Misserfolgsneurose): Termen introdus de Rene Laforgue !i avnd o accep"ie foarte larg#: desemneaz# structura psihologic# a unei ntregi game de subiec"i, de la cei care par n general responsabili de propria lor nenorocire, pn# la cei care nu pot suporta s# ob"in# tocmai ceea ce !i doresc mai intens" (Voc., p. 253). Ar fi cazul s# leg#m aceast# nevroz# de sindroamele dinamismului de e!ec, toate acele situa"ii n care subiec"ii, n mod incon!tient, !i impun frustr#ri sau piedici pentru a introduce un ecran care i ndep#rteaz# de satisfac"ii aparent a!teptate (si dorite). Aceste frustr#ri interne snt tot attea baraje impuse de supraeu. Nevroze de destin. Desemneaz# o form # de existen"# caracterizat# prin revenirea periodic# a unor nl#n"uiri identice de evenimente, de obicei nefericite, nl#n"uiri la care subiectul pare s# fie supus ca la o fatalitate exterioar#, de!i, din punct de vedere psihanalitic, mecanismele trebuie c#utate n incon!tient si, n mod special, n compulsia la repeti"ie" (Voc., p. 253). Nevroz# de abandon (Verlassenheitsneurose). Termen introdus de psihanali!tii elve"ieni (Charles Odier, Germaine Gueux) pentru a desemna un tablou clinic n care predomin# angoasa de abandon !i nevoia de siguran"#. Este vorba de o nevroz# a c#rei etiologic este preoedipian#. Ea nu corespunde neap#rat unei abandon#ri suferite n copil#rie. Subiec"ii care prezint# aceast# nevroz# snt numi"i abandonici " (Voc., p. 248). Nevroz# de caracter. Tip de nevroz# n care conflictul defensiv nu se traduce prin formarea de simptome izolabile n mod clar, ci prin tr#s#turi de caracter, tipuri de comportament, chiar printr-o organizare patologic# a ansamblului personalit#"ii" (Voc., p. 251). Nevroz# familial#. Desemneaz# faptul c#, ntr-o familie dat#, nevrozele individuale se completeaz#, se condi"ioneaz# reciproc, punnd n eviden"# influen"a patogen# pe care o poate exercita asupra copiilor structura familial# !i, n primul rnd, cea a cuplului parental" (Voc., p. 256). Acest apelativ a fost utilizat mai ales de c#tre psihanali!tii francezi, urmndu-1 pe Rene Laforgue.

118

FREUD $I PSIHANALIZELE

Orice clinic# psihopatologic# de structur# psihanalitic# este tributar# principiului nsu!i de Alegere a nevrozei: Cum !i de ce procese generale care explic# formarea nevrozei (de exemplu, conflictul defensiv) se specific# n organiz#ri nevrotice suficient de diferite ca pe baza lor s# poat# fi stabilit# o nosografie?" Autorii Vocabularului (p. 38) se ntreab# cum de este rezervat un loc pentru alegere" ntr-un determinism a!a cum este cel al psihanalizei. Binen"eles, nu este vorba de a alege ntre dou# posibilit#"i, ci de a reproduce poate rela"ia copilului cu mama-doic#. Tot attea ntreb#ri deschise...
2.10.5. Psihozele

Aceste organiz#ri psihiatrice durabile, caracterizate de perturb#ri ale nse!i structurii personalit#"ii angajate n procesul psihotic, se traduc printr-o transformare a rela"iilor fa"# de realitatea exterioar#. S-a vorbit despre o pierdere a realit#"ii". Este evident c#, dimpotriv#, este vorba de o prea mare interpenetrare cu realitatea, dar realitatea psihoticului este ntotdeauna cea pe care el o de#ine. Eul este n ruptur# cu realitatea exogen#, dar eul reelaboreaz# o realitate a sa proprie, pentru ca ea s# corespund# apelurilor sinelui. Astfel maniile, melancoliile sau psihozele maniaco-depresive, sub forma lor trist# sau euforic#, precum si schizofreniile sau st#rile disociative sau discordante snt tot attea crea"ii invadate ntr-un mod mai mult sau mai pu"in evident de deliruri (de structur# paranoic#, paranoid# sau parafrenic#). Pentru Freud, actualizat de Lacan, psihozele se supun unui proces de forcludere: renun"are primordial# la semnificantul falie fundamental care, exclus si respins (forclus), scap# simbolicii incon!tientului. Semni-

FREUD $I FREUDISMUL

119

fican"ii respin!i (forclu!i) se rentorc chiar la snul unui real imaginat" n fenomenele halucinatorii. Aceste structur#ri ar explica importan"a intrapresiunilor pulsiunii de moarte n melancolii; sau for"ele de dislocare ale schizofreniilor supuse la intra-!i-extra presiuni (forcludere + refulare respins# ea ns#!i); sc#p#rile maniilor, un fel de r#spuns ultim la presiunile angoasei intropresive; n fine, hazardul delirurilor, sau jocul proiec"iilor, al fantasm#rilor, se prinde n procesul forcluderii pentru a reap#rea n travaliul halucina#iilor. Pozi"ii adesea post-freudiene, c#ci Freud nsu!i a v#zut pu"ini pacien"i psihotici. Cazul s#u Schreber este un comentariu despre paranoia pornind de la memorii publicate. 2.11. Cura psihanalitic# freudian# Comunicndu-i lui Freud, n 1882, povestea clinic# despre Anna O..., Joseph Breuer impulsiona o orientare psihologic# al c#rei viitor nu-1 putea ghici. Pornind de la hipnoz#, trecnd prin sugestia hipnotic#, peste metodele cathartice, urma s# se instaureze psihanaliza, a!a cum o cunoa!tem ast#zi. Toate psihoterapiile contemporane snt derivate din hipnoz#, n"elegem prin hipnoz# o stare de somn par"ial, produs# artificial, n timpul c#reia subiectul r#mne capabil s# se supun# anumitor sugestii f#cute de hipnotizator. Acest somn hipnotic este diferit de somnul obi!nuit ntruct percep"iile r#mn posibile, ca si aten"ia si anumite ac"iuni. De altfel, !tim acum c# ritmurile electroencefalogramei snt identice celor din starea de veghe. Este vorba, cum spunea Freud, de o paralizie a voin"ei". Din aceast# amor"ire a vigilen"ei au plecat interven"iile terapeutice orientate c#tre renvierea urmelor mnezice aparent uitate.

120

FREUD $I PSIHANALIZELE

Metoda cathartic#, direct inspirat# din hipnoza sugestiv#, vizeaz# ob"inerea unei purific#ri: o purga"ie care s# descarce afectele patogene (adic# susceptibile s# produc# maladia sau tulbur#rile care aduc subiectul la consulta"ie). Cuvntul catharsis vine din greac#, este mprumutat de la Aristotel, care credea c# tragediile erau eficace prin explozia pasional# !i emo"ional# pe care o provocau la spectatori. Efectul ob"inut este cel al unei abreac#ii, adic# al unei desc#rc#ri emo"ionale prin care subiectul se elibereaz# de afectul ata!at amintirii unui eveniment traumatic. Debarasndu-se de efectul introiectat (adic# introdus si ncorporat n el nsu!i, f#r# voia sa), abreac"ia cathartic# viza ob"inerea unei eliber#ri. Dar subiec"ii rezist#, se ap#r#, pun problematica de acum nainte deschis# a conversiei !i a curei psihanalitice propriu-zise.
S# definim rezisten#a : n cadrul terapiei psihanalitice, tot ceea ce n ac"iunile !i cuvintele analizatului se opune accesului acestuia la propriul incon!tient este numit rezisten"#" (Vor., p. 375).

Rezisten"a este ceea ce mpiedic# evolu"ia terapeutic# : un fel de greutate datorit# c#reia ceea ce este deja acolo se conserv#, dureaz# din cama unei anumite for"e de iner"ie. Printre altele, rezisten"a este si o for"# care tinde s# se opun# ei nse!i si prin aceasta terapiei, ac"iunii altcuiva. Freud a f#cut un progres decisiv recurgnd la metoda asocia"iilor libere sau la libera asocia"ie. Aceasta s-a produs ntre 1892 !i 1898. L-a influen"at aici !i propria sa autoanaliz#.
Metod# care const# n a exprima f#r# discriminare toate gndurile care vin n minte, fie plecnd de la un element dat (cuvnt, imagine, num#r, imaginea unui vis, o reprezentare oarecare), fie n mod spontan" (Voc., p. 63).

Asocia#ia liber" va deveni regula de aur a oric"rui psihanalist: a spune totul" pentru analizant. Freud a

FREUD $I FREUDISMUL

121

observat foarte curnd c# ceea ce era important aici era de a spune totul, indiferent care erau cuvintele sau imaginile ce veneau n mintea subiectului. Caracterul lor ridicol, insignifiant, aparent lipsit de importan"# sau dimpotriv# dificil de verbalizat, nimic nu trebuia s# mpiedice pacientul de la aceast# obliga#ie a sa de a fi expus totul, n ceea ce l prive!te, pacientul trebuia s# fie sigur c# analistul s#u l ascult# atent !i neutru, adic# f#r# a-1 judeca sau a interveni ntr-un mod negativ n derularea fluxului verbal al discursului s#u. Aceste date snt dobndite foarte repede, de ndat# ce cura se ndep#rteaz# de hipnoz# mai nti, de abreac"ia-cathartic# simpl# ulterior. Aceste directive se bazeaz# pe dou# supozi"ii: a asocia"iei nse!i si a aten"iei flotante.
Asocia"ia desemneaz# orice leg#tur# ntre dou# sau mai multe elemente psihice a c#ror serie constituie un lan" asociativ... (si mai este) ansamblul materialului verbalizat n cursul !edin"ei" (Voc., p. 61).

Importan"a ideilor care vin din ele nsele" a fost n"eleas# rapid de c#tre Freud. n practica freudian# raporturile cu asocia"ionismul clasic snt pu"in explicitate. Freud a dorit s# vad# n cuvinte reprezentan"i ai punctelor pulsionale ascunse n incon!tient. El nu va recunoa!te aceasta dect prin 1923, !i nc# nu n mod explicit. Autoanaliza for"ase f#r# ndoial# barierele hipnozei, ale sugestiei hipnotice, ale abreac"iei, ale catharsis-ului.
Ea este investigarea de sine f#cut# de propria persoan# ntr-un mod mai mult sau mai pu"in sistematic !i care recurge la anumite procedee ale metodei psihanalitice asociere liber#, analiz# a viselor, interpretare de conduit# etc." (Voc., p. 66).

Freud se supune la autoanaliz# si inventeaz# sau reinventeaz# metoda. De aici va ie!i psihanaliza a!a

122___________ FREUD $I PS1HANALIZELE _______________

cum o cunoa!tem ast#zi. De altfel Freud !i-a men"inut ntotdeauna aceast# convingere ferm# c# nici o psihanaliz# didactic# nu trebuia s# dispenseze pe nimeni de a-!i continua n adncul propriei persoane o veritabil# !i inepuizabil# autoanaliz#. Ascultarea altcuiva vorbind n asocia"ie liber# necesit# o atitudine de dubl# aten"ie, aten"ia voluntar# !i aten " ia flotant # :
Mod n care, dup# Freud, analistul trebuie s#-1 asculte pe analizat [analizant]: el nu trebuie s# privilegieze a priori nici un element din discursul acestuia, ceea ce presupune ca el s#-!i lase propria activitate incon!tient# s# func"ioneze n modul cel mai liber posibil si s# suspende motiva"iile ce orienteaz# n mod obi!nuit aten"ia. Aceast# recomandare tehnic# reprezint# corespondentul regulii de asociere liber# propus# analizatului" (Voc., p. 64).

Este vorba de a suprima orice aten"ie for"at# sau dirijat#: ceea ce este, f#r# ndoial#, una din dificult#"ile majore ale meseriei1. S# explic#m no"iunea !i istoricul psihanalizei didactice:
Psihanaliz# pe care o urmeaz# cel care se dedic# exercit#rii profesiei de psihanalist !i care constituie elementul principal al form#rii sale... Valoarea formativ# a unei analize personale este recunoscut# mai clar n ndrum#ri pentru medici cu privire la tratamentul psihanalitic... Analistul trebuie s# fie capabil s# comunice mai liber cu propriul incon!tient (pentru a putea)... s#-!i ndrepte propriul incon!tient c#tre incon!tientul bolnavului... Freud aduce un omagiu !colii de la Ziirich pentru a fi instituit cerin"a ca oricine dore!te s# practice analiza asupra altora trebuie mai nti s# se supun# el nsu!i analizei cuiva experi1 Freud a precizat n mai multe articole regulile de urmat n materie de psihanaliz#. Reg#sim aceste texte n culegerea De la technique psychanalytique (Paris, 1953) !i n Abrege de psychanalyse (1938), traduse de Anna Berman, secretar# a d-nei M#rie Bonaparte, instigatoare a expansiunii lui Freud n Fran"a. Din aceste texte !i din tradi"iile care !i-au stabilizat obiceiurile, putem extrage liniile generale ce fixeaz# derularea terapiilor psihanalitice (n.a.).

FREUD $I FREUDISMUL

123

mentat... Condi"ia analizei didactice pentru orice analist a fost statuat#... n 1922. Se pare c# cel care a contribuit cel mai mult la punerea n valoare a func"iei analizei didactice a fost Ferenczi" (Voc., p. 51).

De atunci au avut loc numeroase discu"ii, adesea pasionate, privind tehnica psihanalitic#, precum si psihanaliza aplicat# de ne-medici, sau durata !edin"elor (ntre treizeci !i cincizeci de minute, !edin"ele scurte" tinznd s# aib# cstig de cauz#)... Incepnd din anii '50, Lacan a putut ilustra aceste schimb#ri n Fran"a... Avem aici de-a face cu probleme de buc#t#rie psihanalitico-tehnic#", unde prerogativele financiare nu snt deloc inocente.. .Muta"iile n chiar interiorul curei ar putea descrie trei faze: 1. Re-g#sirea programului" ce determinase trauma, ruptura, si se interpusese ntre trecutul refulat si prezent. 2. Dup# aceast# faz#, unde important era ceea ce condi " iona refularea, faza urm # toare a fost cea a cur#"#rii", important# fiind aici eliberarea de ceea ce implica frustr#ri, complexe si represiuni: aspectul cathartic al abreac"iei era nc# n prim-plan n acest stadiu, chiar dac # acel catharsis" nu era acela ! i pentru toat# lumea. 3. n fine, venea faza (de lung# durat#) a transfe rului. Freud a n"eles c# ceea ce era important nu era att ceea ce se spunea, eventual se inventa din tot felul de buc#"ele n cursul asocia"iei libere, ci rela"ia foarte special# care se stabilea ntre analizant !i analist: transferul cu al s#u dublu versant pentru", de la analizant c#tre analist si n sens contrar", de la analist c#tre analizant. Efectele transferului si ale contratransferului par a trece de acum nainte n prim-plan. Totul depinde de actualizarea afectelor, a dorin"elor incon!tiente: este aici pentru Freud o repeti"ie a

124

FREUD $I PSIHANALIZELE

prototipurilor infantile... Vocabularul precizeaz": n mod clasic, transferul este recunoscut ca terenul pe care se desf#!oar# problematica unei cure psihanalitice, instalarea, modalit#"ile, interpretarea !i rezolvarea sa caracteriznd-o pe aceasta" (p. 437). Aspectele tehnice ale curei snt cunoscute de toat# lumea. Pozi"ia culcat# a analizantului pe un divan. Pozi"ia a!ezat# a analistului, pe un fotoliu, la ad#post de vederea analizantului. Aceste pozi"ii au fost alese si recomandate de Freud pentru ca analizantul s# se bucure de ct mai mult# autonomie cu putin"#, ca s# poat# spune tot ceea ce are de spus, f#r# a fi tulburat de privirea analistului. T#cerea analistului este mai greu de explicat: se !tie c# Freud vorbea cu pl#cere, c# el comenta cu analizan"ii g#selni"ele acestora... Exemplul descris de M#rie Bonaparte, remarcile lui Jones o demonstreaz# destul de bine. Apoi, ncepnd din 1920 (mai ales dup# ce a fost operat de cancer al maxilarului) n-a mai fost pentru el la fel de u!or s# vorbeasc#, a!a nct n-a mai f#cut dect psihanalize neterapeutice, cu persoane venite de peste tot, din SUA mai ales, care uneori l plictiseau. $i Freud devine din ce n ce mai t#cut. $i ortodoxia tace la rndul s#u, p#streaz# t#cerea, iar la nevoie o preconizeaz#1. Cu siguran"# c# t#cerea este necesar#, pentru a nu viola asocierile verbale ale analizan"ilor si a l#sa toat# libertatea derivelor si varia"iilor acestora... Freud a propus, dintr-un alt punct de vedere, desigur nrudit, dar diferit, regula de abstinen"#.
Vocabularul spune: Regul# a practicii analitice conform c#reia cura trebuie condus# astfel nct pacientul s# g#seasc# ct mai pu"ine satisfac"ii substitutive pentru simpVezi pe acest subiect Octav Mannoni, (^a n'empeche pas d'exi.tter, Seuil, Paris, 1982 (n.a.)1

FREUD $I FREUDISMUL

125

tomele sale. Ea implic# pentru analist principiul de a nu accepta satisfacerea cererilor pacientului !i ndeplinirea efectiv# a rolurilor pe care acesta tinde s# !i le impun#, n anumite cazuri si n anumite momente ale curei, regula de abstinen "# poate fi precizat # n consemne referitoare la comportamente repetitive ale subiectului care mpiedic# travaliul de rememorare !i elaborare" (Voc., p. 26).

mpotriva acestui principiu, unii, printre care Ferenczi, prin atitudinile lor de activare fantasmatic#, interven"iile lor, propunerile de tehnici active (traduceri n act !i/sau manifest#ri de afect) au mers sau merg nc# spre transferuri cu mai mult# partajare. Fundamentele teoretizate pornesc de la procedeul ce vizeaz# o participare optimizat# la confuzia pacien"ilor, pe cnd Freud era convins c# aceast# confuzie era necesar# pentru a se vindeca. Astfel se contureaz# ncet-ncet o evolu"ie, care deplaseaz# punctul de impact al refulatului. In loc s# a!tepte revenirea urmei, a amintirii, a trecutului, n loc s# se plaseze n a!teptarea refulatului, lucrurile se petrec ca $i cum asocierea din ce n ce mai liber" $i transferul ar merge naintea refulatului $i, ntr-un fel, l-ar reconstrui... de altfel, n explozia contemporan#, multe forme de abordare analitic# au mers n acest sens. Freud sim"ise, pe cnd scria Analiz# terminabil#, analiz# interminabil#", c# fluxul nu curgea a!a cum l prev#zuse el... C# nu era de ajuns s# ,,deblochezi", ci mai trebuia s# !i re-construie!ti, dac# nu s# construie$ti, pur !i simplu. Chestiuni r#mase nc# deschise, modificate n fiecare zi de surprizele rezultatelor curelor, a c#ror desf#!urare exact# este de altfel greu de cunoscut, cu toate hazardurile, devian"ele lor. Durata curelor, modalit#"ile lor de execu"ie au f #cut (fac) obiectul multor confrunt#ri. S# ne p#str#m aceast# certitudine c# o dat# cu Freud a devenit posibil s# abord#m umanul pe ambele sale laturi: con!tient# !i incon!tient#.

126

FREUD $I PSIHANALIZELE

3. Pentru o critic # psihanalitic # Freud a marcat nceputul unei cotituri n !tiin"ele umane !i n perspectivele antropogenetice. Specificitatea erei psihanalitice nu este legat# doar de no"iunile de incon!tient !i de pulsiune. Dup# ce am parcurs etapele evolu"iei practice !i teoretice, trebuie acum s# ar#t#m situa"iile-cheie care fac din psihanaliz# o adev#rat# critic#". Punctul de leg#tur# cu Kant nu este ntmpl#tor: revolu"ia kantian#, ca si revolu"ia psihanalitic# mai trziu au fost taxate drept coperniciene", pentru a semnala mai bine caracterul lor inevitabil !i ireversibil. Se cuvine s# re"inem cteva axe n jurul c#rora a continuat evolu"ia teoriei freudiene; noi le situ#m n jurul a cinci serii de probleme: 1. Travaliul oedipianiz # rii. Precizarea teoriei Oedipului, locul complexului", dar !i, prin diferen "ierea sexual#, amorsarea celeilalte diferen"ieri, cea a sexualii", aparent non-biologic#, deschiznd si poarta pentru travaliul limbajului, n limbaj. 2. Narcisismul, rolurile sale, func"iile; dedubl#rile !i simulacrele. Cercetarea locului narcisismului n evo lu"iile psihopatologice !i diferen"ierile care se amor seaz# ntre un narcisism bun" !i unul mai pu"in bun". 3. Perversiunea !i structura celuilalt: raporturi de identitate !i de neasem#nare, ntre acela!i !i cel#lalt. 4. Sistemul sine-eu" n individuare, sau locul sinelui" ntre cele dou# topici. 5. Deschiderea simbolic# a psihanalizei, sau jocul de cuvinte dincolo de lucruri. Pornind de la imagini si fantasme, Freud a mers din ce n ce mai aproape de cuvinte. De la con!tient nspre incon!tient, doar cuvin tele permit n acela!i timp trecerea si efectuarea. Mai mult, la nivelul cuvintelor se produce (!i) un anume

FREUD $l FREUDISMUL

127

incon!tient, un fel de sens secund care scap# inventarului afectiv al limbajului. Cuvintele r#spund unor semnifica"ii, unui simbolism, dar au !i o for"#": efectele numite perlocutoare", care, dincolo de mesajele schimbate ntre interlocutori, mai fac si unele lucruri". Prin aceste efecte perlocutoare cuvintele dau via"# discursurilor al c#ror suport snt: deschidere pentru credin"e, pentru convingeri, pentru deliruri. Freud a presim"it acest destin al cuvintelor pe deasupra jocului trimiterilor lor ntre registrele con!tientului !i incon!tientului. Jocurile de cuvinte snt !i jocuri de limbaj". 3.1. De la complexul Oedip la travaliul oedipianiz#rii Pentru a urm#ri no"iunea ns#!i de complex Oedip trei date trebuie re"inute: 1897, 1910, 1931. Cam prin 1896 Freud !i ncepea autoanaliza, n Interpretarea visului (1900) autorul !i expune prima sa concep"ie despre rela"iile oedipiene. Dar abia n 1910 va preciza cu adev#rat alegerea obiectului iubirii la b#ie"el. $i va prezenta n 1931 o expunere despre sexualitatea feminin#" (cf. Viata sexual") ce traseaz# etapele oedipianiz#rii la fete. S# not#m c#, dup# Laplanche !i Pontalis, Freud nu a f#cut o expunere complet# !i definitiv# a acestei teoretiz#ri. Situat# central n teoria sexualit#"ii infantile, no"iunea de complex Oedip deschide problematica psihanalitic# pentru alte destine n care Oedipul r#mne complexul nuclear".
3.1.1. De la mit la complex

Complexul" indic# n primul rnd un fel de amestec de nclina"ii !i de tendin"e cu orient#ri diverse: atrac"ie si repulsie a copila!ului fa"# de figurile paren-

128

FREUD $I PSIHANALIZELE

tale. Dac# termenul complex" a suferit devia"ii spre sensul popular de inferiorizare, aceasta se datoreaz# mai degrab# lui Adler !i psihologilor americani dect lui Freud nsu!i. Filia"ia Oedipului este o recunoa!tere a datoriei lui Freud fa"# de Sofocle si povestea regelui Oedip. Complexul Oedip" exprim# deci ansamblul bivalent !i ambiguu al nclina"iilor afective !i ostile ale copilului fa"# de p#rin"ii s#i. ntr-o scrisoare adresat# lui Fliess (vezi La Naissance de la psychanalyse, pp. 198199), datat# 15 octombrie 1897, Freud scrie: Am g#sit n mine, ca oriunde n alt# parte, sentimente de dragoste fa"# de mama !i de gelozie fa"# de tata, sentimente ce snt, cred, comune tuturor copiilor mici... Legenda greac# a surprins o compulsiune pe care to"i o recunosc pentru c# to"i au sim"it-o. Fiecare auditor a fost cndva, n germen, n imagina"ie, un Oedip..." Mitul si realitatea subiectiv# se vor amesteca de acum nainte. Freud parcursese un anumit drum interior n el nsu!i din 1893. E. Jones (cf. voi. I, 1953, cap. XIV Autoanaliza: 1897") lumineaz# acest labirint complicat, mpins de cercetarea sa proprie, Freud va inventa" interpretarea viselor !i ansamblul componentelor teoriei sexualit#"ii infantile, pe care de asemenea n-o va des#vr!i niciodat#, dup# cum observ# Colette Chiland1. S# l citim pe Jones. Numai urmnd o cale ciudat de ocolit# si nu studiind copilul nsu!i descoper# Freud aspectele aloerotice ale sexualit#"ii infantile, adic# prin studiul p#rintelui n cauz#. Din mai 1893, perioad# n care vorbe!te pentru prima oar# despre aceasta lui Fliess, pn# n septembrie 1897, perioad# n care !i recunoa!te gre!eala, el admite ideea c# o
' Colette Chiland, Chemins de VAnti-Oedipe, Privat, Toulouse. 1974, pp. 39-58 (n.a.).

FREUD $I FREUDISMUL

129

seduc"ie sexual# exercitat# asupra unui copil inocent de c#tre un adult cel mai adesea de c#tre tat#l s#u reprezenta cauza esen"ial# a isteriei, probele pe care le furnizau materialele analitice p#reau irefutabile. Timp de mai bine de patru ani, aceast# convingere a sa r#mne de nezdruncinat, de!i frecven"a acestor a!a-zise incidente l surprinde tot mai mult. Totul p#rea s# indice c# un num#r mare de ta"i se pretau la atacuri incestuoase. Mai r#u nc#, aceste acte erau perverse, gura sau anusul fiind regiunile alese. Freud trage de aici concluzia c#, dup# unele simptome observate la fratele s#u !i la unele din surorile sale (nota bene: el nsu!i era exceptat), si tat#l lui ar fi putut fi, la rndul s#u, incriminat (11 februarie 1897)... Mai trziu, Freud a descoperit adev#rul: ceea ce conta n special, mult mai mult dect dorin"ele incestuoase ale p#rin"ilor, mai mult chiar !i dect unele acte ocazionale de acest gen, era faptul general al dorin"elor incestuoase inspirate copilului de c#tre p#rintele de sex opus" (E. Jones, La Vie et l'oeuvre de Freud, voi. I, 1953, p. 354). Freud !i pierde tat#l n octombrie 1896. Acest eveniment l determin# s# scrie Interpretarea visului, n fundal subzist# indica"iile manuscrise n care Freud consemnase, la nevroza"i, existen"a ostilit#"ii si a dorin"elor de moarte nutrite de fiu referitor la tat# !i de fiic# referitor la mam#" (Jones, Ibid.). Gelozia, interdic"ia incestuoas# ascund nc# realitatea sexualit#"ii infantile. Freud se ndep#rteaz#, dup# moartea tat#lui s#u, de prima sa explica"ie !i admite un rol mai clar pentru mam#, cu existen"a formulat# mai trziu - a unei faze pre-oedipiene, ea ns#!i foarte important#. Pentru a rezuma aceast# descoperire, s#-1 cit#m pe Freud nsu!i, care, n 1909, n Cinci lec#ii de psihanaliz", explica astfel no"iunea sa de Oedip: S# mai

130

FREUD $1 PSIHANALIZELE

revenim o dat# la evolu"ia sexual# a copilului. Trebuie s# repar#m multe sc#p#ri, derivnd din faptul c# am acordat toat# aten"ia noastr# manifest#rilor somatice, mai pu"in manifest#rilor psihice ale vie"ii sexuale. Alegerea primitiv# a obiectului la copil (alegere care depinde de s#r#cia lui de mijloace) este foarte interesant#. Copilul se ndreapt# mai nti c#tre cei care l ngrijesc; dar ace!tia dispar curnd n spatele p#rin"ilor. Raporturile copilului cu p#rin"ii s#i, a!a cum o dovedesc observa"iile directe asupra copilului !i studiul analitic al adultului (s# ne reamintim c# Freud se baza tot timpul pe propria sa autoanaliz#, analiza copiilor fiind, la acea dat#, nc# n fa!#...), nu snt niciodat# lipsite de elemente sexuale. Copilul !i ia cei doi p#rin"i, !i mai ales pe unul din ei, drept obiecte ale dorin"ei. De obicei, el se supune unei impulsion#ri a p#rin"ilor n!i!i, a c#ror tandre"e are un caracter net sexual, e adev#rat c# inhibat n scopurile sale. Tat#l !i prefer# n general fiica, mama fiul. Copilul reac"ioneaz# de obicei n acest mod: fiul dore!te s#-i ia locul tat#lui, fiica pe cel al mamei. Sentimentele care se trezesc n aceste raporturi ale p#rin"ilor cu copiii si n cele ce deriv# din acestea ntre fra"i !i surori nu snt numai pozitive, adic# tandre: ele snt !i negative, adic# ostile. Complexul ce s-a format astfel este condamnat la o refulare rapid#; dar, din str#fundul incon!tientului, el exercit# nc# o influen"# important# si durabil#. Putem presupune c# el constituie, mpreun# cu derivatele sale, complexul central al fiec#rei nevroze, si ne a!tept#m s# l g#sim la fel de activ n alte domenii ale vie"ii psihice. Mitul regelui Oedip care !i ucide tat#l !i o ia pe mama sa de so"ie este o manifestare pu"in modificat# a dorin"ei infantile mpotriva c#reia se ridic#, mai trziu, pentru a o respinge, bariera incestului, n fundalul dramei lui Hamlet din piesa

FREUD $I FREUDISMUL

131

lui Shakespeare reg#sim tot aceast# idee a unui complex incestuos, dar mai bine voalat#" (Cinq legons sur la psychanalyse, 1966, pp. 5556). S# citim n continuare: Este perfect logic !i inevitabil ca micul copil s# !i fac# din p#rin"i obiectul primelor alegeri sentimentale. Dar aceasta nu nseamn# c# libidoul trebuie s# r#mn# fixat la aceste prime obiecte; el trebuie s# se mul"umeasc# s#-i ia mai trziu drept modele, n epoca alegerii definitive, s# treac# de la ace!tia la persoane str#ine. Copilul trebuie s" se deta$eze de p"rin#ii s"i: este indispensabil pentru ca el s"-si poat" juca rolul social'' (Ibid., p. 57). Si Freud termin# amintind (n 1909) c# am putea defini tratamentul psihanalitic drept o educa"ie progresiv# pentru ca fiecare din noi s# dep#!im reziduurile copil#riei" (Ibid., p. 57). 3.1.2. Eseul din 1910 despre alegerea obiectal" la b"rbat" No"iunea unei deta!#ri fa"# de p#rin"i trebuie s# se defineasc# n nsu!i faptul separ"rii, separare care vom ncerca s # o demonstr # m -- nu pare doar linear # , con " inut # n acea formul # vulgarizat # de t # iere a cordonului ombilical". Freud public# n 1910 drept Contribu"ie la psihologia vie"ii sentimentale" primul din cele trei articole ce vor fi mai trziu reunite sub acest titlu generic. Acest prim text, Despre un tip aparte de alegere obiectal# la b#rbat", a fost redactat n timpul verii anului 1910 (Jones, 1955, voi. II, p. 318). El va fi tradus n limba francez# n culegerea La Vie sexuelle (pp. 4755). Evocnd mai multe posibilit#" i de alegere la femeie, "innd cont de func"ia substitutiv# a acestei alegeri raportat# la mam#, Freud introduce un element nou n concep " ia sa asupra Oedipului, si acesta va fi travaliul dorin"ei", dac# nu

132

FREUD $I PSIHANALIZELE

chiar manifestarea sa, n timpul acestei perioade din copil#rie pe care o situa ntre trei !i cinci ani sau ceva mai mult. Trecnd n revist# diversele explica"ii sexuale ntlnite sau n"elese de-a lungul existen"ei, Freud scrie: Exist # un corolar ce lipse ! te arareori din explica"iile sexuale : este vorba de existen"a unor anume femei care fac din actul sexual o meserie !i snt din aceast# cauz# obiect al dispre"ului general. Acest dispre" nu poate fi dect str#in pentru gndirea b#iatului; el nu simte fa"# de aceste nefericite dect un amestec de atrac"ie !i oroare, de ndat# ce !tie c# ele l pot introduce si pe el n via"a sexual# pe care !i-o reprezenta pn# atunci ca apanaj exclusiv al oamenilor mari. Prin urmare, atunci cnd nu mai poate exista nici un dubiu fa"# de ceea ce i se spune (re"inem rolul discursului narativ... ), atunci cnd nu mai poate p#stra ideea c# p#rin"ii s#i fac excep"ie de la aceast# activitate urt# (remarc#m moralismul lui Freud), !i spune, ra"ionnd ca un perfect cinic (subliniem din nou func"ia discursului monologat !i nu doar a fantasmelor), c#, n definitiv, diferen"a dintre o trf# !i propria sa mam# nu este chiar a!a de mare, ntruct, la urma urmei, fac acela!i lucru, ntr-adev#r, explica"iile pe care le-a primit au trezit n el urmele mnezice ale impresiilor si ale dorin"elor datnd de la nceputul copil"riei (s.n.) si au reactivat, pornind de la aceste urme, anumite mi!c#ri psihice. El ncepe s#-!i doreasc# ns#!i mama, n sensul care tocmai i s-a revelat si s#-!i urasc# din nou tat#l, ca pe un rival care st# n calea dorin"ei sale. Cade deci, dup# cum spunem noi, sub domina"ia Oedipului" (La Vie sexuelle, 1969, p. 52). Aceast# traducere de Jean Laplanche va ar#ta n realismul s#u c# aspectul trf#", sau femel# al femeiimam# a re"inut aten"ia lui Freud, n acel moment, si a acordat mamei un rol de prim # m # rime. Ceea ce

FREUD $I FREUDISMUL

133

nseamn # c # no " iunile mprumutate din preistoria paricidului" sau a mor"ii tat#lui trec pe planul al doilea, pe cnd mama tinde s# joace un rol mai important n ata!amentul sexual primar. n acest articol, Freud pare a sugera c#, la un moment dat, b#ie"elul trebuie s# modeleze n el nsu!i un fel de acceptare a acestei p#r"i a propriei sale mame care i este nc# ascuns#, parte care are o leg#tur# strns# cu dorin#a. Oedipul contribuie nainte de toate la deta!area din aceast# femeie-mam# a p#r"ii ce poate fi dorit#, aceea de care b#iatul va putea fi ndr#gostit; astfel, separarea primar # se face ntr-un sens nonlinear, n nsu ! i trupul tuturor reprezent # rilor si configura"iilor susceptibile de a ngloba figura mamei. T#ind n carne vie, pentru a preleva acea suprafa"# de primire non-matern#, care, n ceea ce are ea de femel#, las# loc liber pentru a na!te si a primi atributele dorin"ei. Astfel travaliul Oedipului nu ar fi simpla identificare, de asimilare !i de renun"are, ci o veritabil# construc"ie n nsu!i spa"iul rela"iei, un spa"iu intrapersonal propriu copilului, susceptibil de a con"ine propria sa dorin"#. Oedipianizarea se orienteaz# mai degrab# c#tre aceast# achizi"ie major# n persoana-carese-face, n chiar trupul propriei persoane, n acest spa"iu privilegiat n care toate spa"ierile vor fi posibile. Dintr-o perspectiv # mai mult opera " ional # dect moral# sau socio-moral# se v#de!te necesar# elaborarea unui dispozitiv ra"ional nou. Copilul nu va mai putea re"ine o singur# rela"ie cu mama sa, rela"ie neechivoc#, ci va trebui s# construiasc# o rela"ie dubl#: n acela!i timp cu mama ca mam#, dar si cu ceea ce n mam# corespunde trfei" sau femelei. S# spunem doar, pentru a reveni la aceasta, c# oedipianizarea este mai mult domeniul culturii !i al sexu#rii" dect al biologiei sexualit#"ii.

134

FREUD $I PSIHANALIZELE

Freud trimite la ura" fa"# de tat# n momentul al doilea: b#iatul ncepe s#-!i doreasc# ns#!i mama, n sensul care tocmai i s-a relevat si s#-si urasc# din nou tat#l, ca pe un rival care st# n calea dorin"ei sale" (Ibid., p. 52). Dorin"a ocup# aici dou# pozi"ii privilegiate : mai nti dorin"a asist# la cre!terea sa fa"# de o femeie alta dect ns#!i mama, apoi aceast# dorin"# o dat# constituit# sau constituindu-se va alimenta o rivalitate (eventual#) fa"# de tat# (spunem eventual#, c#ci avem n aceasta !i un indiciu al unei relative insuficien"e a dorin"ei oedipiene nse!i). Dar s# admitem n ntregime protocolul freudian. El este interesant prin locul ocupat de rela"iile care se stabilesc n plin spa"iu intra-personal si n plin spa"iu micro-social, cel al familiei. Familia pare s# joace, n fundal, un rol n instaurarea acestor rela"ii, rol complet diferit de cel al romanului familial, afirmat de Freud. $i s# mai remarc#m si rolul acordat limbajului, n sens de discurs interior, ca monolog unde faptele iau dimensiuni semantice care nglobeaz# achizi"iile perceptuale, senzoriale si, binen"eles, fantasmatice.
3.1.3. Oedipul feminin sau Despre sexualitatea feminin"": 1931

Freud a a!teptat mult pentru a-si preciza gndurile cu privire la femeie, n"eleas# ca neavnd falus" sau dotat# cu un ipotetic complex al Dianei. Freud nu a explicita! niciodat# no"iunea de complex Electra. I se p#rea c# pentru feti"# !i pentru b#ie"el lucrurile nu erau la fel, dar a ntrziat s#-si expun# oedipianizarea fetei. Din start operativitatea oedipianiz#rii n-a primat niciodat# (nici pentru b#iat) o explicitare complet#. n 1931, Freud !i public# articolul Despre sexualitatea feminin#" (reluat n La Vie sexuelle, 1969). El

FREUD $I FREUDISMUL

135

afirm# aici rolul principal al mamei: feti"a trece printr-o vectorializare a mamei, un fel de Oedip negativ, pe care va trebui s#-1 traverseze, s#-1 parcurg# !i s#-1 abandoneze pentru a se orienta c#tre tat# !i a realiza oedipianizarea pozitiv#. Aceast# bisexualitate este mult mai accentuat# la femeie dect la b#rbat", va spune Freud. Adic# rela"ia de obiect la mam# este primar", att pentru b#iat ct !i pentru fat#. Si se pare c# aceast# opera"ie se stabile!te prin intermediul dorin#ei. A!a nct adev#ratul efect al Oedipului este nflorirea dorin"ei: atrac"iile-repulsii ale dorin"ei invit# la ideea c# efectul oedipianiz#rii va fi separarea sau ruptura de mam#. Va fi de asemenea dobndirea diferen#ei. Prin aceasta, acela!i !i pierde drepturile !i abandoneaz# ceea ce l trimite pe acela!i la el nsu!i: propria sa specificitate. Orientarea diferit# care urmeaz# trece obligatoriu prin circuitul tat"lui, dar acesta pare s# joace un rol pentru el nsu!i, reprezentnd n acela!i timp (n sens psihologic) legea. Nominalizarea necesar# si punerea n simboluri necesit# o spa"iere a propriului limbaj, o achizi"ie nou# n capacitatea unei l#rgiri, a unei figur#ri ce scap# legii unicit#"ii, pentru a se deschide c#tre registrul dualit#"ii, ceea ce va putea ulterior s# revin# n eu, pentru ca acesta s# poat# ngloba unul-si-cel#lalt n unul, dublat poten"ial: deschis la cel#lalt.
3.1.4. Mi$carea trans-oedipian"

Continund lectura textelor lui Freud pn# la cap#t, f#r# a ne opri la primele sale scrieri, putem avansa ideea c# acesta si-a dat perfect de bine seama de importan"a inven"iei" sale. Pornind de la asimilarea unui mit, el a c#zut peste aceast# no"iune contemporan# cu o lucrare important#, capital# chiar, pentru

136

PREUD $ I PSIHANALIZELE

antropogenez#. Unii, printre care J. P. Vernant1, sau al"ii, ca M. Balmary2, pot, folosind c#i foarte diferite, s# ne arate consecin"ele !i reu!itele anumitor reflec"ii !i abord#ri freudiene. C# se bazeaz" pe exactitudine n apelative sau pe intricare la propriul drum, ca s# r#mnem doar la aceste dou# pozi"ii, nu conteaz# prea mult; esen"a oedipianiz#rii const# n cercetarea sa, care, n ciuda aparen"elor, vizeaz# indicarea drumului pe care fiecare trebuie s#-1 parcurg# pentru a se n#l"a n el nsu!i3. Vom spune mai trziu, cnd vom vorbi de ceea ce este dincolo de psihanalize, ct de diferit# ni se pare a fi aceast# epoc# de o simpl# rela"ie de obiect"4. Oedipianizarea este un moment crucial n ontogenez#, n cursul c#ruia se construie!te spa"iul din interiorul propriei persoane, prin mijlocirea limbajului, producnd n acela!i timp un spa"iu intra-limbaj pornind de la dorin#a pus# n mi!care n oedipianizare. C# dorin"a ar fi cu totul altceva dect o simpl# energie doritoare sau o produc"ie spontan#", iat# ce ne pare clar de acum nainte. Dar dorin"a este de asemenea !i mai ales o produc"ie a for"elor implicate n jocurile de limbaj, n actele de enun"are, care snt n ultim# instan"# opera prim# !i cea mai des#vr!it# a hominiz#rii din ziua de azi. De aici ncolo vechile certuri se distan"eaz#. Ceea ce e sigur este c# oedipianizarea este un travaliu ce
Jean-Pierre Vernant !i Pierre Vidal-Naquet, Mythe et tragedie en Grece antique, Maspero, Paris, 1972 (n.a.). - M#rie Balmary, L'Homnie aux statues, Grasset, Paris, 1979 (n.a.). 3 Adolfo Fernandez-ZoVla, Le! Jeux d'Oedipe", n L'Information psychiatrique, 1967, 4, pp. 525-534 (relativ la L'Anti-Oedipe, de Gilles Deleuze !i Felix Guattari, ed. de Minuit, Paris, 1972) (n.a.). 4 Maurice Bouvet, La relation d'objet", n La_ Psychanalyse d'aujowd'hui, P.U.F.. Paris, 1956, I, pp. 41-123 (!i Adolfo Fernandez-Zo'ila, La relation d'objet (selon Bouvet)" n La Raison, Paris, 1957, pp. 96-99) (n.a.).
1

FREUD $I FREUDISMUL

137

trebuie parcurs, si c# acesta !i are sursa n ivirea dorin#ei. Desigur, femeia z#misle!te via"a, dar copilul (mascul sau femel#) va trebui s# preleveze aceast# suprafa"# de primire indispensabil# pentru antropogenez#, din partea cea mai feminin# (femininul pur) al femeii nse!i pentru a avea acces deplin la existen"a proprie. Femeia asigur# o dubl# na!tere. Iat# sensul oedipianiz#rii !i soarta sa, aceea de a permite dedublarea, separarea, dia-logarea, !i aceasta n interiorul limbajului nsu!i, surs# final# a oric#rei dia-log#ri exterioare inter-personale si de aici deschiderea spre orice posibil dialog... Jocul nentrerupt al intra- si inter-personalului constituie travaliul permanent al persoanei. 3.2. Spa"iul narcisismului: dedubl#ri si simulacre Freud abordeaz# problema narcisismului n dou# etape; mai nti ntr-o manier# neexplicit# sub numele de autoerotism n cadrul sexualit#"ii copilului, apoi ntr-un mod foarte direct, n 1914, ntr-un articol redactat n acela!i timp cu istoria mi!c#rii psihanalitice". Textul din 1914, Pentru a introduce narcisismul", a fost ncorporat n culegerea La Vie sexuelle. Dar termenul de narcisism apare nc# din 1910 pentru a da substan"# alegerii homosexuale, ntr-o cercetare asupra similarului !i asem#n#torului, n acest fel dup# Freud tinerii homosexuali se orienteaz# c#tre cei cu care seam#n#, sau se identific# cu cei care, ca si p#rin"ii, i-au iubit la rndul lor. n Cazul Schreber, n 1911, apoi n Totem $i tabu, n 1913, este vorba de asemenea de aceast# iubire a subiectului pentru el nsu!i, pentru propriul s#u trup, !i care vizeaz# o mai bun# unificare a pulsiunilor. n ceea ce-1 prive!te pe Jones (voi. II, 1955, pp. 322-326),

138

FREUD $I PSIHANALIZELE

acesta d# unele informa"ii interesante despre circumstan"ele contemporane ale redact#rii acestor texte. Freud era preocupat pe atunci de ceea ce am putea numi ast#zi r#ni narcisice", din conflictele care l opuneau lui Adler si Jung. Pentru Jones, Introducere n studiul narcisismului" a fost perturbator". Jones reproduce, n lucrarea sa din 1955, notele pe care le publicase n 1935. Freud introducea deja o reform# n teoria sa asupra instinctelor, nainte de a aborda, mai trziu, cea de-a treia topic# ns#!i. Jones citeaz# o scrisoare trimis# de Freud lui Abraham: Am z#mislit cu mult# greutate narcisismul. El poart# urmele deform#rii pe care a suferit-o din aceast# cauz#" (18 martie 1914). $i mai departe: Snt profund mi!cat de faptul c# admite"i spusele mele relativ la narcisism !i snt convins c# aceasta ne leag# !i mai mult. Imperfec"iunea muncii mele m# umile!te nespus" (6 aprilie 1914). Aceast# ntoarcere la iubirea de sine va fi un punct de plecare pentru multe dezvolt#ri. Jones arat#, tot n 1935: Freud presupune, pe bun# dreptate, c# libidoul este la nceput concentrat complet n eu, c# iubirea de sine este nceputul oric#rei iubiri." Iubirea obiectal#, exterioar# si iubirea de sine se completeaz# n schimburi reciproce ce nu se sfr!esc niciodat#. Dar aceste teoretiz#ri nu snt chiar a!a de simple. Ceea ce este nou aici este c# eul este la rndul s#u libidinal", investit ntr-o iubire necesar#. Noutatea !i dificult#"ile expuse de Freud nsu!i determin# persisten"a unor ambiguit#"i, cu o anume dezvoltare n chiar apelativele de narcisism. Morala nu este str#in# de aceste considera"ii. Freud vorbe!te !i n acest text despre idealul eului". Dar s# ne adncim mai mult n referirile lui Freud, pentru a ncerca apoi s# le analiz#m, cu ajutorul remarcilor lui Laplanche si Pontalis.

FREUD $I FREUDISMUL

139

3.2.1. Locul narcisismului la Freud

Freud pornea de pe o pozi"ie dualist#: cea a celor dou# pulsiuni, sexual# si de conservare. Aveam de a face n acest caz cu o proiec"ie poate prea biologic#. Termenul de narcisism este mprumutat de la N#cke. Acesta 1-a utilizat n 1899 pentru a desemna comportamentul prin care un individ !i trateaz# propriul trup ntr-o manier# asem#n#toare cu cea n care trat#m de obicei trupul unui obiect sexual: deci l contempleaz# sim"ind n aceasta o pl#cere sexual#, l mngie, l alint#, pn# cnd ajunge prin aceste practici la satisfac"ia complet#" (La Vie sexuelle, 1969, p. 81). n realitate, termenul de narcisism fusese deja folosit de Havelock Ellis care, n 1888, descrisese un comportament pervers n rela"ie cu mitul lui Narcis. Pentru Ellis, narcisismul era o perversiune. Aspect ce nu va r#mne str#in pentru unele derive psihanalitice, ntr-adev#r, mitul are mai multe versiuni; dac# ne raport#m ns# la Ovidiu, n Metamorfoze, Narcis, r#mnnd insensibil la farmecul nimfelor, va strni mnia lui Echo, ce o va determina pe Nemesis s# l fac# pe Narcis ca, nsetat fiind, s# mearg# s# bea din apa unui izvor unde se va ndr#gosti de propria sa imagine. Ceea ce va nsemna pierzania sa: va r#mne dependent de aceast# imagine, pn# la a muri din cauza ei... Freud vorbe!te despre existen"a unui narcisism primar, conectat la autoerotismul sugarului, legat de pulsiunile sale de conservare. Ulterior, n rela"iile de obiect ce primeaz# n oedipianizare, pulsiunile se vor investi n afara individului, spre figurile parentale. Si atunci cnd libidoul se va retrage sau va fi deviat de la obiectul investit, el va trebui s# se investeasc# n eul nsu!i. Adic# libidoul va avea o dubl# investire, c#tre obiect si c#tre eu. Este necesar s# admitem c# nu

140

FREUD $I PSIHANALIZELE

exist# n individ, de la nceputurile sale, o unitate comparabil# cu eul; eul trebuie s" sufere o dezvoltare. Dar pulsiunile autoerotice exist# nc# de la nceput; trebuie deci ca altceva, o nou# ac"iune psihic#, s# vin# s# se adauge autoerotismului pentru a da na!tere narcisismului" (Ibid., p. 34). Freud observa c# n bolile organice, n ipohondrie, n somn, ca !i n deliruri de genul parafreniilor, se produce o regresie sau cel pu"in o repliere a libidoului, care se returneaz# spre sine sau spre eu. Freud va numi anumite psihoze !i psihonevroze, printre care autismele schizofrenice, maladii narcisice". In fine, via"a sentimental# poate prezenta, dup# Freud, dou# tipuri de investire n ac"iune, fie c# libidoul obiectai si-ar primi elanul complet n pasiunea sentimental# , fie c # individul ar investi pe cel# lalt dup# el nsu!i si ar c#uta s# reg#seasc# n cel#lalt un alt el nsu!i. Eul ideal ar fi un fel de model ce este avut permanent n fa"#, model dotat cu toate atributele propriei persoane: astfel perfec"iunea psihic# a copil#riei este ntre"inut# prin ea ns#!i !i n ea ns#!i. Freud discut#, n trecere, problemele stimei de sine la individul normal si la nevrozat. El !i diferen"iaz# pozi"ia de cea a lui Adler si a lui Jung, mai ales n ceea ce prive!te no"iunea de libido !i de energie libidinal#. No"iunea de narcisism va mina inven"ia freudian#, dup# cum prevedea Jones n 1935. S# l cit#m pe Freud n continuare: Dezvoltarea eului const# n ndep#rtarea de narcisismul primar !i cuprinde o aspira"ie intens# spre acoperirea acestui narcisism" (Ibid., p. 104). 3.2.2. Remarci asupra narcisismului primar $i narcisismului secundar Trebuie s# revenim la no"iunea ini"ial# de autoerotism. Satisfacerea pulsiunilor par"iale se efectueaz# n

FREUD $I FREUDISMUL

141

chiar organul n cauz". De aici provin pl#cerile de organ !i, prin acestea, nevrozele de organ. Autoerotismul f#r# investire de obiect risc# autoinvestirea repetitiv# prin mijlocirea fantasmelor, cu returnarea energiilor c#tre un punct lipsit de resurse, aproape de punctul zero. S# citim aceast# remarc# n lucrarea lui Laplanche si Pontalis: Originea autoerotismului ar fi deci acest moment, mai degrab# permanent rennoit dect localizabil ntr-un timp determinat al evolu"iei, moment n care sexualitatea se desprinde de obiectul natural, e l#sat# n seama fantasmei !i prin aceasta se creeaz# ca sexualitate" (Voc., p. 68). Risc major de a se nchide ntr-un cerc vicios ce n curnd se va nchide complet... Aceasta s-ar putea ntmpla dac# investirea nu ar necesita prezen"a socialului rela"ional, prezen"a celuilalt, o anume leg#tur# de limbaj si intralimbaj. Astfel Laplanche si Pontalis !i continuau discu"ia referitoare la acest autoerotism anobiectal, considerat ca un dat primar ce pare a func"iona la Freud ca un postulat. Este evident c# narcisismul primar nu este un simplu sinonim al autoerotismului, si atunci va trebui s# accept#m o remaniere a teoriei freudiene, chiar dac# n-ar fi vorba dect de ceea ce propune Lacan n stadiul oglinzii" (la acest subiect vom mai reveni), conform c#ruia individul !i bazeaz# propriile sale premise ca viitor subiect pe imaginea sa ce provine de la altul. Un mod de a face s# intre socialul, ce nu va fi recunoscut ca atare dect n limbajul ulterior, n m#sura n care, nc# o dat#, acesta din urm# va fi apt pentru dialog, adic# s# l includ#" pe cel#lalt. Astfel, narcisismul primar si narcisismul secundar se situeaz# la o distan"# mai mic# dect s-ar fi crezut ini"ial. Esen"ialul const# aici n a determina e!uarea clivajului: ntre sine-nsusi si sine-nsu!i; ntre sine-nsu!i !i cel#lalt. Referin"a unei imagini la propria

142

FREUD $I PSIHANALIZELE

persoan# nu se va putea face f#r# a trece prin referin"a la imaginea celuilalt... $i atunci cnd, oedipianizarea o dat# terminat#, investirea de obiect se modific#, devine mai mult dect necesar recursul la investirea c#tre eu, pentru a evita mpr#stierile !i parcel#rile. Ceea ce totu!i Freud va continua s# considere ca opus, n func"ionarea celor dou# tipuri de investire, devine pu"in aleator, ntruct aceast# iubire obiectal# nu se va putea realiza dect n cadrul unit#"ii eului, pornind deci de la iubirea libidinal# care o investe!te deja. Aici riscul de ntmpinat ar putea proveni din scizura ntre sine-nsu!i si cel#lalt; aici se afl# amorsarea situa"iilor ce snt nc# denumite cu termenul acela urt de perversiuni". Dac# libidoul ce investe!te eul ar r#mne ncercuit n acest eu, am avea de-a face cu un eu nonunit, incomplet, parcelar, ceea ce ar consemna falimentul nu numai al investirii narcisice, dar !i al nsu!i travaliului oedipianiz#rii. Individul o dat# nchis n narcisism, primar n felul s#u, r#mne acolo pentru c# nu poate accede la cel#lalt altfel dect n imagini sau n fantasme, care snt tot imagini ce se oglindesc n ele nsele. Oedipianizarea, nu vom insista niciodat# ndeajuns asupra acestui punct, este etapa nuclear# a individu#rii, etap# n cursul c#reia subiectul ia n posesie ansamblul dispozitivelor sale operatorii printre care limbajul, n complexitatea sa, este de departe locul privilegiat. Narcisismul secundar !i va trage toat# valoarea sa creatoare din narcisismul bun" dac# el contribuie la continuarea schimburilor n#untrul propriei persoane si n afara sa.
3.2.3. Amor-propriu, simulacre, dedubl"ri

Investirea narcisic# a eului pare a fi condi"ia sine qua non pentru ca identific"rile s# mearg# pn# la cap#t.

FREUD $I FREUDISMUL

143

Narcisismul completeaz# efectele achizi"iilor postoedipiene n cursul genitaliz#rii. Nu numai c# eul se poate bucura de o unitate, dar aceast# unitate devine o form# opera"ional# pentru ca schimbarea formelor s# poat# continua. Unitatea eului non-clivajul este acum o continuitate a amorului-propriu; n acest fel se afirm# !i nceputul unei independen"e: iubirea de sine va putea s# fac# abstrac"ie de aprobarea constant# a figurilor-obiecte. Rela"ia intra-personal# (prefer#m aceast# pozi"ie celei intra-psihice) se dubleaz# n m#sura n care dedubl#rile au fost posibile, pe de o parte ntre propria persoan# si figurile parentale, pe de alta ntre propria persoan# si ,,eu nsumi-cel#lalt". Aceste dedubl#ri se fac !i se desfac n chiar interiorul propriei persoane; !i atunci cnd investirea libidinal# c#tre sine este puternic# !i iubirea de sine solid#, nu survine nici o angoas#. A!a nct apari"ia angoaselor este indiciul unui nivel de investire spre sine prea slab; ceea ce se traduce prin expresia: a se teme", sau a nu avea ncredere n sine"... Idealul eului apare !i el cu al s#u dublu caracter pozitiv !i negativ. Pe de o parte idealul eului este o proiec"ie nspre nainte a personalit#"ii prezente; acest dispozitiv mbrac# !i o func"ie temporal#, ntruct se dore!te un fel de proiec"ie sau o naintare spre ceea ce este mai ndep#rtat, nc# necunoscut. In acest mod intr# n joc un montaj mobil complet virtual, care, la rndul s#u, atrage c#tre eu. Idealul eului func"ioneaz# fie ca punct de alimentare a unui viitor aferent, fie ca o anticipare care ajut# eului pe drumul s#u. Iubirea de sine narcisic# implic# n seria identific#rilor ce mping eul naintea sa pornind de la acel punct virtual care este idealul eului, favorizeaz# returnarea libidinal# spre sine, f#r# a exclude din aceast# cauz# obiectele bune" ce vor putea fi ncor-

144 ___________FREUP $I PSIHANALIZELE

pqrate, !i mai ales semantizate, n procesul global al individu#rii. Dedublarea initiatic#, o dat# nr#d#cinat# n travaliul oedipianiz#rii, continu# pentru a atinge posibilit#"ile unei rela"ii asimetrice fa"# de sine-nsu!i si fa"# de al"ii. Avem aici o lucrare de lung# respira"ie ce se va materializa n adolescen"# !i mai ales n anii ulteriori. Ea este opera existen"ei integrale !i nseamn# acel a exista ca sine-nsu!i n acte. Dar idealul eului poate avea si efecte negative n m#sura n care el tiranizeaz# eul, l sl#be!te si l priveaz# n final de amorul s#u propriu. Idealul eului se sudeaz# n acest fel n jurul supraeului, pentru a-1 regla, desigur !i pentru a-i regulariza elanurile, dar riscnd continuu s#-i frneze dedubl#rile. Apar atunci simulacrele, aceste fantasme f#r# obiect, f#r# nici un respondent. Simulacrele ocup# sferele imaginarului !i i ntre"in func"ionarea n acel registru al nelini!tii, la hotarele anxiet#"ii. Spa"iul narcisismului apare astfel ca un dat ce nu este deloc simplu. Pentru ca narcisismul bun" s# se instaleze, are nevoie de un loc, loc ce se face el singur n m#sura n care investirea este sus"inut# !i de bun# calitate. Ceea ce nseamn# c# imaginea de sine este o form# nc# prea slab# pentru a accede la aceast# interiorizare dedublat#. Percep"ia !i trimiterile n con!tiin"#" nu snt suficiente pentru a stinge anti-pulsiunile incon!tientului", nici pentru a castra imperativele supraeului. Totul depinde de procesul acesta de individuare, care trebuie s# r#mn# cu fa"a la colectiv si la social, ncorpornd n acela!i timp acest univers al socialului. Narcisismul aduce cu sine aceast# posibilitate a unei autorecunoa!teri n diversitate, permite !i asumarea diferen#ei de sine, acceptnd n acela!i timp diferen"ele celorlal"i. Dar el se poate !i s# nchid# eul asupra lui nsu!i, mul"umindu-se cu o pseudodife-

FREUD $I FREUDISMUL

145

rent# !i negnd diferen"ele celorlal"i. Este deci vorba de o modalitate a eului care este menit# s# supravegheze, s# l#rgeasc#, s# men"in# o deschidere, pentru ca reizvorrea sa fie oricnd posibil#. Narcisismul primar !i narcisismul secundar urmeaz# unul dup# altul si !i au baza n amorul-propriu. Acesta din urm# nu mai are prea mult de a face cu instinctul de conservare". Datele biologice mprumutate din via"a animalelor nu aduc dect lumini palide n domeniul existen#ei. Limbajul realizeaz# frontiera si se deschide spre cei doi versan"i: loc n care acela$i si cel"lalt coabiteaz# n unul si n singular. Sub amenin"area de a se mpotmoli n perversiune", spa"iu mai pu"in propice sexu#rii complete1. 3.3. Perversiunea si structura celuilalt Oricine cunoa!te referirile lui Freud la tema perversiunii: Nevroza este o perversiune negativ#" sau nevroza este negativul perversiunii". Cum s# n"elegem aceste ntreb#ri provocate de perversiune?... S# ncerc#m s# diferen"iem mai nti substantivele !i adjectivele, utilizate cu prea mult# u!urin"# de mai bine de un secol. Apoi s# ne punem din nou acele ntreb#ri pe care le-a ridicat Freud, rezumnd unele din textele sale, printre cele mai importante, n fine, s# ncerc#m s# propunem o nou# interogare, n lipsa posibilit#"ii de a nscrie aici un r#spuns definitiv. Freud s-a mpiedicat de aceast# ntrebare sub cele dou# forme ale sale, pe plan biologic, acolo unde toate solu"iile snt sau par posibile, ntruct ele depind doar de ideologii. Pe de o parte, trupul !i impune terenul de
P.-L. Assoun, La R6volution narcissique", n Histoire de la psychanalyse, Hachette, Paris, 1982, pp. 182-188 (n.a.).
1

146

FREUD $I PSIHANALIZELE

ac"iune, limitat !i nchis; pe de alt# parte, no"iunea unei normativit#"i atrn# greu asupra spiritelor, ca !i asupra conceptelor utilizate de Freud nsu!i, n ceea ce prive!te trupul si sexualitatea, va trebui s# accept#m ast#zi separ#ri asupra c#rora Freud nsu!i nu s-a hot#rt niciodat# foarte clar. Astfel vom putea diferen"ia activit#"ile de procreare !i activit#"ile genitalo-erotice, chiar dac# pentru unele obedien"e religioase !i morale aceste separ#ri nu par nc# foarte evidente. Dar, !i aceasta este dificil n alt sens, va fi necesar s# punem pe planuri diferite activit#"ile trupului; tr#irea corporal# !i existen"a carnal# n toate componentele lor psihosociale !i prin aceasta semantice !i simbolice. Perversiunea, dup# cum o arat# !i numele, s-a definit prin opozi"ie la o norm#", considerat# ca imuabil#. In trup, func"iile respiratorii, cardiace, renale etc. se supun unor constante precise. Nimic surprinz#tor n aceea c# oricine ar fi dorit ca func"iile neuropsihice s# fie la fel ntr-o anume normativitate !i ntr-o normalitate absolut#. Dar, fiecare pare a uita c# func"iile neuropsihice snt construite din multe buc#"ele pentru fiecare individ !i c# aceste func"ii pot (sau nu pot) s# ating# aceast# limit#. Pentru sexualitate complica"ia este nc# si mai mare, ntruct sexualitatea implic# func"ii n acela!i timp corporale, deci fiziologice, !i de asemenea func"ii afective, psihice sau si mai bine psiho-culturale. O prim# separare pare evident#, pentru a pune de o parte ceea ce "ine de reproducere !i este comun omului !i animalului (omului ca animal...) !i a plasa de cealalt# parte ceea ce este cucerirea pur# a umanului: aceast# posibilitate de a utiliza organele genitale n versantul lor erotic n scopuri str#ine de reproducere. Si fiecare va n"elege imediat c# atingem aici unul din principiile de religie din cele mai arhaice, reluate si dezvoltate de religia noastr# iudeo-catolic#

FREUD $I FREUDISMUL

147

!i roman#, !i anume c# faimosul p#cat originar" !i trage substan"a din nclina"ia misiunii originare a corpului... n m#sura n care, deturnat de la teleologia sa, el !i va consacra partea de bucurie" a vie"ii n dauna procrea"iei pure !i simple. Prima ntrebare ce apare este aceasta: omul este el (si) un animal? F#r# ndoial#. Dar el se bucur# de o existen"#; pe cnd animalele doar tr#iesc... Pornind de la acest punct, ntreb#rile nu mai snt acelea!i. Or, se pare c# Freud, de!i ar fi pus aceste ntreb#ri, nu ar fi ajuns s# le rezolve tran!ant si ar fi r#mas (aparent) prizonierul propriilor sale premise si conceptualiz#ri. Ceea ce nu 1-a mpiedicat s# nainteze cu ntreb#rile sale de mai multe ori de la nceputurile operei sale si pn# la sfrsit. S# consim"im s# preciz#m c# este poate mai aventuros s# vrei s# pui o norm#" n acest domeniu, si c# este cel mai pu"in periculos s# vrei prea mult s# reduci omul la datele corporale, chiar dac# aceasta se face sub vocabula instinctelor" sau, ntr-un fel mai specific, a pulsiunilor". Aspectul pur biologic nu r#mne mai pu"in limitat de ndat# ce este vorba de om", ntruct acesta nu se poate desp#r"i de propriul s#u univers de artificii".
3.3.1. Locul perversiunii" la Freud

Dup# Laplanche si Pontalis, perversiunea este o devia"ie n raport cu actul sexual normal , definit ca un coit, viznd ob"inerea orgasmului prin penetrare genital#, cu o persoan# de sex opus" (Voc., p. 278). Definit# astfel, perversiunea ntlne!te problematica pe care tocmai am indicat-o... ntr-adev#r: Se vorbe!te despre perversiune: cnd orgasmul este ob"inut cu alte obiecte sexuale (homosexualitate, pedofilie, zoofilie etc.) sau prin alte zone corporale (coit anal, de

148

FREUD $I PSIHANALIZELE

exemplu); cnd orgasmul este imperios subordonat anumitor condi"ii extrinsece (feti!ism, travestism, voaiorism si exhibi"ionism, sado-masochism) ce pot provoca, prin ele nsele, pl#cerea sexual#, n general, se desemneaz# ca perversiune ansamblul comportamentului psihosexual ce presupune condi"ii atipice pentru ob"inerea pl#cerii sexuale" (Voc., p. 278). Se vorbe!te despre instinct ca despre un comportament preformat", propriu unei anume specii !i considerat ca invariabil pentru ceea ce "ine de nf#ptuirea sa si de obiectul s#u. Pornind de aici, tot ceea ce nu se conformeaz# este perversiune", adic# anormalitate !i/sau comportament atipic. Acest termen de perversiune a cunoscut, de altfel, numeroase mbog#"iri semantice, dup# cum vorbim despre biologic sau !i mai bine despre instincte sociale sau morale", de unde (tot dup# indica"iile Laplanche-Pontalis) exemplul perversiunilor de instinct moral, cum ar fi delincventa, perversiunile instinctului social, cum ar fi proxenetismul", sau alte perversiuni biologice, ale instinctului nutri"iei, de exemplu: bulimia sau dipsomania". In fond, este de ajuns s# lu#m un instinct considerat ca normal pentru a taxa orice devia"ie n plus sau n minus (sau n para...) ca anormalitate !i/sau perversiune. Se cuvine s# facem o precizare: cuvntul perversitate se refer# tot la comportamentele psihosociale. Un nucleu pervers" a fost descris n planul conduitelor, n m#sura n care acestea au ca finalitate s# ob"in# suferin"a sau r#ul psihic si moral si s# se bucure de suferin"ele impuse sau provocate. Perversitatea este vecin# cu comportamentul a!a-numit sadic", dar ea nu are un caracter sexual, oricum, nu direct erotic. Dimpotriv#, adjectivul pervers" apar"ine n aceea!i m#sur# perversit#"ii ca si perversiunii. Astfel ar fi

FREUD $I FREUDISMUL

149

poate preferabil s# l suprim#m, a!teptnd modificarea de ansamblu a vocabularului. n psihanaliz # se vorbe ! te despre perversiune numai n rela"ie cu sexualitatea. De!i Freud recunoa!te !i existen"a altor pulsiuni dect cele sexuale precizeaz# Laplanche !i Pontalis el nu vorbe!te de perversiune n leg#tur# cu acestea, n domeniul pulsiunilor de autoconservare, foamea, de exemplu, el descrie, f#r# a folosi termenul perversiune, tulbur#ri ale nutri " iei, pe care mul " i autori le desemneaz # ca perversiuni ale instinctului de nutri"ie. Pentru Freud, asemenea tulbur # ri snt datorate efectelor pe care sexualitatea le poate produce asupra func"iei de alimentare (libidinizare); s-ar putea deci spune c# aceasta este pervertit # de sexualitate" (Voc., p. 278). Este clar c # pentru Freud sexualitatea este altceva dect genitalul si procreativul; sexualitatea este plin#", dac # putem spune astfel, de afectivitate, deci de existen"#. Trei eseuri asupra teoriei sexualit"#ii (1905) marcheaz# pozi"ia lui Freud, n cadrul teoriei sale a sexualit#"ii, n ceea ce credea el despre perversiune n acel moment. Dac # modalit #" ile pl # cerii preliminare" actului sexual normal" ne snt la to"i comune, aceste conduite, perverse" deci, fac si ele parte din normalitate". Cel pu"in n calitate de dispozi"ie". Ceea ce tinde s# confirme realitatea unei sexualit#"i infantile subiacente !i persisten"a anumitor comportamente sau moduri de a fi ale copil#riei la adult. Jocul pulsiunilor par"iale si diversitatea zonelor erogene poate explica aceast# perversiune polimorf#" a copilului, cu posibile vestigii la adult... Din aceast# perspectiv#, perversiunea adult# apare ca persisten"# sau reapari"ie a unor componente par"iale ale sexualit#"ii... (conform stadiilor organiz # rii sexuale...); perver ! i-

150

FREUD $I PSIHANALIZELE

unea este o regresie la un stadiu anterior n raport cu care a avut loc o fixa"ie libidinal#" (Vor., p. 279). Se deschid dou# c#i: pe de o parte putem afirma c# sexualitatea a!a-numit# normal# nu este un dat al naturii umane, pe de alt# parte putem re"ine c# n momentul acela Freud admite o ierarhie cu o dezvoltare !i de aici o no"iune implicit# de norm#", sau de nemplinire. Pentru autorii no!tri (care par a trage textul c#tre o lectur# mai liberal#...), sexualitatea uman# ar putea s# fie definit# ca pervers#" n fondul s#u (oare Freud ar fi consim"it?); a!a nct este de ajuns, n nsu!i exerci"iul actului genital, ca subiectul s# se ata!eze excesiv de pl#cerea preliminar#, pentru ca s# fie accentuat# latura pervers#... Dar Laplanche !i Pontalis confirm# c# totu!i Freud !i to"i psihanali!tii au n vedere o sexualitate normal#" (Voc., p. 279); c# no"iunea implic# foarte clar o norm#"; !i c# teza ini"ial# din 1905 nu a fost niciodat# abandonat# cu adev#rat de Freud, nici chiar atunci cnd acord# o valoare etapelor pregenitale. Trebuie s# reamintim c# trecerea la deplina organizare genital# presupune, dup# Freud, dep#!irea complexului Oedip, asumarea castr#rii, acceptarea interdic"iei incestului" (Voc., p. 280). Un scurt rezumat al unora dintre textele ulterioare ale lui Freud va preciza mai bine pozi"ia sa.
3.3.2. Forme de perversiune: homosexualitate, masochism, feti $ ism, dup " Freud

Am dori s# evoc#m con"inutul textelor din 1922, 1924 !i 1927, consacrate urm#toarelor modalit#"i perverse: homosexualitate, masochism, feti!ism. Interesul sexual exclusiv al b#rbatului pentru femeie !i viceversa nu vine de la sine. Freud, n Un copil este b#tut" din 1919, care poart# ca subtitlu:

FREUD $I FREUDISMUL

151

Contribu"ie la na!terea !i geneza perversiunilor sexuale", scrie c# perversiunea !i trage r#d#cinile dintr-o manifestare rezidual# !i confirm# rolul fantasmelor n persisten"a unor asemenea reziduuri". In 1920, Freud scrie: Despre psihogeneza unui caz de homosexualitate feminin#", unde spune c# alegerea obiectal# trebuie s# suporte restric"ii pentru ca sexualitatea s# mearg# n ea ns#!i pn# la cap#t !i s# fie normal#"; dar n cazul studiat, obiectul ales nu este dect un substitut al mamei. Si mai face remarca general# c# b#rba"ii homosexuali au cunoscut o rela"ie deosebit de puternic# cu mama lor" si, pe de alt# parte, c# to"i indivizii normali prezint# al#turi de heterosexualitatea lor manifest# o propor"ie destul de nsemnat# de homosexualitate latent# sau incon!tient#" (n Nevrose, psychose et pen>ersion, 1973, p. 269). Freud, n 1922, n Despre cteva mecanisme nevrotice n gelozie, paranoia si homosexualitate", confirm# achizi"ia: leg#tura cu mama, narcisismul, angoasa de castrare snt factorii afectivi ce se reg#sesc n etiologia homosexualit#"ii, dar, precizeaz# el, nu i snt specifici. Adaug# la acestea influen"a seduc#iei, responsabil# pentru o fixare precoce a libidoului" (el revine n acest mod la una din preferin"ele sale de dinaintea mor"ii tat#lui s#u...). Va ad#uga aici gelozia !i rivalitatea, ivite, spune el, din complexul matern. La homosexuali exist# o conexiune ntre sentimentul social !i alegerea obiectului". Si mai departe: La homosexualii dota"i cu sim" social, separarea de sentimentele sociale si alegerea obiectului nu vor reu!i pe deplin" (Ibid., p. 281). Freud marca aici, ca si n 1905, c# r#mne ceva diferit, care l duce la o nediferen"iere, la fixa"ii, la o dezvoltare sexual#" care este ntructva incomplet#.

152 _________ FREUD $I PSIHANALIZELE

Problema economic# a masochismului" dateaz# din 1924 !i marcheaz# pozi"ia lui Freud n acel moment, relund n acela!i timp spusele sale anterioare. El distinge ntre: un masochism normal" care ar fi esen"a ns#!i a modului de a fi al femeii, care suport# coitul" (sic); un masochism moral", c#ruia i corespund sentimentele de culpabilitate incon!tiente !i variantele lor; un masochism erogen", adev#rat# perversiune" a pl#cerii erotice, ntruct numai pl#cerea ndurat# !i c#utat# poate provoca bucuria. Freud mai nota !i posibilitatea unui sadism inversat, ce ar da un masochism secundar. Feti!ismul" apare n 1927. Alegerea obiectal# se fixeaz# asupra feti!ului care nlocuie!te falusul: Voi spune mai clar c# feti!ul este substitutul falusului femeii (mamei) n care a crezut copila!ul !i la care, nu !tim de ce, nu vrea s# renun"e" (Le Fetichisme, 1969. p. 134). Astfel feti!ul r#mne semnul unui triumf asupra amenin"#rii cu castrarea !i o protec"ie fa"# de aceast# amenin"are, el fere!te fetisistul de a deveni homosexual acordnd femeii acest caracter prin care ea devine suportabil# ca obiect sexual" (Ibid., p. 135). Probabil nici o fiin"# masculin# nu este ferit# de teroarea castr#rii, atunci cnd vede organul genital feminin" (Ibid., p. 135). Remarci care traduc !i aceast# insuficien"# a dezvolt#rii sexuale si afective. Toate aceste texte !i nc# altele ar putea depune m#rturie c# ceea ce numim dezvoltare sexual# trece dincolo de sexualul propriu-zis. Pl#cerea este ntlnit# !i luat# n considera"ie; bucuriile exist#; procre#rile au fost sau snt posibile. Dar ansamblul persoanei nu este corect sexuat", la nivelul posibilit#"ilor sale. Astfel Freud cerceteaz# n trecut ceea ce a putut mpiedica aceast# desf#!urare si ne d# motivele, deja amintite, ale acestei etiologii".

FREUD $I FREUDISMUL

153

3.3.3. Absen#a celuilalt $i perversiunea

Din textele !i din referirile lui Freud nsu!i reiese o posibil# diferen"iere: separarea a ceea ce "ine de sexualizare" si a ceea ce "ine de sexuare". Sexualizarea este ceea ce, biologic, d# caracterul sexual, faptul de a deveni sexual mascul sau femel# si rezultatul acestei ac"iuni. Dar aceasta fiind n planul anatomic si fiziologic, sexuarea" ar necesita o dubl# prezen"# a sinelui-nsu!i si a celuilalt ntr-un acela!i ansamblu unitar". Este vorba de faptul c# acela!i !i non-acela!i apar"innd unei identit#"i simple nu snt de ajuns pentru a face unitatea. Freud l#sase s# se n"eleag# c#, n ceea ce l privea, nu !i cucerise complet partea sau componenta sa feminin#. Pentru a fi unul, snt necesare dou# componente: sine-nsu!i !i cel#lalt, ntr-un tot ce se poate diferen"ia ca ansamblu sau separat. Iat# o cucerire dificil#, ce nu ntotdeauna reu!e!te. Astfel, putem spune c# anormalitatea" nu trece prin aceast# absen"# a celuilalt (ea este foarte frecvent#), ci prin suferin#a provocat# indirect de aceast# absen"#. De asemenea, nu practicile erotico-sexuale snt cele ce diferen"iaz# fiin"ele umane; variantele pot s# fie multiple, s# coexiste, sau s# succead# una alteia, fiecare dup# gusturile proprii; nu exist# ierarhie ntre oameni dup# nclina"iile !i alegerile lor sentimentale. Dar poate c# realizarea !i efectuarea lor se determin# prin aceast# posibilitate de a se sim"i simultan !i succesiv sinensu!i si cel#lalt, mpreun# !i separat. S# spunem c# individul n individuarea sa este chemat s# fie el nsu!i ntr-o mi!care de rota"ie n jurul lui nsu!i si n el nsu!i, continundu-!i n acela!i timp mi!c#rile de transla"ie n jurul unui altuia virtual care l locuie!te n acela!i timp. Aceste opera"ii temporale !i spa"iale se fac si se desfac n chiar interiorul intim al persoanei, n alian"ele intra-personale !i paralel, n-afar#-

154

FREUD $I PSIHANALIZELE

de-sine, n alian"ele inter-personale. Astfel sntem determina"i s# gndim c# fiecare fiin"# uman# !i conjug# posibilit#"ile conform gndirii !i afectelor sale, dar afectele sale nu snt de o esen"# diferit#; ele snt legate - si f#r# ndoial# produse de jocurile de limbaj. Problema perversiunii ne apare astfel ca atingnd nsu!i nucleul persoanei, n m#sura n care ea ar traduce n sine-ns#si aceast# absen"# a structurii celuilalt. Cel#lalt este undeva, nu doar n fantasme, n imagini, n percep"ii. Acestea snt formele cele mai elementare ale func"ion#rii fiin"ei umane. El se afl# mai degrab# n formele cele mai des#vr!ite: cele ale modalit#"ilor de func"ionare a limbajului luat n totalitatea sa intra-limbaj, acolo unde fiecare din moleculele" sale emite efecte si face posibil# efectuarea enun"iativ# ntr-o povestire care, la rndul s#u, emite voci sau discursuri apte a se derula n sistem dia-logic: adic# n r#spunsul reciproc al unuia !i al celuilalt. Perversiunea este unilateralitatea, latura unic# ntr-un tot simplu, singularul f#r# cel#lalt. Sexuarea incomplet# poate s# coincid# foarte bine cu o sexualizare aparent normal#, non-pervers#", dar, totu!i, condamnat# la insulari "a"e1. 3.4. $inele ntre cele dou# topici Freud mprumut# termenul de topic#" de la Aristotel; astfel, topicile sale snt teoretiz#ri care "in de locurile" ra"ion#rii, n edificarea locurilor aparatului psihic. Aceast# teoretizare a aparatului psihic s-a f#cut cu un anume num#r de sisteme rela"ionale care au va1 Cf. A. Fernandez-Zoi'la, L'alterite dans le langage psychopathologique", n Annales Medico-Psychologiques, 1982 !i 1983 (mai ales partea a treia: Le sexe des mots", pp. 279-296, nr. 3, 1983) (n.a.).

FREUD $I FREUDISMUL

155

riat dup# caracteristici !i func"iuni. Aceste sisteme snt organizate, adic# ele snt articulate dup# o anume ordine. Snt locuri psihice n interac"iune; putem astfel avea fie o configura"ie spa"ial#, fie o spa"ializare non-figural# ce pare preferabil#. La Freud se succed# dou# topici. Prima este sistemul: Ies (incon!tient) -- Pcs (precon!tient) Cs (con!tient). Acest sistem Ics-Pcs-Cs este cel care vede lumina zilei n Die Traumdeutung (1900). Topica primitiv# va conduce dezvoltarea psihanalizei timp de mul"i ani, si o mai face nc# n zilele noastre, ntruct se pare c# explozia celei de-a doua topici nu a stins complet luminile celei dinti. Or, aceast# a doua topic# va corespunde unui sistem complet diferit n cele trei instan"e ale persoanei pe care le-am men"ionat: !inele, eul !i supraeul. n 1923, Eul si !inele" inaugureaz# un alt mod de a gndi, psihanaliza, n 1920, Dincolo de principiul pl#cerii" marca un fel de culme a primei topici. $inele urma s# func"ioneze de acum nainte ca un incon!tient. Dup# ce vom analiza textele care se refer# la aceasta n Eul si !inele", Diferitele instan"e ale personalit#"ii psihice" din 1932 !i Compendiu de psihanaliz" din 1938, vom vedea cum, n realitate, aceste dou# topici se conjug#.
3.4.1. Eul $ i ! inele" (Das Ich und das Es, J923)

Diviziunea psihic# ntre un psihic con!tient si un psihic incon!tient constituie premisa fundamental# a psihanalizei (cf. Essais de psychanalyse, 1963, p. 179). Incon!tientul decurge, pentru Freud, din efectul reful"rii. De unde cele dou# nivele ale con!tientului: incon!tientul latent sau precon!tient, care poate reveni la con!tiin"#, !i adev#ratul incon!tient, constituit din fapte psihice refulate. Dar, va spune Freud: Incon!tien-

156

FREUD $I PSIHANALIZELE

tul nu coincide cu elementele refulate" (Ibid., p. 155). Eul poate, cel pu"in n parte, s# fie si el incon!tient. Ne g#sim astfel n situa"ia de a admite existen"a unui al treilea incon$tient, ce nu este refulat; dar m#rturisim c#, din nsu!i acest fapt, caracterul de incon!tient !i pierde pentru noi orice semnifica"ie precis#" (Ibid., p. 185, s.n.). Freud abordase deja aceast# dificultate n Metapsihologie (1915). Insistase asupra unei concep"iii spa"iale a aparatului psihic, n care con!tiin"a ar forma suprafa#a; de unde aceste reprezent#ri n straturi ale locurilor psihice sau topici". Pentru a ajunge la con!tient !i a reveni la suprafa"#, Freud credea c# reprezent#rile senzoriale ar trebui s# recurg# la reprezent#rile verbale corespunz#toare". Aceasta implic#, o remarc#m n trecere, o concep"ie a memoriei sub form# de urme, a existen"ei unor locuri unde ideile" pot fi stocate. Dar Freud de fapt opunea o gndire prin imagini, o gndire vizual#, foarte imperfect# !i foarte apropiat# de procesele incon!tiente primare... unei gndiri verbale, mai recent# n filogenez# !i n ontogenez#, singura capabil# s# introduc# pulsiunile (transformndu-le !i semnificndu-le) n activitatea con!tient#. Freud admite influen"a lui G. Groddeck, pentru care sntem bntui"i de for"e necunoscute, (care) scap# st#pnirii noastre". Groddeck publicase n 1923 Cartea sinelui de inspira"ie nietzschenian#. $i Freud urma s# spun#: A!adar, un individ se compune pentru noi dintr-un sine psihic, necunoscut !i incon!tient, pe care se suprapune eul superficial, emannd din sistemul P (percep"ie) ca dintr-un nucleu" (Essais de psychanalyse, 1963, p. 192). Eul acoper# !inele... Nu exist#, ntre sine !i eu, o demarcare tran!ant#, mai ales n partea inferioar# a acestuia din urm#, unde tind s#

FREUD $I FREUDISMUL

157

se confunde"... Dar ceea ce este refulat se confund# cu !inele, din care nu este dect o parte". Este u!or de v#zut c# eul este o parte a sinelui ce a suferit modific#ri sub influen"a direct# a lumii exterioare si prin intermediul con!tiin"ei-percep"iei" (Ibid., p. 193)... Percep"ia este pentru eu ceea ce instinctul sau pulsiunea instinctiv# snt pentru sine. Eul reprezint# ceea ce numim ra"iune !i n"elepciune, !inele, dimpotriv#, este dominat de pasiuni" (Id.). Freud insist# !i noteaz# (Ibid., p. 196): sistemul constiin"#-percep"ie este cel care contribuie la formarea nucleului eului. Iar ntre eu si sine, Freud situeaz# supraeul pe care l asimileaz# aici cu Idealul eului. $inele r#spunde nainte de orice de rezervorul enorm al libidoului. Eul !i va primi libidoul s#u" prin mijlocirea identific"rilor, sau prin acel proces al narcisismului secundar. Fiecare n"elege mai bine acum c # libidoul poate fi investit n dou # regiuni distincte: cea a eului !i cea a obiectului. Freud nu va da niciodat# eului valoarea de investire pe care i-o atribuiau Groddeck !i mai ales Nietzsche. Pentru Freud, trebuie s# o spunem, libidoul obiectai va fi privilegiat. Vom vedea totu!i c#, f#r# un eu puternic", nimeni nu este n stare nici s#-!i investeasc# libidoul asupra obiectului (acesta putnd exersa o atrac"ie excesiv#), nici s# !i-1 investeasc# returnnd" propriul libido asupra lui nsu!i. Lebensirieb sau pulsiunea de via"#" nu va primi n ntregime valoarea sa uman# dect dac# re"ine maximum din Eros, neutralizndu-i n acest mod reactivitatea, ceea ce Freud punea n rndul pulsiunilor de moarte". Relativa sinonimie a supraeului si a idealului eului atribuie acestei instan"e" o origine dubl#: ea apare n ceea ce vine dup# complexul Oedip" prin introiectarea supraeului parental, n special cel al tat"lui, care

158

FREUD $I PSIHANALIZELE

pentru Freud este ntotdeauna preponderent: Eul ideal reprezint# !i mo!tenirea complexului Oedip si, prin aceasta, expresia tendin"elor celor mai puternice, ale destina"iilor libidinale celor mai importante ale sinelui. Prin intermediul acestuia, eul a luat n st#pnire complexul Oedip !i !i-a supus n acela!i timp !inele. Pe cnd eul reprezint# n esen"# lumea exterioar#, realitatea, supraeul i se opune, ca reprezentant al lumii interioare, al sinelui. Si va trebui s# ne a!tept#m ca, n ultim# instan"#, conflictele dintre eu !i ideal s# reflecte opozi"ia care exist# ntre lumea exterioar# !i lumea psihic#" (Essais de psychanalyse, 1963, pp. 205-206). S# ad#ug#m la acestea c# supraeul ca !i eul ideal r#mn n mare parte incon!tiente, inaccesibile eului care nu cunoa!te nimic prin el nsu!i. Cura este cea care trebuie s# edifice eul asupra acestor implica"ii. $inele, rezervor libidinal, va putea s# furnizeze ceva din libidoul desexualizat pentru eu care se formeaz# tot prin sublim#ri". Eul apare astfel format dintr-o energie susceptibil# de deplasare care reprezint# un libido desexualizat, putem spune n aceea!i m # sur # c # reprezint # energie sublimat # ..." (Ibid., p. 217). Eul se substituie sinelui n fixa"iile sale pe obiecte"... De aceast# transformare a libidoului sinelui n libido al eului se leag# n mod natural o renun"are la scopurile sexuale, o desexualizare" (Id.). Eul, pe m#sur# ce cre!te si se fortific#, desexualizeaz# !inele si atrage spre el libidoul obiectai, de unde vine aceast# nt#rire a narcisismului numit aici secundar: narcisismul eului. Un narcisism sustras obiectelor" (Ibid., p. 218). Principiul pl#cerii serve!te sinelui drept busol# (sic), el men"ine instinctele de moarte n t#cere (unde totu!i ele opereaz#), totul fiind reglat de principiul constan"ei" (dup# Fechner). S# l ascult#m pe

FREUD $I FREUDISMUL

159

Freud nsu!i: Orientat de principiul pl#cerii, adic# de percep"ia nepl#cerii, !inele se ap#r# de aceste noi tensiuni prin diferite mijloace, n primul rnd, adaptndu-se ct de repede este posibil la exigen"ele libidoului ce nu a fost desexualizat, deci c#utnd s# satisfac# tendin"ele direct sexuale, n al doilea rnd, !i aceasta ntr-o m#sur# mult mai eficace, debarasndu-se, n cursul uneia din aceste satisfaceri, care reduce la t#cere toate exigen"ele par"iale, de substan"ele sexuale, ace!ti purt#tori satura"i de tensiuni erotice" (Ibid., p. 219). ,,Eul este format n bun# parte din identific#ri ce provin din fixa"ii erotice deturnate de la nivelul sinelui. .. Supraeul !i datoreaz# locul pe care l ocup# n eu, sau, dac# prefer#m, atitudinea pe care o manifest# fa"# de eu, unui factor ce prezint# o dubl# importan"# si trebuie, n consecin"#, s# fie apreciat dintr-un dublu punct de vedere: n primul rnd el reprezint# prima identificare, ce s-a produs pe cnd eul era nc# slab; n al doilea rnd, el este mo!tenitorul complexului Oedip !i, ca atare, el a introdus n eu obiectele cele mai apreciate". Adic#: p#rin"ii, n"ele!i de Freud la singular, este vorba despre tat". n aceea!i m#sur# n care copilul este nevoit s # asculte de p # rin " ii s # i, tot a!a !i eul ascult# de imperativele categorice ale supraeului" (Ibid., pp. 220-221). A!a arat# textul tradus n limba francez#. Or, Freud scrie: n favoarea acestei circumstan"e, supraeul r#mne ntotdeauna n contact strns cu !inele si poate fi reprezentantul acestuia pe lng# eu. El se scufund# n adncurile sinelui si, din aceast# cauz#, este mult mai ndep#rtat de con!tiin"# dect eul" (Ibid., p. 221). Freud !i dezvolt# astfel topica n continuare: Eul se mbog#"e!te n urma tuturor experien"elor pe care le prime!te din afar#; dar !inele constituie pentru el o alt# lume exterioar# pe care caut# s# o supun# ascult#rii. El sustrage

160

FREUD $I PSIHANALIZELE

sinelui ct mai mult din libidoul acestuia, transform# obiectele de fixa"ie libidinal# ale sinelui n tot attea avataruri ale eului. Cu ajutorul supraeului eul se inspir#, ntr-un mod care pentru noi r#mne deocamdat# un mister, din experien"ele preistorice acumulate n sine" (Ibid., p. 229). Acest punct - ce nu este final - din 1923: Psihanaliza este un procedeu ce faciliteaz# eului cucerirea progresiv# a sinelui" (Ibid., p. 230).
3.4.2. Diversele instan#e ale personalit"#ii psihice"

S# vedem, pe scurt, cea de-a treia prelegere din 1932: Diversele instan"e ale personalit#"ii psihice"'. Locul supraeului este perfect clar: Oricine !tie c# micul copil este amoral; la el nici o inhibi"ie interioar# nu se opune impulsurilor care tind c#tre pl#cere. Rolul jucat mai trziu de supraeu incumb# mai nti unei for"e exterioare, autorit#"ii p#rin"ilor. Influen"a parental# se exerseaz# prin mijlocirea manifest#rilor de tandre"e !i amenin"#rilor cu pedeapsa. Pedepsele echivaleaz# pentru copil cu o retragere a iubirii si snt temute ca atare. Aceast# team# real# este precursoarea viitoarei temeri a con!tiin"ei si, atta timp ct ea domin#, nu putem vorbi despre supraeu !i con!tiin"#. Abia mai trziu va fi stabilit# situa"ia secundar#, cea pe care sntem mult prea nclina"i s# o consider#m ca normal#; o dat# interiorizat obstacolul exterior, supraeul ia locul instan"ei parentale, acest supraeu care supravegheaz", dirijeaz" si amenin#" a!a cum alt#dat# p#rin"ii supravegheau, dirijau $i amenin#au copilul" (Nouvelles conferences sur la psychanalyse, 1971, p. 85, s.n.).
Cf. Nouvelles conferences sur la psychanalyse (1932), Gallimard, Paris, 1971 (o traducere nou# a ap#rut n 1983) (n.a.).
1

FREUD $I FREUDISMUL

161

Identificarea si alegerea obiectat# snt cele dou# mari modalit#"i ale func"ion#rii eului, dup# Freud. Eul regleaz" astfel poftele sinelui, dar n paralel contribuie la procesul prin care supraeul devine un ideal: Eul tinde s# se conformeze acestui ideal, s#-i semene". Iat# c# apar diferen"ele ntre supraeu !i idealul eului: acesta din urm#, idealul eului, devine un fel de form# virtual# de anticipare a eului, ca o avangard# a ceea ce ar vrea sau ar putea s# fie. S# revenim la supraeu. Noi i-am atribuit autoobservarea, con ! tiin " a moral # si func " ia idealului" (Ibid., p. 90). Freud precizeaz# c#: supraeul copilului nu se formeaz# dup# imaginea p#rin"ilor, ci dup# imaginea supraeului acestora" (Ibid., p. 91). Refularea apare aici ca fiind rezultatul efectelor supraeului: acest supraeu poate ac#iona el nsu$i sau l poate ns"rcina pe docilul eu s" i ndeplineasc" ordinele" (Ibid., p. 93). Dac# eul si supraeul pot r#mne n mare parte n incon!tient, nu este mai pu"in adev#rat c# aceste dou# instan"e se afl# sub dependen"a !i tutela sistemului percep"iilor !i ale sistemului con!tient-preconstient. Aici Freud introduce o leg#tur# ntre cele dou# topici, ceea ce vom n"elege mai bine pornind de la textul s#u din 1938. S# mai re"inem c# eul detroneaz# principiul pl#cerii, care, n interiorul sinelui, domin# n mod absolut tot procesul. El l nlocuie!te cu principiul realit#"ii, mai potrivit pentru asigurarea securit#"ii si reu!itei"... Eul reprezint# ra"iunea, pruden"a, iar !inele, pasiunile dezl#n"uite" (Ibid., pp. 102-103). nainte de toate eul trebuie s# realizeze inten"iile sinelui" (Ibid., p. 103). Eul si-a separat o parte a sinelui prin rezisten"ele reful#rii; dar refularea nu continu# n sine, refulatul se confund# cu ceea ce a mai r#mas din acestea" (Ibid., p. 104). Eul poate s # nu reu ! easc # n misiunea sa:

162

FREUD $I PSIHANALIZELE

Cei trei despo"i snt lumea exterioar#, supraeul si !inele" (Ibid., p. 104). n acest travaliu de diferen"iere al eului cu supraeul, Eul trebuie s"-$i exproprieze $inele" (Ibid., p. 107). Iar dup# Lacan, o traducere cu adev#rat fidel# ar fi: acolo unde este !inele, eul trebuie s# fie.

3.4.3. Compendiu de psihanaliz"


n cel de-al doilea text al s#u din 1938, Compendiu de psihanaliz" (publicat n limba francez# n 1955), Freud face o leg#tur# ntre cele dou# topici. Incon!tientul !i !inele snt puse pe acela!i plan. Incon!tien"a este singura calitate dominant# n interiorul sinelui. Eul si incon!tientul snt la fel de strns legate ntre ele ca !i eul !i preconstientul" (Abrege de psychanalyse, 1955, p. 26). $inele si refulatul se reg#sesc apropiate !i se supun acelora!i procese primare, prin opozi"ie cu procesele secundare ce conduc fenomenele preconstientului si ale eului. Psihanaliza apare ca procedeul ideal de a ajuta eul s# se grefeze pe sine. Ceea ce este neorganizat, dezordonat va intra astfel ntr-o anume ordine n acela!i timp desexualizat# !i/sau sublimat#, ncepnd din 1923, Freud leag# topica sa de no"iunea de interzis si instinct de moarte. El postuleaz# un sentiment de culpabilitate incon!tient", ba chiar o pulsiune de pedeaps# incon!tient#". Eul poate fi considerat ca un adev#rat rezervor de angoas#. Eul amenin"at dezvolt# reflexul de fug# !i, mai trziu, reflexele numite de ap#rare sub form # de fixa"ii fobice si/sau obsesionale. Eul este amenin " at cu castrarea ! i aceast # angoas # de castrare constituie nucleul n jurul c#ruia este depus# mai trziu angoasa, n raport cu mustr#rile de con!tiin"#"... n alt# parte Freud precizeaz# c# angoasa de moarte se deruleaz# ntre eu !i supraeu" (Eul si !inele", 1923, n Essais de psychanalyse, 1963, p. 232).

FREUD $I FREUDISMUL

163

Angoasa de moarte ar fi deci poate mai pu"in instinctual#", sau poate mai degrab# eul este acela care, devenit instinctual", domin# instinctul de moarte. Putem avea de aici impresia c# Freud a introdus !inele nu pentru a-1 face s# joace un rol propriu n sensul lui Groddeck , ci mai degrab# pentru a-si sus"ine sistemul despre incon!tient care devine astfel direct instinctual", la aceasta venind s# se adauge efectele reful#rii. Sistemul n ansamblu este mai coerent, dar basculeaz#" aproape n ntregime de partea a ceea ce este interzis, a legii, a unei morale la urma urmei foarte patriarhale. De partea sinelui, reg#sim angoasa de moarte, angoasa de castrare si chiar angoasa provocat# de mustr#rile de con!tiin"#, din moment ce supraeul atinge !inele, prin versantul s#u incon!tient... Va fi vorba de a ajuta eul s#-!i exproprieze !inele, si astfel s# nt#reasc# un supraeu mai lini!tit si mai coerent la rndul s#u. Supraeul ndepline!te aceea!i func"ie de protec"ie si de salvare ca tat#l, providen"a sau, mai trziu, soarta" (Ibid., p. 233). Prin mijlocirea identific#rilor !i sublim#rilor eului, sub influen"a alegerii obiectale, supraeul se nt#re!te la rndul s#u: Nu snt deloc satisf#cut spune Freud n 1932 de aceste referiri la identificare, dar permite"i-mi s# pot considera stabilirea supraeului ca un caz reu!it de identificare" (Essais de psychanalyse appliquee, 1971, p. 87). Sentimentul de inferioritate si sentimentul de culpabilitate se aliaz# n sentimentul de inferioritate moral#, toate depinznd de supraeu. Pentru Freud, supraeul implic#: autoobservarea, con!tiin"a moral# si func"ia de ideal" (Ibid., p. 90). Trecutul, tradi"ia rasei !i a popoarelor subzist# n ideologia supraeului" (Ibid., p. 91). n 1932, ! inele r # mne ,,partea obscur#, impenetrabil# a personalit#"ii noastre,

164

FREUD $ I PSIHANALIZELE

haosul, cuva plin# de emo"ii n fierbere" (Ibid., p. 99)... Se subn"elege c# !inele ignor# judec#"ile de valoare, binele !i r#ul, morala" (Ibid., p. 100). Omul, biat# luntre, tr # ie ! te temndu-se pentru elanurile sale... Ah, via"a nu-i deloc u!oar#! Eul, cnd este for"at s#-!i recunoasc# propria sl#biciune, este cuprins de fric#: fric# real# n fa"a lumii exterioare, temeri ale con!tiin"ei n fa"a supraeului, anxietate nevrotic# n fa"a puterii pe care o au pasiunile de la nivelul sinelui" (Ibid., p. 105). 3.4.4. Cele dou" topici $i supraeul Cea de-a doua topic# se serve!te de sine pentru a introduce supraeul, instan "# reglatoare capital # n aparatul freudian. Paul-Laurent Assoun1 semnaleaz# de asemenea importan " a acestei probleme a interdic#iei. Supraeul !i va asuma rolul important de paznic": De el depinde culpabilitatea" (Histoire de la psychanalyse, voi. I, p. 185). Instan"a de interdic"ie a supraeului concord# destul de bine cu elogiul patriarhatului pe care l reg#sim la Freud." n Moise $i monoteismul Freud atinge din nou ideea omorului tat#lui introdus# n Totem $i tabu (1913) , pe cnd n Psihologie colectiv# si analiz# a eului (1921) se recentrase pe condi " iile produc " iilor imaginare ale grupului uman." Nu ne putem desprinde de impresia c# Freud ar fi efectuat, n concep"ia sa asupra interdic " iei, un demers care seam # n # cu cel pe care l descrie la sfr!itul studiului s#u despre Moise: ntoarcerea la un Dumnezeu-tat#, singur, unic, omni P.-L. Assoun, Le! grandes dcouvertes de la psychanalyse", n Histoire de la psychanalyse, Hachette, Paris, 1982, voi. I, pp. 127-202 (n.a.).
1

FREUD $I FREUDISMUL

165

potent". $i, mai departe: Restaurarea tat#lui primitiv n drepturile sale istorice a marcat un progres considerabil..." De aceea continu# P.-L. Assoun el o salut# ca pe o victorie a spiritualit#"ii asupra senzorialit#"ii", din moment ce maternitatea se reveleaz# sim " urilor, pe cnd paternitatea este o conjunctur # bazat# pe deduc"ii !i ipoteze: progres fundamental al civiliza"iei" (Ibid., p. 187). Suveranitatea supraeului apare ca un ecou n psihismul individual al acestei cuceriri" (Ibid., p. 188). 3.5. Deschiderea simbolic# a psihanalizei: cuvintele dincolo de lucruri Simbolistica freudian# nu se limiteaz# nici la interpretarea visurilor, nici la o gramatic# a incon!tientului, n afara celor deja spuse despre descoperirile lui Freud n materie de simbolism, am dori s# insist#m pu"in pe deschiderea acestei simbolici n limbaj !i, prin aceasta, n parcurgerea drumului antropogenetic. n sens larg, simbolismul este un mod de reprezentare indirect# si figurat# a unei idei, a unui conflict, a unei dorin"e incon!tiente; n acest sens, n psihanaliz#, orice forma " iune substitutiv # poate fi considerat # simbolic#, n sens restrns, este un mod de reprezentare care se distinge n primul rnd prin constan"a raportului ntre simbol !i simbolizatul incon!tient, o asemenea constan"# fiind prezent# nu numai la acela!i individ si de la un individ la altul, ci !i n domeniile cele mai diverse (mit, religie, folclor, limbaj etc.) sau ariile culturale cele mai ndep#rtate unele de altele" (Laplanche !i Pontalis, Voc., p. 398). n mai multe texte de prin 1895 (Voc., p. 401), Freud propune no"iunea de simbol mnezic" pentru a desemna faptul c# un simptom aparent poate simboliza

166

FREUD $I PSIHANALIZELE

un traumatism patogen sau un conflict inaparent. Intr#m astfel n era substituirilor, tablou de lectur# ce va fi extraordinar de fecund pentru psihanaliz# !i care va fecunda la rndul s#u diverse registre ale !tiin"elor umane. n Fran"a, abord#rile psihanalitice snt dominate de no"iunea de simbolic" a!a cum este interpretat# de Lacan !i Levi-Strauss. Rezervndu-ne dreptul de a aborda mai trziu lacanismul, mai nti s# semnal#m pe moment aceast# pozi"ie, pentru a o p#stra n referirile noastre ca pe un simplu reper. Aria psihanalizei este decupat# de Lacan n trei regiuni: simbolicul, imaginarul, realul. Simbolicul desemneaz# ordinea de fenomene structurate ca un limbaj cu care psihanaliza are de a face" (Voc., p. 396). Astfel, Lacan, apropiind structura incon!tientului de cea a limbajului, va putea eventual s# utilizeze, pentru studiul incon!tientului, metodologia lingvisticii, n spe"# cea a lui Ferdinand de Saussure. El va ncerca, de asemenea, s# demonstreze c# subiectul uman este introdus ntr-o ordine prestabilit#, ea ns#!i de natur# simbolic#, n sensul lui Levi-Strauss (cf. Voc., p. 397). Dup# ce am men"ionat acest lucru, s# ncerc#m s# extragem de la Freud nsu!i alte elemente servind o simbolic# mai larg# ce i era proprie, n sensul pe care i-1 atribuim, domeniul limbajului fiind !i el inclus aici. Laplanche !i Pontalis re"in unele indica"ii care l#rgesc sensul simbolicii freudiene. n primul rnd nu exist# o rela"ie simpl# ntre abstract !i concret: simbolizatul poate s# fie tot att de concret ca si simbolul, n al doilea rnd, dac# demersul simbolic este mereu indirect, legnd un con"inut manifest de un sens latent, nu trebuie s# ajungem la un dic"ionar de simboluri sau la un tablou de traducere cum s-a propus uneori, n fine, n ceea ce prive!te visul, Freud distingea deja un

FREUD $I FREUDISMUL

167

determinant asociativ (!i de aici o interpretare asociativ#, realizat# prin cuvintele pronun"ate de analizant) !i un determinism simbolic (mai orientat c#tre cunoa!terea psihanalistului). Acest simbolism dominant a putut s# ajung# la simbolismul universal al incon!tientului colectiv", propus de Jung (asupra c#ruia vom reveni), domeniu n care Freud nu s-a prea aventurat. Ar mai fi nc# o perspectiv# de explorat n direc"ia fantasmelor; fantasme totu!i povestite" si, prin aceasta, implicate si ele n limbajul nsu!i.
3.5.1. Despre sensul antitetic al cuvintelor primitive" (Freud, 1910)

Freud scrie n 1901 Psihopatologia vie#ii cotidiene, lucrare tratnd despre influen"a proceselor incon!tiente asupra manifest#rilor con!tiente. Uit#rile, actele ratate, lapsusurile fac substan"a acesteia. Uit#ri ale cuvintelor, transpozi"ii, substituiri, lapsusuri n vorbire sau n scriere snt tot attea indicii ducnd la o problematic# a limbajului n care apar diversele straturi care l constituie. Binen"eles, tehnologia de gndire !i de exprimare r#mne marcat# de conceptualizarea anterioar#, dar acest text introduce, n domeniul cotidianului", ntr-o dualitate necesar# si prin aceasta n poli-logos !i n plural, ambele implicate !i ascunse n aparen"a unuia. Cuvntul de spirit $i raporturile sale cu incon$tientul, din 1905, furnizeaz# nc# multe alte comentarii. Mai ales c# aici se g#se!te expus# toat# practica metaforelor si a. figurilor de limbaj, care ar fi putut trece ca o inven"ie foarte recent#, eventual post-freudian#... Freud !tia s# mprumute din lucr#rile secolului al XlX-lea recent publicate ceea ce era esen"ial pentru i-si sus"ine propriile inven"ii. Cita tot timpul diverse

168

FREUD $I PSIHANALIZELE

surse !i oricine putea urm#ri naintarea propriului s#u efort de asimilare si de inventare. Jocurile de cuvinte, func"ia lor social#, snt no"iuni mprumutate din operele lui Kuno Fischer si Th. Lipps, sau din Jean-Paul pentru care spiritul nu este un simplu joc de idei", asocierea discursiv#" jucnd rolul esen"ial n organizarea att de limbaj ct si poetic#. Rolul substituirilor, exprimarea prin contrar seam#n# cu procedeele proprii visului (condensare, deplasare, figurare, supradeterminare) !i deschid calea jocului dublului sens", creat prin sensul metaforic !i prin sensul real. Diversitatea posibilit#"ilor este surprinz#toare, ele ar#tnd dup# p#rerea noastr# mai degrab# complexitatea inextricabil# a limbajului nsu!i dect rela"iile de substituire sau de decalaj de la o ipotetic# realitate imuabil# !i adev#rat# pentru toat# lumea, ce ar constitui sistemul de referin"#. S# cit#m cteva referiri ce ilustreaz# aceast# tez#. Dublul sens, creat de sensul real !i sensul metaforic al unui cuvnt, este o surs# fecund# a tehnicii spiritului" (Essais de psychanalyse appliquee, 1971, p. 51). Contrasensurile, asonantele, transpozi" iile, inversiunile snt tot attea procedee ale limbajului nsu!i n textura sa intra-limbaj. A!anct: Cuvintele de spirit cele mai inofensive reveleaz#, !i ele, spiritul cuvintelor" (Ibid., p. 133). Forma expresiv# este cea care face" cuvntul de spirit !i care i prezideaz# efectele att asupra spiritului nsu!i, ct !i asupra celor ce ascult#. Articolul Sensuri opuse n cuvintele primitive" (1910) ar trebui citat n ntregime1. Freud remarca aici c# sensurile simple" snt de achizi"ie recent#. Alt#dat# semnifica"iile erau duble, amestecate, intricate
Vezi Essais de psychanalyse appliquee, Gallimard, Paris, 1971 (n.a.).
1

FREUD $I FREUDISMUL

169

unele n altele. Acest mod p'rimitiv" de a vorbi !i de a-!i vorbi se reg#se!te n formele cele mai arhaice ale activit#"ilor mintale (vise, vis#ri, lapsus etc.), dar si n vorbirea naiv# a oamenilor pu"in obi!nui"i cu achizi"iile limbii si limbajului, ct si n limbajul copiilor, ntlnim aici func"iile limbajului ce snt proprii unei anume culturi, func"ii afective n utilizarea intra-personal#, n utilizarea intra-familial# !i intra-grupal# circumscris#. Freud se inspir# pentru aceast# lucrare din bro!ura lui Karl Abel, filolog german, publicat# n 1884 (Der Gegensinn der Urworte = sensul antitetic al cuvintelor primitive). Freud g#se!te aici si argumentul pentru a explica n ce mod poate fi elidat# n vis nega " ia. Dar el este frapat de aceast # tr # s # tur # a limbilor str#vechi (egipteana, sanscrita, araba si chiar latina) ca un cuvnt s# poat# desemna lucruri contrare. Astfel absurdul poate lua na!tere din cuvinte compozite. Separarea, existen " a independent # a fiec # ruia dintre cele doua sensuri ce snt ini " ial implicate n cuvnlul respectiv nu !i ia originalitatea proprie dect mult mai trziu. Fiecare experien"# uman# poate avea astfel dou # sensuri opuse. Mai trziu, Abel, n Ursprung der Sprache (ce reia textul din 1884), atrage aten"ia asupra numeroaselor vestigii ale gndirii primitive ce influen"eaz# cuvintele actuale. Si Freud conchide n eseul s#u din 1910 prin aceste fraze: Nou#, psihiatrilor, ni se impune astfel ideea c# am n"elege mai bine !i am traduce mai u!or limbajul visului dac# am fi mai instrui"i asupra evolu"iei limbajului" (Ibid., p. 87). De meditat. E. Jones comenteaz# n mod special acest text !i adaug# aceast# remarc#: Descoperirile empirice ale lui Abel n filologie si cele ale lui Freud n interpretarea visului scot n eviden"# n aceea!i m#sur# o form# primitiv# a limbajului, ceea ce fusese deja indi-

170

FREUD $I PSIHANALIZELE

cat, nc# din 1870, de c#tre filozoful englez Bain ce se plasa pe un teren pur teoretic. Relativitatea esen"ial# a cuno!tin"elor nu se poate revela dect n limbaj. Dac# tot ceea ce ajungem s# cunoa!tem trebuie s# fie considerat ca o tranzi"ie plecnd de la altceva, deriv# de aici c# fiecare experien"# comport# o semnifica"ie dubl# sau, altfel spus, orice accep"ie trebuie s# poarte dou# nume" (E. Jones, voi. II, 1955, p. 332).
3.5.2. De la o simbolic" la alta

Simbolurile au intervenit pentru a traduce lucrurile m#re"e din domeniul miturilor !i legendelor. Simbolurile au invadat regnul imaginarului si au prezidat nfloririle figurative de toate tipurile. Fiecare civiliza"ie !i are simbolica sa ce vine s# se articuleze pe simbolica planetar# si cosmic#. Ceea ce nseamn# c# nainte de toate omul este un animal simbolic. Dar trebuie s# spunem si c# omul este singurul ce-!i fabric# propriul univers de simboluri si de artificii. Adic# tot (absolut tot) ceea ce atinge omul !i umanul este simbolic. Dintr-o asemenea perspectiv#, nici Freud, alt#dat#, nici Lacan, mai recent, n-ar fi putut aduce nimic prea nou. Pe de o parte mai trebuia s# fie reamintit#, adic# s# fie reactualizat# aceast# no"iune, cunoscut# mai ales de istorici, arheologi, filologi, iar pe de alt# parte trebuia ncercat# precizarea modalit#"ilor de lectur# sau de transcriere a numitelor simboluri. Opera lui Freud se plaseaz# n aceast# perspectiv#, dar se pare c# ar fi putut s# decurg# de aici chiar ceva mai mult. Binen"eles, Freud nu a renun"at niciodat# complet la referin"a individual# !i corporal#. Faptul c# a desemnat incon!tientul" drept receptacul al unui univers pna atunci neb#nuit i-a permis s# fac# referiri la acesta pentru a plasa n el tot ceea ce sc # pa

FREUD $I FREUDISMUL

171

cunoa!terii zise con!tiente" si inventarului acestor cuno!tin"e. Raportndu-se la lucruri si la realitate, se pare c# umanul poate elabora din nenum#rate buc#"i un univers de artificii !i simboluri care are drept suport travaliul limbajului, prin semantic#. F#r# ndoial# c# ast#zi acea parte din !tiin"ele limbajului ce se nume!te pragmatic#, disciplin# ce se ocup# cu utilizarea fraz#rii !i folosirea sa n ceea ce numim n mod obi!nuit limbajele naturale, ar putea s # introduc # o perspectiv # diferit# n chiar aceast# concep"ie a omului. Freud, nc# departe de aceast# perspectiv#, n scopuri pragmatice si clinice, a decelat la om o zon # ce-i este proprie !i care sc#pase oric#rei raport#ri la real. El a numit-o imaginar sau fantasme si a tras concluzia c# exist# o posibilitate ca simptomele pornind din fantasmatic s# cunoasc# o elaborare la fel de solid# ca si cea pornind de la o etiologic fizic#. Mai mult, Freud a acordat o for"# extraordinar# imaginilor si fantasmelor, l#snd s# se n"eleag# c# faptele (reale) sufer# o re transformare la nivelul imaginarului care le confer# o alt# realitate !i le realizeaz#" ntr-adev#r n plenitudinea for"elor lor1. $i dac# aceste fantasme !i alte imagini au fost de asemenea produse n/de limbajul nsu!i? Dac# n loc
1 Freud a consacrat mai multe scrieri literaturii !i artei, printre care: Delir $i vis n Gradiva" de W. Jensen (1907), O amintire din copil"rie a lui Leonardo da Vinci (1910), ! i numeroase articole, majoritatea regrupate n Essais de psychanalyse appliquee (cf. bibliografia), n Disconfort n cultur" (1929), Freud remarc#: Din p#cate psihanaliza are cele mai pu"ine lucruri de spus tocmai despre frumuse"e". Iar n alt# parte: Psihanaliza trebuie din p # cate s # -si pun # deoparte armele n fa " a problemei pe care o constituie crea " ia literar # " (1928). Nu acesta a fost ns# destinul psihanalizei n ceea ce prive!te investiga"ia literar# ! i recomand # m spre consultare: Psychanalyse et Langages litteraires de Jean Le Oalliot ! i Simone Lecointre (Nathan, 1977) (n.a.).

172

FREUD $I PSIHANALIZELE

s# ne referim la o tehnologie psihic# pu"in demodat# ce contribuie la salvgardarea no " iunilor aparatului psihic sau psyche, am fi obliga"i s# credem c# limbajul poate func"iona si el la rndul s#u ca unul incon!tient? Dac# acele cuvinte dotate cu dublu sens, eventual cu sensuri multiple, ar putea fi considerate ca avnd pliuri si suprapuneri ce, n adncimea limbajului, ar da na!tere unor simboliz#ri nemaiauzite si unor sensuri insolite? Atunci am putea admite c# simbolica psihanalitic# se produce mai ales n ea ns#!i, f#r# a recurge n mod real la real, cu ni!te circuite de limbaj n care cuvintele, dincolo de lucruri, func " ioneaz # pentru ele nsele f#r# a se raporta la ni!te referin"e obligatorii. O ntreag# alt# problematic# ne apare astfel pornind de la Freud nsu!i, care, ntr-o referire la ansamblul metodologiilor de abordare a limbajelor si nu la o singur# doctrin#, orict ar fi ea de seduc#toare , ne-ar putea introduce din plin n pragmatica discursului !i n semantica textelor, a!a cum snt ele aplicate dintotdeauna prin lectura, cuvntul si scrisul omene!ti. Problematic# deschis#. 3.6. Pozi"ia lui Freud n freudism !i n postfreudism Freud a !tiut s#-!i creeze un stil, o serie de metode care !i dovedesc utilitatea n !tiin"ele umane. Psihanaliza ortodox # poate fi considerat # n foarte multe feluri, nsu!i Freud prezint# n imanen"a scrierilor sale mai multe fascicule !i mai multe straturi geologice. Toate aceste straturi snt la rndul lor productive. Printre tovar#!ii s#i de drum !i printre adep"ii s#i au fost !i mai snt multe sciziuni; dovad# c# pl#mada propus# era fecund# !i de bun# calitate. Ast#zi plura-

FREUD $I FREUDISMUL

173

lismul este obligatoriu. A!a c# no"iunea de disiden"# se atenueaz# n psihanaliz#. Noi, cititori ai anilor ce in, practicieni !i cercet#tori, nu trebuie s# ne facem prea multe griji pentru r#d#cinile originare. Freudolo-gia va continua s# produc# nc# destule derive !i forme para... Lui Freud nu-i pl#ceau devierile; !i, pe vremea aceea, nu era singurul care s# le combat#. Bisericile, capelele urmau s# fie obligate s# lase loc pentru investiga"ii multiple, n ceea ce ne prive!te, noi trebuie s# re"inem tot ceea ce a putut fi propus n domeniul psihanalizelor. Gloria lui Freud, dac# mai avea nevoie de ea, va fi cu att mai mare... Este vorba n special s# inventariem mi!c#rile !i curentele care s-au lansat n cucerirea !tiin"elor umane, s# re"inem de aici toate nv#"#mintele compatibile cu prezentul !i cu viitorul ce se anun"#. Nici o scriere, nici o teorie nu snt imuabile, dect, poate, n materie de religie, n domeniul psihopatologicului si al psihanaliticului nu exist# Mecca". Toate orient#rile snt destinate a fi citite si studiate, pentru a le descoperi pe cele mai adecvate, cele mai eficace, cele mai rentabile" pe plan uman. Iat# de ce vom cerceta n cele ce urmeaz# tablourile cele mai semnificative din tot ceea ce s-a ntreprins n materie de psihanaliz#.

CAPITOLUL AL III-LEA

PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE

ncepnd din 1930, n jurul lui Freud se organizeaz# treptat un grup de elevi !i de adep"i. Trei nume trebuie re"inute: Adler, Stekel, Jung. Snt tot attea curente care vor milita pentru originalitatea lor specific#. Rupturile !i disiden"ele vor interveni n 1911 n cazul lui Adler, n 1912 n cazul lui Stekel, n 1913 n cazul lui Jung. Cei trei snt n dezacord cu pansexualismul" lui Freud din prima manier#". Adler va introduce o puternic# dimensiune social". Jung, dedat !tiin"elor oculte" nc# nainte de a-1 ntlni !i citi pe Freud, se va consacra unei dimensiuni cosmologice. Stekel va pune n valoare sexul !i corpul, n dimensiunile lor cele mai reale si mai efective: o practic# a conduitelor sexuale, care va cunoa!te ulterior o mare dezvoltare. In Contribu#ie la istoria mi$c"rii psihanalitice (1914) Freud scrie: Am proclamat adesea cu recuno!tin"# meritele deosebite pe care si le-a c!tigat !coala psihiatric# de la Ziirich, n special Bleuler si Jung, prin contribu"ia lor la r#spndirea psihanalizei... A! vrea de asemenea s# transmit aceast# autoritate (de fapt, a sa proprie) unuia mai tn#r dect mine, care, la dispari"ia mea, s# fie desemnat n mod natural ca succesor al meu. Acesta n-ar putea fi dect C. G. Jung" (dup# ed. fr. Contribution l'histoire du mouvement psychanalytique, 1966, p. 121).

PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE

175

Aproape cincisprezece ani mai trziu, n Autobiografie (1925), deja angajat n cea de-a doua manier#" (n realitate, o alt# psihanaliz#), Freud reaminte!te: In Europa, ntre 1911 si 1912, s-au produs dou# mi!c#ri disidente, mi!c#ri inaugurate de persoane care pn# atunci jucaser# un rol important n noua !tiin"#: A. Adler si C. G. Jung. Aceste mi!c#ri p#reau foarte periculoase !i au dobndit repede un mare num#r de partizani..." (dup# ed. fr. M" vie et la psychanalyse, 1968, p. 66). Noile teoretiz#ri trateaz# altfel spa"iul si timpul. Mult mai aproape de trup, de social, de practicile vie"ii si existen"ei. Prezentul, imediatul", importan"a traumatismelor actuale nscriu timpul n substan"a ns#!i a proceselor psihologice !i psihopatologice. Expunerea care urmeaz#, consacrat# n exclusivitate lui Adler, Stekel !i Jung, va reda esen"ialul acestor orient#ri. 1. Alfred Adler (1870-1937) ! i psihologia individual# comparat# N#scut la Viena, Adler, medic, ncepe s# profeseze ca oftalmolog n 1897. Ulterior se orienteaz# spre medicina intern# si p#trunde n medicina psihologic#, pentru a se consacra tratamentului nevrozelor. El 1-a cunoscut pe Freud prin anii 1899/1900. Adler are convingeri socialiste !i este adept al partidului socialist. Din 1902, el este invitat de Freud la discu"iile organizate asupra etiologici nevrozelor. De origine modest#, Adler s-a n#scut ntr-un cartier periferic al Vienei. Punctele cele mai constante ale teoriei sale pot fi puse n rela"ie cu experien"ele pe care le-a tr#it n prima copil#rie: fiind rahitic, el a suferit ntr-adev # r de o inferioritate organic # ". Pe

176

FREUD $ I PSIHANALIZELE

deasupra, era al doilea copil din familie, corespunznd perfect cu imaginea pe care el nsu!i a dat-o despre aceasta, adic#: tot timpul n stare de tensiune, str#duindu-se s# rivalizeze cu fratele s#u mai mare si urmat ndeaproape de un frate mai tn#r, la fel de competitiv. Tot a ! a, Adler va suporta cu greu s # tr#iasc# n umbra unui frate mai mare, pe nume Sigmund. Se spune c# la ruptura de Freud (iunie 1911), Adler ar fi strigat: $i de ce ar trebui eu s# lucrez n umbra dumneavoastr # ?" S # -1 cit # m si pe Roland Jaccard: Un alt punct pe care biografii s#i 1-au subliniat cu prisosin"#: constela"ia familial# n care a crescut Adler nu sem#na deloc cu cea n care a tr#it Freud. $tim c# acesta din urm# era primul n#scut !i preferatul mamei sale; sim"ea n schimb un anume resentiment mpotriva tat#lui s#u, a!a nct situa"ia oedipian# i s-a p#rut a fi ntru totul natural#. Lucrurile nu st#teau la fel cu Adler, care se sim"ea foarte ata!at de tat#l s#u, pe cnd pe mama sa n-o n"elegea si se sim"ea respins de ea; de aici ar decurge, dup# Ellenberger (1970), faptul c# nu va putea accepta niciodat# ideea complexului Oedip1." Adler era evreu, dar nu se sim"ea evreu. El era si se sim"ea vienez. n 1904 s-a convertit la protestantism. Aceast # convertire a fost interpretat # de Freud, conform lui Manes Sperber, ca o dovad# de ambi"ie !i oportunism. Cu att mai mult cu ct Adler avea convingeri socialiste. So"ia sa, Raisa Epstein, era foarte implicat# politic al#turi de revolu"ionarii ru!i, printre care se afla si Tro"ki. Adler, mai degrab# social-democrat, s-a c#s#torit cu Raisa n 1897: au avut patru copii, dintre care doi au devenit psihiatri.
Alfred Adler dans l'ombre de Freud", de R. Jaccard, n Histoire de la psychanalyse, Hachette, Paris, 1982, voi. I, pp. 235-244 (n.a.).
1

PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE

177

Partizan al medicinei sociale, prima lucrare publicat# a lui Adler a fost un Manual de igien" pentru meseria de croitor (1898). In 1902, Freud 1-a invitat la miercurile psihanalitice", ca si pe Stekel, Reitler, Kahane. n 1911, Adler fonda Societatea de Psihologie Individual#, la Viena. Adler era un orator nn#scut. El i frecventa pe intelectualii vienezi care se ntlneau n cafenele. Adler era foarte sociabil; ar#ta neglijent !i avea o dispozi"ie schimb#toare; mare amator de muzic#" (Ibid., p. 238). Freud, cu fobia sa pentru muzic# si cu pesimismul s#u schopenhauerian, era exact contrariul. Pentru Freud, dup# Ellenberger, nevrozatul era victima iluziei grandioase si dramatice a umanit#"ii. Pentru Adler, nevroticul nu este dect un individ demn de mil# care a recurs la tot felul de vicle!uguri pentru a sc#pa de obliga"iile vie"ii. Astfel, pentru Adler criteriile vor fi clare: o via"# sentimental# !i erotic# satisf#c#toare, o via"# de munc#, o via"# social# si rela"ional# corespunz#toare, toate acestea nseamn# c# nu exist# o nevroz# manifest#. Prenevrozele sau nevrozele latente nu snt nevroze declarate. Aceste criterii snt corecte. Ele evit# abuzurile n materie de medicin# legal# !i socio-profesional#. Grijile sociale, chiar socialiste, ale lui Adler, ca si pragmatismul s#u protestant, !i arat# aici omenescul lor eficient. n 1907, Adler public# un Studiu asupra inferiorit"#ii organelor. Lucrare apreciat# de Freud. Pentru Adler. indivizii atin!i de inferiorit#"i organice sau fiziologice, fie din na!tere, fie n urma unui accident, vor manifesta o supracompensa#ie si vor dezvolta aptitudini superioare mediei. Avem exemplul lui Demostene care, blbit, a devenit cel mai mare orator al timpului s#u. Inteligen"a prime!te, dup# Adler, o plusvaloare", dac# func"iile organo-fiziologice snt

178

FREUD $I PSIHANALIZELE

deficiente, n fond, ncepnd din 1908, Adler este n dezacord cu Freud. Pentru el libidoul nu este totul. El admite un principiu al agresivit"#ii, pornire instinctiv#, ce nu se explic# prin simpla frustrare a sexualit#"ii-libido. Complexul s#u de inferioritate se grefeaz# pe compensare. Orice inferioritate, fizic# sau psihic# (de exemplu: platfus, tulbur#ri de vorbire, statur# mic#, p#r ro!u...) declan!eaz# un mecanism de supracompensare pentru a atenua imperfec"iunile !i a ncerca abolirea handicapului", prin mobilizarea tuturor for"elor fizice !i psihice disponibile (n german#: Minderwertigkeitskomplex complex de inferioritate, adic# acel ansamblu de sentimente, idei si atitudini ce decurg din impresia penibil# de a fi inferior fa"# de ceilal"i sau fa"# de un ideal la care fiecare poate s# aspire: nivelul de aspira"ii). Adler leag# compensa#ia de aceste sentimente sau complexe de inferioritate. El le-a asimilat, pe nedrept, voin#ei de a fi puternic a lui Nietzsche, n vreme ce aceast# no"iune nu nseamn# nici voin"# de putere, nici voin"# de dominare: voin"a de a fi puternic nu este dup# noi nici un instinct, nici o simpl# pulsiune, n sensul pe care aceste cuvinte 1-au primit n contemporaneitate, ncepnd cu Adler !i Freud. Din 1912, Adler dezvolt# la Viena, sub egida sociali!tilor, o psihologie !colar# individualist#, ncercnd, nainte de toate, s# preg#teasc# institutorii. Psihologia !colar# s-a dezvoltat ulterior n SUA !i n Anglia, prin Adler si adep"ii s#i, foarte numero!i. Adler a fost un precursor al teoretiz#rilor lui Reich, ale Annei Freud (pentru mecanismele de ap#rare). Sinteza sa din Darwin, din Nietzsche !i din socialism va avea ecouri n mi!carea psihanalitic# culturalist# american# (cf. cap. V).

PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE

179

Adler face rar apel la incon!tient. Nevrozatul este cineva care a!teapt# prea mult de la viitor. Dispozi"ia sa natural#" pentru fericire va fi frustrat#. Prea ambi"ios, nevrozatul vrea s# fie un ,,om total"; e!ecurile sale l fac s#-si reconstruiasc# un trecut unde mai adaug# cte ceva"... Dac# pentru Freud reminiscen"ele refulate n incon!tient nasc repeti"ia, pentru Adler reminiscen"ele" vin ulterior: un fel de memorie fantasmat# care izvor#!te din imaginar. Freud, cel din anul 1919, din Un copil este b#tut", las# s# se ntrevad# aceste construc"ii fantasmice... Pentru Adler incon!tientul este un artificiu. Mai trziu, Adler nu va recurge nici la incon!tient, nici la sexualitatea infantil#, nici la refulare. Nu va fi vorba dect de putere". Din 1910, Adler dezvoltase o teorie a hermafroditismului" psihologic, dat# fiind frecven"a caracterelor secundare ale sexului opus la nevrotici. Compensa"ia va duce la o protestare viril#" pentru a-!i dep#!i tat#l sau pentru a poseda mama. O modalitate diferit# de a considera complexul Oedip. Roland Jaccard relateaz# aceast# anecdot#: Adler ar fi spus: $ti"i cum g#sim cheia tuturor nevrozelor? ntreb#m: cine trebuie s# crape? Acesta este ntotdeauna scopul. To"i nevroticii snt bolnavi mpotriva cuiva" (R. Jaccard, op. cit., p. 240). Adler a murit la 28 mai 1937, n Sco"ia, la Aberdeen, n urma unei crize cardiace. Se afla acolo pentru a "ine ni!te conferin"e. Freud i va scrie lui Arnold Zweig: Pentru un copil evreu din periferia Vienei, aceast# moarte este ncununarea unei cariere nesperate; ea dovede!te pur !i simplu c# a ajuns foarte departe, ntr-adev#r, lumea 1-a recompensat n mod generos pentru faptul c# s-a opus psihanalizei" (Ibid., p. 241).

180

FREUD $I PSIHANALIZELE

Pentru Adler psihologia eului este propulsat# n mod constant de miza complexelor de inferioritate-compensare !i de combinatorica bisexual# n care componenta feminin# subiacent# se dezvolt# prin protestul viril". Mimetismele, rivalit#"ile, contextul social cap#t# o importan"# foarte mare, ca si rela"iile interprofesionale. Sentimentul de sl#biciune al fiin"ei umane !i nevoia sa de securitate mpreun# cu agresivitatea snt motoarele" esen"iale ale evolu"iei. Boala poate fi un refugiu n fa"a dificult#"ilor de afirmare, un mod de a evita rana narcisic#. Pozi"iile psihoterapeutice ale lui Adler snt educative, pedagogice. El propov#duieste pozi"ia fa"#-nfa"#, cu scaune de aceea!i n#l"ime !i form# pentru cei doi parteneri. $edin"ele pot fi mai pu"in frecvente, durata lor poate fi scurtat#; este posibil# !i gratuitatea lor. Mediile sociale n care lucrau Adler !i Freud erau diferite. E. Jones {La vie et l'oeuvre de Freud, II, 1955) explic# disensiunile care au dus la ruptura din 1911. Freud ndura conflictele, rivalit#"ile, clevetirile, pentru mp#r"irea influen"elor, a clientelei, pentru ocuparea locurilor de onoare. Se pare c# Stekel, Adler, Sadger, Tausk erau printre cei mai revendicativi. Totu!i Freud ncearc# s# i lini!teasc# pe Adler si pe Stekel care devin n 1910 directori ai revistei Zentralblatt, creat# n toamna lui 1910. Adler devine pre!edinte al Societ#"ii de Psihanaliz# din Viena. Dar, poate !i din cauza interesului marcat [al lui Freud] pentru Jung, Adler !i va da demisia n !edin"a din 11 octombrie 1911 !i mpreun# cu el to"i sociali!tii grupului; ei vor deveni adlerieni". n coresponden"a sa cu Ferenczi, Freud se plnge: Adler !i cu Stekel m-au f#cut s# trec prin ni!te momente ngrozitoare..." Ecou al rupturii cu Fliess, zece ani mai devreme. Jones !i

PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE

181

exprim# astfel opinia cu privire la Adler: Adler mi d#dea impresia unui personaj ursuz si acru a c#rui dispozi"ie era cnd b#t#ioas#, cnd plictisit#. Era n mod evident un ambi"ios, ntotdeauna pe cale de a revendica prioritatea ideilor... Totul ne permite s# credem c# Freud l stimase foarte mult la nceput..." (R. Jaccard, op. cit., p. 235). Dezvoltarea psihologiei individuale si comparate va ncerca s# "in# cont de stilul de via"#", de linia dinamic# de orientare a caracterului, n func"ie de posibilit#"ile individuale (fizice !i psihice), dar si n func"ie de fra"i, de familie, de condi"iile sociale de existen"#. Aplica"ie n psihologia !colar# si la delincven"i, la asociali... Pentru Adler, Omul !tie mult mai mult dect n"elege". Toate tr#s#turile de caracter snt dobndite. Este vorba ca fiecare s# nve"e s#-!i cunoasc# planul de via"#". Copilul !i poate cultiva tr#s#turile care i snt cele mai utile pentru scopurile pe care si le propune. De unde importan"a educa"iei n psihologia adlerian#. Dimpotriv#, si din perspectiva nietzschenian# remuscarile snt indecente", iar sentimentul de culpabilitate nu este dect un vestigiu al sentimentului de inferioritate, n care ,,socius-ul" a putut juca n mod cert un rol, pentru a-1 inculca !i a-1 cultiva". 2. Wilhelm Stekel (1868-1940) !i sexanaliza Medic practicant la Viena, Stekel aude vorbindu-se de Freud prin prietenul s#u Kahane. El deja scrisese, n 1895, un articol despre coitul la copii". Stekel, care suferea de tulbur#ri nevrotice, !i-a f#cut o analiz# cu Freud. Aceast# psihanaliz# a fost scurt#. Jones vorbe!te despre opt !edin"e. Stekel scria n ziare, redacta foiletoane, era foarte meloman. El a ap#rat n

182

FREUD $I PSIHANALIZELE

pres# lucrarea D ie Traumdeutung (1900) !i a nceput s# practice psihanaliza n 1901. Adeziunea sa la Freud a durat pn# n 1912. Stekel s-a interesat enorm de sexualitate. Dup# ceilal"i anali!ti, trecea drept inventator" al cazurilor" sale. El a fost ini"iatorul miercurilor psihanalitice". Freud 1-a invitat s# participe la acestea, mpreun# cu Adler, Kahane, Reitler. Jones admite contribu"ia sa simultan cu Freud, pentru a crea prima Societate de Psihanaliz# la Viena. Foarte inventiv, Stekel a dezvoltat teoretizarea visului !i a simbolismului. Nen"elegerile sale cu Freud au fost legate mai mult de probleme de caracter !i de conduit# dect de chestiuni teoretice. Iat# ce-i scria Freud lui Abraham: Vienezii nu-mi mai dau nici o satisfac"ie. Vechea genera"ie mi pune pe umeri o grea cruce: Stekel, Adler, Sadger. n curnd m# vor privi ca pe un obstacol si m# vor trata ca atare. Totu!i nu-mi pot nchipui c# au pe cineva mai bun pentru a-1 pune n locul meu" (Scrisoarea c#tre Abraham din 24 februarie 1910; cf. Jones, 1956, p. 74). Stekel !i Adler devin patronii" revistei Zentralblatt. Ei snt totodat# si pre!edintele !i vicepre!edintele Societ#"ii de Psihanaliz# din Viena. Stekel nu se n"elegea deloc cu Tausk, pe care l califica drept fiar# feroce". Succesele sale n domeniul simbolismului 1-au f#cut s# cread# c# l dep#!ise pe Freud. Stekel lucrase pe tema influen"ei numelor asupra indivizilor, inventnd" cazurile !i numele. Se pare c# a fabulat foarte mult. La fiecare reuniune de miercurea, tocmai v#zuse n cursul zilei cazurile despre care urma s# fie vorba... El a p#r#sit Societatea n octombrie 1912. Continu# s# apere psihanaliza si s# corespondeze cu Freud. Acesta i scrie lui Abraham: Snt foarte mul"umit c# Stekel se desolidarizeaz# de noi. Nici nu v# pute"i

PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE

183

nchipui cte arn p#timit, trebuind s#-1 ap#r de toat# lumea. Este un b#iat insuportabil." Iar n 1924 Freud va vorbi despre nebunie moral#". Dup# Jaccard (op. cit., p. 243), nazismul 1-a for"at s# se exileze la Londra, unde !i-a pus cap#t zilelor la 25 iunie 19401. Stekel este partizan al psihanalizelor scurte, de cel mult !ase luni. Va ap#ra metoda activ#, care permite ideilor libere" ale pacientului s#-!i ating# mai repede finalitatea. Intui"ia sa, calit#"ile sale de fine"e si de analiz# a simbolurilor !i viselor au contribuit, mpreun# cu studiile sale pertinente , asupra sexualit#"ii, la dezvoltarea pozitiv# a psihanalizei, mai ales n varianta ce-i era proprie. 3. Karl Gustav Jung (1875-1961) ! i mitanaliza Jung este al doilea nume mare" al psihanalizei. El este creatorul psihologiei analitice pe care o va numi, dup# 1913, psihologie complex#. L-a frecventat pe Freud din 1906 pn# n 1913. Jung are treizeci si unu de ani cnd intr# n rela"ie epistolar# cu Freud. El are deja o forma"ie medico-psihiatric#.
1 Stekel a publicat zece volume. Vom men"iona mai jos pe cele traduse n limba francez#, n 1932, el a venit la Sainte-Anne pentru a "ine o conferin"#, ce "ine loc de prefa"# pentru cartea sa: Femeia frigid" (Gallimard, Paris, 1949, tradus# de Jean Dalsace, dup# edi"ia a treia din 1927). Tot la Gallimard reg#sim: Onanism $i homosexualitate (trad. fr. 1951) n care studiaz # parapatia homosexual # " sau parafilia, terminologie stekelian# pentru nevroz#" si perversiune". Stekel ap#ra masturbarea, practica sexual#, erotismul sub toate formele sale. Se mai pot citi: Omul neputincios (1950) si Femeia frigid" (reeditat# n col. Idees", la Gallimard). Lucr#rile anilor '50 (Gallimard) mai anun"au n limba francez#: Educa#ia p"rin#ilor; Scrisori c"tre o mam". St"rile de angoas" nervoas" $i tratamentul lor (Payot, 1930). Mai g#sim ast#zi: Tehnica psihoterapie! analitice (Payot, 1975) (n.a.).

184

FREUD $I PSIHANALIZELE

3.1. Jung nainte de ntlnirea sa cu Freud Karl Gustav Jung s-a n#scut la 26 iulie 1875 la presbiteriul din Kesswil (canton din Thurgovie), n Elve"ia. Tat#l s#u era pastor, provenind dintr-o familie de origine german#, venit# s# se stabileasc# n mprejurimile lacului Constan"a. Jung !i face studiile secundare la gimnaziul !i la liceul din Basel. El manifest# foarte devreme un mare interes pentru paleontologie si arheologie. Studiaz# medicina la Universitatea din Basel, din 1895 pn# n 1890. n 1890 devine asistent voluntar la azilul cantonai condus de profesorul Eugen Bleuler la Burgholzli, spital si clinic# universitar# n acela!i timp al catonului Ziirich. In 1902 !i sus"ine teza de doctorat n medicin#: Contribu#ie la psihologia $i patologia fenomenelor zise oculte, n 19021903 Jung face un stagiu la Paris, unde urmeaz# cursurile de la Salpetriere si Seminarul lui Pierre Janet. La ntoarcere, se c#s#tore!te cu Emma Rauschenbach, cu care va avea cinci copii. n 1903, Jung este medic-voluntar la Burgholzli, unde conduce primele sale lucr#ri asupra asocia"iilor de idei !i asupra teoriei complexelor; din 1905 va deveni medicul-!ef al institu"iei. El "ine si/sau urmeaz# cursuri de hipnoz#. Face cercet#ri asupra demen"ei precoce. Docent particular al Facult#"ii de Medicin# din Ziirich, "ine un curs de psihonevroze si de psihologie. Se poate vedea c# acest tn#r !i str#lucitor arian" are cu ce s#-1 seduc# pe Freud, a c#rui carier# nu a fost att de str#lucitoare. Freud avusese de suferit din cauza originii sale evreie!ti si a antisemitismului, n 1907, Jung public# primele rezultate ale cercet#rilor sale: Uber die Psychologie der Dementia Praecox, !i se situeaz# astfel n continuarea lucr#rilor lui E. Bleuler. Jung este un psihiatru", posednd toate tainele", ce-!i va deschide un cabinet propriu de consulta"ii la Ziirich pen -

PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE

185

tru a-si realiza psihologia analitic#" personal#, din 1909. El va continua s # participe la predarea psihiatriei la Universitatea din Ziirich pn# n 1913. 3.2. ntlnirea cu Freud: Jung ntre 1906 !i 1913/1914 Jung citise foarte devreme Interpretarea visului a lui Freud !i l antrenase pe Bleuler mpreun# cu echipa sa s# studieze psihanaliza". Din 1902, Jung l men"ioneaz# pe Freud si lucrarea sa Die Traumdeutung. El ncearc# s# aplice ideile lui Freud !i g#sim urmele acestor ncerc#ri nc# din 1904. Atunci cnd inventeaz# asocia"iile sale de idei" (publicate n 1906), testele de asocia"ie confirm# ingerin"a factorilor emo"ionali n rememorare. Sub numele de complexe afective, Jung relua termenul de complex" avansat de Ziehen. Jung i-a trimis imediat lui Freud cele dou# c#r"i ale sale: Diagnostische Assoziations-Studien !i Uber die Psychologie der Dementia Praecox. Ner#bd#tor, Freud cump#rase deja prima lucrare. Coresponden"a lor a nceput n aprilie 1906. Timp de !apte ani au schimbat numeroase scrisori. Jung !i-a f#cut prima vizit# duminic#, 27 februarie 1907, la ora 10 diminea"a" (E. Jones La Vie et l'oeuvre de Freud, II, 1955, p. 35). mpreun# cu Binswanger, a participat pe 2 martie 1907 la reuniunea s#pt#mnal# a grupului vienez" (Ibid.). Jung s-a impus n fa"a lui Freud; este omul de mine", i va scrie el lui Ferenczi, iar cnd va reu!i, n 1914, s# formeze Asocia"ia Interna"ional#, l va desemna pe Jung drept pre!edinte pe o durat# nedeterminat # : acesta va demisiona n aprilie 1914. Cu " inuta lui impozant # si prestan " a sa militar # , Jung p#rea desemnat din oficiu pentru a exercita func"iile unui conduc#tor" (Ibid., p. 36).

186

FREUD $1 PSIHANALIZELE

n cursul anului 1907, Freud a primit vizitele a trei ziirichezi: Max Eitingon, n#scut n Rusia, care-i va deveni prieten credincios; doctorul Bresler, redactor-!ef al revistei Psychiatrisch-Neurologische Wochenschrift, care i va cere lui Freud s# devin# coredactor al unei noi reviste: Zeitschriftfiir Religionpsychologie; n fine, Jung. Freud era foarte sensibil la aceast# sosire" a elve"ienilor, gentili, arieni (unii dintre ei), care puteau ajuta la vehicularea ideilor si a influen"ei sale. l vom urma pe Jones prin acest labirint. Anii ace!tia dinainte de primul r#zboi mondial vor fi importan"i. Freud estima c#, dintre to"i discipolii s#i, Jung si Otto Gross1 erau singurele spirite cu adev#rat originale." Jung, delfinul, a fost considerat ca mo!tenitorul, fiul, succesorul. Ar fi trebuit s# fie losua menit s# exploreze p#mntul f#g#duin"ei n psihiatrie, pe care Freud, precum Moise, era singurul autorizat s#-1 z#reasc# de departe" (Ibid., p. 35). Dac# prima ntrevedere Freud-Jung durase treisprezece ore (?), prietenia lor, de fapt, s-a nt#rit nencetat n timpul celor trei ani care au urmat. Jung !i expunea p#rerile cu vigoare; lui Freud i pl#cea s# claseze": s# distribuie con"inuturile discursului n diferite capitole foarte distincte" (Idem). S# situ#m aici pozi"ia lui Karl Abraham care l viziteaz# pe Freud n 1907. Abraham a lucrat timp de trei ani n serviciul lui Bleuler !i Jung; dar nefiind elve"ian, va fi obligat s# mearg# s# se instaleze ca psihanalist la Berlin, n noiembrie 1907. Ca !i Jung, studia lucr#rile lui Freud de mult# vreme, cel pu"in din 1904. Abraham va juca un rol disociant ntre Jung !i Freud. Cei doi se admirau reciproc. S-au ntlnit de
Otto Gross va ncerca s# construiasc# o psihanaliz# ntre Nietzsche !i Freud (n.a.).
1

PSIHANAL1ZELE NON-FREUDIENE

187

nou# sau de zece ori... la Viena, la Ziirich, la patru congrese si n timpul c#l#toriei n America. Dar impresia primei ntrevederi nu se va mai repeta niciodat#. S-au v#zut pentru ultima oar# la Congresul de la Miinchen n septembrie 1913" (Ibid., p. 36). n 1908, la Salzburg, are loc Primul Congres interna"ional al tuturor celor care se interesau de lucr#rile lui Freud. Elve"ienii erau reprezenta"i prin Bleuler, Jung, Eitingon, Riklin din Ziirich, Claparede din Geneva, Bertschinger din Schaffhausen. Erau patruzeci si doi de participan"i. Jung a fost cel care a insistat ca invita"iile s# fie redactate sub numele de ntlnirea psihologilor freudieni" (Ibid., p. 42). S# re"inem acest conflict ntre Abraham si Jung. Abraham, cu un antagonism irevocabil n privin"a lui Jung, omite n expunerea sa despre Diferen"e psiho-sexuale ntre isterie si demen"a precoce" s# men"ioneze cercet#rile lui Bleuler !i Jung asupra a ceea ce va deveni schizofrenia. Este adev#rat c# Abraham, mpreun# cu Freud, considera c# aceast# demen"#" nu era dect un blocaj afectiv... (Ibid., p. 49). Jones public# scrisorile lui Freud c#tre Abraham, c#ci Freud, nemul"umit de aceast# nen"elegere, vrea s# aplaneze dificult#"ile... (cea din 26 decembrie 1908 spune: n definitiv, prietenii no!tri arieni ne snt indispensabili; f#r# ei psihanaliza ar deveni victima antisemitismului"). Abraham, plin de bun-sim", a luat aceast# critic# a!a cum trebuia... (Ibid., p. 53). C#l#toria n Statele Unite i-a reunit pe Freud, invitat care a "inut s# fie nso"it de Ferenczi, si Jung, invitat !i el separat. Pe de alt# parte, nen"elegerea progresiv# dintre Jung si Bleuler, care nu-1 aprecia pe Freud si nici psihanaliza, o dat# trecut primul efect al curiozit#"ii, 1-a condus pe Jung s# demisioneze si s# se instaleze ca psihanalist pe cont propriu. Jung p#r#sea

188

FREUD $I PSIHANALIZELE

n acela!i timp Universitatea !i p#rea cucerit complet de psihanaliz# si de Freud. In 1910, totul p#rea perfect aranjat: Freud se bizuie pe Jung pentru viitorul psihanalizei. Orizontul se ntunec# n 1912. Snt de re"inut trei incidente. Freud l viziteaz# pe Bingswanger de Rusalii si petrece 48 de ore la Kreuzlingen, lng # Constan"a. Freud i anun"ase n acela!i timp de sosirea sa pe Binswanger si pe Jung, care nu vine s#-1 ntlneasc# pe Freud, pretinznd c# a primit misiva lui Freud cu ntrziere. Pe de alt# parte, n martie 1912, invitat n SUA, Jung va "ine conferin"e la care las# s# se n"eleag# c# ideile lui Freud snt deja u!or nvechite... E adev#rat c# Jung se interesa din ce n ce mai mult de mitologie, de religie, de !tiin"ele zise oculte, si mult mai pu"in de sexual, mai ales prin optica pe care o considera prea ngust# a lui Freud. In fine, la crearea revistei Zeitschrift (trebuind s# nlocuiasc# Zentralblatt, l#sat# lui Stekel, deja n disensiune...), Jung omite" s# -1 anun"e pe Jones... 3.3. Jung, din 1913 pn# n 1961 Jung public#, n 1912, Metamorfoze $i simboluri ale libidoului. Libidoul jungian este ansamblul pulsiunilor !i nu sexualul separat de rest. Jung i las# lui Freud termenul psihanaliz#" !i opteaz# pentru psihologie analitic#", apoi pentru psihologie complex#". Opozi"iile se adncesc dup# r#zboi. Antropologia, etnologia, istoria, religiile l vor determina pe Jung s# c#l#toreasc#. Este un om concret, aproape de teren". P#mntul, natura, mediul vegetal si uman vor fi ntotdeauna prezente n opera sa. Viziteaz# India, Africa de Nord, Africa de Est (Uganda, Kenya), America (a!ez#ri indiene), n 1930 este numit pre!edinte de onoare al Societ#"ii Medicale Germane. Dup# 1933,

PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE

189

demisia lui Kretschmer l aduce ca pre!edinte si redactor-!ef al revistei Zentralblatt fur Psychotherapie und ihre Grenzgebiete, func"ii pe care le va mp#r"i cu nsu!i fratele lui Goring. Ulterior i se vor face multe repro!uri despre aceast# colaborare" cu nazi!tii, n 1939, Jung se retrage si duce o existen"# discret# n timpul r#zboiului. n 1944, Universitatea din Basel i ofer# o catedr#. Jung va preda acolo timp de doi ani medicin# psihologic#, n 1948, la Ziirich, se creeaz# Institutul Jung. Celebritatea sa creste. Jung !i construie!te turnul s#u" ntr-o parte ridicat# a lacului Ziirich, la Bollingen. i vin aici vizitatori de pretutindeni. Este cuprins de entuziasm pentru Teilhard de Chardin. n 1957 este fondat# Societatea Elve"ian# de Psihologie Analitic#, apoi n 1958, Societatea Interna"ional#. Jung moare la 6 iunie 1961, la Kiisnacht, situat pe malul lacului Ziirich. 3.4. Jungismul la lucru Teza de medicin # a lui Jung din 1902, asupra fenomenelor zise oculte, poate fi citit# n L'Energetique psychique (tr. fr. 1956). Cele dou# volume despre diagnosticul asocia"iilor (Diagnostische AssoziationsStudien, 1903) reprezint# baza asocia"iilor cuvinte/idei dup# filia"iile afective care le leag#. Jung s-a interesat n paralel de lucr # rile lui Pierre Janet asupra conduitelor ! i de hipnoz # . Dar mai ales i reu ! esc studiile psihiatrice de avangard # asupra demen " ei precoce, forma sa disociativ#, dar si con"inutul acesteia (Der Inhalt der Psychose, 1908). La ie!irea din plonjeul s#u freudian, Jung public# Wandlungen und Symbole der Libido, 1912, aceste metamorfoze ale sufletului !i ale simbolurilor sale, text pe care, dup#

190

FREUD $ I PSIHANALIZELE

afirma"iile lui Charles Baudouin1, l va revizui necontenit. C#ci Jung continua s# cerceteze principiile eterne ale sufletului omenesc prin ceea ce r#mne cel mai prezent n om, produc"iile sale de mituri, pove!ti, religii. Aceast# etno-psihologie ajunge la no"iunile de incon$tient colectiv !i de arhetip, la o tipologie original# care se cristalizeaz# n principiul individu"rii. Dialectica incon!tientului !i a incon!tientului colectiv"2 urm#re!te la Jung s# elucideze psihicul n dubla sa func"ionare con!tient/incon!tient. Incon!tientul are pentru Jung dou# p#r"i, una personal# !i una colectiv#. Libidoul este vocabula care convine ansamblului de energii (Freud va ajunge aici mai trziu, dup# 1920, moment n care energia libidinal# este considerat# ca o parte din libidoul total). Se eviden"iaz# o dinamic# insistent# ca un curent latent ntre libidoul-energie psihic# si instinctualitatea sexual#. Simbolul, pentru Jung, trebuie separat de semn. Semnul este un substitut, o reprezentare a obiectului real. Simbolul este mai larg, se refer# la orice fapt psihic: el impregneaz# simultan (dar n mod diferit) incon!tientul colectiv al tuturor oamenilor si incon ! tientul personal al fiec#ruia. Dorin"e infantile, percep"ii subliminale, experien"e uitate, reminiscen"e obscure subzist# n aceast# zon# imprecis# a incon!tientului. Stratul profund al incon!tientului colectiv acoper# arhetipurile, ce joac#, la Jung, rolul formelor a priori, un fel de cadru general n interiorul c#ruia se manifest# actele de gndire !i cele afective. Determinism non-total, totu!i, individualul introduce anumite modific#ri. Dialectica individual-colectiv este complex#. Arhetipurile func"ioneaz#
Charles Baudouin, L'Oeuvre de Jung, Payot, Paris, 1963 (n. a.). Ch. Delacampagne, La dissidence jungienne", n Histoire de la psychunalyse, Hachette, Paris, 1982, voi. I, pp. 215-234 (n.a.).
2 1

PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE

191

aproape n cupluri, ntr-o non-opozi"ie formal#, ceea ce se traduce mai degrab# prin direc"iile actelor dect printr-o apartenen"# absolut#. Cele sase arhetipuri re"inute snt: persona-ombra; anima-animus; bunica si b#trnul n"elept. Persana apar"ine colectivului, este masca, personajul, ceea ce leag# de lumea exterioar#. Umbra este arhetipul fiin"ei inferioare, ansamblul de pulsiuni care apar"ine aceluia care nu vrem s# fim, dar care totodat# sntem. Umbra va fi cu att mai ntins# cu ct societatea este mai represiv# !i mai pu"in primitoare pentru sine. Aceast# parte a umbrei este important# n orice demers terapeutic. Al doilea grup anima-animus este cel mai cunoscut. Anima este femininul, sensibilul, sentimentalul, spiritualul. Animus este virilul, for"a aparent#, intelectualul rece, ac"iunea cea mai seac#. Combina"ia celor dou# este de dorit; b#rbatul trebuie s#-!i cultive anima cu al s#u animus; femeia trebuie s#-!i dezvolte animus-ul desf#!urndu-!i totodat# anima. Cele dou# arhetipuri, cel al bunicii !i cel al b"trnului n#elept func"ioneaz#, primul la femeile care consider# toate celelalte fiin"e din jurul lor ca pe ni!te copii, tiranizndu-le. La b#rbat, b#trnul n"elept" este arhetipul cunoa!terii cu tendin"e megalomanice, emannd n acela!i timp farmec si charisma. n mplinirea personalit#"ii este implicat# coinciden"a cu $inele profund. Se produce o infla"ie" atunci cnd arhetipurile posed#" individul !i i mpiedic# mplinirea. Pe de alt# parte, simbolismul mandala", un fel de cerc magic luat din religiile Indiei, implic# o armonie individ-cosmos. Studiul arhetipurilor reprezint# un fel de religie natural# care impregneaz# incon!tientul colectiv. Jung i adaug# importan"a alchimiei, aceast# transformare metamorfozic# a simbolurilor. Omul trebuie ,,s# devin # ceea ce este" (aforism al lui Pindar, repetat

192

FREUD $I PSIHANALIZELE

adesea de Nietzsche), adic# s# realizeze !i s#-!i ob"in# individuarea. Pentru Jung este vorba de o descoperire ce trebuie f#cut#, ca aceea a unui Dumnezeu intim", pentru ca fiecare s# se realizeze n el nsu!i ca n ntreaga umanitate. Jungismul a avut o soarta schimb # toare. Pu " in implantat n Fran"a, este foarte dezvoltat n Elve"ia, n "#rile anglo-saxone. O recstigare a interesului se desf#!oar# n jurul actualului entuziasm pentru religii, etnologie, c#utarea propriilor r#d#cini". Ne mai putem gndi si la o leg#tur# ntre mi!carea antipsihiatric" din ace!ti ultimi ani (Copper, Laing mai ales) si ideile lui Jung. De altfel, se pare c# anumite mi!c#ri politice n acela!i timp spiritualiste, mai degrab# ariene" !i orientate c#tre o anume ordine nou#", ar putea s# ncerce recuperarea" jungismului n folosul propriu. Este totu!i u!or s#-1 "inem pe Jung departe de toate acestea, care nu-i snt imanente. Tipologia lui Jung se refer# !i la rela"iile individlume dup # cele dou # laturi introversie-extraversie. Este vorba despre un raport dinamic n care refularea si compensarea au un rol esen"ial" 1 . Dincolo de Kretschmer, Jung vede n extraversie o refulare a introversiei, men"inut# incon!tient#, de unde !i aceste preocup#ri infantile cu privire la propriul eu. La Jung, rela"ia con!tient/incon!tient face obiectul unei dinamici de compensa#ie. Compensa"iile incon!tiente pot ac " iona n posturi defensive fa #" de propriul incon!tient. Atitudinile n#untru/n afar# reprezint# o rela"ie vie, ale c#rei perturb#ri snt legate de tulbur#rile nevrotice. Libidoul este centrifug si expansiv la isteric, devine ns# centripet !i constrictiv la schizofrenic !i la melancolic, chiar dac# ntr-un mod diferit.
' n leg # tur # cu tipologia jungian # , vezi J. Nuttin, Structure de la personnalite, P.U.F., 1968 (n.a.).

PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE

193

Tipologia (Jung a lucrat pe aceast# tem# din 1913, publicndu-!i lucrarea sa cheie: Psychologische Typen n 1921) devine mai complex# dup# importan"a senza"iei, a intui"iei, a ra"ion#rii (ra"ional/ira"ional). De asemenea, dup# orientarea concret/abstract. O autoreglare trebuie s# se instituie ntre aceste patru func"ii, care snt: gndirea, sentimentul, senza"ia, intui"ia. $INELE cuprinde eul con!tient si $inele incon!tient (n dubl# m#sur#: n partea sa ce-i este proprie si n extensia colectiv#). Realizarea SINELUI este procesul de individuare efectiv: ceea ce determin# $inele s# se ridice n sine-nsu$i sau n SINE. n aceast# efectuare se conjug# actele de con!tiin"# !i actele pur si simplu, aici comunicndu-!i concretul-natural pe de o parte si fondul astral al spiritualismului universal pe de alt# parte. Simboluri $i mituri snt prezente la Jung pe fondul oric#rei istorii omene!ti: un fel de imponderabil care se nvecineaz# cu poezia !i cu ac"iunea universal#. Cu Jung, fiecare simte c# ceea ce este calitativ n uman scap# undeva din rigorile prea absolute ale calitativului. Omul si simbolurile sale titlul uneia din c#r"ile sale este si Omul n descoperirea sufletului s"u titlul unei alte lucr#ri. Nevroza are astfel o valoare creatoare, pozitiv#: n cursul suferin"ei, incon!tientul se ejecteaz# din el nsu!i !i conduce la un travaliu de ntoarcere la sine, principiu al oric#rei veritabile psihoterapii, nscrise n perspectiva unei ntlniri ntre sine n sine si Univers. 3.5. Despre o psihologie !i/sau o psihopatologie cosmologic#? n sistemul jungian omul cosmologic (planetar?) nvinge modelul homo-natura care a fost cel al lui Freud. Acesta s-a dorit aproape" de !tiin"ele naturii,

194

FREUD $I PSIHANALIZELE

de medicin#. Pentru Jung, tulbur#rile psihopatologice izbucnesc si se manifest# n acel Tot al universului. Nevrozele trebuie avute n vedere spuneam noi ntr-o perspectiv# evolutivist#. Incompletitudinile sexualit#"ii, ale pl#cerii, intr# cu siguran"# n etiologia lor. Dar !i teama, insecuritatea, lipsurile de tot felul, care tind s# reduc# microcosmosul omului la el nsu!i, s# neglijeze dimensiunile extensive ale omului, ntre microscopicul freudian si macroscopicul jungian, domeniul uman va trebui s#-si g#seasc# toate dimensiunile. Iat# o oper# de continuat, de pus pe tapet la fiecare secund# a istoriei. S# revenim la Jung. Extensia incon$tientului s"u dublu cu geometrie variabil# permite mp#carea colectivului cu individualul. Totul va depinde de talentul analizei de a surprinde individualul n colectiv si colectivul n individual. Nu este o tehnic# simpl#. Pornind de la aceast# idee, c# ceea ce caracterizeaz# nevroticul este incapacitatea sa !i/sau frica de a lua anumite decizii, va fi vorba de a ajunge la crearea posibilit#"ilor de a examina aceste decizii. Va trebui s# fie deblocate fluxuri, energii; dar nu numai att; a deveni con!tient va nsemna, din ce n ce mai mult, a construi ceea ce lipse$te. Astfel, perspectiva jungian# care plaseaz# nevrozele ca modalit#"i patologice de a exista, pornind de la care fiecare va trebui s# ias# din impasul s#u" propriu... este o bun# manier# de a "ine cont de aceste st#ri, situate de acum nainte n Totul uman. In domeniul psihozei, vederile lui Jung c#utau s# dea delirurilor veritabila lor dimensiune cosmologic#. Componentele etiologice snt aici n plin# remaniere. 3.6. Psihoterapia psihanalitic# jungian# Visele noastre snt cele care ne viseaz# pe noi", ecou jungian voit? al unui celebru aforism al lui

PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE

195

Nietzsche publicat n Aurore (1881). Ceea ce nseamn# c# visele traverseaz# individul n ntregul s#u. Vom g#si n ele un material n acela!i timp individual si legat de ansamblul faptelor simbolice !i mitice. Jung a f#cut munc# etnico-psihiatric# cercetnd de-a lungul si de-a latul ntregii lumi toate indiciile care permit accesul la artificiile umane. Influen"a religiei, a magicului, a spiritualului este enorm#. Este un repro! pe care anumite persoane i 1-au f#cut. In orice caz, este o dificultate cert# pentru accesul la analiz#. Visul reprezint# deci un mesaj, o aducere la cuno!tin"#. Visele se repet# adesea, identice sau cu variante asimilabile. Mesajul este reluat, pn# cnd ajunge s# fie n"eles. Analiza jungian# este ntotdeauna constructiv# !i non-limitativ#. Rezisten"ele !i proiec"iile trebuie s# fie dep#!ite. Transferul se stabile!te n jurul unui consens de modestie ntre analist si analizant. Pozi"ia folosit# este fa"#-n-fa"#. La Jung nu ntlnim divanul. Orientarea se va face c#tre o scufundare n sine, al c#rei scop este s# dezv#luie ceea ce frica de sine mpiedic# s# fie egalizat la suprafa"#, n loc s# caute cauzele declan!atoare ini"iale, analiza discursiv# si comentariile se orienteaz# mai degrab# c#tre scoaterea n eviden"# a modalit"#ii de transformare !i a tendin"elor posibile pentru viitor, ntr-adev#r, pacientul nu numai c# nu are ncredere n sine, dar mai ales !i ignor# posibilit#"ile. Complexul nevrotic este consecin"a, iar nu cauza nevrozei. Aceasta reprezint# impasul, punctul de ntoarcere c#tre un alt registru sau alt mod de a tr#i si de a se tr#i. Visul este o func"ie compensatoare: el reprezint# o manifestare a unei dorin"e nemplinite desigur, o explorare posibil# a incon!tientului, dar mai ales un mesaj, o informa"ie inedit# despre ceea ce este ignorat, neb#nuit, absolut necunoscut. De unde acest interes al lui Jung pentru relativizarea viselor !i inte-

196

FREUD $I PSIHANALIZELE

grarea lor ntr-o perspectiv# universal#, a!a nct microcosmosul fiec#ruia s# fie n armonie cu macrocosmosul tuturor. Jung a subliniat necesitatea unei maturit#"i". El a cercetat vrsta matur# a vie"ii, chiar b#trne"ea. Analizele copiilor si adolescen"ilor sau ale unor adul"i tineri nu au aceea!i densitate cu cea a vrstei de aur. Incon!tientul este conservator: el acumuleaz# !i se densific#. Dac# la vrsta tinere"ii este nevoie mai ales s# deblochezi" pentru a merge nainte, la vrsta naintat# va fi nevoie mai degrab# de reg#sirea trecutului, pentru evitarea acelor am#r#ciuni axate pe e!ecuri" sau pe asa-zisele e!ecuri. Etapele vie"ii, tem# preferat# a lui Jung, permit valorizarea acestui solsti " iu al vie"ii" care este intrarea ntr-o b#trne"e n care mai avem nc # un cuvnt de spus... Charles Baudouin insist# pe importan"a densit#"ii vrstei si pe caracteristicile acestor vrste naintate ce reprezint# ncoronarea procesului de individuare (cartea sa despre Jung, cea din urm#, a fost publicat# chiar postum...). Rezultatele psihoterapeutice pot s# nu fie absolute, complete, definitive. Unul din meritele lui Jung este de a sublinia relativitatea nv#"#rii: s# !tii s# te mul"ume ! ti cu pu " in, s # nve " i s # apreciezi par " ialul... si s#-"i continui munca. Aceasta a fost sarcina sa, pn# ce a murit la 86 de ani. Ardoarea muncii !i tenacitatea sa de cercet#tor f#ceau din el un adev#rat frate geam#n" al lui Freud.

CAPITOLUL AL IV-LEA

DERIVE, DEVIERI

n 1925, Freud scria ...n afar# de cei care m-au abandonat, ca Jung, Adler, Stekel si al"i c"iva, se g#se!te un mare num#r de oameni ca Abraham, Eitingon, Ferenczi, Rank, Jones, Brill, Sachs, pastorul Pfister, van Emden, Reik etc., care de aproape cincisprezece ani mi-au r#mas aproape, ca fideli colaboratori, majoritatea lega"i !i printr-o prietenie pe care nimic n-a tulburat-o" (M" vie et la psychanalyse, 1968, p. 67). Dup# demisia lui Jung de la pre!edin"ia Asocia"iei Interna"ionale, n locul lui a fost ales, cu titlu provizoriu, Abraham. Congresul din Mlinchen, din 1913, nregistrase schisma: grupul din Miinchen mpreun# cu Leonard Seif s-au al#turat lui Jung si celor din Ziirich. Abraham va trebui s# se concentreze pe Berlin. Dar, din 1912, Jones sugereaz# s# fie creat un comitet, un grup de fideli n jurul lui Freud, care va forma nucleul conduc#tor, n care vor intra: Rank, Abraham, Ferenczi, Jones !i Sachs, n 1919, aici se va integra si Max Eitingon. Astfel a putut func"iona Grupul celor !apte", dup# Grupul celor sase". Dar psihanaliza, n dezvoltarea sa, se modifica, mai nti la Freud nsu!i, ale c#rui faze se succed# f#r# a se articula ntotdeauna perfect; apoi, la adep"ii s#i, cu apari"ia variantelor n acela!i timp tehnice si teoretice. Aceste explozii se petrec n interiorul freudismului sau prin compara"ie cu acesta. Desf#!ur#ri care n-au ncetat s#

198

FREUD $ I PSIHANALIZELE

se disemineze n jurul unui freudism n acela!i timp demultiplicat !i deja multiplu. Uciderea tat#lui" adncea separa"iile... Freud din cea de-a doua topic# nu era acceptat de toat# lumea. Unii "in la traumatismul ini"ial, printre care si Otto Rank, primul care se ridic# mpotriva locului privilegiat ocupat de Oedip, pentru a pune naintea sa traumatismul na!terii, n ceea ce-1 prive!te, Ferenczi a scris Thalassa nc# din 1918, chiar dac# n-a publicat-o dect n 1924. Atunci cnd a venit la Freud, Rank avea o admira " ie secret # pentru Nietzsche. Aceast# dragoste, men"inut# relativ n t#cere, va trece curnd pe primul plan. Aici am prefera s# apreciem ac"iunea si opera membrilor Comitetului" : Ferenczi, Abraham, Jones, Eitingon, Sachs, Rank. Apoi, foarte succint, vor veni regrup#rile care s-au produs n perioada interbelic#, n jurul Societ#"ilor de Psihanaliz# din Viena, din Berlin, din Budapesta, din Londra. Dezvoltarea britanic# va deveni important# n timpul celui de-al doilea r#zboi mondial si n perioada postbelic#. De asemenea, se vor nmul"i plec#rile n America. Filia"iile snt multiple, n func"ie de forma"ia didactic# !i psihanalizarea". Unele nume si curente, actualmente importante, se nr # d # cineaz # ntr-un trecut ai c#rui parametri situa"ionali i vom g#si aici. 1. Sndor Ferenczi (1873-1933) !i psihanaliza originilor Interesul actual pentru Sndor Ferenczi cre ! te nencetat. El constituie un punct nodal foarte important : de el se leag# unele metode de analiz#, o teoretizare, elevi cu nume de prestigiu (printre care Melanie Klein, Michael Balint, Imre Hermann...).

DERIVE, DEVIERI

199

Operele sale complete snt acum editate n Fran"a (Payot, 4 volume). Tat#l lui Ferenczi (decedat de timpuriu) era un evreu imigrat n Ungaria (rezum# B alint, care a prefa"at primele trei volume n 1967). El a devenit librar si a editat poe"ii revolu"ionari unguri, printre care !i Michel Tompa, un pastor protestant. Sndor era cel de-al optulea copil din cei unsprezece ai familiei. La 17 ani va merge s# studieze medicina la Viena. !i termin# studiile la timp ducnd n acela!i timp o via"# pl#cut#, precizeaz# B alint apoi se ntoarce la Budapesta, pentru a se instala aici. Func"ioneaz# ca medic generalist pn# n 1910, dar el este deja neuropsihiatru si devine psihiatru expert pe lng# tribunale. Se !tie c# prima sa lectur# a lucr#rii Die Traumdeutung a lui Freud nu i-a trezit interesul. El ajunge la psihologia modern# prin !coala de la Ziirich si metoda asocia"iilor" a lui Jung. Ulterior lecturile sale psihanalitice l determin# s#-i scrie lui Freud n 1908. Foarte impresionat, Freud i cere s# prezinte o comunicare la Prima ntlnire a Psihanali!tilor de la Salzburg din aprilie 1908. Titlul acesteia: Psihanaliz# !i pedagogie". Freud l invit# s#-!i petreac# vacan"a de var# cu el la Berschtesgaden. Ferenczi va deveni unul din cei mai intimi prieteni ai lui Freud. Acesta i propune s# l nso"easc# n SUA n 1900. Acolo se vor ntlni cu Jung, invitat separat. Se va stabili ntre ei o prietenie ndelungat# si statornic#. Freud se gndeste la posibilitatea unei c#s#torii a lui Ferenczi cu fiica sa Mathilde. Mai trziu vor ap#rea si nori. Ferenczi va rupe rela"iile cu Freud, nainte de a muri de anemie pernicioas# (boala lui Biermer), la 24 mai 1933. Ferenczi a fost foarte implicat n antagonismele cu Jung. Lui i-a revenit sarcina de a combate ideile lui Jung. Dup# B alint, Ferenczi avea o via"# sentimental#

200

FREUD $I PSIHANALIZELE ______________

complicat#; era foarte ata!at de Gizella, c#s#torit#, al c#rei so", de!i tr#iau separat, refuza s# divor"eze. Ea era cu !apte ani mai n vrst# dect Sndor. Speran"a de a avea copii p#rea pierdut#, de!i era una din dorin"ele sale cele mai scumpe". Totu!i, cei doi se vor c#s#tori mai trziu. Ritmurile de lucru la articole !tiin"ifice si activitatea psihanalitic# a lui Ferenczi erau variabile. Adesea, acesta lucra intens. Dup # Balint, perioadele sale cele mai fecunde snt !i cele ale celor mai inventive texte. In timpul r#zboiului din 19141918, Freud !i Ferenczi, f #r# pacien"i, mai mult sau mai pu"in ruina"i, s-au putut vedea mai des. Ferenczi si-a f#cut atunci psihanaliza cu Freud. De aceast# dat# el tr#ia situa"ia analitic# al#turi de pacient. Ferenczi apar"inea acelui gen de oameni care r#spund cu u!urin"# si din toat# fiin"a lor atunci cnd ntlnesc simpatie !i simt afinitate pentru cineva." Balint al c#rui analist a fost Ferenczi la un moment dat va afirma c # Freud i-a l # sat o impresie puternic # " (Jones, II, p. 8). Dup# Jones, rela"iile lor epistolare cuprind aproape trei mii de scrisori. Coresponden"# ce nc# nu a fost publicat#. Dup# 1918 !i n timpul celor 133 de zile ale lui Bela Kun" din Ungaria, revolu"ia crizantemelor" l aduce !i pe Ferenczi la putere. Este creat# prima catedr# de psihanaliz# la Budapesta. Ea i este ncredin"at# lui Ferenczi. n paralel se creeaz# o catedr# de etnologie, pentru Geza Roheim1. S# revenim la istoria anterioar#, cu ajutorul remarcilor lui Jones. n cursul anului 1907, Freud a primit vizite importante: Eitingon, Bresler, Jung, Binswanger, Abraham, Ferenczi, Stein, apoi nsu!i Jones,
J. M. Palmier, La psychanalyse en Hongrie", n Hisloire de Ia psychanalyse, Hachette, Paris, 1982, II, pp. 145-186 (n.a.).
1

DERIVE, DEVIERI

201

urmat de Brill la nceputul anului 1908. Intimitatea lui Ferenczi cu Freud cre!tea, Jones precizeaz# rolul lui Ferenczi n Asocia"ia Interna"ional# !i pe lng# Freud n cadrul Comitetului. Cum ! i mp # r " ea Freud afec"iunea printre cei cinci membri ai comitetului de dinainte de r#zboi ? Nu este greu de r#spuns la aceast# ntrebare. Ferenczi avea cea mai mare parte, apoi, n ordine, eu, Rank si Sachs. Ce vrste aveam? Ferenczi, cel mai n vrst # , era n # scut n 1873, Abraham n 1877, eu n 1879, Sachs n 1881, Rank n 1885" (Ibid., p. 165). Aceste ntreb#ri ale lui Jones traduc o oarecare nelini ! te n leg # tur # cu locul ocupat fa "# de Tat#": Freud. Putem vedea c# aceste rela"ii n-au fost deloc simple. Freud a r#mas, timp de mul"i ani, personajul central al Asocia"iei Psihanalitice Interna"ionale" (Ibid., p. 168). Dup# Jones, Ferenczi i pl#cuse lui Freud datorit# filantropiei sale, nevoii sale de a fi iubit, tinere"ii sale interioare, fantasmelor sale ambi"ioase. Freud (era) mereu atras de imagina"ia ndr#znea"# !i nenfrnat#" (Ibid., p. 169). Dup# opinia lui Jones, lui Ferenczi i lipsea judecata realist#", c#ci era prea idealist, mai tot timpul jovial, fantezist, bine dispus. Dimpotriv#, Abraham avea un ra"ionament foarte exact, chiar dac# i lipsea ceva din profunzimea lui Ferenczi" (Ibid., p. 172). S# preciz#m c# n 1913 Jones a mers la Budapesta timp de mai multe luni, pentru a fi analizat de Ferenczi. Excesele lui Ferenczi f#ceau din el copilul teribil al grupului; cel pe care Freud 1-a numit uneori fiu drag" si c#ruia i scria: Trebuie s# facem un efort nu pentru a-i elimina complexele, ci pentru a ne pune de acord cu ele" (Scrisoarea din 17 noiembrie 1911). Tot dup# Jones, Freud, n 1916, i scria lui Ferenczi despre nevroza sa !i actele pe care aceast# nevroz# nu-i permite s# le fac#. n 1917, Ferenczi s-a mboln#vit de tuberculoz#

202

FREUD $I PSIHANALIZELE

pulmonar# si de gut# exoftalmic#. A trebuit s# petreac# trei s#pt#mni ntr-un sanatoriu... De asemenea, n fa"a acestor incertitudini, Jones va scrie: Freud ajunsese s# pre"uiasc# mai mult valoarea descoperirilor sale !i tot ceea ce venea de aici dect prieteniile sale personale" (Jones, III, 1957, p. 49). Manifest#rile psihotice care au ap#rut la Rank ntr-un mod dramatic... !i cele care s-au dezvoltat ncet-ncet la Ferenczi spre sfrsitul vie"ii au determinat printre alte consecin"e !i pe aceea de a-i ndep#rta de Freud si de doctrinele sale... Vntul nefavorabil al disensiunii a nceput s# bat# cam prin anul 1923" (fbid., p. 50). nc# din 1918, prin expozeul s#u despre Tehnica psihanalitic#", Ferenczi f#cuse o bre!# n domeniul psihanalitic. Chiar dac# r#mne clasic, ndr#zneala sa trece dincolo de regulile impuse de Freud. Asocia"ia total#" prin analizant implic# a spune totul", f#r# explica"ie. Trebuie re"inute con"inutul si elementele formale ale asocia"iilor. Comportamentul subiec"ilor, natura debordant# a asocia"iilor, interac"iunea ntre analizant si contra-transferul analistului", totul este important. Ferenczi ncepe s# fac# o diferen"iere ntre tat#l sever" si mama indulgent#", l#snd s# se n"eleag# c# orice analizant este ca un copil, mul"umit de a fi tratat astfel de c#tre analist. Acesta va fi mai ales mai trziu mai degrab# mama-cea-indulgent# dect tat#l-sever-care-castreaz#. Analistul va fi st#pn pe contra-transferurile sale, insist# Ferenczi. $i deja ntr-un articol din 1919: Dificult#"ile tehnice ale unei analize pe isterie", anun"# ceea ce va deveni tehnica activ#". Inova"ie, schimbare, ce vor duce la acele tentative de a induce fantasmele, sau de a influen"a atitudinile analizan"ilor, care nu vor primi acceptarea lui Freud. Rank public# Traumatismul na$terii n 1924 si

DERIVE, DEVIERI

203

rupe rela"iile cu Freud n luna august a aceluia!i an. Si Ferenczi merge mpotriva curentului: pe cnd Freud valorizeaz# fantasma incon!tient#, el d# prioritate traumatismelor actuale n declan!area nevrozei, nc# o dat# edificiul se pr#bu!e!te. Att Rank ct si Ferenczi consider# cura psihanalitic# drept o ocazie pentru o a doua na$tere, n care analistul joac# rolul mamei celei bune". Freud i va scrie lui Ferenczi la 12 octombrie 1924: M# simt jignit cnd m# gndesc pn# unde v-a"i l#sat antrenat de el". Or, cauza nu st# numai n Rank, ci n toat# orientarea lui Ferenczi nsu!i, care urc# pn# la origini. Ferenczi militeaz# pentru o genitalitate ncheiat#" si o adev#rat# eficacitate terapeutic#. Unele indicii ies la iveal# nc# din primele sale lucr#ri din 1909 pe tema conceptului de introiec#ie, pe care l consider# ca fiind opusul proiec"iei. Ferenczi gndea c# dac# paranoicul expulzeaz# din sine ceea ce este (n mod incon!tient) nepl#cut, nevroticul introduce n sine lumea exterioar#, care circul# aici sub forma fantasmelor incon!tiente. Acest du-te-vino n#untru-n afar# va reprezenta infrastructura practicilor lui Ferenczi, mereu preocupat de eficien"a terapeutic#, de ceea ce i determin# pe pacien"i s# se mi!te" pe din#untru. De aici vin acele tentative de a buscula subiec"ii, de a induce fantasmele !i a-i provoca, "innd cont de traumatisme !i de reactivarea lor n timpul curei, pn# la atingerea acelor rafinamente tehnice ce urm#resc o terapie ntr-adev#r activ#". Grija pentru eficien"# l va conduce pe Ferenczi la cure scurte, influen"ate de efuziunile afective, dovezile de iubire, s#rutul de la sfr!itul !edin"ei". Teoria sa asupra amfimixiei, adic# a unei genitalit#"i n care pulsiuni orale, anale, uretrale se amestec # , a ! a cum este ea expus # n Thalassa

204

FREUD $I PSIHANALIZELE

(1924), unde coitul este asimilat unei regresii n care vaginul femeii este n acela!i timp marea-!i-mama, suprema c#utare de sine n invaginare, unde ontogeneza !i filogeneza se ntlnesc. ntlnire reluat# n aceast# teoretizare a masculinului-femininului compozit, ce seam#n# mai degrab# cu o plurisexuare dect cu o sexualizare. Jones expune mai multe argumente sugernd dezvoltarea unui delir de persecu"ie la Ferenczi. Ferenczi a continuat pe tot parcursul acelui an (1929) s# fac# n fa"a lui Freud remarci foarte critice la adresa mea, nu f#r# rezultat... Ferenczi a nceput s#-!i elaboreze propriile lui idei..." (Jones, III, 1957, p. 168). El mergea mpotriva lui Freud pentru a demonstra traumatismele cauzate de lipsa de c#ldur# a p#rin"ilor sau de cruzimea lor. Astfel, analiza trebuia s# vindece n aceast# stare de lucruri demonstrnd pacientului mai mult# afec"iune dect considera Freud c# este n"elept" (Ibid., p. 168). Alte p#reri, cea a lui Hermann, a lui B alint, a lui Fromm, atenueaz# aceast# realitate de explozie delirant# la Ferenczi. Este greu de f #cut lumin# n aceast# privin"#. Anumite scrisori ale lui Freud descriu o cert# indispozi"ie. Iat# una, adresat# lui Eitingon, din 18 aprilie 1932: Ce b#taie de cap cu Ferenczi. Iat# c# din nou nu mai am nici o veste de la el de luni de zile. Se simte jignit c# nu sntem ncnta"i s# afl#m cum se joac# el de-a mama cu pacien"ii s#i" (Ibid., p. 196). $i aceasta, adresat# lui Ferenczi, din 13 decembrie 1931:
Am apreciat, ca ntotdeauna, primirea scrisorii dumneavoastr#, dar mai pu"in con"inutul s#u. Dac# acum nu v# pute"i hot#r s# v# schimba"i ct de ct atitudinea, este foarte improbabil s# o face"i mai trziu. Dar aceasta v# prive!te numai pe dumneavoastr# singur; faptul c# n-a"i ales o cale

DERIVE, DEVIERI

205

promi"#toare nu m# afecteaz# dect pe mine !i nu trebuie s# v# stnjeneasc#. Notez c# divergen"ele noastre pornesc de la un detaliu tehnic pe care abia dac# merit# s#-1 discut#m. Nu a"i ascuns faptul c# v# s#ruta"i pacien"ii !i c# i l#sa"i s# v# s#rute; auzisem aceasta !i de la unul din pacien"ii mei. n acest caz, atunci cnd v# ve"i hot#r s# da"i un raport detaliat asupra tehnicii dumneavoastr# !i a rezultatelor sale, va trebui s# alege"i ntre dou# posibilit#"i: ori povesti"i !i acest lucru, ori l p#stra"i pentru dumneavoastr#. Aceast# din urm # solu " ie, o ! ti " i bine, este nedemn # . O metod # tehnic# pe care o adopt#m trebuie s# poat# fi ap#rat# n public, n orice caz, aceste dou# posibilit#"i se vor reduce rapid la una singur#. Chiar dac# dumneavoastr# nu vorbi"i despre asta, mprejurarea va fi iute dezv#luit#: nu am aflat chiar eu despre ea nainte ca dumneavoastr# s# mi-o aduce"i la cuno!tin"#? Desigur nu snt eu cel care, din ipocrizie sau din respect pentru considera"iile burgheze, s# condamn asemenea mici satisfac " ii erotice... (Dar) n tehnica noastr # , noi am sus"inut pn# acum punctul de vedere dup# care satisfac"iile erotice ar trebui refuzate pacien " ilor... n aceast # aten "ionare nu cred c # v-am spus vreun lucru pe care s # nu-1 fi !tiut deja. Dar din moment ce v# place s# juca"i rolul mamei afectuoase cu ceilal"i, poate c # o ve "i nlocui dumneavoastr # n ! iv # . $ i atunci va trebui s # auzi " i o admonestare brutal# din partea tat#lui. Este motivul pentru care am vorbit n ultima mea scrisoare despre noua pubertate, despre impulsul lui Johannes, iar acum m# obliga"i s# vorbesc f#r# ocoli!uri. Nu m # a!tept s# v# produc vreo anume impresie. Baza necesar# pentru aceasta lipse!te din rela"iile noastre. Nevoia dumneavoastr# de o independen"# foarte bine precizat# mi apare cu att mai clar# cu ct nu vre"i s-o recunoa!te"i. Dar, cel pu"in, am f#cut ceea ce am putut n limitele rolului meu de tat# . Acum va trebui s # lua"i dumneavoastr# ini"iativa. Cordial, al dumneavoastr# Freud."

Devierile ncepute ntre 19201923 vor deveni o ruptur# n 1929.

206

FREUD $I PSIHANALIZELE

Centenarul na!terii lui Ferenczi a oferit ocazia unui colocviu organizat de Societatea de psihanaliz# din Paris. Ca ecou, La Revue franqaise de psychanalyse din 1974 i-a dedicat dou# articole de lise Barande si Bela Griinberger. lise Barande, n Originalitatea ascult#rii ferencziene" evoc# n text con"inutul lucr#rii sale din 1972. Ferenczi se bucura de o sensibilitate nnoit#, care ml#dia ascultarea noastr# de analist. Lucrarea Thalassa, scris# nc# din 1918 (publicat# abia n 1924), rezult# dintr-un fundal autoerotic ce ncearc# s#-i re"in# simbolismele ntr-o senzualitate-senzorialitate afectiv#. Pentru autoare, Ferenczi (ca si Rank) nu va putea s# accepte ntors#tura din 1920 !i aceast# referire la instinctul de moarte. Ferenczi prefer# regresia, cald#, fericit#, erotico-feminin#, fixa"iei, acest ceva de dincolo de pl#cere ce miroase a moarte! Se va face apel la experien"ele neocathartice, la ceea ce permite neutralizarea efectelor ce subzist# traumatismului, traumatismelor... O experien"# important#, care necesit# c#ldur# si vitalitate. Ferenczi cel din anii 1927-1933 face cale-ntoars# c#tre originile unei afec"iuni materne, autofertilizndu-se ntr-o tinere"e rennoit#. Afectat si zgomotos, infernal si dionisiac, a!a este Ferenczi, cel al s#rb#torii sexuale, acest Ferenczi este o s#rb#toare" {La Revue fran#aise de psychanalyse, 1974, p. 556). Dup# Griinberger, Ferenczi, n evolu"ia sa, !i regleaz# conturile cu Freud. Urm#rile unui contratransfer, ne analizat sau prost analizat n timpul analizei cu Freud din anii 19141918, au reap#rut n acest apel la metode active, la o fantasmare provocat#... Reapare complexul Tat#lui, iar Ferenczi !i-1 omoar# pe al s#u: Freud. Opunndu-se nv#"#turii lui Freud, Ferenczi a putut s#-i arate n acest fel c# acesta nu 1-a castrat" (Ibid., p. 545). Tehnicile cathartice, transa, regresia

DERIVE, DEVIERI

207

secundar#, toate aceste fonne active de materializare a afec"iunii ce snt caracteristice devia#iei ferencziene snt tot attea motiv#ri incon!tiente pentru a nega sexualitatea infantil#... Se !tie c# Freud a dat ntotdeauna napoi cnd era vorba de explorarea continentului negru" al maternului. Or, !i din cauza deterior#rilor mintale (admise aici, sau aproape, de c#tre autor), Ferenczi va fi obligat s#-1 nfrunte. Ferenczi era mai degrab# maniaco-depresiv dect paranoic, ne spune Griinberger; devierea sa se deruleaz# pe un fundal foarte pasional. Existase o afacere Fliess, a!a cum a existat o afacere Fleisch, o afacere Breuer, o afacere Jung; tot a!a cum vor fi afaceri Pfister, Stekel, Sachs !i Abraham, o afacere Tausk si o afacere Reich cu toate urm#rile tragice pe care le cunoa!tem, f#r# a mai vorbi de Rank !i de nc# mul"i al"ii. Amintesc toate acestea pentru a evoca importan"a unui anume climat pasional n care se sc#lda micul grup al primilor psihanali!ti, f#r# acea distan"# necesar# pe care o numim neutralitate... Astfel num#rul celor care !i-au ars aripile aici este destul de important: nebunie, sinucidere, somatizare, f#r# a mai vorbi de disiden"ele al c#ror caracter rezisten"ial este evident (acting out). Ca si multe alte !tiin"e, psihanaliza !i are propriii s#i martiri si vom vedea c# Sndor Ferenczi a fost unul dintre ace!tia" (Ibid., p. 530-531). 2. Karl Abraham (1877-1925), tat#l analit#"ii" Karl Abraham studia lucr#rile lui Freud din 1904. Iat# prima sa scrisoare c#tre Freud: Am inten"ia s# plec din Ziirich n cel mult o lun#. Astfel p#r#sesc activitatea mea anterioar# ca medic ntr-un spital de psihiatrie (Abraham este asistentul lui Bleuler la Burgholzli). Motivele snt simple: n Germania ca

208

FREUD $ I PSIHANALIZELE

evreu, n Elve"ia ca neelve"ian, n-am putut, timp de !apte ani, s# fiu dect un simplu asistent. Acum mi voi ncerca norocul la Berlin ca specialist n boli nervoase !i psihice. Desigur, snt destui neurologi acum la Berlin. Dar speran"ele mele se sprijin# pe dou# lucruri: n primul rnd pe folosirea psihanalizei !i n al doilea rnd pe forma"ia mea psihiatric#, ce lipse!te complet medicilor berlinezi." Freud r#spunde imediat: Nu d#uneaz# cu nimic unui om tn#r ca dumneavoastr # (Abraham are exact treizeci de ani) s # fie mpins cu violen"# n via"a la aer liber , iar condi"ia dumneavoastr# de evreu, m#rindu-v# dificult#"ile, va avea, ca pentru noi to"i, efectul manifest#rii plenare a capacit#"ilor dumneavoastr#. $ti"i foarte bine si dumneavoastr# la ce ostilitate snt nc# expus n Germania. Sper c # nu ve " i ncerca n nici un fel s # c ! tiga " i favoarea noilor dumneavoastr # colegi, care snt n primul rnd ca peste tot, iar n al doilea rnd ceva mai brutali, n schimb v # ve " i ndrepta aten " ia c # tre public." Abraham l viziteaz# pe Freud n 1907, an n care influen"a lui Freud (n vrst# de cincizeci !i unu de ani) ncepe ntr-adev#r s# conteze, n august 1908, pu " in dup # reuniunea adep " ilor lui Freud de la Salzburg, sub impulsul lui Jung, Abraham constituie Societatea Berlinez# de Psihanaliz# al c#rei pre!edinte va fi pn# la moarte. Expozeul s#u de la congresul inaugural avea drept obiect diferen"ele psihosexuale dintre isterie si demen"a precoce". In 1914 i urmeaz# lui Jung, demisionar, la pre ! edin " ia Asocia " iei Interna"ionale de Psihanaliz#. Locotenent fidel al lui Freud, toat# via"a Abraham va da loviturile cele mai dure tuturor celor care deriv#" de la maestru. Moare de cancer la pl#mni, n 1925, n ziua de Cr#ciun. Jones, n confiden " ele sale, l g # se ! te inteligent, echilibrat, lipsit de acele str#fulger#ri de n"elegere !i

DERIVE, DEVIERI

209

de acele intui"ii pe care le avea Ferenczi. Abraham m-a f#cut ntr-o bun# zi s# observ c# atunci cnd Freud emitea o nou# teorie, el, Abraham, avea nevoie de ceva timp pentru a o digera si nu era niciodat# mul"umit pn# cnd nu o lega de complexul central al lui Oedip. Ie!ea n eviden"# prin fermitate, bun-sim", perspicacitate !i o perfect# st#pnire de sine" (Jones, 1955, pp. 167169). Abraham i-a format pe Helene Deutsch, Melanie Klein (dup# Ferenczi), Glover (care a scris o carte sever# mpotriva lui Jung: Freud sau J ung ?), Reik. El este autorul unei importante opere ce s-a tradus n limba francez# n dou# volume. Din aceast# oper# s# citim esen"ialul, adic# lucr#rile sale despre demen"a precoce, psihoza maniaco-depresiv#, stadiile afective, ambivalen"a caracterial#. Unele din aceste teme vor fi dezvoltate de M. Klein. Din 1908, Abraham avanseaz# ideea c# demen"a precoce distruge aptitudinea de transfer si de iubire pentru obiect. Demen"a juvenil# este pentru el o regresie la un stadiu infantil precoce al autoerotismului. Ascunzi!urile libidoului frneaz# orice posibilitate de sublimare; diferen"a este evident# fa"# de isterie, unde sublimarea este crescut# printr-o investire excesiv# a obiectului. Schizofrenia si autoerotismul snt legate prin raporturi pulsionale. Antagonismul Abraham - Jung si Bleuler l va determina pe Freud s# intervin# pentru temporizare. In plan clinic, Freud vedea pu"ini pacien"i psihotici grav" (cf. scrisoarea sa din 21 octombrie 1907 c#tre Abraham, n Jones, 1955, p. 461). Pentru Abraham nu exist# demen"#" n demen"ele precoce (termen datorat lui Kraepelin), dar exist# autoerotism, sinuozit#"i, ceea ce Bleuler (tat#l" schizofreniilor) numise: autism. Abraham observase (poate la Bleuler) aceast# inhibi"ie afectiv# (numit# de Dide si Guiraud, n Fran"a: athimhormie).

210

FREUD $I PSIHANALIZELE

n 1909, Abraham leag# agorafobia de impresiile spa"iale (perturbate) ale micii copil#rii, n 1912, ntr-un articol despre Amenhotep, el atribuie revolu"ia realizat# de acest faraon pentru instaurarea monoteismului ostilit#"ii sale profunde fa"# de tat#l s#u. Amenhotep ordonase s# fie !terse toate inscrip"iile referitoare la tat#l s#u, dorin"# abia mascat# de a-1 ucide! Studiul lui Abraham asupra psihozelor circulare maniaco-depresive Fundamente psiho-sexuale ale st#rilor de depresie !i de exaltare" (1911) (urmat de o alt# lucrare n 1916) preg#te!te textul lui Freud din 1917 Doliu si melancolie", text ce va eclipsa, si nc# pentru mult# vreme, cercet#rile lui Abraham. Abraham crede ntr-o structur# primitiv# a libidoului dedesubtul personalit#"ii maniaco-depresivului: un libido n regresie c#tre oralitatea canibalic#, incapabil de a g#si o investire pozitiv#. Ulterior, n 1921, referitor la caracterul anal, Abraham va aduce o contribu"ie decisiv# privind melancolia obsesional#; el diferen"iaz# ntre nevroza obsesional# si melancolie. Melancolicul sparge rela"ia obiectal#, prin distrugerea oral# a obiectului: oralitate prin incorporare total#. Spre deosebire de Freud, Abraham nu admite introiec"ia pur#, ci mai degrab# o introiec"ie cu conservare dublat# de distrugerea obiectului: ambivalen"#, n nevroza obsesional#, obiectul este controlat de un mecanism compulsional ac"ionnd n mod direct sau pe substitu"ii acestuia. Melancolicul poate s# ating# n regresie un stadiu pre-ambivalent, f#r# obiect, autoerotic. La cel#lalt cap#t, vindecarea, eventual trecerea n manie, implic# evacuarea obiectului, restituit lumii. Interesul pentru psihoze, pentru demen"a precoce mai nti, apoi pentru melancolie, duce la o tipologie caracterologic# ce difer# oarecum de cea a lui Freud si o anun "# pe Melanie Klein. Aceste cercet # ri se

DERIVE, DEVIERI

211

concretizeaz#, n 1924, n Schi"# a unei istorii a dezvolt#rii libidoului bazat# pe psihanaliza tulbur#rilor mintale". Abraham propune o bi-parti"ie a diferitelor stadii, pentru a pune mai bine accentul pe dubla lor func"ionare simultan# de atrac"ie-repulsie. Un stadiu pre-ambivalent autoerotic (pasiv) pur se poate situa ori la origini, ori n cursul regresiei. 1. Stadiul oral este mp # r " it n dou # substadii: stadiul suptului (autoerotic f#r# obiect: de asemenea ambivalent); apoi stadiul oral canibalic: incorporare total# !i narcisic# a obiectului: ambivalen"# a unei incorpor#ri care nghite pentru a conserva si distruge n acela!i timp. La acest nivel, pentru Freud nu exist# nc# dect pulsiuni par"iale: capacitatea discrimina torie s-ar situa ntr-o faz # ulterioar # . Pentru a fi concis, mi se pare c# Abraham si Freud se despart n privin"a ponderii pe care o acord# primul unor anume fixa"ii , cel de-al doilea regresiei ca mecanism de ap#rare", scrie lise Barande. 2. Caracterul anal presupune gustul pentru ordine, cur#"enie, parcimonie; nd#r#tnicia, nencrederea, nc#p#"narea; apeten"a pentru posesiune este frnat# de imposibilitatea de a vedea reversul lucrurilor n contradic"iile lor"1. Primul stadiu sadico-anal implic# iubire par " ial # a obiectului cu incorporare: ambi valen"#. Erotismul anal este legat aici de evacuare, iar pulsiunea sadic# de distrugere, n cel de-al doilea stadiu sadico-anal, erotismul anal este legat de reten#ie, iar pulsiunea sadic# de controlul posesiv. Se stabile!te o coresponden"# cu cele dou# forme de orali tate : suptul sau stadiul oral prim-precoce si mu!c#tura sau stadiul sadico-oral.
Cf. G. Rosolato, D. Widlocher: Karl Abraham: Lecture de son ceuvre", Psychanalyse. P.U.F., Paris, 1958, nr. 4 (n.a.).
1

212

FREUD $ I PSIHANALIZELE

3. Stadiul genital implic# de asemenea dou# faze: primul stadiu genital, falie, ambivalent: iubire obiectal# cu excludere genital#. Apoi, n fine, ultimul stadiu sau stadiul genital final: iubirea obiectal" pur": nonambivalent" sau post-ambivalent". Abraham porne!te de la clinic# (s# ne amintim c# era medic psihiatru nainte de a deveni psihanalist, ceea ce nu a fost tocmai cazul cu Freud), apoi, plecnd de la observa"iile sale asupra unor persoane cu demen"# precoce sau a unor schizofreni si maniaco-depresivi, induce o ntreag# teoretizare asupra dezvolt#rii libidinale a copilului. El introduce no"iunea de castrare primar # ", traumatism al separ # rii de mam # . Melanie Klein va duce la extrem aceste clasific#ri scalare" printr-o fragmentare a stadiilor !i pozi"iilor. Vom reveni la aceasta cnd va fi vorba despre psihanalizele copilului. 3. Ernest Jones (1879-1958) !i aphanisis -ul N#scut la Gowertown n &ara Galilor, Ernest Jones !i face studiile medicale la Cardiff si devine doctor n medicin# n 1901. Voca"ia sa de neurolog este sus"inut# de Jackson, care l sf #tuie!te s# reia problema afaziei studiind dezvoltarea limbajului la copil. Jones nva"# germana citind Studii asupra isteriei, Dora, Interpretarea visului. Abandoneaz# hipnoza !i !i face prirna psihanaliz# n Anglia, n 1905/1906. II ntlneste pe Jung la Mimchen n timpul unui congres, la clinica lui Kraepelin. Jones merge atunci la Ziirich pe lng# Bleuler !i Jung. Acesta din urm# l pune n contact cu Freud, din 1907. Jones l ntlneste pe Freud la Congresul de la Salzburg n aprilie 1908, unde face o comunicare despre Ra"ionalizarea n via"a cotidian #". Freud expune cazul s#u omul cu !obolani"

DERIVE, DEVIERI

213

timp de cinci ore, ceea ce va subjuga auditoriul. Jones a avut o lung# discu"ie cu Freud, care le-a pecetluit prietenia. Jones va lua pozi"ie mpotriva disiden"ilor. El face o psihanaliz# didactic# mpreun# cu Ferenczi n 1913. ntre timp, avnd ni!te nepl#ceri juridice n urma primelor sale psihanalize, Jones pleac# s# predea n Canada (Toronto). ntre 1909 !i 1922 el contribuie la lucr#rile originale despre psihanaliz# n limba englez# !i public# Paper s on Psychoanalysis n 1913. Studiile sale asupra lui Hamlet v#zut din unghiul teoriei oedipiene se concretizeaz# ntr-un prim articol din 1909 (lucrarea Hamlet $i Oedip a ap#rut n edi"ie definitiv#m 1954). ntr-una din primele sale scrisori c#tre Jones (20 noiembrie 1909), Freud remarc#: Mi se pare interesant s# constat c# prefera"i aspectele cele mai largi ale teoriei, acelea ale rela"iilor normale, psihologice !i culturale, celor patologice. Uneori si eu gndesc ca dvs." Jones va publica texte despre Psihanaliz", folclor, religie, Eseuri de psihanaliz" aplicat" (1923). Artele, literatura, antropologia, tot attea centre de interes n care se va ilustra. Contribu"ii teoretice importante n domeniul simbolismului, al teoriei instinctelor, al form#rii psihanali!tilor... si mai ales n sexualitatea feminin", domeniu n care va dezvolta o pozi"ie diferit# de cea a lui Freud. Pentru Jones femeia nu este un b#rbat ratat" c#reia i lipse!te un penis. Feti"a poate s# aib# o dezvoltare original# cu un statut psiho-sexual ce-i este propriu. Karen Horney, Melanie Klein vor avea vederi n acela!i timp foarte apropiate !i foarte diferite. Jones i-a fost ntotdeauna fidel persoanei lui Freud, separndu-se n acela!i timp de acesta prin teoriile sale. El asigur# pre!edin"ia Asocia"iei Psihanalitice Interna"ionale din 1920 pn# n 1924, apoi din 1934

214

FRELJD $I PSIHANALIZELE

pn# n 1951. A contribuit la crearea mai multor mi!c#ri psihanalitice. $i-a c!tigat o anume autoritate !i a men"inut psihanaliza aproape de medicin#, mpreun# cu M#rie Bonaparte, Jones l va ajuta pe Freud s# p#r#seasc# Austria n 1938 si s# se instaleze la Londra. El a publicat, ntre 1953 si 1957, o biografie monumental# a lui Freud, n trei volume, despre via"a acestuia, despre opera sa, despre mi!c#rile psihanalitice, absolut indispensabil# pentru cunoa!terea evolu"iei psihanalizei. Unii i repro!eaz# o excesiv# lejeritate fa"# de Freud, aprecieri prea favorabile cu privire la el nsu!i, cteodat# prea severe la adresa unora dintre contemporani. Opera este ns# att de bogat# nct la ea se face referin"# mereu. Jones nu a fost ntotdeauna de acord cu Freud: Existau subiecte asupra c#rora nu puteam fi de acord cu Freud: telepatia, atitudinea ferm# de adoptat mpotriva anali!tilor care nu snt medici !i sus"inerea pe care am acordat-o lucr#rilor Melaniei Klein" (Jones, III, 1957, p. 147). Scrisoarea lui Freud din 20 noiembrie 1926 nchide circuitul acestor schimburi.
Este adev#rat c# v# ocupa"i de psihanaliz# deja de dou#zeci de ani? V-a"i identificat cu adev#rat cu psihanaliza, c # ci a " i ob " inut lot ceea ce se putea ob " ine: un grup, o revist# !i un institut, n ceea ce prive!te rolul pe care-1 ave"i, putem l#sa istoricului grija de a-1 stabili !i snt absolut sigur c # ve "i deveni mai mult dect snte "i, atunci cnd toate activit#"ile de care nc# v# plnge"i nu vor mai fi dect o simpl# rutin#... Avem, cred, toate motivele posibile s# fim satisf#cu"i unul de cel#lalt. In ce m# prive!te, am impresia c# uneori supraestima"i importan"a dezacordurilor care s-au putut ivi chiar !i ntre noi. In definitiv, este foarte greu s# fii ntotdeauna complet de acord. Dumneavoastr# n!iv# a"i ar#tat c# existau de asemenea unele divergen"e ntre Abraham !i mine... Numai discursurile funebre neag# aceste realit#"i..." (Jones, La vie et l'aeuvre de Freud. II, 1957, p. 148).

DERIVE, DEVIERI

215

Vom re"ine numai trei puncte din opera sa: 1. Despre Hamlet si Oedip; 2. Despre sexualitatea feminin#; 3. Despre activitatea sa la Asocia"ia Psihanalitic# Interna"ional# si la Londra pentru a pune pe roate una din orient#rile contemporane ale psihanalizei prin Melanie Klein, Winnicott !i dezvoltarea londonez#, ceea ce face ntr-un fel pereche (agonic#) la ponderea" (influen"a) lui Lacan. 1. Jones !i-a tr#it cu Hamlet" propria existen"#, n prefa"a-introducere la textul lui Jones, tradus n francez#, Jean Starobinski (1967) ne aminte!te: Cnd Ernest Jones reia si dezvolt# ceea ce n Die Traumdeutung se prezenta ca o modest# not# de subsol, chiar orientarea cercet#rii s-a modificat n mod radical. Nu c# Jones s-ar fi ar#tat ct de pu"in infidel nv#"#turii lui Freud: interpretarea caracterului lui Hamlet este iden tic#. Dar aceast# interpretare pentru Freud era o etap# c#tre ceea ce nu era nc# gndirea analitic# des#vrsit#; era doar un moment n inventarea analizei !i a apara tului s#u conceptual. Pe scurt, Freud cite!te Hamlet , mergnd c#tre ceea ce va fi psihanaliza: Jones recite!te piesa, pornind de la psihanaliza deja instituit#... Jones ne propune un exemplu de psihanaliz# aplicat"" (J. Sta robinski, 1970, p. 317). Hamlet este tot Oedip: exis ten"a !i aparen"a nu coincid. 2. n ce prive!te sexualitatea feminin#, Jones a deschis seria cercet#rilor contemporane, prin Karen Horney, Melanie Klein, S. Isaacs (1855-1948). Obser va"iile acestora din urm# asupra sugarului !i a primelor conduite infantile permit decelarea unui tip specific feminin de sexualitate, cu masturbare vaginal# primitiv#, naintea masturb#rii clitoridiene. Se desprin de o ipotez# care eviden"iaz# clitorisul ca pe un baraj, un refulat, ecrannd pulsiunile vaginale primitive !i arhaice. Masturbarea clitoridian# promovat# cultural,

216

FREUD $I PSIHANALIZELE

ca echivalentul unei masturb#ri peniene-falice, nu ar fi, n aceast# viziune, dect un obstacol n calea acestor pulsiuni vaginale, ap#rute cu mult nainte, deci stocate, reprimate. Dup# Jones, se poate vorbi despre fantasm# si despre dorin"# specific feminine n cursul primei copil#rii; aceasta se raporteaz# la gur#, la anus, la uter, la vulv# !i la atitudinea de receptivitate a corpului n general. Alternativa ntre existen"a unui libido falie unic att pentru b#rbat ct !i pentru femeie, care era teoria lui Freud si a falo-logo-centricilor, si existen"a a dou# libidouri specifice posibile deschide perspectiva unei pluralit#"i diferen"iatoare. E bine s# subliniem acest lucru nainte de a aborda pozi"iile Melaniei Klein nse!i. 3. Activitatea lui Jones, att n Anglia ct !i n plan interna"ional, a fost enorm#. Vorbind despre simbol, Lacan1 nu rateaz" ocazia de a face aluzie la aceast# activitate, pentru ceea ce l prive!te, legat de certurile sale cu Interna"ionala psihanalitic#. Dar chiar !i cu Freud, au fost conflicte teoretice importante pentru pozi"iile acceptate de c#tre Jones !i mpotriva celor ale Annei Freud. Eviden"a unei vie"i fantasmatice la sugar a fost m#rul discordiei n aceast# rezisten"# de a admite specificitatea femininului (de c#tre Freud !i mul"i al"ii). La Londra a avut loc si o sciziune ntre partizanii Melaniei Klein si cei ai Annei Freud: au fost astfel create dou# asocia"ii de psihanaliz#, de la nceputul anilor patruzeci !i pn# la compromisul semnat n 1946. S# revenim nc# o dat# asupra aportului lui Jones la teoria sexualit#"ii. Prin termenul grec aphanisis, Jones caracterizeaz" teama de a pierde totul n acela!i
J. Lacan, la memoire d'Ernest Jones: Sur la theorie du symbole", Ecrits, Seuil, Paris, 1966, pp. 697-716 (n.a.).
1

DERIVE, DEVIERI

217

timp, dorin"a sexual# !i capacitatea de a se bucura. ,,Aphanisis-ul" i pare lui Jones mai important decl pierderea falic#, simbolizat# prin teama de castrare, n nevroze subzist#, mult mai profund dect s-ar crede, aceast# team# de a fi privat de capacitatea de a se bucura; Eros-ul poten"ial este amenin"at, iar aceasta cu att mai mult cu ct atitudinea parental# a fost represiv# fa"# de sexualitatea expresiv# !i n m#sura n care nevoia de a se bucura a putut fi obiectul simultan al unui autocontrol si al unei absen"e a materializ#rii pozitive. Aspecte ale unui Eros bran!at pe practic#, nu numai fantasmatic sau imaginar; problematizare care d# psihanalizei o deschidere c#tre varia"ii !i c#tre alte derive. 4. Hanns Sachs (1881-1947) ! i incon ! tientul creator Hanns Sachs, analistul lui Lowenstein, ar ocupa n labirintul filia " iilor locul de str # bun-analist al lui Lacan, al M#riei Bonaparte !i al lui S. Nacht. N#scut la Viena n 1881, ntr-o familie de burghezi evrei cultivat# si nst#rit#, Sachs face studii juridice pentru a deveni avocat. El cite!te D ie Traumdeutung n 1904 si este atras de psihopatologie. Urm#re!te conferin"ele lui Freud, la Universitate si intr# n contact cu el n 1909. Dup# Jones, n 1910 (!i nu n 1909, cum spune Sachs n cartea sa Freud, maestrul $i prietenul meu, 1944), el ndr#zne!te s#-1 viziteze pe Freud pentru a-i face cadou o mic# lucrare pe care tocmai o publicase, o excelent# traducere a ctorva din Baladele cazone de Kipling" (Jones, II, 1955, p. 37). Sachs a fost unul din primii bibliotecari ai grupului. El avea mare ncredere n Freud. Iat# un portret al lui Sachs f#cut de Jones: Hanns Sachs era, dintre noi to"i, cel mai

218

FREUD SI PSIHANALIZELE

pu"in tributar Comitetului. G#seam n el un tovar#! amuzant, dotat cu un spirit dintre cele mai vesele !i posednd un stoc inepuizabil de bancuri evreie!ti din cele mai bune. Atras mai ales de literatur#, Sachs se plictisea atunci cnd aveam de discutat un subiect de economie administrativ# ceea ce se ntmpla foarte frecvent !i gndurile i zburau n alt# parte. De altfel, aceast# atitudine i-a ajutat atunci cnd a emigrat n Statele Unite, unde s-a consacrat n exclusivitate unor lucr#ri pur tehnice. De!i i-a fost foarte devotat lui Freud, crizele lui de apatie i displ#ceau acestuia. A!a nct raporturile lor erau mai distante dect cele stabilite cu ceilal"i membri ai grupului" (Jones, II, 1955, pp. 171-172). Sachs s-a mboln#vit n 1918 !i Freud 1-a crezut pierdut. El s-a ref#cut dup# un lung sejur la Davos, n Elve"ia. Sachs se asocia cu pl#cere la toate cercet#rile lui Freud pe teme literare. El a fost angajat, ncepnd din 1920, la Berlin, n Policlinica pe care o conducea Abraham, ns#rcinat fiind cu psihanalizele didactice !i cu formarea tinerilor anali!ti. Aici i se al#tur# Theodor Reik. Foarte apropiat lui Rank, Sachs va juca un rol ambiguu n raporturile lui Freud cu Rank mai nti !i apoi cu Ferenczi, ncepnd din 1924. El !i va continua cariera de profesor, de conferen"iar, de om de litere, r#mnnd n acela!i timp absolut fidel lui Freud si psihanalizei. A colaborat la un film: Misterele unui suflet, de Pabst. Sachs se va retrage din Comitet numai dup# Congresul de la Innsbruck din 1927. In 1932 a plecat n America si 1-a nlocuit pe Alexander la Boston pe timpul toamnei. In 1936 el a revenit la Viena pentru a-1 vizita pe Freud. Sachs a creat revista Imago n Statele Unite, n 1939 el a revenit Ia Londra, chiar naintea mor"ii lui Freud, n iulie, pentru a-!i lua adio de la acesta.

DERIVE, DEVIERI

219

Sachs a fost totodat# analistul lui M. Balint la Berlin. E. F. Scharpe (1875-1947) a fost elevul s#u, la fel ca si Mary Chadwick. El va influen"a mul"i oameni importan"i n mizele raporturilor cu for"e intrapsihanalitice care au ap#rut dup# r#zboi.

Dator#m lui Sachs: Freud, maestrul $i prietenul meu (1944); Caligula. Incon$tientul creator (1950); Psihoterapia $i c"utarea fericirii.
O m#rturisire a lui Sachs:
Iat# confesiunea mea. Am motive s# cred c# Freud n-a g#sit la mine anumite calit#"i pe care el punea atta pre". Din rela"iile noastre lipsea ceva. Acel ceva care creeaz# o intimitate spontan# ntre persoanele de acela!i fel !i vorbind aceea!i limb#. Nu m# refer aici la diferen"ele de nivel intelectual, nici la pr#pastia care separ# un geniu de un spirit oarecare. De aceasta eram con!tient tot timpul, dar o admisesem ca pe un lucru necesar ntre maestru !i eternul discipol. Acele dispozi"ii speciale, pe care eu nu le posedam, el le-a g#sit la al"ii, care aveau, ca !i mine, rolul secundului: la Ferenczi, Abraham !i, cu certitudine, la Rank (pn# n momentul n care o schimbare radical# a caracterului lui Rank a distrus orice urm# a leg#turii lor anterioare). Le-a g#sit mai trziu, poate cu mai mult# intensitate dect la oricine altcineva, la fiica sa, Anna. Nu mi-a vorbit niciodat# despre acest aspect al rela"iilor noastre, nici m#car aluziv. Nu compara niciodat# pe unul din apropia"ii s#i cu ceilal"i, nici nu favoriza pe vreunul, nu-mi fac ns# prea multe iluzii n privin"a locului pe care mi-1 acorda" (Freud, mon matre et mon ami, Denoel, Paris, pp. 16-17).

5. Max Eitingon (1881-1993), organizatorul n 1907 doctorul Eitingon vine din Burgholzli la Viena pentru a-1 ntlni pe Freud. N#scut n Rusia, deja medic, acest colaborator al lui Bleuler preg#te!te apropierea Ziirich-Viena. La 30 ianuarie 1907 Eitingon l viziteaz # pentru prima oar# pe Freud. Dup #

220

FREUD $I PSIHANALIZELE

Jones, Eitingon a r#mas la Viena vreo cincisprezece zile si a asistat la reuniunile de miercurea, din 23 !i 30 ianuarie. El a petrecut trei sau patru seri n compania lui Freud !i, n timpul lungilor plimb#ri pe jos prin ora!, cei doi au vorbit despre munca psihanalitic#. Iat# cum s-a realizat prima analiz# didactic#!... Mersul alert stimula gndurile lui Freud" (Jones, II, 1955, p. 34). Datele istorice snt cam ncurcate. Dar s# re"inem c# Eitingon a revenit n octombrie 1909, pentru trei s#pt#mni, !i c# s-a ntlnit cu Freud de dou# ori pe s#pt#mn# pentru a-!i continua psihanaliza. El si-a p#strat cet#"enia austriac#, dobndit# de tat#l s#u. Fusese crescut n Gali"ia !i la Leipzig. n noiembrie 1909, Eitingon se instaleaz# cu Abraham la Berlin, pentru a consolida Societatea Psihanalitic# si pentru a lucra la policlinic # . Loialitatea sa n privin " a lui Freud nu se va dezmin"i niciodat#, iar acesta i scria ntr-o scrisoare datat # l ianuarie 1913: A " i fost primul care s-a apropiat de solitar !i ve"i fi ultimul care s#-1 p#r#seasc# " (Id., p. 34). Eitingon participase la Congresul inaugural de la Salzburg n aprilie 1908. Societatea din Berlin, fondat# la 27 august 1908, a fost prezidat# de Abraham. Eitingon a preferat s# r#mn# izolat la Berlin !i se va scurge un anumit timp nainte ca el s# nceap# s# practice" (Ibid., p. 77). Comitetul celor cinci va fi l#rgit n octombrie 1919. Freud a propus cooptarea unui al !aselea membru, pentru completarea grupului: acesta a fost Max Eitingon" (Ibid., p. 164). Eitingon se distingea, printre altele, prin posesia unei averi personale, fapt unic n lumea psihanalizei. Astfel i-a fost posibil s# vin# n ajutorul a numeroase ini"iative psihanalitice !i se ar#ta ntotdeauna generos n acest domeniu, i era pe dea-ntregul devotat lui Freud, ale c#rui infime dorin"e sau p#reri aveau n ochii lui o valoare hot#rtoare. Cu

DERIVE, DEVIERI

221

toate acestea, fiind destul de influen"abil, p#rerile lui se puteau schimba. El resim"ea mai viu dect ceilal"i - cu excep"ia, poate, a lui Sachs originea sa evreiasc # ! i se ar # ta ntotdeauna extrem de sensibil la prejudec#"ile antisemite. C#l#toria pe care a f#cut-o n 1910 n Palestina l#sa s# se prevad# retragerea sa n aceast# "ar#, o dat# cu venirea la putere a lui Hitler, dou#zeci de ani mai trziu. Eitingon poseda trei drepturi speciale la recuno!tin"a lui Freud, care nu le va uita niciodat#, n primul rnd, a fost primul str#in care, atras de psihanaliz#, vine s#-1 vad#. n al doilea rnd, el aduce un ajutor material inestimabil celor ntreprinse de maestru, de exemplu, si mai ales n crearea Verlag-ului (editur # ), n sfr ! it, devotamentul lui pentru Freud era de o asemenea natur# nct acesta din urm# putea oricnd s# conteze pe prietenia lui. Totu!i e imposibil de crezut ca Freud s# fi avut o p#rere deosebit de favorabil# despre capacit#"ile lui intelectuale" (Ibid., p. 172). Eitingon si Anton von Freund (acest prieten, foarte bogat, al lui Ferenczi, tratat de Freud, care a ajutat mult Asocia"ia pn# la moartea sa, n ianuarie 1920) i procurau lui Freud, n timpul primului r#zboi mondial, alimente, "ig#ri si dulciuri... Freud era foarte sensibil la aceste dovezi de prietenie. Dup# r#zboi, Eitingon i mprumut# bani lui Freud, ajungnd pn# la a-i vira n cont o anumit# sum#, ceea ce displace familiei lui Freud si duce la un refuz al acestuia, care anuleaz # acest virament. Eitingon a intrat n Comitet, n locul lui Toni von Freund, care se mboln # vise. La moartea acestuia, v # duva lui solicit# anoul" (talisman" pe care Freud l oferise membrilor comitetului) si Freud i 1-a dat atunci pe al s#u lui Eitingon. Membrii comitetului purtau, ntr-adev#r, inele": cele !apte inele". Astfel de inele au avut de asemenea trei femei: Lou Andreas-Salome, M#rie Bonaparte si doamna Jones.

222

FREUD $I PSIHANALIZELE

In 1920, Eitingon i-a cerut lui Paul Konigsberger, sculptor vienez, s# fac# un bust al lui Freud. Acesta a fost de acord s# pozeze. Bustul i-a fost oferit lui Freud la cea de a 65-a aniversare. Mai trziu, la 4 februarie 1955, bustul a fost inaugurat la Universitatea din Viena. Divergen"ele cu Rank vor oferi ocazia unor confiden"e ale lui Freud c#tre Eitingon, cteodat# f#r# !tirea lui Abraham, care era poate prea tran!ant r aprecierile sale. Se pare c# Eitingon intervenea n toate deciziile de lini!tire a spiritelor !i n situa"iile delicate: moartea lui Abraham, nevroza lui Rank, devierea lui Ferenczi... Ca de altfel !i n schimb#rile culturale; a!a se face c# Eitingon i trimite lui Freud, n 1928, o carte a lui $estov, pe care acesta o cite!te pe ner#suflate! In 1932, Eitingon a fost lovit de o tromboz# cerebral# cu pareza bra"ului stng. El fusese ales, dup# decesul lui Abraham, ca pre!edinte provizoriu al Asocia"iei Interna"ionale. Dup# Congresul de la Innsbruck, n 1927, Eitingon devine oficial pre!edinte. De notat c# tot atunci a fost momentul cnd Sachs, care de-a lungul anilor a jucat un rol mai degrab# !ters, s-a retras; de altfel, Freud considera de mult# vreme c# Sachs nu era cu adev#rat la locul lui n cadrul Comitetului" (Ibid., p. 154). Eitingon mai f#cea parte !i din comisia ns#rcinat# cu aprecierea nv#"#mntului interna"ional al psihanalizei, format# la ini"iativa lui Jones. Eitingon se lupta cu consecin"ele ascensiunii nazismului n Germania, cu dificult#"ile editurii (Verlag), cu propriile lui dificult#"i financiare; pentru prima oar# s#rac, dup# criza american#, n-a mai fost capabil s# finan"eze Institutul din Berlin. Eitingon optase pentru na"ionalitatea polonez# n 1919, la c#derea Imperiului austro-ungar. Dup# 1933 nu va mai putea conduce Institutul din Berlin, nefiind german. In decembrie 1933 pleac# pentru a se stabili n

DERIVE, DEVIERI

223

Palestina. Eitingon a ndeplinit func"ii administrative importante la Institutul din Berlin. La Congresul interna"ional de Psihanaliz# din septembrie 1922 (al VH-lea), el a prezentat Raportul asupra policlinicii psihanalitice din Berlin"1, n care subliniaz# necesitatea instaur#rii tratamentelor gratuite !i a analizelor scurte. Cu prilejul unei escale la Haifa, n 1938, M#rie Bonaparte l reg#se!te acolo pe Eitingon, devenit profesor la Universitatea Ebraic# din Ierusalim din 1933. Relatarea Celiei Berlin, biograf# a M#riei Bonaparte, este pitoreasc#: Max Eitingon era un medic rus pe care Freud l analizase timp de cteva s#pt#mni, n cursul plimb#rilor nocturne prin Viena. Era bogat si a r#mas astfel pn# n 1930, cnd toat# averea sa investit# n Statele Unite, n bl#n#rie, s-a volatilizat n urma crahului din anul precedent. Policlinica din Berlin, deschis# n februarie 1920, fusese creat# datorit# generozit#"ii sale. n 1921 el devenise unul din directorii casei editoriale fondat# de Freud n 1918, Internationale Psychoanalitische Verlag. i era absolut devotat analistului s#u si pe el l trimite Freud la Paris, n 1924, pentru a controla mi!carea francez# n formare. El luase leg#tura cu Laforgue si sugereaz# ca Lowenstein s# fac# parte din grup"2. Eitingon "inea n ordine statutele diverselor institute !i convoca aceste organiza"ii la nevoie, n 1939, a venit la Londra pentru ultimul congres la care a mai participat !i pentru cea din urm# vizit# f#cut# lui Freud. A plecat apoi n Palestina. O scrisoare din 16 mai a Annei Freud c # tre M # rie Bonaparte i face cunoscut c #
1 Max Eitingon, Rapport sur la polyclinique psychanalytique de Berlin", Topique, Paris, 1977, nr. 18 (n.a.). 2 Clia Bertin, La Derniere des Bonaparte (M"rie Bonaparte), Librairie Academique Perrin, Paris, 1982, p. 292 (n.a.).

224

FREUD $I PSIHANALIZELE

Ferenczi !i Eitingon au murit (Ferenczi a murit n 1933 si Eitingon n 1943). 6. Otto Rank (1884-1939): nietzschenianul psihanalizei Otto Rosenfeld, zis Rank (Viena, 1884 -- New York, 1939), venea dintr-un mediu modest, avnd o forma"ie profesional# destinat# unei munci manuale. S#n#tatea lui !ubred# l oblig# s# se reorienteze c#tre o munc# de birou. Ambi"ia sa, foarte mare, l mpinge c#tre o carier# literar#! Intre nou#sprezece !i dou#zeci de ani preg#te!te o carte despre psihologia artistului si crea"ia artistic#, inspirat# din lucr#rile psihanalitice, oper# pe care i-a prezentat-o lui Freud !i a publicat-o n 1907" (Claude Girard, 1976). Rank este printre primii care l cunosc pe Freud: n 1906. El figureaz# printre participan"ii la Congresul (inaugural) de la Salzburg, n aprilie 1908. Rank cite!te aici o scrisoare inedit# a lui Schiller: Poetul l sf#tuia pe unul din prietenii s#i s#-si debaraseze imagina"ia de judecata critic#, l#sndu-se s# alunece pe firul asocia"iei libere" (Jones, II, 1955, p. 44). Rank a fost secretarul Societ#"ii Psihanalitice de la Viena, din 1910 pn# n 1915. Freud, sedus de calit#"ile intelectuale ale lui Rank, l ndeamn# (!i l ajut#) s#-!i continue studiile la universitate. Rank public# Legenda lui Lohengrin n 1911. El publicase deja Mitul na$terii eroului n 1909, n care Freud scrisese capitolul despre Romanul familial". n 1912, Rank !i sus"ine teza de doctorat n filozofie la Universitatea din Viena: Tema incestului n poezie $i legend" (trad. fr. 1934). In acela!i an, Rank fondeaz#, mpreun# cu Sachs, ziarul Imago, n 1913, public# mpreun# cu Sachs Importan#a psihanalizei

DERIVE, DEVIERI

225

pentru $tiin#ele umaniste. El editeaz#, mpreun# cu Jones !i Ferenczi, Internationale Zeitschrift fiir Psychoanalyse, fiind singurul ei director din 1921 pn# n 1924. n 1914 publicase Der Doppelg"nger (Dublura). Mereu foarte aproape de Freud, el l ajut# pe acesta s# editeze cea de-a patra edi"ie a Interpret"rii visului, n 1914. Din 1920 Rank se apropie mai mult de Ferenczi; este !i momentul n care ncepe o separare de Freud, al c#rei punct de ruptur# va fi atins n 1924, o dat# cu publicarea lucr#rii Traumatismul na$terii, text inspirat totu!i de c#tre Freud ns u!i. Rank, mobilizat n Polonia din 1916 pn# n 1919, a tr # it izolat de Viena. Se c # s # tore ! te. So " ia sa va deveni si ea psihanalist#. ntre 1920 si 1924 apar semnele premerg#toare rupturii. Disensiuni ntre Rank, Abraham !i Jones. Freud trebuie s# intervin#. Continu# prietenia cu Ferenczi. n 1922, la Congresul de la Berlin, consacrat temei raporturilor ntre tehnica !i teoria psihanalitic#, Rank !i Ferenczi public# mpreun# Dezvoltarea psihanalizei, n care ei insist# asupra importan"ei celor tr#ite n analiz# fa"# de intelectualizare, transfer, abreac"ie, acting-out1 !i chiar propria voca " ie. Ruptura lui Rank se precizeaz # o dat # cu ntoarcerea la interesul lui ini"ial pentru operele lui Schopenhauer, Darwin !i mai ales pentru Nietzsche. Traumatismul na$terii poate fi apropiat de Thalassa, schi#" a unei teorii a genitalit"#ii, de Ferenczi. Rank cerceteaz# o psihanaliz# a originilor care s# permit# explicarea procesului de umanizare, ntr-o perspectiv# unificatoare reunind miturile, fantasmele, simbolurile.
Termen folosit n psihanaliz# pentru a desemna ac"iuni care prezint# cel mai adesea un caracter impulsiv relativ discontinuu fa"# de sistemele de motiva"ie obi!nuite ale subiectului, relativ distincte n cadrul activit#"ilor sale !i lund deseori o form# auto- sau hetero-agresiv#" (Vocabular..., 1994, p. 27) (n.t.).
1

226

FREUD $I PSIHANALIZELE

Pentru Freud. actul na!terii este de asemenea prima experien"# a anxiet#"ii, chiar sursa afectului de anxietate (Cf. ed. fr. La Science des reves, 1909). Pentru Rank angoasa na!terii si separ#rii de mam# se adaug# pentru a nt#ri ruptura care intervine ncepnd cu perioada imediat prenatal# !i n perioada postnatal#. Traumatismul na$terii este prima oper# care d# o asemenea importan"# rela"iilor cu mama" (Girard, 1976). Toate crea"iile fantasmatice legate de mam#, ambivalen"a primordial# a st#rilor primitive ale rela"iilor cu mama, toate se afl# consemnate aici. Organiz#rile tehnice pe care Rank le va propune tehnicilor psihanalitice vor "ine seama de acest rol primordial al mamei. Ideile ulterioare ale lui Rosen se vor grefa pe acestea. Referirile mitologice, culturale, artistice vor inspira operele lui Fromm, Sullivan, Karen Horney. Din 1924, Rank pleac# n SUA pentru a "ine seminarii. Din 1926 pn# n 1934, el !i mparte timpul ntre Paris si Statele Unite. Opera sa se mbog#"e!te. Se ndep#rteaz# din ce n ce mai mult de Freud. n 1930 este exclus din Societatea Psihanalitic# American#. El public# Situa#ia psihanalitic" (1926), Reac#ia analitic" (1929), Analiza analistului (1931). In paralel. Rank public# Elemente pentru o psihologie general" pe baza unei psihanalize a structurii eului: l. Psihologie genetic" (1927); 2. Formarea $i expresia personalit"#ii (1928); Dincolo de freudism, voin#a de fericire (1929), tradus# n francez# n 1934. El mai public# Don Juan. studiu asupra Dublului (1932) !i Arta $i artistul. Creativitatea $i dezvoltarea personalit"#ii (1932). Divor"eaz# de so"ia sa, psihanalisl# pentru copii, r#mas# fidel# lui Freud. n 1934 emigreaz# definitiv n America, n 1939 se rec#s#tore!te si moare la pu"in timp dup# Freud, la 30 octombrie 1939.

DERIVE, DEVIERI

227

Traumatismul na$terii este n opera lui Rank drama matern#". Mitul na$terii eroului este drama patern#". Arta $i artistul este drama eroului" nsu!i. Aceste trei opere exprim # mitul evolu " iei transferen"iale idealizate si al curei psihanalitice perfect terminate" (Girard, 1976). Paul-Laurent Assoun (1980) precizeaz# c# Rank !i ntemeiaz# ntoarcerea la nietzscheism pe revendicarea unei terapii a voin"ei" din 1926. In Voin#" $i psihoterapie experien"a psihoterapeutic# se bazeaz# pe confruntarea a dou# voin"e, aceea a psihanalizatului !i aceea a psihanalistului. Apel la o voin"# creatoare, pozitiv#, constructiv#, integrativ#. In Voin#a fericirii, Rank propune un model de articulare ntre psihanaliz# !i nietzscheism. Rank vrea s#-1 completeze pe Freud cu Nietzsche. Naturalismul freudian se g#se!te prelungit ntr-o crea"ie a individului nsu!i". Eul creator este activatorul temporal. Rank ajunge s# considere nevroza si crea " ia artistic # drept dou # versiuni, una ratat# si cealalt# reu!it# a aceluia!i proces" (1980, p. 56). Totul este ca limbajul nevrozei s# fie convertit ntr-un limbaj al crea"iei. Rank !i spune Nietzsche al lui Freud", a!a cum Nietzsche a fost cel care 1-a convertit" pe Schopenhauer. Din punct de vedere istoric !i didactic, Rank reprezint# tentativa major# a unui freudo-nietzscheism. Acest rol matern" al psihanalistului ap # rat de Rank !i Ferenczi l vom reg#si la Groddeck. 7. Grupurile $i personalit!#ile care graviteaz! n jurul lui Freud Viena devine o Mecca" a psihanalizei. Societ#"ile, asocia"iile se nmul"esc la Berlin, la Budapesta, Londra, n Statele Unite, n Fran " a (mai trziu). S # re " inem esen"ialul.

228

FREUD $I PSIHANALIZELE

La Viena trebuie men"ionate trei nume: Helene Deutsch, Victor Tausk, Lou Andreas-Salome. Helene Deutsch (1884-1955)' conduce Institutul Vienez de Psihanaliz# din 1925 pn# n 1935. Ea public# lucr#ri importante de sexologie si de psihologie a femeii, asupra problemelor adolescen"ei, asupra aspectelor tehnice n psihanaliza nevrozelor. Lucreaz# cu Abraham la Berlin n 1923-1924. Dup # 1935, H. Deutsch emigreaz# n S.U.A., la Boston. Ea contribuie la organizarea unui curs si a unui training", pentru formarea psihanali!tilor. Victor Tausk (1875-1919)2, jurist, director de teatru, este pasionat de psihanaliz#; va deveni medic si va lucra n Serbia ntr-un spital de psihiatrie. Un episod tragic marcheaz# rela"iile sale cu H. Deutsch, Lou Andreas-Salome !i Freud. Se pare c# Freud n-ar fi acceptat s# o analizeze pe H. Deutsch dect dac# ea 1-ar fi p#r#sit pe Tausk, care la rndul s#u dorea s# ajung# pe divanul maestrului... dar legase o prietenie foarte strns# cu Lou... Gelozii? Interpret#ri? Tausk s-a sinucis n 1919. Opera sa rena!te datorit# efortului lui Roazen. Aparatul de influen"are" a fost publicat n Psihanaliza (1958) si opera este acum editat# (Payot). Lou Andreas-Salome3 i-a cunoscut pe Rilke, Nietzsche, Paul Ree, Freud. Ea a atras oamenii n jurul ei ca un magnet, fascinndu-i. Prietenia cu Freud ncepe din 1912 !i ea este admis# la Societatea Vienez# n 1921, ca psihanalist# oficial#.
1 Helene Deutsch, La Psychologie desfemmes, P.U.F., Paris, 2 voi., 1949 (n.a.). 2 Victor Tausk, Oeuvres psychanalytiques, Payot, Paris, ed. a 2-a, 1976 (n.a.). 3 Despre Lou Andreas-Salome: M" soeur, mon epouse, de H. F. Peters, Gallimard, Paris, 1967 (n.a.).

DERIVE, DEVIERI

229

La Berlin, n jurul lui Abraham, i reg # sim pe Ernest Simmel, Sachs, Reik, Eitingon, Karen Horney, Sndor Rado, Franz Alexander, Fenichel, Bernfeld... Snt stabilite leg#turi cu $coala de la Frankfurt, pe care le vom reg#si mai departe. S# re"inem deocamdat# numele lui Alexander Mitscherlich1 (1908-1982), care pune bazele clinicii psihanalitice de la Heidelberg; el a l#sat o oper# teoretico -politic# interesant#. La Budapesta, Societatea se construie!te n jurul lui Ferenczi si Geza Roheim. G#sim aici numele prestigioase ale lui Michael !i Alice Balint, Alexander, Rado, Spitz... S# re"inem numele lui Imre Hermann2, care a continuat cursurile si practica n Ungaria, avnd o oper # important # , publicat # si tradus # n limba francez#. Numele lui Szondi, ne-psihanalist, este important prin lucrarea sa Diagnosticul pulsiunilor, care duce c#tre o alt# interpretare a incon!tientului. La Ziirich, pastorul Pfister, prieten cu Freud din 1909, va lucra constant n folosul psihanalizei. Tot la Ziirich, Ludwig Binswanger (1881 1966), bun prieten al lui Freud, va contribui la relansarea Societ#"ii de Psihanaliz#, n 1919. Cu toate acestea Binswanger va critica aceast # no " iune de homo natura" a lui Freud cel de dinainte de 1923. De altfel, din 1942, Binswanger va propune o analiz# Dasein, inspirat# din Heidegger. Rupndu-se de no"iunea de om izolat, cople ! it de pulsiunile sale biologice, Binswanger avanseaz# ideea unui om bolnav, individ
' A. Mitscherlich, Deuil impossihle, Payot, 1971 Vers une societe sans peres. Paris, Gallimard (col. TEL", nr. 59) (n.a.). 2 Imre Hermann, L'Instinct filial, Denoel, Paris, 1972 Psychanalyse et logique, Denoel, Paris, 1978 La Psychanalyse comme methode, Denoel, Paris, 1980 Parallelismes, Denoel, Paris, 1980 (n.a.).

230

FREUD $I PSIHANALIZELE

separat de el nsu!i, a c#rui lume-bolnav# originar# se cupleaz# n suferin"# cu fiin"a sa lumeasc#. Orientare n care ntlnirea" ntre sine-!i-sine !i sine-!i-cel#lalt va juca un rol dinamic important. Regret#m c# nu putem expune aici aceste psihanalize existen " iale, care-si vor afla ntr-un alt loc ocazia unei dezvolt#ri utile.

CAPITOLUL AL V-LEA

PARAFREUDISMELE

ncepnd cu Freud, mpotriva lui, n ap#rarea lui, al#turi de teoriile sale, nencetat s-au produs derive. Totu!i, referirile la inventator se p#streaz# constant. Psihanaliza s-a mai vrut, prin voin"a lui Freud, !i o disciplin# antropologic#. Ea prive!te ansamblul !tiin"elor umane. Aceste desf#!ur#ri au fost considerate n mod diferit. De exemplu, cu Wilhelm Reich au luat na!tere dou# curente; unul care se intersecta cu marxismul, altul care, dnd zi de zi tot mai mult# importan"# corpului, va c#p#ta o deschidere c#tre bioenergie. Socialul, culturalul trezesc de asemenea interesul psihanalizei. Ne-o vor dovedi practicile psihanali!tilor americani, mul"i dintre ei sosind din Europa, o dat# cu instalarea nazismului n Germania. Dar aspectele socio-culturale !i religioase l preocupau si pe Freud. A!a c# vom expune mai nti ansamblul lucr#rilor lui Freud, n aceast# perspectiv# centrifug# ce i-a fost proprie: explicarea istoriei !i a societ#"ilor pornind de la jocul pulsional individual. 1. Freud: antropologia, societatea, religia Freud public# n 1913 Totem $i tabu. Hanns Sachs (1944) poveste!te cum a fost hot#rt# n 1911 crearea unei reviste de psihanaliz# aplicat#: Imago. Sachs !i Rank, psihanali ! ti care nu erau medici, ncurajau

232

FREUD $I PSIHANAL1ZELE

aceast# l#rgire a psihanalizei. Sachs a impus titlul dup# romanul lui Cari Spitteler. n aceast# revist# vor ap#rea, ncepnd din 1912, diferitele texte care vor alc#tui Totem $i tabu. Totem $i tabu (1913) este format din patru scrieri: 1. Teama de incest; 2. Totemul !i ambivalen"a sentimentelor1 ; 3. Animism, magie !i atotputernicia ideilor; 4. Rentoarcerea infantil# la totemism. Freud c#p#tase interesul pentru credin"ele !i obiceiurile triburilor s#lbatice din cauza anumitor paralelisme pe care le stabilise ntre incon!tientul nevroticilor, unele conduite ale copilului !i datele antropologice, cele de care dispunea asupra oamenilor primitivi. Teama de incest este pentru Freud reflexul dorin"elor refulate ale copil#riei. De acord cu Frazer (Ramul de aur si mai ales Totemism $i exogamie, 1910), pe care Freud l cite!te n acel moment, el crede c# teama de incest este legat# de teama de !eful hoardei (cu necesitatea de a se proteja de acesta): masculul, tat#l, unchiul matriliniar. Ostilitatea tat#lui, cu dorin"a sa de a castra, chiar de a ucide, este contrapartida activ# la aceast# stare de lucruri. S#rb#torile totemice snt tot attea rentoarceri ale refulatului", unde totemul reprezint# tat#l, str#bunul amenin"#tor... Canibalismul, exterminarea b#trnilor sau alte ritualuri de sacrificiu nu snt prea departe de acesta... Interdic"ia este mai sever# ntre mam# !i fiu dect ntre tat# si fiic#; ini"iere a unei legi a masculilor, apropiat# de logo-falocentrismul nostru... Tabuul este str#mo!ul con!tiin"ei morale !i al sentimentelor de culpabilitate. Freud apropie ritualul si ceremonia de riturile conjuratorii
In edi"ia romneasc# Opere I, Editura $tiin"ific#, Bucure!ti, 1991, n traducerea lui Leonard Gavriliu, titlul p#r"ii a Il-a este Tabuul !i ambivalen"a impulsurilor afective" (n.t.).
1

PARAFREUDISMELE

233

ale obseda"ilor !i de unele deliruri ale pip#itului n nevrozele obsesionale. n cel de-al treilea text, Animism, magie ! i atotputernicia ideilor", Freud admite trei stadii n cursul evolu"iei umane: animist, religios si scientist. Procedeele magice evoc# proiec " iile si antropomorfismele, frecvente n psihopatologie si la copii. Freud noteaz # deja din acea epoc# importan"a mor"ii !i tot cortegiul de sentimente ambivalen"e fa"# de aceasta (team#, fascina"ie), ceea ce influen"eaz# concep"iile despre via"#. Rentoarcerea infantil# la totemism arat# n ce fel animalul-totem, str#mo! al clanurilor si popula"iilor (care le structureaz# coeziunea), este nlocuit n era modern# de credin"e, religii, apartenen"e la partide, la societ#"i secrete, unde circul# mai mult sau mai pu"in vizibile grani"ele a ceea ce este interzis si a ceea ce este permis. Re"in aten"ia problemele exogamiei, ale clanului fra"ilor care se unesc pentru a-!i ucide tat#l. Freud deceleaz# la copilul mic dorin"e de a se apropia de mam# si de a-si ucide tat#l care ilustreaz# tezele oedipiene si actualizeaz# incon!tientul omului primitiv. n 1913 Freud public# Materiale ale basmelor n vise", care fac o punte ntre miturile sociale !i miturile subiective ale basmelor !i viselor. Aceste teme snt studiate n Reprezentarea n vise" si n Tema celor trei cufere", texte tot din 1913. n 1918, n Tabuul virginit#"ii", Freud compar# atitudinea viitorilor so"i fa"# de virginitatea logodnicei lor cu frica de deflorare a oamenilor primitivi fa"# de so"iile lor: ace!tia angajeaz# pe al"ii s-o fac# n locul lor. Freud ncearc# s# apropie incon!tientul copilului !i al nevroticilor de mentalitatea oamenilor primitivi. Probabil c# sexualitatea a sus"inut refularea. Instinctul sexual !i mirosul (s# ne reamintim ideile lui Fliess

234

FREUD $I PSIHANALIZELE

asupra raporturilor simbolice ntre nas si falus, reluate de Freud) suport# o atrofie, propice crizelor nevrotice. n 1915, articolul Considera " ii actuale asupra r#zboiului !i mor"ii" (reluat n Eseuri de psihanaliz") se prezint# n dou# p#r"i: l. R#zboiul si decep"iile sale (f#cnd o paralel# ntre r#zboaie si s#rb#torile totemice) ; 2. Atitudinea noastr# fa"# de moarte; pulsiunile primitive s#lbatice !i r#uf#c#toare n-au disp#rut, ele exist# sub form# refulat# n incon!tient. n 1921, n Psihologia mul"imilor !i analiza eului" (Eseuri de psihanaliz"), Freud reia no"iunea de suflet colectiv dup # Gustave Lebon (a c # rui oper # o va cunoa!te mai bine mai trziu, prin intermediul M#riei Bonaparte) si remarc # rolul factorilor emo " ionali (gregari) pe care i asimileaz# unui fel de hipnoz# suferit# de indivizi. Libidoul inhibat, n familie, n grupuri, favorizeaz# sugestiile primite, de teama angoasei sociale sau de frica opiniei. Freud subliniaz# rolul identific#rii cu !eful sau cu un concept idealizat. O serie de ideologii, religii, influen"e politice tind, impunnd acest ideal al eului", s# reprime pulsiunile individuale, s# le canalizeze, s# le sufoce. Drept recompens#, conven"iile fac civiliza"ia acceptabil#. Psihologia colectiv# regleaz# astfel sentimentele de dreptate, sentimentele de culpabilitate, pornind de la teama de leg#turile libidinale implicite rela"iilor dintre membrii colectivit#"ii, n 1927, n Viitorul unei iluzii, Freud abordeaz# natura si viitorul religiei mai degrab# dect originea acesteia. Dup# p#rerea lui Roland Jaccard (1982), o asemenea lucrare a fost scris # pentru un interlocutor invizibil: pastorul Oskar Pfister, care r#spunde prin Iluzia unui viitor (1928). Pentru a situa aceste raporturi ale lui Freud cu religia, se cuvine s# amintim leg#turile sale cu acest pastor.

PARAFREUDISMELE

235

Oskar Pfister este n#scut la Ziirich, la 23 februarie 1873. El i-a f#cut o vizit# lui Freud n aprilie 1909. Coresponden#a lor a fost publicat# n 1966 (Gallimard). Venit la incitarea lui Jung, Pfister i-a r#mas fidel lui Freud la ruptura acestuia cu Jung. Pfister, f#r# a fi analizat, ncepe s# fac# unele psihanalize, orientate mai ales c#tre copii !i adolescen"i. A publicat Spre vechea evanghelie pe un drum nou (1919) !i Psihanaliza n slujba educatorilor (1921). Pfister p#streaz# o perspectiv# antropologic# moralist#. El urm#re!te scopul eliber#rii sufletelor" de nl#n"uirea incon!tientului. Concep"ia lui Freud r#mne totu!i incompatibil# cu orice concep"ie religioas# despre lume, pentru el religia este o simpl# sublimare. n Viitorul unei iluzii, Freud crede c# religia este un r#u necesar, ca !i adolescen"a. Doctrinele religioase snt toate ni!te iluzii, o putem dovedi, !i nimeni nu poate fi constrns s# le considere adev#rate, s# cread# n ele." Raporturile copilului cu tat#l s#u niciodat# total lichidate ca !i neputin"a omului n fa"a tuturor pericolelor, inclusiv rela"iile cu el nsu!i, cu ceilal"i oameni, cu lumea exterioar#, totul justific# apelul la credin"e, la un Dumnezeu mntuitor. Este o m#rturisire a neputin"ei. Religia constituie un fel de nevroz# obsesional# a societ#"ii. Mizeria uman#, lipsurile au l#sat s# se cread# c# religia putea regla rela"iile dintre oameni. Nimic nu este adev#rat, n ceea ce prive!te viitorul, Freud l consider# ca lipsit de religie. Cu condi"ia ca fiin"ele umane s# nceteze s# mai fie condi"ionate pentru aceasta nc# din copil#rie. Si mai ales dac# oamenii nva"# s#-si deosebeasc# dorin"ele de fantasme, dac# !tiu s# nfrunte faptele realit#"ii exterioare, dac# se pot lipsi de protec"ia p#rin"ilor lor (inclusiv cea imaginar#). Freud crede n !tiin"#: Nu,

236

FREUD $I PSIHANALIZELE

!tiin"a nu este o iluzie. Dar ar fi o iluzie s# ne nchipuim c# putem ob"ine din alt# parte ceea ce ea nu ne poate da." n 1930, Freud public# Angoas" n civiliza#ie, unde denun"# nc# un rol nefast !i oprimant al religiilor: angoasele ce provin din civiliza"ia occidental#, mai ales cea catolic#, victorian#. Sentimentul religios este persisten"a sentimentelor infantile de dependen"# de familie. For"ele represive au stnjenit jocul pulsiunilor individuale. Socialul civiliza"iei, religiosul au jucat rolul unui vast supraeu colectiv. Func"iile erotice, func"iile senzoriale, c#utarea pl#cerii, totul a fost men"inut la stadiul infantil. Suferin"ele, munca, datoria au fost glorificate excesiv. Civiliza"ia a putut s# mizeze mpotriva exterioriz#rii agresivit#"ii. Consecin"ele reful#rii pulsiunilor au f#cut ca sentimentul de culpabilitate si simptomele nevrotice s# invadeze umanitatea. In fine, n 1939, Freud !i aduce contribu"ia cea din urm# la problematica religiei cu Moise $i monoteismul. Se gndea la aceast# lucrare de mul"i ani. Putem rezuma cele patru teze ale c#r"ii. 1. Moise, creator al religiei !i al poporului evreu, era un egiptean. Monoteismul era religia lui Akhenaton, faraonul; iat# unde a g#sit Moise fermitatea credin"ei sale. 2. Moise i-a convertit pe evrei la aceast# religie monoteist#. 3. Moise a fost asasinat ntr-o criz# de furie. Acest paricid a fost decisiv pentru istorie; de aici vin reac"iile de remu! care !i de culpabilitate. 4. Tradi"ia uciderii lui Moise a condus poporul evreu la situa"ia de popor ales, dar !i la un sentiment durabil de culpabilitate. Freud ar fi putut sugera c# a!teptarea unui Mesia r#spunde a!tept#rii tat#lui asasinat; este vechiul p#cat originar; dorin"a uciderii a fost ulterior nlocuit# de

PARAFREUDISMELE

237

fantasma isp #! irii; acesta ar fi rolul lui Isus ! i al cre!tinismului. Aceste pozi"ii referitoare la via"a social# si la religie (n care Freud vedea sentimentul de culpabilitate ca problema capital# a dezvolt#rii civiliza"iei) ar putea l#sa impresia unei apropieri de ideile lui Marx. N-a fost deloc vorba despre asta. Resursele materiale, reparti"ia lor nu snt pentru Freud o explica"ie a psihologicului, n Angoas" n civiliza#ie el scrie:
Comuni!tii cred c# au descoperit calea eliber#rii de r#u. Dup# ei, omul este exclusiv bun, nu dore!te dect binele aproapelui s#u, dar institu"ia propriet#"ii private a viciat natura... (avem aici de-a face cu) o iluzie f#r# nici o baz#."

Freud credea c# agresivitatea preced# faza propriet#"ii private si c# necesit#"ile materiale nu explic# pulsiunile.
Abia !i-a pierdut instinctul de proprietate forma sa anal# primitiv# la copii c# agresiunea se manifest# deja la ace!tia".

Freud va intra n conflict cu Wilhelm Reich care credea c# pulsiunea de moarte este de origine capitalist#. .. Freud era de un optimism moderat n ceea ce prive!te viitorul civiliza"iei, de!i dup# Thomas Mann am g#si n psihanaliz# fundamentele unei noi !i veritabile antropologii. Opera lui Wilhelm Reich ne va permite, prin prelungirile sale, s# abord#m problemele freudo-marxismului. 2. Wilhelm Reich (1897-1957): virtu"ile orgasmului
Orice rigiditate muscular# con"ine istoria si semnifica"ia originii sale. Disolu"ia sa nu numai c# elibereaz# energia... dar !i readuce n memorie ns#!i situa"ia n care a avut loc refularea" (W. Reich).

238

FREUD $I PSIHANALIZELE

N#scut n Austria (Gali"ia) ca fiu al unui fermier nst#rit care a murit n 1914, Wilhelm Reich avea !aptesprezece ani cnd a fost nrolat n armata austriac#. La sfrsitul r#zboiului este locotenent, n 1918, f#r# bani, se nscrie la Facultatea de Medicin# din Viena. ncepe s# se intereseze de sexologie din 1920. Particip# la Congresul Interna"ional de Psihanaliz# de la Haga n 1920, an n care este acceptat# candidatura sa la Societatea Psihanalitic# din Viena. !i public# atunci prima comunicare: Un caz de transgresare a interdic"iei incestului n momentul pubert#"ii. Particip# la un seminar de sexologie din 1920 pn# n 1922. Din 1922, Reich este doctor n medicin#; !i deschide un cabinet si continu# s# se perfec"ioneze n sexologie !i n psihanaliz#. Tot din 1922 lucreaz# la Policlinica psihanalitic# din Viena, devenindu-i director din 1924 pn# n 1930; aici 1-a ntlnit pe Freud. n 1924, "ine o conferin"# despre for"a orgastic#. n 1926, Reich pune n minile lui Freud prima versiune a lucr#rii Func#ia orgasmului. Reich poveste!te:
I-am prezentat lui Freud manuscrisul, pe care i-1 dedicasem, la 26 mai 1926 (Freud mplinise 70 de ani). Reac"ia sa la citirea titlului nu a fost satisf#c#toare. A privit manuscrisul, a ezitat un moment !i a spus, ca !i cum ar fi fost tulburat: A!a de gros? Nu m-am sim"it la largul meu. Nu era o reac"ie ra"ional#, ntotdeauna era foarte politicos !i n-ar fi f#cut o remarc# att de t#ioas# f#r# motiv. Freud avea obiceiul s# citeasc# n cteva zile un manuscris !i dup# aceea s#-!i dea p#rerea n scris. De aceast# dat#, s-au scurs mai mult de dou # luni pn # s #-mi parvin # scrisoarea. Ea era conceput# astfel: Stimate Domnule Dr. Reich. Mi-a luat mai mult timp, dar pn# Ia urm# am citit manuscrisul pe care mi 1-a"i dedicat la aniversarea mea. Consider cartea valabil#, bogat# n observa"ii !i reflec"ii. Dup# cum !ti"i,

PARAFREUDISMELE

239

nu m # opun deloc tentativei dumneavoastr # de a rezolva problema neurasteniei explicnd-o prin absen " a primatului genital" (dup# ed. fr. La Fonction de l'orgasme, 1978, p. 134).

Reich nu va mai nceta s# se intereseze de sexual !i de orgastic. El va activa ntr-o organiza"ie politizat# care creeaz# mai multe centre de igien# sexual#. Din 1927 devine membru al Partidului Comunist !i cite!te multe lucr#ri politice, n 1929 ntreprinde o c#l#torie n URSS. n 1930 pleac# la Berlin. Ader# la Societatea Psihanalitic# German# !i contribuie la crearea unor organiza"ii medicale sub egida Partidului Comunist German. Educa"ia sexual# !i reforma sexual# snt pentru el primul obiectiv. Propune o politic# sexual# proletar# (1931). !i fondeaz# propria editur#, n 1933, Reich este exclus din Partidul Comunit German, n 1934 va fi exclus din Interna"ionala Psihanalitic#. Reich fuge din fa"a hitlerismului, refugiindu-se la Viena, la Copenhaga, n Suedia... Din 1934 pn# n 1939 locuie!te la Oslo, unde se orienteaz# c#tre bioenergie, n 1939 este chemat n SUA de c#tre un discipol, T.P. Wolfe. nst#rit din punct de vedere financiar, Reich fondeaz# aici Orgone Institute n 1942. Enorma activitate a lui Reich coincide cu anumite izbucniri ale activit#"ii sale psihice: manie? delir?... n urma unor procese intentate de c # tre Federal Food and Drug Administration este condamnat la doi ani nchisoare si moare n penitenciarul din Lewisburg la 3 noiembrie 1957. Las# n urm# o oper# enorm#. Unele dintre textele sale au sclipiri de geniu, n Fran"a, el va fi eroul anului 1968. Adev#rat# s#rb#toare pentru editori, care i public# aproape toate operele. Primele sale scrieri snt acum n curs de apari"ie (Payot, Paris). Din aceast# oper#, imens#, vom re"ine dou# lucr#ri: Func #ia orgasmului si Revolu #ia sexual" .

240

FREUD $I PSIHANALIZELE

2.1. Func"ia orgasmului1 nc# din 1927, Reich distingea: o for"# erectiv#, o for"# ejaculativ# si o for"# orgastic#. Prin aceasta el n"elegea capacitatea de a se abandona fluxului energiei biologice f#r# nici o inhibi"ie, capacitatea de a desc#rca integral toat# excita"ia sexual# con"inut#, prin mijlocirea contrac"iilor musculare agreabile pentru corp. Nici un individ nevrotic nu posed# for"a orgastic#. Ca un corolar, marea majoritate a oamenilor sufer# de o nevroz# caracterial#. In 19261927, Reich posed# deja ansamblul teoretiz#rilor sale: orgasmul, analiza caracterial#, importan"a plato!ei musculare". Lucrarea n limba francez# ncepe cu un moto:
Iubirea, munca !i cunoa!terea snt sursele vie"ii noastre. Ele ar trebui s # o ! i guverneze."

Reich "ine cont de toate experien"ele f#cute ncepnd din 1920. Din 1920 pn# n 1927 "ine mai multe comunic#ri privind genitalitatea, masturbarea, libidoul genital, angoasa nevrotic#, n edi"ia noastr# el precizeaz " :
S # n # tatea psihic # depinde de for " a orgastic # , adic # de capacitatea de a se d#rui la apogeul excit#rii sexuale, n timpul actului sexual natural. Baza sa este atitudinea caracterial # non-nevrotic # ! i capacitatea de a iubi. Maladia mintal# este rezultatul unor dezordini n capacitatea de a iubi. n cazul neputin"ei orgastice, de care sufer# majoritatea fiin " elor umane, energia biologic # este inhibat # ! i devine n acest fel sursa a tot felul de comportamente ira " ionale. Vindecarea tulbur # rilor psihice necesit # n primul rnd restabilirea capacit #" ii naturale de a iubi. Ea
Versiunea n limba francez#, ed. Arche, ultima edi"ie din 1978, dup# versiunea rev#zut# !i corectat# de autor, pornind de la edi"ia sa din 1947. Prima versiune a fost editat" n 1927, dat# de referin"#. Edi"ia din Viena avea un subtitlu: Despre psihopatologia !i despre sociologia vie"ii sexuale". Aceast# edi"ie este cea a textului ce i-a fost dat lui Freud n 1926 (n.a.).
1

PARAFREUDISMELE

241

depinde n aceea ! i m # sur # de condi " iile sociale ca si de condi"iile psihice" (Reich, op. cit., p. 14).

Dup# Reich, formarea caracterului pe un model autoritar are ca model familia autoritar". Suprimarea sexualit#"ii la copil si la adolescent contribuie la crearea unei plato!e musculare". Aceast# contrac"ie a musculaturii !i a caracterului contracteaz# angoasa, re"ine expansiunea pl#cerii. Reich se leag# mai mult de expansiunea libidinal# n concretul realiz#rilor sale erogene dect de libidoul instinctual al lui Freud. Aceast# practic# vizeaz# elementele cele mai vegetative ale organismului. Reich !i va numi activitatea vegeto-terapie. O asemenea economie sexual", mai mult dect o economie pulsional#, vizeaz# s# ating# orgasmul: stare major# a senzualit#"ii si senzorialit#"ii fa"# de simpla bucurie oferit# de orgasmele fiziologice obi!nuite. Reich a sim"it cu prisosin"# necesitatea unei adev#rate explozii" (cuvntul nu era pe atunci la mod#). Se pare c# impedimentele nu ar fi doar tehnice (s# !tii cum trebuie f#cut) sau fiziologico-corporale. Eliberarea maselor !i eliberarea trupului constituie un dublu program foarte generos. Pentru Reich, sursa nevrozelor este staza sexual#. Prin contrac"iile involuntare (de unde necesitatea de a t#ia aceste contrac"ii, de a le sparge, de a le fragmenta...), dinamica constipat# a scurgerilor de fluxuri erogene, pl#cerea este golit# de substan"a ce-i este proprie. Reich axeaz# aceast# nr#d#cinare n biologicul cel mai vegetativ, deci cel mai incon!tient. El !tie s# descifreze rezisten"ele, ap#r#rile, tot ceea ce mpiedic# trecerea n starea de dincolo... Fundamentele medicale si biologice, foarte serios studiate, snt dublate de un anume lirism care las# s# r#zbat# un mare optimism. Obstacolul n calea vindec#rii se g#se!te n toat# modalitatea de a fi, n ntreg carac-

242

FREUD $I PSIHANALIZELE

terul pacientului." Plato!a, rezisten"a trebuie s# se topeasc#... Energiile legate de atavisme, influen"ele represive !i moderatoare provenind de la familia autoritar# dau na!tere la opozi"ii, revolte, ostilit#"i, ur#, adic# o ntreag# non-iubire de sine care este nefast#. Tensiunile, durerile pot fi r#sturnate de jocul expansiunii pl#cerilor: ntlnirea cu enigma iubirii. Func#ia orgasmului a fost o carte important# n raport cu teoria libidinal# a lui Freud. Ea caut# s# explice !i s# ac"ioneze asupra economiei orgastice, ceea ce Freud neglijase sau l#sase cu pudoare n umbr#. Apare un decalaj ntre postulate !i mijloace: presupunerea teoretic# scap#, diferen"ierile sexuale snt prea pu"in studiate. 2.2. Revolu"ia sexual#1 Lucrarea vorbe!te mai nti despre un fiasco al moralismului sexual", replic# a cursurilor !i lec"iilor "inute la Berlin, destinate proletarilor. Reforma sexual# urmeaz# o linie critic#, ce denun"# contradic"iile teoriilor instinctelor sau ale teoriilor culturale izolate. Este necesar# o fuziune ntre Marx !i Freud, pentru a elibera masele si a elibera sexul. Raporturile sexuale ale tinerilor, n familiile coercitive, n snul c#s#toriei, n cuplurile nec#s#torite, tot attea probleme abordate dintr-o dubl# perspectiv#: axate pe presupunerea u!or rousseau-ist# a omului
' Lucrarea care corespunde acestui titlu este rezultatul mai multor texte reluate !i prelucrate pentru ob"inerea unei edi"ii definitive publicate de c#tre Reich n 1945 n SUA. Prima abordare dateaz# din 1930. Reich scrisese n 1929: Materialism dialectic !i psihanaliz#", prim# tentativ# a curentului freudo-marxist. Aceste dou# texte au fost traduse n Fran"a n 1934 sub titlul Criza sexual". Ulterior Reich a scris Sexualitatea n lupta cultural#". $i n sfr!it, n 1945, el propune versiunea definitiv# care va fi tradus# n limba francez# n 1970 (n.a.).

PARAFREUDISMELE

243

natural pe care trebuie s#-1 reg#sim; !i viznd eliberarea de conformisme si de represiuni. Ini"iere a unei politici orgastice. Snt produse documente despre lupta pentru noua form# de via"# n Uniunea Sovietic # ". Argumentarea acestei lucr # ri, reluat # n cea tradus# n limba francez# sub titlul L'Analyse caracterielle (Payot, 1971), se refer# la cele trei practici susamintite: orgasmul, plato!a muscular#, caracterul. n Statele Unite, Reich s-a interesat mai mult de orgon. Descoperirea sa i-a captat toate energiile. Orgone Institute s-a conscarat domeniului biofizicii orgonului: principiul biopsihic si cosmic. Reich l v#zuse: era de culoare albastr#. Descoperirea orgonului, Biopatia cancerului se ocup# de aceste probleme. De aici provine mi!carea bioenergiei, derivat mai fecund dect ideologiile freudo-marxismului. S# re"inem aceste cuvinte ale lui W. Reich, luate din prefa"a la Func#ia orgasmului (edi"ia de la New York din 1947, reprodus# n versiunea francez# din 1978):
Descoperirea orgonului a fost rezultatul unei investiga"ii clinice sistematic conduse dup# conceptul de energie psihic# ce se degaj# mai nti n psihiatrie... (cercet#ri ntreprinse ncepnd din 1934)... Experien"a a demonstrat incontestabil c#, pentru a-si n"elege propriile func"ii fizice si fiziologice, este indispensabil# cunoa!terea func"iilor emo"ionale ale energiei biologice. Emo"iile biologice care guverneaz# procesele psihice reprezint# ele nsele expresia imediat# a unei energii exclusiv fizice: orgonul cosmic."

Preocuparea, foarte optimist#, a viziunii despre om conform concep"iei lui Reich duce la o dezvoltare a imagina " iei, la care - ntr-o perspectiv # liric # trebuie s# recurg# fiin"ele umane, n ceea ce-1 prive!te, Reich pare a fi avansat pe aceast# cale pn# la a fi atins t#rmuri neb#nuite... Parafreudism, parapsihologic, delir, problematica r#mne deschis#.

244

FREUD $I PSIHANALIZELE

3. Freudo-marxismul Numele lui Wilhelm Reich !i cel al lui Herbert Marcuse snt amestecate nencetat ast#zi cnd este vorba de dezvolt#rile acestui transfer ntre sociologie !i psihanaliz#. Berlin, Viena, Budapesta au fost centrele de lucru n care aceste idei !i anumite practici s-au putut dezvolta ntre anii 19201932. Snt diverse intersect#ri ntre societ#"ile de psihanaliz#, mi!c#rile politice, $coala de la Frankfurt. Desf#!ur#rile ulterioare vor fi !i ele diferite. Uniunea Sovietic# !i partidele comuniste i vor fi ostile lui Freud si psihanalizelor, mai ales n timpul etapei de dup# 1945, denumit# r#zboiul rece", n Statele Unite curentele psihanalitice l vor abandona pe Marx pentru a deveni culturaliste !i a "ine mai bine cont de specificurile antropologice !i etnologice. Pentru a expune aceste curente si doctrine, snt obligatorii anumite mi!c#ri retroactive: intersect#rile determin# apari"ia separ#rilor psihanalitice !i a derivelor lor proliferante ntr-o c#utare tot mai minu"ioas# a calitativului. Nici Freud !i nici Jung nu snt interesa"i de Marx. La Viena, Adler a "inut un expozeu asupra psihologiei marxismului: el a f#cut apropieri ntre lupta de clas# !i pulsiuni. Paul Federn (psihanalist la Viena din 1903), discipol al lui Freud, public# n 1919 Psihologie a revolu#iei, societatea f"r" de tat", lucrare care ofer# o deschidere c#tre aceast# socio-analiz" dezvoltat# de Alexander Mitscherlich, care va publica, printre altele: C"tre societatea f"r" de ta#i (n curentul neomarxist de la Frankfurt de dup# 1945). n Germania trebuie s# re"inem trei centre: Berlin, Frankfurt, Heidelberg. La Berlin prezida Abraham, dar !i Simmel, Bernfeld, Fenichel, apoi Reich. Efervescen"a de dup# r#zboi si cea legat# de Revolu"ia

PARAFREUDISMELE

245

rus# din 1917 centreaz# interesul asupra acestor rela"ii ale for"elor sociale si ale for"elor individuale sau pulsiunilor. Tro"ki se intereseaz# la rndul lui de Freud. Marxi!tii austrieci Viktor Adler, Friederich Adler, Otto Bauer fac deschideri c#tre psihanaliz#. Se !tie c# marxismul ortodox va respinge aceste curente. Din anii 1920 se creeaz#, la Frankfurt, Institutul de Cercet#ri Sociale, viitor nucleu al $colii de la Frankfurt. Max Horkheimer, Leo Lowenthal l studiaz# pe Freud. Horkheimer ntreprinde o analiz# cu Karl Landauer, elev al lui Freud, si l ns#rcineaz# s# fondeze Institutul Psihanalitic de la Frankfurt, care nu este dect sec"iunea grupului de studii psihologice recent creat# la Heidelberg. Din aceast# pleiad# de tineri filozofi s# re"inem dou# nume: Adorno !i Fromm, apoi n SUA, dar cu originile la Frankfurt, Herbert Marcuse. 3.1. Adorno (1903-1969) Elev al lui Alban Berg, Adorno este autorul unor importante studii despre muzica contemporan# !i despre Gustav Mahler. Familiarizat cu Georg Lukcs (marxist care-1 va marca prin conceptul s#u de reificare), Adorno i frecventeaz# si pe Bloch !i pe Walter Benjamin, n 1927 el public# articolul Conceptul de incon!tient n filozofia transcendental#", care abordeaz# raporturile fenomenologiei lui Cornelius cu psihanaliza. Limitele socialului" se concretizeaz# n 1933; hitlerismul l oblig# la exil. Adorno !i continu# n Dialectica ra#iunii !i n Minima moralia studiile sale asupra incon!tientului si a sexualit#"ii: Nimic nu este adev#rat n psihanaliz#, n afar# de exager#rile sale." In 1936, mpreun# cu Herbert Marcuse, public# unele studii asupra autorit#"ii familiale", apoi, n 1950, asupra personalit#"ii autoritare". Adorno !i reg#se!te

246

FREUD $I PSIHANAL1ZELE

catedra la Frankfurt n 1950 unde pred# filozofia si sociologia. La Oxford !i n Statele Unite, unde a stat din 1933 pn# n 1950, el !i diversificase cercet#rile mereu centrate pe o conexiune ntre Hegel, Marx, Freud si Weber. Dup# 1950, va denun"a reprimarea psihanalitic# institu"ionalizat#, precum si r#d#cinile prea rigide, uniforme, psihologizante ale lui Freud. Contribu"ia psihanalizei la estetic# este judecat# cu severitate. mpreuna cu Horkheimer (1895 1973), Adorno a publicat Dialectica ra#iunii... Dup# ce a folosit psihanaliza pentru a studia abuzurile de putere, el trage concluzia c# psihanaliza ajut# totodat# puterea s# progreseze. Pesimism derivat dintr-o Dialectic" negativ", care l conduce pe Adorno c#tre solu"iile individualizante (retragere n sine pentru a regndi ra"iunea !i a o reinventa) si c#tre reflec"ia estetic#, singura susceptibil# s# degaje un spa"iu de libertate. A murit n 1969. 3.2. Erich Fromm (1900-1980) Figur# major# a Institutului din Frankfurt, Fromni. f#r# a fi medic, se formeaz# ca psihanalist la Berlin, sub ndrumarea lui Sachs si Reik, !i practic# din 1926. mpreun# cu so"ia sa, Frieda Fromm-Reichmann, el joac# un rol de articula"ie ntre marxism !i psihanaliz#. Emigrat n SUA n 1933, va lucra acolo cu Adler si Karen Horney. II vom reg#si deci !i printre psihanali!tii culturali!ti. S # -i preciz # m mai nti ac " iunea marxist # din Germania, n 1931, el public# dou# studii: Psihanaliz" $i politic" si Dogma lui Cristos. Aici el critic# punctul de vedere al lui Theodor Reik n leg#tur# cu Cristos

PARAFREUDISMELE

247

!i primii cre!tini, n 1932, n articolul s#u: Metoda !i sarcina unei psihologii sociale analitice", publicat n Revista de cercet"ri sociale (mpreun# cu tezele lui Adorno, Horkheimer, Pollock, Lowenthal), el caut# un punct de trecere ntre psihanaliz# (prea ngust individual#) !i marxism, a!a nct situa"iile sociale s# fie considerate !i din perspectiva individualizant#. Ca si Federn, se dore!te creatorul unei socio-psihanalize. Rela"ia nu este nc# privit# ca atare. Fromm propune tipuri caracteriale !i insist# asupra raporturilor dintre spiritul capitalist si caracterul anal1. $coala de la Frankfurt se revitalizeaz# dup# 1945. Continuatorul s#u cel mai str#lucit este Jiirgen Habermas (n#scut n 1929). Acesta studiaz#, ntr-o perspectiv# epistemologic#, interac"iunile dintre psihanaliz# si teoria despre societate. 3.3. Herbert Marcuse (1898-1979) N#scut la Berlin, unde a f#cut studii de filozofie, Herbert Marcuse a fost membru al Scolii de la Frankfurt. De timpuriu si pn# n 1918 a militat pentru Partidul Socialist. A p#r#sit Germania n 1933. Dup# un scurt sejur n Elve"ia, se instaleaz# n Statele Unite, unde pred# la diferite universit#"i, printre care Sn Diego din California. A fost influen"at de opera antropologic# a lui Freud, mai ales Angoas" n civiliza#ie. Lucrarea sa Eros $i civiliza#ie (1955) poate fi considerat# ca un r#spuns (!i o rectificare) la freudism. Marcuse introduce politicul n psihanaliz# sau mai bine-zis aliaz" categoriile economico-psihanalitice care func"ioneaz# ca ni!te arme pentru a face revolu"ii.
1 J. Le Rider, La Psychanalyse en Allemagne", n Histoire de la psychanalyse, Hachette, Paris, 1982, voi. II, pp. 132-133 (n.a.).

248

FREUD $ I PSIHANALIZELE

In Fran"a, anul 1968 a nsemnat si pentru el o s#rb#toare". El ncearc# s# nving# pesimismul freudian; societ#"ile pot func"iona !i altfel dect ca ni!te sisteme represive ce vizeaz# socializarea oamenilor. Omul marcusian nu este r#u n esen"#. L-a citit pe Rousseau. Numai starea de penurie n care tr#iesc oamenii de rnd este cea care implic# auto- si hetero-represiunile care blocheaz# pulsiunile. Iar din aceea!i cauz# sufer# si Eros. Dezvoltarea societ#"ilor capitaliste cu dubla lor misiune (organiza"ional-economic# si uneltele sale informatice pe de o parte !i necesitatea de a desf#!ura consumul" de cealalt# parte) contribuie la liniarizarea omului. Devine Omul unidimensional (1961). Aceast# societate unidimensional# este ultrarepresiv# !i ultraalienant#: fiecare este prins ntr-o disciplin# care-1 leag# !i l modeleaz# n anonimat. Apelurile sale la eliberare merg c#tre cei de la marginea societ#"ii prin mijlocirea intelectualilor (de stnga). Marcuse vizeaz# astfel s# destabilizeze, s# sparg# edificiile fundamentale, s# aduc# la lumin# acest alt incon!tient, n acela!i timp individual !i social. Aceste mi!c#ri s-au ncruci!at, n cursul acestor ultimi dou#zeci de ani, cu curentele antipsihiatriei, o form# de a elibera nebunii" de conceptualiz#ri si m#suri de internare-spitalizare care datau din secolul al XlX-lea. Tentativ# ce urm#re!te n acela!i timp s# nege boala" ns#!i. 3.4. G. Politzer (1903-1942) Acest autor ap#rase psihanaliza n fa"a curentelor behavioriste !i introspec"ioniste. El era partizanul unei psihologii concrete, n Critic" a fundamentelor psihologiei (1928), not#m o deschidere freudian# pe care al"i

PARAFREUDISMELE

249

militan"i sau simpatizan"i ai marxismului au putut grefa aspecte ale freudo-marxismului. n Fran"a, opozi"ia marxist# la psihanaliz# a fost total# n perioada imediat urm#toare anului 1945. Psihanaliza re-venea din America nzestrat# cu utiliz#ri socio-sindicalo-politice slab precizate. Cu att mai mult cu ct n URSS asupra freudismului plana un ntuneric absolut. O revist#, La Nouvelle Critique, a publicat n 1947 o pozi"ie mpotriva psihanalizei, semnat# de psihanali!ti pe atunci membri ai Partidului Comunist, printre care Serge Lebovici, Jean Kestemberg si al"ii. Revista de psihopatologie La Raison, condus# de Louise Le Guillant, a urmat o pozi"ie de orientare pavlovian# si social#. n Argentina, Jose Bleger public# Psicoanlisis y dialectica materialista (1958), deschidere practic# spre o dubl# interpretare terapeutic#, lipsindu-i, totu!i, o dezvoltare fundamental# psihologic#. Studiul acestei atitudini practico-teoretice ne condusese1 c#tre ndep#rtarea acestei fuziuni. La fel ca si Serge Lebovici n Prezentarea just# a dialecticii obiective a anumitor procese izolate ale vie"ii psihice nu nseamn# c# psihanaliza se integreaz# n materialismul dialectic", credeam c# ncruci!area dintre conceptele marxiste si cele psihanalitice necesita o perlaborare" pentru ca ele s# poat# fi folosite n mod eficient se n"elege, n materie de psihopatologie. Apoi mai r#mne problema materialismului istoric: istoria necesit# o anume temporizare care lipse!te cu des#vr!ire la Freud si ar cere studierea mai ndeaproape a faptelor psihopatologice si psihanalitice pentru a deveni rentabil#" n dublul domeniu al teoriei si practicii.
A. Femandez-Zoila, Psychotherapie et materialisme dialectique", La Raison, 1961, pp. 105-124 (n.a.).
1

250

FREUD $ I PSIHANALIZI ! f

Lucrurile se petrec altfel n politic# !i sociologie, i dator#m lui Pierre Fougeyrollas (n#scut n 1922) o analiz# sociologic# important#, Marx, Freud $i Revolu#ia total" (1972), lucrare care urma imediat dup# Revolu#ia freudian" (1970) si anun"a mp"tri va lui LeviStrauss, Lacan $ i Althusser (1976). 3.5. Psihanaliza n URSS Aceasta a avut o soart# complicat#. Freud era citit !i tradus n rus#. n 1925, potrivit lui Jones, Dincolo de principiul pl"cerii a fost tradus si vndut n dou# mii de exemplare, ncepnd cu 1930, psihanaliza nu mai este pomenit# n lucr#ri oficiale. Din 1917 pn# n 1930 exist# Societ#"i de Psihanaliz#. Vera Schmidt particip#, chiar foarte oficial, la Congresul de Psihanaliz# din 1927 (al zecelea). In 1927, un scriitor, Mihail Bahtin, public# Scrieri despre freudism, sub pseudonimul V. N. Volosinov, care fusese unul din elevii lui sau unul din participan"ii activi ai unuia dintre cercurile Bahtin". Acest eseu, tradus n francez# n 1980, la Lausanne, permite s# avem o imagine a modului n care Bahtin (care nu era n mod oficial marxist, nu era membru al Partidului Comunist ajunge chiar s# fie deportat n Siberia timp de cinci ani, ncepnd din 1929, pentru probleme de incompatibilitate religioas#) cite!te operele lui Freud. De!i Bahtin, n 1929, tot sub numele de V. N. Volosinov, public# Marxismul $i filozofia limbajului (tr. fr. Ed. Minuit, 1977), pozi"ia de respingere pe care o va lua fa"# de psihanaliz# nu este legat# de principiile teoretice oficiale. Bahtin, teoretician al literaturii, studiaz# vocile si rela"iile dialogate n povestiri. Explica"iile lui Freud, prea biologice pe atunci !i prea centrate pe ipseitatea (singularitatea) individului, i par

PARAFREUDISMELE

251

lui Bahtin false. Omul este pentru el o fiin"# social#. Universul uman este un univers al artificiilor: totul se ntmpl# n pereche, unul este legat de cel#lalt, socializat, n dialog. Freudismul i pare fals, gratuit, inventat din buc#"ele de c#tre Freud: o ideologie. Pentru Bahtin limbajul interior este ideologia cotidianului, un fragment al expresivului verbal intra-social. Bahtin respinge orice interac"iune ntre marxism si freudism, f#r# a condamna psihanaliza ca atare. Dimpotriv#, el i critic# pe cei care, n URSS, ncercaser# s# avanseze c#tre aceast# ncruci!are: B. Bihivski, A. R. Luria, B. D. Friedman, A. B. Zalkind. $tim c#, pentru motive ce nu snt nc# bine cunoscute, orice referin"# la psihanaliz# a ncetat pentru toat# lumea dup# 1930 (dup# decesul lui Lunacearski, sinuciderea lui Maiakovski...).
4. Psihanalizele americane

n 1909, Freud, nso"it de Ferenczi, "ine o serie de conferin"e n Statele Unite. De aceast# c#l#torie se leag# celebra fraz# a lui Freud: Ei nu !tiu c# le aducem ciuma." Freud i ntlneste aici pe sociologul Franz Boas, psihiatrul Adolf Meyer, neurologul James Putnam, filozoful William James. Acesta din urm#, deja foarte bolnav (va muri un an mai trziu), smulge de la Freud acest comentariu... Mi-am dorit ntotdeauna s# fiu tot a!a de curajos ca el n fa"a mor"ii." Stanley Hali, pre!edinte al Universit#"ii Clark, cel care luase ini"iativa invita"iei, va permite expansiunea psihanalizei n SUA. ntlnirea lui Freud cu James Putnam va fi, n acel moment (mai trziu Putnam va abandona sprijinul acordat lui Freud), hot#rtoare. Un psihiatru american, A. A. Brill (1884-1948), de origine ungar#, care lucra la clinica Burgholzli cu Bleuler

252

FREUD $I PSIHANALIZELE

la Ziirich, venise deja s#-1 viziteze pe Freud la Viena. Freud i va acorda lui Brill drepturile de traducere a operei sale n limba englez#, n mai 1911 este creat# American Psychoanalytic Society (deschis# doar medicilor). Boston Psy. Society dateaz# din 1914, cu Putnam ca pre!edinte, n 1911, A.P.A. num#r# !apte adep"i, ea va num#ra dou# mii n 1970. Snt create mai multe organiza"ii, printre care Academia de Psihanaliz# fondat# de Alexander (1956) si Asocia"ia pentru Dezvoltarea Psihanalizei, fondat# n 1941 de Karen Horney, care vor deveni concurente sau disidente, n 1945, A. Kardiner !i Sndor Rado fondaser# Asocia"ia de Medicin# Analitic# pentru promovarea cercet#rilor medico-psihanalitice. Este nceputul unor noi sciziuni, al unei psihanalize n f#rme" care se va mbog#"i prin proliferarea curentelor. S# semnal#m numele lui Morton Prince, Sherry Turkle, Horace W. Frink (1883-1935), Ruth Mack Brunswick, printre al"ii, care au avut deja un rol foarte activ att n dezvolt#rile ct si n conflictele legate de psihanaliz# n America1. Emigran"ii din Germania, fugind din fa"a nazi!tilor, vor modifica semnificativ domeniul psihanalitic. Numele lui Fromm, K. Horney, Simmel, Fenichel, Sachs, Rank, Rado... vor transforma organiza"iile, practicile, teoriile. Era psihanalizelor la plural devine o realitate. Cu att mai mult cu ct Asocia"ia din New York organizase colecte pentru a ajuta psihanali!tii din Europa s# se instaleze. Guvernul american chiar i-a dispensat de plata impozitelor timp de mai mul"i ani. La New York, Boston, Chicago, n California, vor prolifera !colile !i teoreticienii individuali. Ne vor re " ine aten " ia dou # curente:
R. Jaccard, La psychanalyse aux Etats Units", n Histoire de lapsychanalyse, Hachette, Paris, 1982, voi. II, pp. 237-258 (n.a.).
1

PARAFREUDISMELE

253

psihanaliza cultural# si ego-psihanaliza sau psihanaliza eului. Vor fi evocate mai nti !coala lui Alexander !i cea a psihosomaticii, precum !i !coala lui Spitz. Dar mai nainte vom consacra un spa"iu culturali!tilor" (mai ales Sullivan, K. Horney, Fromm) si partizanilor autonomiei eului (Hartmann, Rapaport, Kris, Lowenstein...). Este locul s# not#m !i diferen"ele considerabile ce au intervenit progresiv n interpretarea textelor lui Freud. Andre Green a !tiut s# ne dea informa"ii utile (Discursul viu, 1973). Va trebui s# semnal#m de asemenea practici importante, cum snt cele ale lui Bruno Bettelheim !i Harold Searles, din ce n ce mai citi"i n Fran"a. Ne-ar pl#cea s# evoc#m efervescen"a expansiv# pe care au generat-o curentele psihanalitice n America, rentoarcerile ce le-au urmat n Europa, dezam#girea care !i-a f#cut loc n SUA de vreo dou#zeci de ani ncoace. 4.1. Culturalismul american" = H. S. Sullivan, K. Horney, E. Fromm Harry Stack Sullivan (1892-1949) Director al revistei Psychiatry, Harry Stack Sullivan a !tiut s# se nconjoare de psihanali!ti venind din Europa Central#, printre care Erich Fromm, Karen Horney, Ruth Benedikt, Clara Thompson etc. N#scut la New York, medic, psihiatru, psihanalist, practic# la Spitalul Saint-Elisabeth din Washington n 1919. Din 1923 pn# n 1930 a f#cut cercet#ri clinice asupra rela"iilor interpersonale la Shefford !i la Townson. El face din factorul social componenta determinant# a dezvolt#rii personalit#"ii. De la na!tere copilul tr#ie!te (n sens social) n simbioz# cu mama sa: rela"ie primordial# care va servi la stabilirea bazelor personalit#"ii. Sntem n acela!i timp foarte aproape de Freud !i de

254

FREUD $I PSIHANALIZELE

derivele care vor da rela"iile de obiect, aproape chiar n intimitatea lui Winnicott. Anxietatea va decurge din orice simbioz# mam#-copil dizarmonic#. Cu el psihiatria va deveni un studiu privilegiat al rela"iilor umane. El a publicat n 1947 Conceptions on Modern Psychiatry. n 1953, o lucrare i reune!te unele texte: The Interpersonal Theory of Psychiatry. J. Stoetzel (Psihologia social", 1963) semnaleaz# importan"a acordat# de Sullivan no"iunilor de situa"ie parataxic# !i de neaten"ie selectiv#. Prin acest din urm# concept, Sullivan face aluzie la func"iile inaparente ale percep"iei: ea ndep#rteaz# indirect stimulii cu risc pentru fiin"a uman#, sau conduitele sociale care pun n pericol integritatea personal#. Reprezent#rile parataxice " in de ceea ce, ntr-un mod foarte intim personal, este vehiculat f#r# !tirea persoanei n fiecare act perceptiv: fiecare l vede pe cel#lalt conform proiec"iilor sale celor mai subiective. Totodat#, asocia"iile interpersonale snt cel mai adesea elective: ele "in cont de trebuin"ele protagoni!tilor si de necesitatea de a p#stra securitatea personal#. Rela"iile interpersonale nu pornesc de la dou# substan"e" independente: eul singular este rezultatul unei singularit#"i ce porne!te de la situa"iile sociale !i de la schimburile interpersonale. Imaginile pe care fiecare le are despre sine !i despre cel#lalt, ct !i cele care snt presupuse la cel#lalt despre sine, difer#, f#r# ca n realitate s# fie bine inventariate, de unde aceste iluzii sau situa#ii parataxice. Pentru Sullivan o situa"ie este integrat" atunci cnd ea prime!te un sens pentru cei doi (sau pentru diver!i) protagoni!ti, sens care este mp#rt#!it ca un consens: situa"ia !i atinge atunci rezolvarea. O situa"ie se dezintegreaz# atunci cnd ea se epuizeaz# nainte de a atinge punctul de rezolvare.

PARAFREUDISMELE

255

Ne afl#m deja n plin# socio-psihanaliz#, ntr-o psihanaliz# a existentului, foarte aproape de rela"iile ntre sine !i ceilal"i si viceversa. $i, de asemenea, printre psihanalizele de grup si psihodramele analitice. Karen Horney (1885-1952) N#scut# la Hamburg, de origine norvegian# din partea tat#lui si olandez# din cea a mamei, !i ob"ine doctoratul n medicin# n 1913 la Universitatea din Berlin. Ea se specializeaz# atunci n psihiatrie si ajunge la forma"ia sa psihanalitic# sub ndrumarea lui Abraham. La Institutul de Psihanaliz# din Berlin ea conduce, mpreun# cu Abraham, Sachs !i Libermann, ciclurile de formare. Se distinge foarte repede prin lucr#rile sale asupra sexualit#"ii feminine care debuteaz# prin comunicarea sa la cel al VH-lea Congres interna"ional de psihanaliz# ntrunit la Berlin n 1922: Despre geneza complexului de castrare la femeie". Urmeaz# o serie ntreag# de lucr#ri asupra feminit#"ii, ale c#ror titluri snt edificatoare prin ele nsele: Fuga din fa"a feminit#"ii" (1926), Feminitatea inhibat#" (1926), Problema idealului monogam" (1927), Nencrederea ntre sexe" (1930), Tensiuni premenstruale" (1931), Problemele c#s#toriei" (1932), Fobia femeii" (1932), Negarea vaginului" (1933). Aceste texte apar n Germania. In 1932, K. Horney pleac# n Statele Unite. Ea mai public# pe aceast# tem#: Factori psihogeni n tulbur#rile func"ionale ale femeii" (1933), Conflicte materne" (1933), Supravalorizarea iubirii" (1934), Problema masochismului la femeie" (1935), Modific#ri ale personalit#"ii la adolescen"i" (1935), Nevoia nevrotic# de iubire" (1937). Ansamblul acestor articole a fost reunit n 1967 de Harold Kelman sub titlul Psihologia femeii (1969). Karen Horney si Ernest Jones vor abandona ncet-ncet concep"ia ortodox# n problema aceasta a

256

FREUD $I PSIHANALIZELE

feminit#"ii. Astfel snt reexaminate punctele slabe" ale teoriilor freudiene: pulsiunile, libidoul, complexul Oedip, rolul sexualit#"ii !i al diferen"ierilor sale. Analizat# de Abraham !i Sachs, K. Horney ia pozi"ie fa"# de anti-feminismul din teoriile lui Freud. Este pus# n valoare maternitatea. Castrarea impus#" n mod obligatoriu femeii prin imperialismul falusului. Pentru K. Horney, teama de femeie pe care o simte b#rbatul este cea care a contribuit la acest concept mascul" ce a ajuns s# defineasc# femeia prin invidia sa de penis. Aceste teorii au fost reluate de feministele americane !i cele din toat# lumea n timpul ultimilor dou#zeci de ani. K. Horney dezv#luise n ce mod b#rbatul, frustrat n imposibilitatea sa de a-si asuma maternitatea, se ap#r# prin cuceririle sale feminine si (uneori) prin lipsa sa de respect pentru femeie, sau acordndu-i o veritabil# adora"ie. Aspecte psihosexuale structurante, aspecte ale psihologiei conduitelor sociale, aspecte ale vie"ii cuplului, K. Horney abordase toate aceste chestiuni nc# de la Berlin. Ea le va dezvolta l#rgindu-si optica prin psihologia comprehensiv" !i influen"ele componentelor culturale. Trebuie s# evoc#m lucr#rile lui Malinowski, ale antropologilor americani, printre care se num#r# si Margaret Mead, ale sociolingvi!tilor antropologi: Sapir, Boas. De asemenea, tezele lui Charles Peirce asupra filozofiei limbajului si asupra aspectelor pragmatice. Orientarea din America apar"ine rela"iilor sociale si culturale; explica"iile din !tiin"ele umane vor fi diferite de cele propuse de Freud. n ceea ce o prive!te pe Karen Horney, trebuie s#-i subliniem originea protestant#. Al#turi de Jung, Adler, evreu convertit la protestantism, si mul"i al"ii, se degaj# o impresie: aceea a clivajului dintre orient#rile psihanalitice distincte n

PARAFREUDISMELE

257

func"ie de liniile evreie!ti !i protestante, pesimiste sau optimiste, acceptnd instinctul de moarte sau refuzndu-1; cu inversiuni, ntlniri, desp#r"iri... n urma unei convorbiri telefonice cu Alexander, K. Horney pleac# la Chicago, pentru a deveni director-adjunct al Institutului de Psihanaliz# pe care Alexander tocmai l fondase. Pentru a-i marca etapele, s# spunem c# a p#r#sit acest post pentru a organiza Institutul Psihanalitic din New York, unde a profesat pn# n 1941. Constrns# s# demisioneze din acest Institut !i din A.P.A., K. Horney !i va fonda propriul s#u Institut (American Institute for Psychoanalysis), apoi propria sa asocia"ie (Association for the Advancement of Psychoanalysis), n fine, propria sa revist# (American Journal of Psychoanalysis); trei puteri indispensabile pentru a deveni $ef de $coal#. Trei lucr#ri i precizeaz# pozi"iile teoretice !i pragmatice: Personalitatea nevrotic" a epocii noastre (1937), Noile c"i ale psihanalizei (1939), Autoanaliza (1942). De re"inut dou# c#r"i ulterioare: Conflictele noastre interioare (1945) si Nevroz" si cre$tere uman" (1950). Vom urm#ri filierele acestui avans pe care 1-a c#p#tat. Mai nti, faptul c# s-a opus lui Freud, acuzat de biologism" si de a fi uitat condi"ionan"ii culturali. Apoi c# a apelat la comprehensiune si la eforturile de adaptare la mediu si la epoc#, n fine, adecvarea la sine-nsu!i: adev#ratul eu; si cre!terea: plusvaloarea fiin"ei, am spune noi ast#zi. mpreun # cu Alexander, cu Fromm ! i al"i c"iva, K. Horney face apel la comprehensiune conform lui Dilthey. Ea subliniaz# necesitatea de a n"elege rela"ia omului cu lumea, cu natura si de asemenea cu el nsu!i. Apare o nou# concep"ie despre psihism, n care adaptarea va juca un rol plenar, n func"ie de termenii pu!i n eviden"# de diversele culturi na"ionale. Perso-

258

FREUD $I PSIHANALIZELE

nulitatea nevrotic" a timpului nostru (1937) "ine cont de aceasta. Structurile caracteriale pun n eviden"# trei mi!c#ri: c#tre altul, mpotriva altuia, fug# n fa"a altuia !i trei tipuri de reac"ie la conflicte. Nevrozele de situa"ie si nevrozele de caracter !i primesc, ncepnd cu K. Horney, semnifica"ia lor real#. Scrierile antropo logice ale lui Freud !i propunerile lui Reich snt l#rgite "innd cont de pattern"-urile culturale !i de situa"iile concrete ale existen"ei, nc# din 1934 Ruth Benedikt insistase asupra dependen"ei nevrozelor de cultur#. K. Horney men"ioneaz# amenin"#rile, competi"iile, lipsa de securitate, atacul la adresa ncrederii n sine, contradic"iile ntre idealurile propuse si concretitudinea realit#"ilor, ca pe tot at"ia factori nevrogeni. Pe primul plan este pus# concuren"a. Terapeuticile considerate ar putea fi calificate drept moraliste", pe cnd Autoanaliza (1942) demonstreaz# altceva, este vorba de un apel la to work through", un fel de interminabil# perlaborare a sinelui. Acest travaliu asupra propriei persoane implic# analiza componentelor caracteriale, analiza datelor conflictului, !i de asemenea s# lucrezi conflictul nsu!i ar#tnd pacientului cum ac"ioneaz#. Orgoliul personal, amorul-propriu, voluntarismul, apelul la veridic snt necesare pentru a expulza orgoliul nevrotic" !i a se realiza n adev#rata sa personalitate. De aici vine aceast# no"iune de cre$tere, legat# de cea de autenticitate. Componentele pozitive ale unui narcisism de bun# calitate snt ncurajate: iubire, prietenie, munc#, fericire, acord cu sine-nsu!i... Pentru c# esen#a nevrozei const" n rela#iile interumane. Nevroza ca tulburare a rela"iilor cu altul implic# !tergerea urii de sine", eliminarea solu"iilor de resemnare si estompare a personalit#"ii. Crea#ia va nsemna s" devii tu nsu#i. Not#m unele influen"e, cele ale lui Jung, Nietzsche, ale budismului Zen; toate cele care snt suscep-

PARAFREUDISMELE

259

tibile de progres prin crea"ie !i de a se dezvolta prin crea"ie (dorin"a, sau puterea, la Nietzsche, ce trebuie diferen"iat# de puterea care apar"ine supraeului). Este potrivit# valorizarea amorului-propriu veritabil, degajarea unei idealiz # ri care respinge ntreruperile dezvolt#rii caracterizate de tipurile vindicative, tipurile estompate !i tipurile blocate. Este valorizat# evolu"ia, mpotriva repeti"iei. Aceast# cre!tere este mai pu"in explicit# n teoretiz#rile lui Freud. Yvon Bres, n Freud $i psihanaliza american": Karen Horney (1970), subliniaz# suprimarea reful#rii ntr-un fel de dep#!ire: un apel la viitor ce de-plaseaz# pozi"iile - - pesimiste - - ale lui Freud prea axate (numai) pe trecut. . Erich Fromm (1900-1980) Sose!te n Statele Unite n 1933. La Frankfurt, la Berlin, numele si opera sa erau recunoscute, mpreun# cu Karen Homey, Clara Thompson, Sullivan, va confirma aceast# orientare culturalist#: omul ca om sau persoan# l intereseaz# mai mult dect no"iunile abstracte despre pulsiuni si/sau despre biologie. Aproape de Marx, de Reich, de Marcuse, refuz# apartenen"ele si !i confirm# adeziunea la un socialism perfect idealist (!i romantic). Numit profesor la Universitatea din New York n 1962, pred# psihiatria ntr-o orientare foarte precis#, aceea de a ajuta oamenii s# se ridice n
Titlurile operelor sale permit aprecierea ntinderii pozi"iilor sale: Teama de libertate (1941), Omul pentru el nsu$i (1947), Psihanaliz" $i religie (1950), Limbajul uitat: Introducere n cunoa$terea viselor, a pove$tilor $i a miturilor (1951), Societate alienat" $i societate s"n"toas" (1955), Budism Zen $i psihanaliz" (cu D. T. Suzuki !i R. de Martino, 1960), Criza psihanalizei. eseuri despre Freud, Marx, $i psihologia social" (1971). De asemenea: Arta de a iubi, Inima omului (trad. din 1979). De la Societatea s"n"toas" la Pasiunea distrugerii oricine !i poate imagina tematica propunerilor frommiene. El a dezvoltat teoria caracterului na"ional" (n.a.).
1

260

FREUD $I PSIHANALIZELE

El recunoa!te c# ntr-o societate industrial# n care domin# birocra"ia, trebuin#a social" trebuie s# "in# cont de comportamentele cerute de ordine, disciplin#, punctualitate. Rela"iile interpersonale snt dependente de structur#rile sociale; problemele importante snt: dragostea si ura, prietenia, gelozia, tandre"ea, sentimentul de singur#tate !i izolare... Fiecare este mai liber, dar (si) mai singur. Culturalismul optimist al lui Fromm este ostil negativismului freudian al instinctului de moarte, al masochismului primar, al instinctelor de agresiune. Fromm crede n istorie, n progres, ntr-un umanism deschis: el "ine cont de componentele economice, politice, psihologice care se creeaz# si evolueaz#; de caracterul social !i de psihism. 4.2. Egopsihologia: psihanaliza EULUI $coala de la Chicago s-a edificat n jurul numelui lui Heinz Hartmann (1894-1970) si al celor ale lui Lowenstein, Kris, Rapaport. Le leag# o tem# de cercetare, aceea a aparatului eului si a psihologiei psihanalitice. Alte nume mai actuale urmeaz# aceast# cale: Margaret S. Mahler, Heinz Kohut, Otto Kernberg, E. Jacobson, Leo Spiegel, Max Schur etc. Egopsihologia reprezint# unul din centrele de expansiune ale psihanalizelor contemporane. Heinz Hartmann, n#scut la Viena, a fost analizat gratuit de c#tre Freud n 1934. El a r#spuns de editarea revistei Internationale Zeitschrift fur Psychoanalyse. n 1938 a trebuit s# emigreze n Statele Unite. La New York, el continu# s# se intereseze de lucr#rile Annei Freud asupra eului. Contribu"iile lui Spitz vor fi n aceea!i m#sur# decisive, pornind de la observa"ii pe copii. Hartmann s-a al#turat celei de-a doua topici a lui Freud, pentru a valoriza aparatul eului si aspectele

PARAFREUDISMELE

261

sale de autonomie, pornind de la o posibil# energie neutr#", desexualizat#. Eul, piesa de baz#, regleaz# schimburile fa"# de lumea exterioar# !i totodat# fa"# de sine. Eul este un sistem a c#rui origine este independent# !i ale c#rui moduri de func"ionare ar fi autonome. Se face o distinc"ie fa"# de investirea narcisic# ns#!i. Cum este investit eul ? $i totodat# pentru a nainta n descrierea self-ului, $inele. Lucrarea sa Psihologia eului $i problema adapt"rii, scris# n 1937 la Viena, a fost tradus# n limba englez# de c#tre Rapaport, apoi retradus# n francez# (1968), "inndu-se cont de edi"ia ini"ial# si de versiunea englez#. Hartmann men"ioneaz# o etap# nediferen"iat# a eului, foarte primitiv#, cel pu"in tot att ca si cea a sinelui. Pentru el, cele dou# instan"e se diferen"iaz# n cursul ontogenezei. A!a nct, din sferele non-conflictuale ale eului, se pot separa zonele non-atinse care servesc la asigurarea adapt#rii !i permit ancorarea n acest punct al unei psihanalize constructive. Conceptele unei autonomii primare si ale unei autonomii secundare a eului se ntrep#trund n no"iunea unei dezvolt#ri autonome a eului. Genetica, constructivul ar putea coabita astfel cu un sine pulsional ref#cut continuu (sau "inut n Mu, dup# unele interpret#ri). O asemenea orientare trebuie articulat# pe afirma"iile lui Freud din 1932: Wo Es war, soli Ich werden (Acolo unde era $inele, trebuie s# ajung# !i Eul). Snt posibile dou# registre distincte, circulnd n interiorul sinelui, intrasistemic si intersistemic. Pozi"ie care s-ar putea apropia de o psihanaliz# mai luminoas# a existentului, edificat# dup# diferen"ierea lui Heidegger ntre existen"ial si existent. Unii au banalizat pozi"iile egopsihologiei, nev#znd n ea dect prelungirile adaptative si neglijnd pregnan"a lor asupra lumii" (sau Umwelt). Rudolf Lowenstein (1898-1976), analizat de Sachs si analist al lui Lacan, Lagache, Nacht, M#rie Bonaparte

262

FREUD $I PSIHANALIZELE

!i al multor altor membri ai Scolii pariziene, ader# total la pozi"iile lui Hartmann, ca si Ernest Kris (19001957), care va dezvolta ntr-o manier# original# domeniul psihanalizei artei. Insistnd pe rolul mediului, al identific#rii, egopsihologia re"ine schimburile culturaliste foarte la ordinea zilei n America, integrnd n acela!i timp cercet#rile lui Spitz asupra copiilor, ale lui Erikson asupra identit#"ii, ale Annei Freud asupra mecanismelor de ap#rare ale eului. Numele lui Margaret S. Mahler (lucr # ri asupra simbiozei, a individu#rii, a na!terii psihologice a copilului), cel al lui Heinz Kohut (investiga"ii asupra dezordinilor narcisice ale personalit#"ii si asupra sinelui), al lui Otto Kernberg (texte asupra narcisismului patologic, asupra st#rilor de limit# denumite borderline), snt de men" ionat n prelungirile - - foarte productive ale psihanalizelor eului. Inspirndu-se din cercet # rile nord-americanilor asupra Ego-ului, Max Schur propune un sine n linie direct# cu fiziologicul (trebuin"e, dorin"e, pulsiuni, afecte) si un eu psiho-psihanalitic diferit. Merit# s# re"inem aceast# construc"ie cu dou# etaje. 4.3. Psihoterapie psihanalitic# de grup si psihodrame Jacob Levi Moreno (Bucure!ti 1889 SUA 1947) este p#rintele psihodramei. Medic la Viena, deschis ideilor lui Bergson, Rousseau, Freud, si mai ales om de teatru, Moreno a creat din 1921 la Viena un teatru improvizat", f#r# decoruri, pentru jocul de improviza"ie, jocul spontan" de rol. Aflat din 1925 n SUA, Moreno avea s# inventeze psihodrama, sau teatrul cathartic, n func"ie de jocul interac"iunilor sociale si de schimburile de roluri reprezentate. Inspirat# din pedagogie, din sociologie, din psihanaliz#, psihodrama

PARAFREUD1SMELE

263

permite s# fie scos la iveal# ceea ce, n incon!tientul nsu!i, r#mne n zona cea mai profund#. Psihanali!tii _ mai ales n Fran"a n-au ntrziat s# pun# st#pnire pe metod# pentru a efectua adev#rate psihanalize de grup. Efectele de grup au fost observate din diferite puncte de vedere. Grasse constata la animale varia"ii de comportament !i de atitudini. Kurt Lewin, gestaltist fervent, propunea o proiec"ie a legilor psihicului: efectele de cmp induc atrac"ii !i repulsii caracteristice. Abord#rile interac"ioniste sociologice (Gurvitch !i, naintea sa: Tonnies, Simmel, Cooley) ar#tau importan"a gregarismului afectelor n situa"ia dat#, ca si curentele dinamice care se vor nfrunta n grupuri. Dinamismele de grup urmau s# promoveze cercet#ri n domeniul psihanalitic: Bion, Foulkes, Slavson, Anzieu... Experien"ele tr#ite permit fie diluarea transferurilor n grupuri, fie condensarea !i focalizarea lor pentru a le rezolva mai bine ntr-o explozie final#. Aceste tehnici, care s-au dezvoltat la infinit, nu snt ntotdeauna u!or de manevrat. Criteriile de func"ionare snt diverse, n func"ie de con"inut, amploare, durat#, num#r de participan"i, obiectivele urm#rite n mod explicit, caracterul nchis sau deschis al reuniunilor, rolul activ-pasiv al asisten"ilor-monitori, actele impulsive spontane sau provocate (acting-out-uri), happening-urile solicitate etc. S# revenim la psihodram# si s#-i fix#m modalit#"ile de desf#!urare. Ea necesit# un platou, un actor principal, un monitor, terapeu"i auxiliari, un public de protagoni!ti pasivi. Trei momente marcheaz# montarea: preg#tirea, reprezenta"ia, ac"iunea terapeutic#. Psihodram# func"ioneaz# pe baza a dou# ipoteze: o ac"iune nu este ntr-adev#r n"eleas# dect dac# o faci tu nsu"i, iar aceast# ac"iune este cathartic# n ns#!i expresia sa. Utiliznd metoda dublurii" prin mijlocirea unui eu auxiliar !i/sau metoda oglinzii", n care actorul terapeut retrimite scena celui interesat, psihodram#

264

FREUD $ I PS1HANALIZELE

poate s# recurg# la inversarea de rol" pentru o pregnan"# mai activ#. Psihodrama psihanalitic# a fost realizat# n Fran"a. D. Anzieu, Kestemberg !i mul"i al"ii au propus variante pentru a activa sau frna transferurile, pentru a propulsa sau re"ine abreac"iile. Snt necesari mai mul"i anali!ti pentru fiecare pacient. Interpret#rile trebuie mnuite cu delicate"e. Rezolu"ia trebuie s# fie proiectat# la cap#tul a lungi !edin"e repetate de joc psihodramatic. La Lausanne, P. B. Schneider a propus o adaptare a terapiilor americane de grup si a psihodramei. Snt posibile dou# situa"ii: interpretarea se adreseaz# grupului integral sau numai unuia dintre participan"i. Adesea un acting-out poate surveni pe nea!teptate (sau c#utat) sub forma agresivit#"ii difuze sau directe, sau chiar n manifest#rile sentimentale de orice fel. Evolu"ia moravurilor a facilitat expansiunea accentuat# a pulsiunilor reprimate. Avem aici de-a face cu situa"iile cele mai apropiate de analizele directe !i de bioenergo-terapiile de grup. Co-terapiile !i pluri-terapiile n situa"ie de grup au diseminat adesea n mod anarhic. Printre numeroasele publica"ii care au ncercat s# recenzeze ansamblul acestor practici vom cita dup# A. Schiitzenberger (1977) unele din aceste curente nc# vii dincolo de Atlantic. Cari Rogers (n#scut n 1902 la Chicago) este psiholog, creator al metodei de psihoterapie nondirectiv#: schimburile se efectueaz# ntr-un climat de mare sinceritate, terapeutul dnd replicile pentru a face lucrurile !i mai clare. Rogers este promotorul ntlnirilor adev#rate ntre fiin"e umane autentice". Dup# Kurt Lewin, din care Rogers se inspir# direct, no"iunile de experien"# imediat#, de pregnan"# a cmpului grupai, de ecceitate (aici si acum), de considera"ie pozitiv# a

PARAFREUDISMELE

265

celuilalt contribuie la clarificarea transferului si contra-transferului pentru a m#ri autodeterminarea !i facilitarea exterioriz#rii sentimentelor-pulsiuni. Reg#sim la Frederik S. Perls (1893-1970), pornind de la teoriile formei, propunerea unor grupuri de auto-psihodram# imaginar# zise !i de Gestaltteorie". Este vorba, repet# el, ,,de a r#mne n contact cu propriile emo"ii". Importan"a actualit#"ii" momentului, a tr#irii experien"elor n#untrul s#u !i n afara sa si a deschiderii c#tre alte experien"e "innd cont de frontierele care ne limiteaz#. De pe orbitele parafreudiene si parapsihodramatice am putea cita: analiza transac"ional#, grupurile T, grupurile de confruntare, grupuri maraton... Grupurile de ntlnire vizeaz# s# asigure continuitatea rela"ional#, cu zone de incluziune, de schimburi afective, de control: scopul este de a compune grupuri n care fiecare s# poat# s# se simt# la largul s#u pentru a vorbi !i a se exprima la modul optim. Noile psihoterapii" nu au uneori dect slabe leg#turi cu freudismul1. S# mai men"ion#m si grupurile de trans#". Anumi"i etnologi au sentimentul c# aceste terapii (californiene), care vizeaz# intrarea n starea de trans#, evoc # transele africane, Vaudou-ul... solicitate de altfel n mod explicit de unele din aceste grupuri. Roger Bastide (1965), Georges Lapassade (1974) au putut s# apropie aceste transe" terapeutice de bacanale si de s#rb#tori dionisiace: terapiile de posesie sau curele motrice.
1 Curentele bioenergetice (Lowen) ale terapiilor prin strig#t primar (Janov) se inspir# mai mult din W. Reich dect din Freud; aceste orient#ri vizeaz# eliberarea pulsiunilor !i a energiilor profunde ale corpului, care au putut fi blocate de supraeul social". Practici psihoterapeutice ale corpului n grup. Cf. Paul Sivadon, A. Fernandez-Zoila, Corp $i terapeutic", P.U.F.. Paris, 1986 (n.a.).

266

FREUD $ I PSIHANALIZELE

Psihanaliza p#trunsese n mituri !i n modurile de a tr#i, ea a introdus totodat# !i o alt# cunoa!tere n cercet#rile etnologice: etnopsihanaliza. 4.4. Etnopsihanaliza America de Nord are deja o tradi"ie etnografic# si etnologic# n momentul n care freudismul o invadeaz#. Invazia a fost mai nti teoretic#, apoi material# prin sosirea psihanali!tilor din Europa Central# care au f#cut carier# n SUA. Boas, Edward Sapir defri!aser# deja terenul. Geza Roheim va introduce aici explica"ia psihanalitic#. Vor urma Kardiner, Ruth Benedikt, fiecare n felul s#u. Culturalismul va confirma cunoa!terea sa: rolul rela"iilor interpersonale care au subntins orice alunecare psihanalitic#. Geza Roheim (1891-1953) public# din 1911 Dragon/ $i omortori de dragoni n care face apel la teoria complexului Oedip pentru a explica antropologia. Ii va r#mne credincios pe veci. Pe urmele lucr#rii Totem $i tabu, Roheim va respinge opiniile lui Malinowski !i va ar#ta c# Oedipul este universal: el explic# omul n ntregul s#u pretutindeni n univers, n timpul comunismului ungar al lui Bela Kun, Roheim va de"ine catedra de psihanaliz# antropologic#, n afar# de numeroasele cercet#ri de teren, Roheim va fi psihanalist. El a fost analizat de Ferenczi. n 1933 se instaleaz# n Statele Unite, unde !i continu# opera sa antropologic# si psihanalitic#, n 1950 public# Psihanaliz" $i antropologie. Vasta sa oper# este tradus# acum n Fran"a, unde Roger Dadoun a !tiut s# o prezinte att de bine (R. Dadoun: Geza Roheim, 1972). Pentru Roheim orice cultur# este cl#dit# pe un traumatism ontogenetic, traum# originar# despre care stau m#rturie riturile si obiceiurile actualmente observa-

PARAFREUDISMELE

267

bile; Oedipul domin# pretutindeni. Omul r#mne o fiin"# infantilizat#; morala sexual# ne arat# n mod constant efectele acestei situa"ii. n Statele Unite, Abraham Kardiner (1891-1981), n acela!i timp etnolog, psihiatru si psihanalist, a contribuit la a!ezarea bazelor culturalismului. l va ntlni pe Freud la Viena pentru a-i face psihanaliza n 1921-1922. Lucrarea sa Individul n societate (1939) ncearc# s# arate influen"a culturii inclusiv n manier# noncon!tient# asupra form#rii personalit#"ii. Alt# lucrare ce poate fi consultat# este Analiza mea cu Ruth Benedikt (1887-1948), elev# a lui Boas, colaboratoare a lui Sullivan, a contribuit la crearea no"iunii de pattern", tradus prin patron cultural": aceste pattern-uri structureaz# !i personalit#"ile individuale care nu snt emana"ia pur# si simpl# a pulsionalului. S# mai semnal#m !i importan"a lui Georges Devereux (n#scut n 1908 n Ungaria), care a cercetat temeinic opera lui Freud n Statele Unite, unde devine psihanalist. Director de studii la E.P.D.H.E.S.S la Paris, public# n particular Etnopsihanaliz" complementarist" n 1972, dup# prima sa lucrare Eseuri de etnopsihiatrie general" (1970). Devereux se ndep#rteaz# de metoda lui Roheim pe care nu o consider# suficient de riguroas#. El afirm# realitatea unui dublu discurs: etnologic si psihanalitic, refuznd dizolvarea sociologicului n psihologic. Moare n 1985. Intr-o perspectiv# socio-etno-psihiatric# ar trebui s# fie re"inute si numele lui Bruno Bettelheim pe care l vom reg#si cnd va fi vorba despre abordarea psihanalitic# a copilului !i cel al lui Harold Searles. Cu Efortul de a-l nnebuni pe cel"lalt (1965) si Contra-transferul (1979), Searles ncearc# s# antreneze psihanalizantul n transferul s#u propunndu-i s#-si amelioreze

268

FREUD $ I PSIHANALIZELE

propria identitate de analist, s# participe la propria sa schimbare; manier# foarte activ# de a participa n doi la o aceea!i ntreprindere de dezalienare. Andre Green a ! tiut s # evoce n Discursul viu (1973) ansamblul curentelor psihanalitice americane: dac# termenul de psihanaliz# se p#streaz#, con"inutul p#strat" este transformat progresiv; raportarea la Freud devine foarte metaforic#..

CAPITOLUL AL VI-LEA

PSIHANALIZELE COPILULUI

Copilul este tat#l omului" (W. Wordsworth)

Freud a descoperit sexualitatea infantil#, importan"a traumatismelor copil#riei, rolul patogen al scenei originare sau al scenei primitive. El a descris o organizare afectivo-erotic# dup# dispozitivele zonelor erogene: locurile unde afectele !i iau nt#rirea pentru a-si asigura distribu"ia si reglarea pulsional#. Stadiile oral, anal, falie n calitatea lor de stadii pregenitale, apoi genitalizarea ns#!i snt o descoperire a lui Freud ce s-a afirmat de-a lungul edi"iilor succesive ale lucr#rii Trei eseuri asupra teoriei sexualit"#ii. $i totu!i, practic, Freud n-a observat nici un copil de manier# clinic# sau terapeutic#. Si-a putut observa copiii s#i proprii. Unul din nepo"ii s#i va trece n posteritate, datorit# jocului lui Fort-Da, n Dincolo de principiul pl"cerii (1920), pentru a descrie compulsia la repeti"ie. Freud public# n 1909 Analiza fobiei unui b"ie#el de cinci ani: micul Hans, dar el n-a v#zut niciodat# copilul; interpret#rile propuse se bazeaz# numai pe m#rturisirile tat#lui. Psihanaliza copilului ncepe cu Freud. Pentru el copilul este tat#l adultului; el afirm# si reafirm# c# la vrsta de !apte ani, chiar cinci ani, evolu"ia personalit#"ii poate fi cristalizat#. Importan"a Oedipului i pune n eviden"# momentul critic, ca si dezvoltarea rela"iilor de obiect, adic# primele rela"ii cu mama, tat#l, mediul afectiv. Copil#ria func"ioneaz# prin explorarea

270

FREUD $I PSIHANALIZELE

nevrozelor si tulbur#rilor de personalitate ca pe un receptacol n care trecutul este susceptibil de a explica evolu"ia non-armonioas# a personalit#"ii. Aceast# importan"# acordat# copil#riei nu va mai nceta de atunci. Expozeul nostru va fi centrat pe patru nume care au contribuit cel mai mult la avansul explor#rii psihanalitice a copiilor !i care au dat na!tere la patru curente care nu se vor suprapune. Este vorba de: Anna Freud; Rene Spitz, care, n SUA, a condus cercet#ri hot#rtoare; Melanie Klein, ale c#rei descoperiri se ndep#rteaz# de pozi"iile freudiene: foarte imaginative, lucr#rile sale vor continua s# genereze pozi"ii pasionale; Donald W. Winnicott care, continund-o pe Melanie Klein, a g#sit deschideri noi. Dup# ce vom evoca aceste patru curente, emana"iile !i/sau disemin#rile care le nconjur#, vom ncerca s# sistematiz#m anumite aspecte clinice si terapeutice privind copiii mici, copiii n cre!tere, adolescen"ii. 1. Anna Freud (1895-1982): psihanaliza eului Anna, ultimul copil din cei !ase ai lui Freud, va fi singura care se va consacra psihanalizei. Se pare c# nu si-a terminat niciodat# studiile liceale. La Viena, Anna pred# ntr-un centru experimental pentru orfanii primului r#zboi mondial, unde se primesc si copii din cartierele s#race. &ine !i conferin"e psihopedagogice. Anna s-a format pe linia psihanalizei didactice cu nsu!i tat#l s#u. Din 1922 ea se reg#se!te printre membrii Societ#"ii Vieneze de Psihanaliz# !i se instaleaz# ca analist din 1923. Anna va fonda si/sau va dezvolta psihanaliza copilului si interven"ia pedagogic# si parental# n favoarea copiilor. Ea va face !i analize de adul"i si psihanalize didactice; dovad# nota lui Joseph Wortis din 1934; g#sind onorariile lui Freud

PSIHANALIZELE COPILULUI

271

cam scumpe, acesta este sf#tuit de maestru s#-si fac# analiza cu Anna... Opozi"iile dintre Anna Freud !i Melanie Klein (si partizanii lor) snt legendare. Trebuie s# reamintim c# ace!ti psihanali!ti de copii tr#iesc !i lucreaz# n aceea!i perioad#: Klein (1882-1960), Spitz (1887-1974), Winnicott (1896-1971), to"i contemporani cu Anna Freud. Psihanaliza ncepe s#-!i extind# domeniul de ac"iune n timpul r#zboiului din 1914-1918 !i n perioada de dup# r#zboi. Adler ncepe s# dezvolte psihanaliza !colar# si cea a profesorilor. S. Bernfeld pune la punct psihanaliza adolescen"ilor. A. Aichorn se intereseaz# de delincven"i, n timp ce Alexander ncepe explorarea psihanalitic# a corpului si a ceea ce va deveni psihosomatica. Psihanaliza copilului propriu-zis# ncepe s# fie practicat# de Hermine von Hug-Hellmuth din 1917, la Viena. Ferenczi !i publicase observa"iile asupra micului Arpad, ,,un mic om-cocos", n 1913. Acest ansamblu de practici nu este sistematizat. De altfel, la Budapesta, se mai g#se!te si Sigmund Pfeifer care utilizeaz# jocul n tratamentul copiilor. Anna Freud si Melanie Klein, fiecare n felul s#u, vor pune la punct practicile !i vor inventa" teoretiz#rile corespondente. Hermine von Hug-Hellmuth comunic# la Congresul de la Haga, n 1920, datele tehnicii sale. G#sim dovada n International Journal of Psychoanalysis (1922). Unii vor dori s# sugereze (cf. J. M. Petot, Melanie Klein, 1979, p. 165) c# Anna Freud a mprumutat de la aceasta majoritatea ideilor sale". Hug-Hellmuth propune jocul ca o cale de comunicare cu incon!tientul, ca limbaj, !i de asemenea pentru a face con!tient con"inutul preconstient. Jocul mai serve!te si la spargerea ghe"ii" mpreun# cu alte !iretlicuri si la amorsarea schimbului psihanalitic cu copilul.

272

FREUD $I PSIHANALIZELE

Anna Freud a locuit mpreun# cu tat#l s#u pn# n 1938, moment n care a fost arestat# de Gestapo, imediat dup# Anschluss. Acest eveniment a contribuit la convingerea lui Freud c# trebuie neap#rat s# p#r# seasc# Viena, ceea ce M#rie Bonaparte !i Ernest Jones ncercau s# ob"in# de mai multe luni. Familia se instaleaz# la Londra, la Hampstead. n timpul celui de-al doilea r#zboi mondial, Anna Freud fondeaz# Hampstead nurseries. Apoi, tot mpreun# cu prietena sa Dorothy Burlingham, cam prin 1952, a nfiin"at Hampstead child therapy course and clinic. Aici se vor desf#!ura explor#rile si tratamentele psihanalitice ale copiilor si adolescen"ilor cu tulbur#ri, dar !i ale celor s#n#to!i. Apar conflicte-competi"ii cu clinica Tavistock, fief al kleinienilor. Anna Freud va contribui la dezvoltarea Interna"ionalei Psihanalitice si va desf#!ura o activitate universitar# si de conferin"e n toat# lumea. Ea a propus un tip de terapie si de psihanaliz# a copiilor !i adolescen"ilor, fiind, pe de alt# parte, inspiratoarea psihologiei psihanalitice dezvoltate de grupul H. Hartmann !i egopsihologie. A fost n acela!i timp practician#, teoreticiana si formatoare; ea considera observa"iile ca tot attea experien"e spontane. Tratamentul psihanalitic al copiilor este o culegere con"innd trei texte (serie de conferin"e "inute la Viena): Introducere n tehnica psihanalitic# a copiilor"; Contribu"ie la teoria analizei infantile", raport prezentat la Congresul de la Innsbruck n 1927; al treilea text a fost publicat n The Psychoanalytic Study of the Child n 1945. Aceast# culegere a fost tradus# de Elisabeth Rochat !i de Anna Berman n 1951. Mai nti, copilul trebuie preg#tit"; acesta nu vine de bun#voie s# consulte analistul; el nu este autonom. Este vorba de a-i cstiga adeziunea, "innd cont n acela!i timp de evolu " ia sa. Dresaj, ! iretlicuri, suscitarea

PSIHANALIZELE COPILULUI

273

interesului, totul poate fi uneori necesar pentru a se evita ostilitatea. Tehnicile snt diferite (sntern n 1926): copilul nu poate nici s#-!i reaminteasc#, nici s#-!i verbalizeze trecutul, s# reconstituie boala", n schimb, se pot interpreta visele !i se pot solicita desene, fantezii, povestiri. Tehnica jocului este discutat# prin compara " ie cu Melanie Klein, evocndu-se n acela!i timp contribu"ia lui H. von Hug-Hellmuth. Jocul, ca asociere liber # , nu necesit # , dup # Anna Freud, attea interpret#ri dirijate precum cele provocate de Melanie Klein, care vede oriunde un dedesubt sexual-instinctual. Anna Freud n-a ntlnit niciodat# - declar# ea un adev#rat transfer la copiii foarte mici (sub cinci ani). Ea are grij# s# respecte procesul de maturare al copilului, ncercnd s# ob"in# ajutorul p#rin"ilor, al educatorilor, al anturajului. Autoarea !i fixeaz# trei obiective: modificarea caracterului prin identific#ri mai bune si o dezvoltare a eului mai adecvat#; dezamorsarea supraeului diminund severitatea; ameliorarea adapt#rii la anturaj si la lumea exterioar#. Se va face un apel special la atitudinea pedagogic" a analistului de copii. Cea de-a treia parte a volumului Tratamentul psihanalitic al copiilor, redactat# n 1945, reia indica"iile psihanalitice, respingnd prejudec#"ile privind suprasexualitatea, imoralismul psihanalizei (o epoc#). Problema tehnicii jocului permite reluarea controverselor cu M. Kelin. Autoarea nu consider# c# aceast# activitate ludic# a copilului ar corespunde, dat# fiind spontaneitatea sa, asocia"iilor libere ale adultului. Ea se opune interpret#rilor excesive, din moment ce copilul nu poate nici s# le coroboreze, nici s# le resping#. Ea crede c# o psihanaliz# naintea vrstei de trei ani este imposibil# (nainte sugera cinci ani). In ce prive!te terenul aplica " iilor: nevroze, tulbur # ri de caracter,

274

FREUD $I PSIHANALIZELE

psihoze, autoarea este prudent # . Ea consider # c # trebuie s# se "in# cont de procesul de maturare a copiilor, ntruct unele tulbur#ri pot s# dispar# f#r# s# lase vreo urm#, sau cel pu"in f#r# s# compromit# dezvoltarea normal#". Eul precoce se arat# deosebit de intolerant cnd este asociat componentelor instinctuale primitive pregenitale" (p. 13). Eul !i mecanismele de ap#rare. Aceast# lucrare din 1936 vine s# coroboreze importan"a acordat# eului ! i mecanismelor sale de ap # rare. In fraza lui Freud Wo Es war, soli Ich werden", Anna (care nu ar fi putut scrie aceast # carte f # r # acordul tat # lui s # u) atribuie eului for"a fondatoare a psihologiei psihana litice. Anna Freud precizeaz#, pornind de la exemple foarte concrete, n ce mod mecanismele de ap#rare ale eului (adic# opera"iile care servesc la p#strarea eului, att pentru a-1 construi, a-1 organiza, ct !i pentru a-1 elibera de pulsiunile prea agresive ale sinelui ! i de retropulsiunile prea represive ale supraeului) reu!esc s#-1 men"in# pe acesta n el nsu!i. Pornind de la tezele lui Freud, autoarea reaminte!te structurarea acestui eu ! i rolul s # u de regulator al mecanismelor de ap#rare. Evitarea nepl#cerii, a invaziei venind dinspre exterior, dar !i a nc#rc#turii prea puternice a intra-pulsiunilor. Refulare, regresie, forma"iuni reac"ionale, izolare, anulare retroactiv#, proiec"ie, introiec"ie, ntoarcere n sine, transformare (a unei pulsiuni) n contrariu, sublimare, negare prin fantasm # , idealizare, identificare cu agresorul... tot attea tactici demne de o strategie r#zboinic#" pe care eul o pune n mi!care pentru a-!i men"ine identitatea. Normalul !i patologicul la copil (1965) denun"# ct de neadecvate snt criteriile luate de la adult pentru a stabili bilan "ul psihanalitic al copilului. Copilul

PSIHANALIZELE COPILULUI

275

pervers polimorf" este paranevrotic n esen"#: comportamentele delincvente sau asociale nu anun"# n nici un fel o perenitate a acestor simptome ca structuri definitive ale personalit #" ii. Exist # , conform autoarei, inegalit#"i n direc"iile de dezvoltare", punct de vedere genetic ce p#streaz# procesul de maturare !i posibilele desf#!ur#ri ulterioare. In continuarea c#r"ii sale asupra eului, delimitarea foarte liberal# ntre normal si patologic urmeaz# liniile de clivaj care arat# necesitatea unei pruden"e minimale. Perturb#ri interne, e!ecuri fa"# de lumea exterioar# snt mai pu"in distincte la copil. Autoarea invit# la o nou# interpretare. Punctele de vedere ale adultului asupra copilului !i raporturile delicate ale psihanalizelor de adul " i cu psihanalizele de copii invit# la mult# circumspec"ie. Evalu#rile psihopatologice si deciziile de interven"ie terapeutic# trebuie s# fie ponderate si bine cnt#rite, a!a nct s# se opreasc# impetuozit#"ile ireversibile. Este n"elepciunea ns#!i. Autoarea a studiat probleme speciale: rolul vederii n dezvoltarea copilului; cel al prezen"ei mamei n dezvoltarea armonioas# a copilului; n"elegerea necesar# pentru elaborarea eului. 2. Rene Spitz (1887-1974): organizatorii" vie"ii psihice Rene Arpad Spitz face parte din diaspora ungar#, este prieten cu Ferenczi !i cu Roheim. Teoria sa psihanalitic# a copilului este mai apropiat# de Anna Freud dect de Melanie Klein. El studiaz# stadiile organizatoare ale rela"iilor de obiect. Stadiul de non-referen " iere pre-obiectal, stadiul obiectului precursor, stadiul celui de-al doilea organizator... orientare care "ine cont de curentul culturalist american !i de rolul

276

FREUD $I PSIHANALIZELE

rela#iei. No"iunile de caren"# afectiv#, de hospitalism, de depresie anaclitic#, de depresie a lunii a opta, devenite clasice, au fost descrise de Spitz analiznd nevoile afective ale tinerei fiin"e din punctul de vedere al rela"iei. Spitz studiaz# medicina la Budapesta, Lausanne. Berlin, Praga !i face n 1910 una din psihanalizele sale didactice cu Freud nsu!i. Se specializeaz# foarte repede n psihanaliza copilului !i lucreaz# n serviciul de psihologie experimental# al Charlottei Biihler, la Viena, n 1935 1936. Ca mul"i al"ii, se expatriaz# n perioada ascensiunii nazismului. Dup# un scurt sejur n Fran " a, se stabile ! te n Statele Unite. Va preda psihologia psihanalitic# la New York, psihiatria n Colorado. Din 1964 pn# n 1968 este solicitat de Universitatea din Geneva al c#rei doctor honoris causa va fi. Continu# dup# aceea s# predea n SUA. Va fi de asemenea doctor honoris causa al Universit#"ilor din Loyola, Chicago si Colorado. Cercet#rile care 1-au f#cut pe Spitz celebru n toat# lumea snt cele pe care le-a ntreprins asupra achizi#iei rela#iei de obiect n cursul primilor doi ani ai existen"ei. El folose!te observa"ia direct#, filmele, baby-testele. Spitz adun# o documenta"ie impresionant# asupra copiilor foarte mici. Se impune o metod# comparatist#, dup# origine (copii albi, negri, indieni), dup# mediul de provenien"# (familii, sate indiene, crese, sec"ii de nou-n#scu"i). Spitz a demonstrat ntr-un mod riguros nevoia de schimburi afective ntre copii !i mamele lor ! i/sau substitutele mamelor. Emo " iile relevate confirm# caracterul vital" al leg#turii inter-umane. Rela"ia mam#-copil, fundamental#, poate fi mpiedicat# de absen"a mamei, de faptul c# aceasta prezint# tulbur#ri (nevrotice, psihotice, caracteriale), ori de faptul c#, din motive sanitare sau de alt# natur#,

PSIHANALIZELE COPILULUI

277

copilul a trebuit s# fie separat de mam#. Nevoile emo"ionale !i afective ale copilului mic snt reconsiderate pornind de la lucr # rile lui Spitz, de manier # clinic# si experimental#: rela"ia stabil# si privilegiat# copil-mam# (sau substitut afectiv) este la fel de important# ca oxigenul sau hrana. No"iunea de caren"# afectiv# a fost semnalat# de Anna Freud !i Dorothy Burlingham n timpul r#zboiului, cnd a trebuit ca nou-n#scu"ii s# fie separa"i de receptacolele lor materne. Spitz a sistematizat aceast# no"iune de caren"#, re"innd trei etape: de protest, de disperare, de deta!are. Este ansamblul fa"#-mn#, nisa de primire sau cavitate primitiv # , care intereseaz # pentru a men"ine o stimulare afectivo-emo"ional# corect#, n prima faz#, de protest, copilul caut# fa"a matern#: plnge, manifest# furii, timp de cteva zile pn# la o s#pt#mn#. n faza de disperare apar indicii deja grave: triste"e, dezinteres, iner"ie; copilul pare a accepta noile fe"e, poate chiar declan!a o opozi"ie la reapari"ia figurii materne... Deta$area accentueaz# nchistarea dac# o figur# substitutiv# nu atenueaz# regresia depresiv#. Hospitalismul (1945) a fost descris ca instalndu-se atunci cnd caren"a afectiv# se accentueaz# ca durat#, cantitativ !i calitativ. Se constat # atunci o pierdere a apetitului, sl # bire, indici pre-casectici (deteriorare a func"iilor fiziologice si psihologice). Pentru Spitz, caren"a ngrijirilor materne introduce un traumatism grav, care antreneaz# apari"ia tulbur#rilor fizice si psihologice serioase, putnd merge pn# la moarte. Depresia anaclitic # ar corespunde, dup # Spitz, depresiei care survine la sugarul de peste sase luni atunci cnd este desp#r"it de masa sa, de ale c#rei ngrijiri regulate beneficiase pn# atunci. Copilul devine plng #cios, pret en "ios n cursul primei luni, apoi n

278

FREUD $I PSIHANALIZELE

luna a doua apare refuzul contactului, nso"it de insomnie si rigiditate a fe"ei; n sfrsit, n cea de-a treia lun#, se instaleaz# o mare pasivitate letargic#. Pentru Spitz depresia anaclitic# (acest cuvnt ar indica: a sta culcat pe, a te sprijini pe) este de structur# diferit# dect cea a depresiilor adultului. Rela "iile mam # -copil snt descrise de Spitz n cursul unor momente de articulare de mare intensitate organiza "ional# . El denume ! te organizatori aceste faze n care informa"ia se schimb# !i unde existentul tinerei f#pturi se organizeaz# dup# un alt stil. Trei organizatori: sursul c"tre luna a treia: n momentul n care poate fi declan!at voluntar; angoasa din luna a opta: copilul plnge atunci cnd fa"a mamei se ndep#rteaz# !i cnd se afl# n prezen"a unui str#in; exist# aici nceputul unei capacit#"i de diferen"iere (unii vorbesc despre pierderea figurii de ata!ament); al treilea organizator este capacitatea de a spune nu, c#tre sfrsitul celui de-al doilea an. Geneza rela"ional# n cadrul rela"iilor de obiect a putut fi mbog#"it# de c#tre al"i cercet#tori; contribu"ia lui Spitz pare determinant# pentru o psihologie psihanalitic# ce se petrece n rela"ional. Spitz a scris numeroase articole si c#r"i. Trebuie s# re"inem dou# titluri: Primul an din via#a copilului (1953): Nu $i da, geneza comunic"rii umane (1957). 3. Melanie Klein (1882-1960): pre-oedipianul" Melanie Klein s-a n#scut la 30 martie 1882 la Viena, dintr-o familie evreiasc # n care tat# l era medic. Urmeaz# cursuri de art# si de istorie la Viena. Se c#s#tore!te cu Arthur Klein, inginer chimist, n 1903. So"ii vor locui n mai multe ora!e din Europa Central#, dup# preten"iile lui M. Klein. Au trei copii:

PSIHANALIZELE COPILULUI

279

Melita, n#scut# n 1904 (va deveni psihanalist# sub numele de Melita Schmierdeberg, analizat# de E. Glover, !i va lua pozi"ie mpotriva mamei sale n cursul controverselor" londoneze); Hans, n#scut n 1907; Erich, n#scut n 1914 (celebru sub pseudonimul de Fritz", ca primul copil analizat de Melanie Klein, propria sa mam#). 1914 este anul n care Melanie Klein va ncepe s#-1 citeasc# pe Freud. Locuia pe atunci la Budapesta. Va re"ine de la Ferenczi, primul s#u analist, importan"a no"iunilor de introiec"ie si de fantasm# for"at#. Familia Klein pleac# din Budapesta n timpul comunismului" lui Bela Kun. Melanie scrie n 1932:
Ferenczi este cel care m-a ini " iat n psihanaliz # , m-a nv #"at despre adev # rata sa natur# ! i ntreaga sa semnifica"ie. Era dotat cu o sensibilitate imediat# !i profund# pentru incon!tient !i simbolism, cu o intui"ie surprinz#toare pentru tot ceea ce este legat de sufletul infantil; m-a ajutat mult, prin exemplul s#u care m-a marcat, s# n"eleg psihologia copilului mic. Tot el este cel care mi-a semnalat aptitudinile pentru analiza copiilor, al c#ror progres m# interesa n cel mai nalt grad... Lui i datorez nceputurile mele n meseria de psihanalist."

Melanie Klein scrie aceste rnduri chiar cu un an naintea mor"ii lui Ferenczi, pe cnd acesta deja rupsese rela"iile cu Freud si cnd controversa ntre ea ns#!i, Freud, Anna si partizanii ortodoxiei se afla la apogeu... Psihanaliza sa didactic# s-a derulat probabil mai ales n 1917. Ulterior Ferenczi, bolnav, a trebuit s# petreac# vreo cteva luni ntr-un sanatoriu. Melanie Klein particip# la Congresul de Psihanaliz# de la Budapesta n 1918, unde l vede pe Freud pentru prima dat#. A fost membr# titular# a Societ#"ii Ungare n 1919, dar deja p#r#sise Budapesta din cauza situa"iei politice. La Congresul Interna"ional de la Haga din

280

FREUD $I PSIHANAUZELE

1920, Ferenczi a putut-o prezenta lui Abraham, care a chemat-o la Berlin n 1921. n 1919-1920 Melanie Klein se afl# n Slovacia, la familia so"ului s#u, la Ruzomberok, unde ncepe prima sa psihanaliz# cu propriul s#u fiu, Erich. Va face o comunicare la Societatea Ungar# n 1919. Analiza va continua la Berlin, unde Melanie Klein se instaleaz# n ianuarie 1921, an n care va si divor"a. La nceputul anului 1924 ntreprinde o a doua analiz# cu Abraham, care va dura paisprezece luni, ntrerupt# de boala !i moartea acestuia, n 1925. La Congresul Interna"ional de Psihanaliz # din 1922, la Berlin, Melanie Klein prezint# o lucrare: Dezvoltarea !i inhibi"ia aptitudinilor la copil". Vor urma alte comunic#ri la Societatea Psihanalitic# din Berlin: Remarci asupra copiilor care se joac#" (1923); Jocul de-a doctorul a!a cum este jucat de copii" (1923). Melanie Klein este aleas# ca membru titular al Societ#"ii n 1923. n 1924, ea public# Spre tehnica de analiz" a copiilor foarte mici", prima formulare a acelor Principii psihologice ale analizei copiilor mici din 1926, care ar putea fi citit# ca un veritabil manifest al ideilor kleiniene. n 1925 Ernest Jones o invit# s# "in# o serie de conferin"e la Londra, apoi, dup# decesul lui Abraham, s# se instaleze aici definitiv. La Berlin, o sus"inea cu adev#rat numai Abraham. Trebuie s# reamintim c# Melanie Klein intr # n doctrina psihanalitic # cu o muta"ie n ideile lui Freud. Ea adopt#, ca s# spunem a!a, dintr-o dat# att Dincolo de principiul pl"cerii si Eul $i !inele, ct si dezvolt#rile propuse de Abraham, c#ruia i va r#mne fidel#. Inventivitatea sa se va exercita pe un teren deja transformat, f#r# s# o ating#, ceea ce ar fi putut !oca pe adep"ii primului sistem freudian. Astfel, cercet#rile sale se vor ndrepta c#tre simbolism !i prin el c#tre fantasmare si crea"iile fantasmatice interne: obiectele interioare, n curnd

PSIHANALIZELE COPILULUI

281

ea va ap#ra aceast# idee c# Oedipul ar fi mai arhaic dect consider# Freud !i c# supraeul se formeaz# foarte devreme, ceea ce explic# posibilitatea de a ntreprinde psihanalize veritabile cu copiii foarte mici: ncepnd de la vrsta de trei ani. Ea se opune prin aceasta Annei Freud si ortodoxiei care propun preg#tiri pedagogice prin psihanaliz# sau un fel de sprijin psihanalitic la psihopedagogie. Dup# ce a f#cut psihanalize de copii pornind de la tehnici de joc, considernd spontaneit#"ile jocului ca un fel de asocia"ii libere pe care le interpreteaz#, pornind de la teoretiz#rile sale incipiente, ca pe ni!te investi"ii pulsionale, M. Klein consider# c# este posibil un real transfer. Prin anul 1923, ea crede (f#cuse mai multe psihanalize de copii, printre care cea a lui Erich-Fritz, a lui Felix...) c# totul este o exprimare a fantasmelor incon!tiente, c# aceste fantasme snt echivalentul fantasmelor masturbatorii reprimate, care la rndul lor snt un ecou al scenei primitive reale sau fantasmate. Refularea pulsiunilor libidinale produce angoasa care blocheaz# aptitudinile. Astfel, cura psihanalitic# (prin 1923) se sprijin# pe dezvoltarea capacit#"ii de a fantasma: o reeducare a acestei posibilit#"i. Tehnicile de joc, dup# S. Pfeifer, H. von Hug-Hellmuth, apoi dup# Anna Freud, snt modificate de Melanie Klein care, n afara metodelor clasice" ale desenului, ale povestirilor, ale jocurilor narative, de modelare... introduce micile juc#rii favoriznd asocia"ii ludice mai libere, mai creatoare... !i interpretnd rezultatele n func"ie de fantasmele interne presupuse, prin rela"ii simbolice. Refularea intervine foarte devreme, spune ea: este rezultatul conflictului oedipian. Fantasma, Oedipul arhaic, dublat de un supraeu format devreme, apoi psihotizarea individului" snt aspectele dominante ale doctrinei kleiniene. Nu vom urm#ri detaliile descoperirilor sale. S# semnal#m

282

FREUD $I PSIHANALIZELE

totu!i c# n 1926 snt afirmate tezele supraeului !i ale Oedipului arhaic ! i c # n 1932 sistematizarea este aproape complet# n Psihanaliza copiilor subliniind importan"a sadismului primitiv si for"a destructiv# a pulsiunilor agresive primare. Prin 1934 snt introduse no"iunile de pozi"ii schizo-paranoid# !i depresiv# !i de clivaj (al eului, al obiectului). Pentru a armoniza terminologia vom face apel la defini"iile lui Laplanche si Pontalis, sistematiznd n acela!i timp diversele aspecte ale kleinismului dup# referin"e la opera ns#!i !i la cei care au ncercat s# le expliciteze. La Londra, Ernest Jones a putut-o sus"ine pe M. Klein n anumite puncte. El nu admite instinctul de moarte nici la Freud, nici n variantele !i dezvolt#rile lui Klein; dar este interesat de fantasme, de diferen"ierile sexuale, de rolul conflictelor cu mama... Psihanali!tii provenind din "#rile naziste ader# la ideile lui M. Klein, ca !i unii englezi, printre care E. Glover (ntr-o prim# etap#), Susan Isaacs, Joan Riviere, E. F. Sharpe. M. Klein va intra n litigiu chiar cu Societatea Britanic# de Psihanaliz# n faimoasele sale controverse interne", de aici ap#rnd o lucrare: Dezvolt"ri ale psihanalizei (1952), cu textele lui M. Klein, S. Isaacs, J. Riviere, Paula Heimann. E. Glover, n acel moment deja n opozi"ie, a publicat critici mpotriva ereziilor teoretiz#rilor kleiniene n mai multe articole din 1945 pn# n 1949.
Phantasy: grafie propus # de Susan Isaacs [Natura $ i func#ia fantasmei, 1978] !i adoptat# de diver!i autori !i traduc#tori pentru a desemna fantasma incon!tient# !i a marca distinc"ia fa"# de fantasma con!tient#" (Voc., 1994, p. 280). Fantasm # : scenariu imaginar n care subiectul este prezent !i care simbolizeaz#, ntr-o manier# mai mult sau mai pu"in deformat# de procesele de ap#rare, mplinirea unei dorin"e !i, n ultim# instan"#, a unei dorin"e incon!tiente" (Voc., 1994, p. 154).

PSIHANAL1ZELE COPILULUI

283

Dup# Vocabularul lui Laplanche !i Pontalis avem: fantasme con!tiente, un fel de vis#ri diurne; fantasme incon!tiente descoperite n cursul psihanalizei (este scopul s#u), ori structuri subiacente (latente) unor con"inuturi manifeste sau aparente; fantasme originare, foarte primitive, raportndu-se de exemplu la scena originar# sau primitiv#: vizualizarea - mai mult sau mai pu"in fantasmata a p#rin"ilor n timpul scenelor sentimentale sau al coitului (ceea ce a frapat n mod excesiv pe Freud !i pe psihanali!tii de la nceputul secolului, printre ace!tia aflndu-se !i M. Klein).

Pentru M. Klein, fantasmele corespund con#inutului primar al proceselor incon$tiente. Dup# Hanna Segal, eleva sa fidel#, ,,o fantasm# incon!tient# este expresia mintal# a pulsiunilor... pulsiunile fiind prin defini"ie c"ut"toare de obiecte"1. Fantasmele incon!tiente nso"esc si exprim# n acela!i timp o incitare pulsional#. Se formeaz# astfel o lume intern# complex# n care obiectele interne au raporturi reciproce. Structura personalit#"ii este determinat# mai ales de fantasma mai stabil# pe care !i-o formeaz# eul despre el nsu!i !i despre obiectele pe care le con"ine" (Ibid., p. 12). Astfel ea axeaz# fiin"a pe un sistem fantasmatizat, care apare foarte devreme: nc# de la nceputul vie"ii. Trebuie s# preciz#m con"inutul si func"ionarea fantasmei. Obiectele interne snt obiecte (par"iale !i/sau totale) introiectate, adic# ncorporate n eu. Fantasmele incon!tiente au o dubl# interac"iune: fa"# de exterioritate n calitate de mijloace de ap#rare !i fa"# de ceea ce se constituie n interior (si sedimenteaz# sau se structureaz#) n jurul rela"iilor de obiecte interiorizate. Opera"ia fantasmatic#, esen"ial# la M. Klein si la adep"ii s#i, explic# axa eului prin obiecte internalizate. Mai nti obiectele par#iale: snul mamei !i nu mama
1

Introduction " l'ixuvre de M. Klein, P.U.F., p. 6 (n.a.).

284

FREUD $ I PSIHANALIZELE

integral#, penisul tat#lui, fecalele... apoi obiectul total: mama integral#. Mecanismele de proiec"ie, introiec"ia separ# obiectele: le delimiteaz#, le fragmenteaz#, le parceleaz#. Identific"rile vor contribui prin procesul de proiec"ie-introiec"ie la clivarea obiectelor n obiecte bune !i obiecte rele, n obiect ideal, obiect persecutor, obiecte bizare... Studiile ntreprinse de M. Klein n 19341935 asupra maniaco-depresivilor i permit s# propun# existen"a unui nucleu psihotic n orice personalitate, de unde descrierea a dou# pozi"ii. Pozi#ia schizo-paranoid# de la na!tere pn# n luna a patra: faz# a dezvolt#rii n timpul c#reia sugarul nu este atent la persoane, rela"iile sale se limiteaz# la obiecte par#iale, cu predominan"a clivajului !i a angoasei paranoide. M. Klein re"ine aceast# afirma"ie (ea exclude ipotezele: interpreteaz# ceea ce micu"ul trebuie s# poarte n el, f#r# discu"ii), cum c# mica fiin"#, prad# pulsiunii de moarte si instinctelor agresive, !i tr#ie!te rela"iile n angoas#: r#spuns (viu) al eului la pulsiunea de moarte. Pozi"ia depresiv# marcheaz# posibilitatea, pentru sugar, a unei identific#ri cu mama total#: rela"ii cu obiectele percepute n totalitatea lor; o dat# cu integrarea apar ambivalen"a, angoasa depresiv#, sentimentul de pierdere, culpabilitatea. Modalit#"ile de introiec"ie-proiec"ie interfereaz#. Copilul incorporeaz# sub form# fantasmatic# p#r"ile corpului mamei (sn, fecale, penisul tat#lui sau penisul absent al mamei...), dar el proiecteaz# simultan aceste obiecte n manier# deformat#. Fantasmele snt ubicuitare, ntotdeauna active, invadeaz # interiorul si exteriorul eului. No"iunile de par"ial/total snt mprumutate de la K. Abraham, ca !i distinc"ia canibalic si sadic n stadiile oral si anal.

PSiHANALIZELE COPILULUI

285

Universul arhaic al fantasmelor func"ioneaz# printr-un repetat du-te-vino de introiec"ii, proiec"ii, reintroiec"ii. In domeniul trupului asist#m la o incorporare, cu trecere a exteriorului c#tre interior (si recrea"ii intra-fantasmatice de asemenea), a por"iunilor corporale prelevate de la corpul oferit de mam#, n primul rnd (sau de substitutul s#u), apoi de tat#, n sfrsit de p"rin#ii n combina#ie. Proiec"ia favorizeaz# expulsia din sine !i localizarea n cel#lalt (n afar#) a obiectelor" care snt refuzate. Pentru M. Klein aceste opera"ii snt foarte precoce. Pentru Anna Freud introiec"iile-proiec"iile survin o dat# cu diferen"ierea eului: tardiv !i progresiv deci; n timp ce pentru M. Klein eul este precoce, deja elaborat si structurat de angoasele pulsiunii de moarte (moartea cuprinde viul). Clivajele apar n acela!i timp, de unde obiectele bune" si obiectele rele", dup# cum snt gratifiante sau frustr#rile, pornind de la pulsiunile libidinale sau destructive ale subiectului. Clivajul este un prim mod de ap#rare mpotriva angoasei. Ambivalen"a este constant#: de exemplu, obiectul mam" va fi succesiv si/sau alternativ obiectul bun si/sau r"u. Clivajul ncearc# s# frneze aceast# ambivalen"# anxiogen#, creatoare de angoase returnate spre sine. Imago-urile sau obiectele fantasmate func"ioneaz# n calitate de realit"#i n interiorul universului fantasmat. M. Klein mprumut# (dezvolt# si supradetermin#) de la Abraham no"iunile de stadii oral !i anal n dubla lor func"ionare. Oralitatea parcurge dou# etape: de supt !i canibalic#. Canibalismul oral este legat de incorporarea pentru a conserva si distruge n paralel obiectul introiectat; libidoul si agresivitatea snt unite, legate. Identific#rile primare, orale se sudeaz# ntr-o incorporare-conservare-apropiere-distrugere foarte anxiogen # . Acest stadiu sadico-oral este punctul

286

FREUD $I PSIHANALIZELE

culminant al sadismului infantil, dup# M. Klein: agresivitatea (mu!c#tur#, devorare, simultan iubire !i distrugere a obiectului) centreaz# rela"ia cea mai precoce a copilului. Este legea talionului, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte: arhaisme devoratoare ale uciderii tat#lui-mamei, ale mesei sacrificiale a hoardei primitive. Dorin"a libidinal# de a suge se nso"e!te cu scopul distructiv de a aspira, a vida, a consuma prin supt", spun Paula Heimann si Susan Isaacs (Voc., 1994, p. 414). In stadiul sadico-anal se dezvolt# puseele de expulsie-reten"ie !i prinderea muscular#; la acestea se adaug# o pulsiune a cunoa!terii. Apogeul sadismului sau sadismul maximal este atins dup# J. M. Petot atunci cnd copilul este ndemnat (de pulsiunile sadice orale, sadice anale, sadice uretrale !i de pulsiunea de cunoa!tere) s# nimiceasc" p#rin"ii combina"i, prin toate mijloacele sadismului."1 S# definim aceast# no"iune de:
P # rin "i combina "i: termen... care se exprim # n diverse fantasme reprezentnd p#rin"ii uni"i ntr-o rela"ie sexual# nentrerupt#: mama con"innd penisul tat#lui sau pe tat# n totalitatea lui; tat#l con"innd snul mamei sau pe mam# n totalitatea ei; p#rin"ii inseparabil confunda"i ntr-un coit." Autorii comenteaz#: p#rintele combinat", aceast# idee-fuzional# este inseparabil# de ideea unui Oedip foarte arhaic. Pentru M. Klein este vorba despre o teorie sexual# constituit# ntr-un stadiu, dup# care mama ar incorpora penisul tat#lui n cursul coitului n a!a fel nct femeia care posed# un penis s# reprezinte p#rin"ii cupla"i" (Voc., 1994, pp. 274-275). Aceast# fantasm# a p#rintelui combinat este foarte anxiogen#. Pentru M. Klein, fantasma unui penis patern care ar fi con"inut n interiorul mamei determin# la copil o alt# fantasm # , femeia cu penis" (1932). Femeia cu penis este o femeie avnd penisul patern: fantasme care decurg din pulsiunile ap#rute o dat# cu Ur-szene sau scena primitiv#,
'J. M. Petot, M. Klein, premieres decouvertes, Dunod, 1979, p. 234 (n.a.).

PSIHANALIZELE COPILULUI

287

puternic marcat# de sadism, interiorizare agresiv# a penisului tat#lui, introiec"ie a corpului mamei ca receptacol al obiectelor bune !i mai ales al celor rele.

S # mai preciz # m cteva defini " ii kleiniene: Complexul Oedip ini"ial sau arhaic este tr#it de sugar nc# de la nceputul pozi"iei depresive: el este resim"it n termeni pregenitali. Identific"rile introiective $i identific"rile proiective se combin# crend universul fantasmelor-obiecte: par"iale, totale sau bizare. Aceste obiecte bizare snt obiecte dezintegrate n fragmente m#runte din care fiecare con"ine o parte proiectat# a sinelui; ele snt nc#rcate de o mare ostilitate !i snt resim"ite ca atare. Obiectele persecutoare snt cele n care o parte a pulsiunilor de moarte este introiectat# sau proiectat#: ele produc o angoas# paranoid# (nainte de !ase luni): teama ca persecutorii s# nu nimiceasc# eul !i obiectul ideal. Obiectul ideal, sn sau penis fantasmate n pozi"ie schizoparanoid# n urma clivajului sau a neg"rii persecu"iei: toate experien"ele pozitive tr#ite de sugar, reale sau fantasmate, snt atribuite acelui obiect ideal, la a c#rui posesie aspir# !i cu care dore!te s# se identifice. Obiectul bun nu poate, ca atare, s# fie resim"it dect n pozi"ie depresiv#, atunci cnd identificarea introiectiv# prive!te corpul n totalitate: surs# de via"#, de bun#tate, de iubire, calit#"i ce pot convie"ui cu aspecte amenin"#toare, distructive, legate de angoasa depresiv" : team# ca proiec"ia pulsiunii de moarte s# nu nimiceasc# sau s# nu fi nimicit obiectul bun. Angoasa este ntotdeauna r#spunsul eului la ac"iunea pulsiunii de moarte. De unde importan"a clivajului !i a neg"rii ce vizeaz# s# disting# ntre bun !i r#u n sine si n afar# de sine, pentru a devia pulsiunea de moarte !i efectele sale ucig#toare. Dac# experien"ele de pierdere pot declan!a reac"ii depresive, ele pot antrena !i ap"r"ri maniacale (de la doliu la manie), fie o euforizare, fie o veselie neobi!nuit# care vizeaz# s# nege !i s# resping# angoasa depresiv#, efectele pierderii obiectului, culpabilitatea care se leag# de aceasta. Aceste mecanisme de repara#ie ajung la control, la estompare !i uneori la dispre".

288

FREUD $ I PSIHANALIZELE

Sensul realit#"ii este cel al realit"#ii psihice: al lumii interne cu fantasmele sale, obiectele sale intemalizate, pulsiunile sale obiectale, ntruct snt legate de ele. A !ti s# sim"i realitatea psihic# a!a cum este ea !i s# o distingi de realitatea extern# duce la sim #ul realit"#ii: ea implic# dubla experien"# a lumii exterioare !i a corela"iilor sale.

Aceste clarific#ri mprumutate din lucrarea lui H. Segal (1964) necesit# s# fie completate prin defini"iile precise asupra pozi"iilor dup# Vocabularul lui Laplanche !i Pontalis.
Pozi " ie paranoid # : modalitate a rela " iilor de obiect specific# primelor patru luni de existen"#, dar care se poate reg#si ulterior n cursul copil#riei !i la adult, mai ales n st#rile paranoide !i schizofrenice. Ea se caracterizeaz# prin urm # toarele tr# s # turi: pulsiunile agresive coexist# de la nceput cu pulsiunile libidinale !i snt deosebit de puternice; obiectul este par"ial (n principal, snul matern) !i clivat n obiectul bun !i obiectul r#u ; procesele psihice prevalente snt introiec"ia !i proiec"ia; angoasa, intens # , este de natur # persecutiv # (distrugere de c # tre obiectul r#u ." Aceast# pozi"ie se nume!te acum: paranoid#-schizoid#: schizare a mecanismelor puse n joc !i aspectul persecutiv (paranoid) al anxiet#"ii. In rezumat: prevalent# a pulsiunilor sadico-orale; devorare, sf!iere, l#comie, amestecate de la bun nceput; obiectul este un obiect par"ial (prototipul s#u este snul matern); acest obiect par " ial este clivat de la bun nceput n bun" si r # u" ntruct copilul !i proiecteaz# asupra lui iubirea sau ura; aceste obiecte par "iale clivate se bucur # de o anume autonomie, fiind supuse ca atare dublelor procese de introiec"ie-proiec"ie repetate f#r# ncetare; obiectul bun" poate fi idealizat, n timp ce obiectul r#u" va fi persecutor, distructiv (concomitent); eul foarte pu"in integrat are o capacitate foarte limitat # de a suporta angoasa; aceste prime obiecte introiectate constituie nucleul supraeului (Voc., 1994, pp. 284-285).

Orice individ trece de la pozi"ia schizo-paranoid# la pozi"ia depresiv# urmnd for"a pulsiunilor libidinale n

PSIHANALIZELE COPILULUI

289

fa"a pulsiunilor agresive (legate de instinctul de moarte). Acesta va fi aportul kleinian la explicarea st#rilor maniaco-depresive.
Pozi#ie depresiv#: modalitate a rela"iilor de obiect consecutiv# pozi"iei paranoide; ea se instituie n jurul vrstei de patru luni !i este progresiv dep#!it# n cursul primului an, de!i ea poate fi reg#sit# n cursul copil#riei !i reactivat# la adult, mai ales n doliu !i n st#rile depresive. Ea se caracterizeaz# prin urm#toarele tr#s#turi: copilul devine capabil s#-!i perceap# mama ca obiect total; clivajul dintre obiectul bun si obiectul r#u se atenueaz#, astfel nct pulsiunile libidinale !i ostile tind s# se raporteze la acela!i obiect; angoasa, numit# depresiv#, se refer# la pericolul fantasmatic de a distruge !i de a pierde mama din cauza sadismului subiectului; aceast# angoas# este comb#tut# prin diferite modalit #" i defensive (defens # maniacal # sau defense mai adecvate: repara"ie, inhibi"ie a agresivit#"ii) si dep #! it# cnd obiectul iubit este introiectat n mod stabil !i securizant" (Voc., 1994, p. 282). Pentru autorii Vocabularului, n aceast# pozi"ie corpul total al mamei este perceput ca obiect pulsional introiectat; pulsiunile libidinale ! i agresive snt unite. Va fi vorba despre dep #! irea angoasei depresive printr-o inhibi " ie eficace a agresivit#"ii !i o repara"ie adecvat# a obiectului.

S# mai semnal#m c#, pentru M. Klein, angoasa de castrare este consecin"a unei agresivit#"i primare: vrnd s#-!i castreze tat#l, copilul se teme, ca revers prin mecanismul de culpabilitate, c# va fi castrat la rndul s#u. Diferen"a fa"# de Freud este evident#. M. Klein admite de la intrarea n joc: o agresivitate puternic # , un sadism, care snt operante pentru a-!i apropria obiectul reducndu-1 la bunul s#u plac. Narcisismul primar predicat de Freud, de o autoconservare primitiv#, este astfel pus sub semnul ndoielii, ntruct copilul este n primul rnd atacantul, invadatorul, cel care taie! S# termin#m cu aceste afirma"ii ale lui J.-B. Pontalis: Legea unei copil #rii condamnate s# tr#iasc#

290

FREUD $I PSIHANALIZELE

deasupra propriilor mijloace ar fi de a o precipita ntr-o succesiune de forme corp imaginar, eu, mai trziu roluri care snt tot attea riscuri de alienare, dar tot attea sinteze oferite pentru des#vr!irea subiectului !i constituirea obiectelor sale" (1968, p. 192).
4. Psihanaliza $i psihanalizele copilului n Marea Britanic

Pe de o parte faptele istorice !i pe de alta mizele teoretice au contribuit la concentrarea n Marea Britanic a c#minului psihanalizei copilului. Din 1917, spunem noi, ncepea la Viena prima tentativ# de a psihanaliza copiii de c#tre Hermine von Hug-Hellmuth, r#mas# freudian# ortodox#. Anna Freud merge pe aceea!i cale. Melanie Klein s-a lansat curnd c#tre o alt# psihanaliz#, ale c#rei desf#!ur#ri se produc mai nti la Berlin, apoi la Londra. Dac# ne gndim ct timp i-a trebuit lui Freud pentru a-!i parcurge diversele etape, r#mnem mpietri"i" la ideea c# M. Klein, care a nceput s#-1 citeasc# pe Freud n 1914, se va afirma n heterodoxia sa ireductibil# din 1926. Sistemul s#u de fantasmare cu dublu etaj registru de imagini cuplat la lume cu mecanismele sale de adaptare-ap#rare !i registru con!tient aproape nn#scut a c#rui func"ionare va demara imediat dup# na!tere !i se nr#d#cineaz# mai degrab# n agresivitate dect n pulsiunile libidinale --ne apare, dac# l cercet#m mai ndeaproape, total antifreudian. Cu att mai mult cu ct ea combate punctul de vedere al Annei, care vede psihanaliza copiilor mici ca bran!at# pe educa"ia pedagogic#. Propunnd un Oedip foarte precoce !i un supraeu incon!tient aproape nn#scut de asemenea, Melanie Klein afirm# posibilitatea de a ntreprinde psihanalize veritabile ncepnd de la vrsta cea mai

PSIHANALIZELE COPILULUI

291

fraged#. Oricine i va putea discuta eficacitatea interpret#rilor n ceea ce prive!te fantasmele !i obiectele lor, dar u!a r#mnea deschis# tuturor pentru a se lansa n practic#: au fost nenum#ra"i. n Marea Britanic, Mary Chadwick practica psihanalize de copii din 1922. Psihanali!tii englezi, reuni"i n jurul lui Ernest Jones, aveau s# primeasc# favorabil inova"iile kleiniene. Jones a fondat Societatea Psihanalitic# din Londra n 30 octombrie 1913, cu nou# membri, din care doar patru practicau psihanaliza: Eder, Bryan, James Glover, elev al lui Abraham. Jung era influent la Londra att nainte ct si dup# rela"iile sale cu Freud. Societatea Britanic # de Psihanaliz # , afiliat # la Asocia"ia Psihanalitic# Interna"ional#, a fost fondat# de Jones n 20 februarie 1919. Printre membrii asocia"i figureaz#: Joan Riviere, J. Rickman, J. !i E. Glover, S. Payne, E. Sharpe, S. Isaacs, J. si A. Strachey, majoritatea celor care vor deveni kleinieni. Jones, interesat de stadiile precoce ale sexualit#"ii si de specificitatea sexualit#"ii feminine, era deschis ideilor lui Abraham !i, prin el, celor ale Melaniei Klein. Jones, n acord cu M. Klein asupra multor puncte (inclusiv, par"ial, asupra rolului mamei) nu accept# pulsiunea de moarte. De aceea dezvolt#rile care urmeaz# n func"ionarea sistemului proto-kleinian l vor dezam # gi. Cu toate acestea, mai multe psihanaliste se al # tur # lui Klein: Joan Riviere (1883-1962), M. N. Searl, S. Payne, M. Brierley completeaz# lucr#rile lui Jones !i Klein asupra pregenitalit#"ii si asupra dezvolt#rii libidinale feminine. Jones se arat # interesat ! i de stadiul falie, de dezvoltarea copilului !i de dezvoltarea eului; dar asupra acestor dou # ultime chestiuni el propune studii comparate ntre descoperirile kleiniene

292

FREUD $I PSIHANALIZELE

!i prelungirile la cea de-a doua topic# freudian#. O scoal# kleinian# a putut vedea lumina zilei sub patronajul dac# nu chiar protec"ia lui Jones: mpreun# cu J. Riviere, S. Isaacs, P. Heimann se g#sesc !i nou veni"i, printre care W. Bion, H. Segal, H. Rosenfeld, CI. W. Scott. Cam prin 1935 1936, Freud !i fiica sa Anna se revolt# mpotriva opozi"iei londoneze. Jones !i J. Riviere merg la Viena s# apere eviden"a wnei activit#"i fantasmatice precoce la sugar. R. Walder vine la Londra s# apere psihologia eului. In SUA se creeaz# revista Psychoanalytic Quarterly, mai mult sau mai pu"in patronat# de Anna !i de teoreticienii eului. La Londra aceast# crea"ie este privit# cu nencredere. Apoi Glover, care o sus"inuse pe M. Klein, !i modific# tirul. Pe cnd face psihanaliza fiicei lui M. Klein, Melita (dup# o prim# analiz# cu E. Sharpe), ncep manifest#rile de opozi"ie la tezele kleiniene, inclusiv ale fiicei Melaniei Klein. Fantasmatiz#rile !i psihotiz#rile propuse de M. Klein apar ca fiind prea adultomorfe". Ulterior Glover propune excluderea kleinienilor din Societatea Britanic#. Aceste crize si controverse se agraveaz# atunci cnd Freud si fiica sa se instaleaz# la Londra n 1938. Abia n 1946 va fi semnat un compromis, dup # lungi h # r " uieli care erau s # produc # scindarea Societ #" ii Britanice de Psihanaliz#. Se ncheie un acord pentru ca influen"ele asupra form#rilor de psihanali!ti s# fie mp # r " ite ntre kleinieni si non-kleinieni. n acest climat se va afirma Winnicott refuznd s# ia pozi"ie ntre Melanie !i Anna. Se cuvine s# men"ion#m doi protagoni!ti kleinieni. Wilfred R. Bion (1897-1979), medic, psihiatru, a devenit psihanalist kleinian !i a fost pre!edinte al Societ#"ii Britanice din 1962 pn# n 1965. Ulterior

PSIHANALIZELE COPILULUI

293

s-a instalat la Los Angeles1. Bion ncearc# s# elaboreze o teorie a gndirii: el diferen"iaz# o parte psihotic# !i o parte non-psihotic#. Propune originile unui aparat de gndire nr#d#cinat n rela"iile primitive cu mama. Adev#rul alimenteaz# efectiv aparatul psihic. John Bowlby s-a str# duit s # observe ngrijirile materne, aspectele s#n#t#"ii mintale2. De forma"ie kleinian#, Bowlby exploreaz# etologia, studiaz# rela"iile mam#-copil, pentru a ajunge la o teorie a ata!amentului care nu se mai fondeaz# pe energia psihic#. No"iunea de amprent" a etologi!tilor !i no"iunea de dependen"# emo"ional#, dublat# de dependen"a nutri"ional# , snt nglobate n no "iunea de ata ! ament: tendin"# original# de a c#uta contactul cu altul. Mecanismele ata!amentului: strig#tul, mbr#"i!area, al#ptarea, c#utarea c#ldurii snt comune omului si primatelor. La micul om apare sursul, care face din om o fiin"# neizolat#, social# de la bun nceput: eul !i cel#lalt au o origine comun#, n Fran"a, R. Zazzo este cel care 1-a f#cut cunoscut pe J. Bowlby, ncepnd din 1972. 5. D. W. Winnicott (1896-1971): spa " iul tranzi " ional Winnicott era de origine burghez#. Tat#l s#u era primarul ora!ului Plymouth. Dup# o licen"# n biologie la Jesus College" la Cambridge, Winnicott face studii medicale si devine pediatru. La Londra, unde s-a instalat, practic# direct medicina liberal# si
Lucr#ri traduse n francez#: Anx sources de iexperience, Element s de psychanalyse (ambele la P.U.F.); Entretiens psychanalytiques, urmat de La Grille et la Cesure (Gallimard) (n.a.). 2 Lucr#rile lui Bowlby asupra pierderilor afective precoce !i angoaselor de separa"ie au fost regrupate n volumul Attachement et Perte (1969), ap#rut n francez# la P.U.F. n 1978 (n.a.).
1

294

FREUD $I PSIHANALIZELE

ndepline!te func"ii spitalice!ti la Queen's Hospital for Children", apoi la Paddington Green Children's Hospital". Prin 1930, el se intereseaz# de psihanaliz# si ntreprinde o lung# analiz# cu James Strachey, apoi o a doua cu Joan Riviere, adept# a kleinianismului strict. In 1935, devine membru al Societ#"ii Britanice de Psihanaliz#. In dou# rnduri va fi pre!edintele acesteia. Winnicott este n acela!i timp pediatru si psihanalist : va fi n acela!i timp psihanalist att pentru copii ct si pentru adul"i, n patruzeci de ani de practic# poveste!te Masud Khan - - ar f i v#zut mai mult de !aizeci de mii de persoane: sugari, copii, mame, ta"i, p#rin"i !i bunici". Winnicott este considerat ca mergnd pe urmele Melaniei Klein mai nti, apoi ca mai apropiat de Anna Freud. El a fost autonom, iar opera sa r#mne la fel. Din aceast# oper#, tradus# n limba francez# aproape n totalitate, vom ncerca s# re"inem esen"ialul. Oricine cunoa!te obiectul !i spa"iul tranzi"ionale. Multe alte concepte, elaborate ntr-o practic# atent# de clinic#, merit# s# fie amintite. Dincolo de no"iunile evocate, s# spunem c# dac# scrierile lui Winnicott snt relativ u!or de descifrat, ele con"in ns# o cunoa!tere profund# !i o sensibilitate fundamental# a practicilor folosite; rezumatele snt ntotdeauna luate pe scurt; n spatele simplit#"ii aparente se ascunde o complexitate care se dezv#luie progresiv cititorului atent si con!tiincios. Aceast# fraz# a lui Masud Khan, discipolul s#u foarte fidel, psihanalist contemporan din Marea Britanic, este menit# reflec"iei: Avea o incapacitate militant# de a accepta dogma !i de aceea Melanie Klein i-a devenit din ce n ce mai str#in#. Era protestant din na!tere: nimic nu era dat, nimic nu era absolut" (1971, p. X). Trebuie s# ncerc#m s# explicit#m no"iuni de-acum admise de mai toat# lumea, printre care:

PSIHANALIZELE COPILULUI

295

nebuloasa mam#-copil", holding-ul", squiggle game-ul" !i playing-ul" sau joc !i spa"iu poten"ial, capacitatea de solicitudine", capacitatea de a fi singur"... Lui Winnicott i pl#cea s# spun#: nu exist# sugari, exist# numai copii nconjura"i de ngrijiri materne. El "inea ca nou-n#scutul s# nu fie separat de cavitatea matern# !i cu att mai pu"in micul om n cursul dezvolt#rii sale de ambian"a matern# !i familial# care i este proprie. Cuplul mam#-copil o va ar#ta studiul copiilor nevrotici !i psihotici - - este indisolubil. Mama si copilul au o experien#" de via#" comun#. Eul copilului se va construi progresiv detasndu-se de mam#, dup# o lung# perioad# necesar# de dependen"#. Mama este dotat# cu afecte naturale", cu o empatie specific# fa"# de bebelu!ul s#u. Faza aproape biologic# de prim# simbioz# ntre mam#-si-nou-n#scut se prelunge!te n maternaj (sau nursing), perioad# n care copilul este la fel de indispensabil mamei ca !i aceasta copilului. Aproape nc# dinainte de na!tere totul este gata pentru ca aceast# articulare s# se produc#. Inadecv#rile n acuplare, neajunsurile mamei vor fi fatale pentru mica f#ptur#: aici se g#sesc sursele nevrozelor si psihozelor. Winnicott privilegiaz# pulsiunile libidinale; agresivitatea este altceva, vine ulterior; prin aceasta el se ndep#rteaz# de M. Klein. Pentru Winnicott eul !i ob"ine autonomia progresiv: eul este rezultatul unei evolu"ii. El este mai aproape de curentul ontogenetic al rela"iilor de obiect dect de fantasmatiz#rile primitive ale kleinienilor. ngrijirile materne, sus"innd eul, permit copilului s# tr#iasc# !i s# se dezvolte" (1961). Deta!area copilului trece prin pulsiuni conflictuale (ur# posibil# a copilului fa"# de mam# si viceversa). Misterele acestei articul#ri mam#-copil vor contribui la crearea unui seif" si a unui non-self"; eul si non-eul, spune el uneori. Dac #

296

FREUD $I PSIHANALIZELE

non-eul este confundat cu eul", copilul victim# a iluziei poate s# regreseze" sau s# nu evolueze corect. Modalit#"ile de ap#rare ale primei copil#rii se nt#resc n urma e!ecului sau a defectelor mamei (ale ngrijirilor sale afective). Falsul seif trece drept cel adev#rat... Conceptul de impietare completeaz# acest dispozitiv: nou-n#scutul !i inaugureaz# dezvoltarea emo"ional# la na!tere, dar exist# un oarecare precursor" pentru aceasta; totul depinde ulterior de schimburile acestui receptor (nou-n#scutul) cu mediul. Deschidere rela"ional# care pare s# scape de ,,fatum-ul'' kleinian. Este deci implicit solicitat# o adaptare activ# a mediului matern de primire, pentru ncurajarea" nevoii de a reac"iona a copilului. Dac# nevoia de a reac"iona" fa"# de impietare persist#, aceasta contribuie la elaborarea falsului seif: poarta r#mne deschis# pentru patologic. O rena!tere" este atunci de dorit, rena!tere pe care to"i trebuie s# ne-o asum#m pentru a exista, dup# fiecare deta!are necesar#. De aici vin practicile de holding (men"inere) si maternaj, chiar amenaj#ri cerute pentru continuarea analizei. Winnicott n"elege eul ca avnd precursori: un pre-eu (ca un pre-obiect) preced# eul-mai-autonom. Psihoza este e$ecul mediului, va spune el, ntruct clivajul poate izola nucleele eului. Copilul intr# n st#pnirea propriului eu punnd st#pnire pe mediu. Va fi deci necesar ca aceste situa"ii s# fie facilitate. Men"inerea, regresia controlat#, holding-ul" snt tot attea tehnici care vizeaz# c!tigarea acestor posibilit#"i de cucerire: un fel de transfuzii nnoite pentru a atinge o capacitate de solicitudine (s# !tii si s# ntreprinzi ceea ce este util pentru tine), ct si o capacitate de singur"tate (s# !tii s# fii singur f#r# a te crede izolat, abandonat, pierdut). Cunoa!terea aprofundat# a perioadei maternajului primitiv, faz# absolut narcisic#, va ajuta

PSIHANALIZELE COPILULUI

297

la relansarea poten "ialit#"ilor reale ale adecv # rii la seif" !i ale adapt#rii. Acel Psihe-soma mixt, despre care lui Winnicott i place s# vorbeasc#, permite copilului s# abordeze mediul afectiv ntr-un dublu sistem rela"ional: nl#untrul s#u, ntr-o perspectiv# simultan fantasmatic# si non-fantasmatic#, adic# si fa"# de realul extern concret, si fa"# de aceast# exterioritate ns#!i. Uneori iluzia este cea care permite sudura: un contact ntre psiche !i mediu. Dincolo de aceasta, experien"a cultural# se angajeaz# n spa#iul poten#ial care condi"ioneaz# creativitatea. Dar nc#lc#m deja domeniul tranzi#ionalului. S# mai insist#m asupra capacit"#ii de singur"tate: pentru Winnicott rela"ia seifului (eului) este dubl#; rela"ia cu !inele" (mai degrab# pulsional) si rela"ia cu eul"; or, aceast# rela"ie se elaboreaz# conform capacit#"ii, dobndite, de a fi singur, din moment ce nimeni altul n afara sinelui-nsu!i (n ipseitatea sa) nu va putea n ultim# instan"# s" fac" rela#ia: se n"elege, rela"ia intra-personal#. Winnicott, prin atitudinile sale de amenajare a situa"iilor terapeutice, mpinge men"inerea" sau holding-ul" ori c#tre prelungiri gata s# devin# tranzi"ionale, ori c#tre atitudini regresive controlate n care dependen"a va favoriza ntlnirea transferen"ial# !i, prin aceasta, ntlnirea cu adev#ratul s#u seif. O metod# ce a fost adoptat# devreme a fost the game squiggle" sau jocul mzg#liturilor: copilul este invitat s# fac# un desen pe care terapeutul l completeaz#, apoi copilul l reia, liniile snt spontan" urm#rite de terapeut... schimburi ncruci!ate, de unde apare un spa"iu tranzi"ional, proces de manipulare a obiectului (tranzi"ional). n aceast# mi!care productiv# a jocului schimbat ntre parteneri se delimiteaz# obiectul

298

FREUD SI PSIHANALIZELE

investit episodic pentru o !edin"# analitic#, n a!teptare si n repeti"ii (pacien"ii r#mnnd n stare de dependen"# sau n stare de regresie, ca ecou al momentelor uitate cnd a existat dependen"a de sugar) se creeaz# un spa#iu care ncetul cu ncetul devine altul: n#untru-!i-n afar#, ntre unul !i cel#lalt. Ce moment crucial acela n care apare prelungirea" c#tre"... n Joc $i realitate, ultima sa carte (1971), capitolul Obiecte tranzi"ionale si fenomene tranzi"ionale" reia formul#rile din 1951: no"iunile de rela#ie, de prim" posesie, de uitilizare a obiectului, ca non-eu; edificarea unei rela"ii de obiect de tip afectuos. Aici conteaz# no"iunea de arie tranzi#ional" sau arie intermediar" de experien#". Contribuie simultan la aceasta realitatea interioar# si via"a exterioar#. Prima posesie !i aria intermediar# se situeaz# ntre subiectiv si ceea ce este perceput n mod obiectiv. Fenomenele tranzi"ionale snt un mod de ap#rare mpotriva angoasei, mai ales mpotriva angoasei de tip depresiv. Uneori ns#!i mama este cea care joac# rolul de obiect tranzi"ional; dar intervenind ruptura sau separarea, un alt obiect este destinat s-o nlocuiasc#. Obiect care vine din afar#, obiect r#sf#"at, obiect ce nu poate fi schimbat, obiect asupra c#ruia subiectul !i arog# drepturi: cele ale primei sale posesii. Ata!amentul foarte puternic implic# o anume simbolistic#: obiect consolator, obiect feti!, obiect sedativ, obiect mai puternic ca ns#!i mama. Obiectul tranzi"ional poate deci nlocui snul extern, dar indirect, "innd loc de sn intern. Obiectul tranzi"ional nu se afl# niciodat# sub control magic, a!a cum se ntmpl# cu obiectul intern, nici n afara controlului, ca mama real#" (Winnicott, Jeu et Realite, 1971, p. 19). Mama bun#" umple si gole!te copilul: ea permite iluzia !i favorizeaz# deziluzia; fenomenele tranzi-

PSIHANALIZELE COPILULUI

299

"ionale snt un anume mediu furnizat de mam# care face leg#tura ntre creativitatea primar# !i dovada de realitate. Se creeaz# o arie neutr# de experien"#" care nu va fi contestat#. Un fel de acord: Presupunem aici c# acceptarea realit#"ii este o sarcin# f#r# cap#t !i c# nici o fiin"# uman# nu ajunge s# se elibereze de interior !i de realitatea din exterior" (Ibid., p. 24). Aria de experien"# intermediar# se afl# n contact direct cu aria de joc a micu"ului copil, a c#rui creativitate este absorbit# de jocul nsu!i. Arie tr#it# a unei experien"e vii care se va p#stra de-a lungul ntregii sale existen"e, servind la delimitarea adev#ratului eu de cel fals. Jocul (the playing") re"ine the breakdown", aceste amenin"#ri de pr#bu!ire care m#rginesc situa"iile-limit#. Jocul permite trecerea de la un spa"iu la altul. Se cuvine s# mai insist#m pe anumite tr#s#turi specifice ale teoretiz#rilor lui Winnicott. Cadrul, the setting", sau situa"ia analitic#, intersec"ie opera"ional# unde se reg#sesc holding-ul" sau men"inerea", dispozitivele proprii amenaj#rii, crearea spa"iului de manipulare a obiectului tranzi"ional. Pentru Winnicott, manipularea, opera"iile, crearea unei arii intermediare snt asem#n#toare. Tot a!a ncruci!#rile transferului !i contra-transferului, dragostea !i ura fac parte din lucrurile vie"ii: trebuie s# fie tratate ca atare. Ura fa"# de obiect, ura fa"# de terapeut indic# un eu destul de evoluat si puternic pentru a diferen"ia self-ul si falsul seif. In loc s# utilizeze no"iuni terapeutice pure, Winnicott prefer# s# teoretizeze practica !i s# se serveasc# de paradox la nevoie. El nu alege ntre patogenia traumatismului !i cea a fantasmei", ci ncearc# mai degrab# s# determine evolu"ia spa"iului poten"ial, s# conserve jocul", s# stabileasc# rela"ii circulare, un fel de conexiuni inverse n revers. Ceea ce amorseaz# schimburile este fa"a mamei, apoi fa"a n general.

300

FREUD $I PSIHANALIZELE

Lui Winnicott nu i plac presupunerile ce "in de instinctul de moarte. El prefer# mama tat#lui, libidinalul agresivit#"ii, jocul dramei. Se n"elege de ce s-a ndep#rtat de M. Klein. Important# este simbolizarea, dar pornind de la prima posesie !i de la cele care vor urma. Important este !i de a prezerva capacitatea de a fi singur, !i de a p#stra t#cerea; non-verbalizarea este o alt # comunicare. Prezervarea unui spa " iu liber, n"elenit", spun unii traduc#tori. Dar si de a !ti s# decelezi frica de pr#bu!ire, teama de a nu pierde totul, de a se pierde; de a favoriza sau a nu favoriza clivajele, dup# direc"ia pe care o iau. De a exista c#utndu-te nencetat, de a exista la limitele sinelui, n pragul unei gndiri paradoxale... lat#-ne pu"in cam departe de Tat#l psihanalizei... $i totu!i, ceea ce propune Winnicott este tot o psihanaliz#, chiar dac# neglijeaz# fantasmele scenei primitive, sexualitatea parental#, sau chiar importan"a fundamental# a Legii" si/sau a Falusului"... Oare Winnicott este un David Hume al psihanalizei? Winnicott aduce ! i o modificare important # n domeniul rela"iilor de obiect !i n bisexualizare. Rezumnd la maximum pozi"ia sa, s# spunem c# el denume!te creativitate" aceast# posibilitate de a-!i construi" propria identitate, n lucr#rile lui Erik Erikson, identitatea i apare ca " innd de eu. Winnicott crede c # snt motive pentru a re"ine un masculin pur !i un feminin pur", att la b#iat, ct !i la fat#. Femininul este asimilat de el capacit#"ii de a exista sau de a fi", n timp ce masculinul corespunde pulsionalit #" ii". Identific#rile proiective si introiective provin din acel loc n care fiecare este acela!i cu cel#lalt" (Winnicott, Joc $i realitate, 1971). Mama este cea care favorizeaz# (sau nu) dezvoltarea femininului", aceast# suprafa"#

PSIHANALIZELE COPILULUI

301

de primire ce corespunde capacit#"ii de a fi, n timp ce tat#l favorizeaz" pulsionalitatea care corespunde masculinului", att la b#iat ct !i la fat#. Aceast# pozi"ie ar putea fi ilustrat# cu dou# citate din Winnicott: Nu are nici un rost s# utiliz#m cuvntul sine pentru fenomene care nu snt acoperite, catalogate, experimentate !i eventual interpretate de func"ionarea eului". $i: Dup# ce exi!ti s# determini acceptarea de a se ac"iona asupra ta. Dar mai nti s# exi!ti." Aceasta pentru ca s# ar#t#m c# Winnicott acord# roluri foarte diferen"iate p#rin"ilor, nc# din fazele pre-oedipiene !i oedipiene. Este bine ca pulsiunile (libidinale si agresive) s# fie separate de aceast# calitate a existentului (fapt pe care ne sprijinim din ce n ce mai des) !i ca aceast# capacitate de a exista s# fie cuvenit# pozi"iilor de iubire (sau de lipsa de iubire) fa"# de mam#. Prin aceasta Winnicott ne apropie de aceast# pre-oedipianizare, etap# n care rela"iile de obiect snt subjugate total de c#tre mam#. Deja Ruth Mack Brunswick recunoscuse specificitatea acestei faze pre-oedipiene (cf. Vocabularul, 1994, pp. 323325) n care tat#l nu este nc# rivalul" !i mama este nc# (dac# putem spune astfel) totul. 6. Aspecte ale psihanalizei copilului n SUA Efervescen"a psihanalitic# n Statele Unite a fost considerabil#. Vor fi evocate aici numai patru nume: Erik Erikson, Margaret S. Mahler, Edith Jacobson !i Bruno Bettelheim. O parte din opera lor poate fi citit# n limba francez#. Erik Erikson El lanseaz# marea problem# a identit#"ii, care se poate bran!a pe sine, sau pe eu% sau pe acea egopsychology" (sau psihanaliza eului) ale c#rei descoperiri

302

FREUD $I PSIHANALIZELE

si dispari"ii le tr#im, urmnd tribula"iile psihanali!tilor !i apartenen"elor si/sau descenden"elor acestora1. Importan"a identit#"ii persoanei ofer# psihanalizei eului un loc a c#rui importan"# creste. Heinz Kohut va insista pe dezordinile narcisice si pe analiza sinelui (!inele. Psihanaliza transferurilor narcisice, 1971). Otto Kernberg avanseaz# n domeniul cazurilor limit#" (numite borderline) !i n cel al narcisismului patologic. Margaret S. Mahler Autoarea lucr#rii Psihoz" infantil" (1968) !i axeaz# cercet#rile pe copiii foarte mici pentru a ar#ta influen"a mamei. Nebuloasa sugar-mam# este o homeostaz# n interac"iune constant#. Procesul de individuare-separare patologic# se face pentru M. Mahler dup# dou# forme: o modalitate simbolic", formnd cu mama o unitate diadic#, sau o modalitate autistic", atunci cnd copilul este incapabil s# discrimineze stimul#rile afective provenind de la mam#. Cnd adaptarea copilului reu!e!te, ea se face dup# patru paliere: diferen"iere, obi!nuin"#, apropiere !i accesare la rela"ia obiectal# diferen"iat#. Edith Jacobson Autoarea lucr#rii !inele $i lumea obiectal" (1954) pune n eviden"# cu ajutorul unor observa"ii directe pe copiii mici procesul de edificare a eului, a identit#"ii pornind de la identific#ri succesive ntre identitatea sexual# !i construc"ia eului, stadiile premerg#toare
Trebuie s# preciz#m c# adesea putem avea impresia unor regl#ri de conturi cu propriul s#u tat# analist ". Astfel, avem n Fran"a acest exemplu comparativ ntre Lacan !i Nacht care au avut acela!i analist n persoana lui Rudolf Lbwenstein, partizan al egopsihologiei". n timp ce Lacan nu va da curs promisiunilor de a-!i continua analiza didactic#, o dat# ntronat n Institu"ie... Nacht va considera necesar s# mai fac# ,,un pic de analiz#" cu Heinz Hartmann, fervent ap#r#tor al psihanalizei eului (n.a.).
1

PSIHANALIZELE COPILULUI

303

structur#rii supraeului... Ea se intereseaz# !i de fazele pubert#"ii !i ale adolescen"ei, confruntndu-!i punctele de vedere cu descoperirile avansate de Erik Erikson (Adolescen#" $i criz", c"utarea identit"#ii, 1968). Bruno Bettelheim (n#scut n 1903) Autorul lucr#rilor Fort"rea#a goal" (1967) !i R"ni simbolice (1954) a creat !coli ortogenice pentru copii auti!ti, cu mu"enie, inadapta"i, !i a putut observa c# exist# o corela"ie ntre cucerirea unei vie"i afective valabile !i elementele vie"ii socio-economice: mediul este n acela!i timp func"ional !i formator. Identitatea fiec#ruia este rezultatul multor demersuri convergente si centripete. Aceste teorii ale identit#"ii snt din ce n ce mai des aplicate la adolescen"i. Pierre Mle, n Fran"a, le-a consacrat numeroase articole. Erikson a marcat aceast# apartenen"# a adolescentului la un spa"iu de tranzi"ie-nc#-necucerit. Nemaifiind copil !i nefiind nc# adult, adolescentul oscileaz# ntre cele dou# regiuni, mereu fragile, n suspensie, gata la orice deriv#. El nu cunoa!te dect un versant, fiind n acela!i timp convins c# !tie totul. De aici aceste dificult#"i de a intra n contact, n rela"ie... n spatele c#rora apar dorin"a mor"ii tat#lui !i/sau mamei !i opozi"ia fa"# de o societate n care nu vede o posibilitate real# de a-si face intrarea... Psihanaliza adolescen"ilor pune probleme foarte dificile n func"ie de agresivit#"ile subiacente si de posibilit#"ile de trecere la ac"iune, de izbucnire a comportamentelor ireversibile: escapade, fugi, sinucideri... 7. Psihanalizele copilului !i adolescentului n Fran " a S# semnal#m foarte pe scurt dou# curente. Institutul de Psihanaliz# este legatarul lucr#rilor lui Wallon,

304

FREUD $I PSIHANALIZELE

Piaget, Janet. Iulian de Ajuriaguerra, Diatkine, Mises, Colette Chiland, Mle au dus cu bine la cap#t cercet#ri remarcabile. S# re"inem numele lui Serge Lebovici (Cunoa$terea copilului prin psihanaliz", 1970; Sugarul, mama $i psihanalistul, 1983), care a !tiut s# studieze rela"iile de obiect si mai recent interac#iunile precoce. Inspirndu-se din Bowlby si din ata!ament", Lebovici a !tiut s# marcheze inter-rela"iile: copilul !i imit# mai nti mama, apoi contribuie la elaborarea unei anume forme de leg#turi care i este proprie; mama, disponibil#, contribuie la crearea b"ii afective de care copilul are nevoie. Mama este mi!cat# de fantasma copilului s#u"; n ecou, bebelu!ul se avnt# n reelaborarea imaginii mamei sale". Schimburi observate clinic, apreciate !i consemnate ntr-o manier# aproape experimental#. Pe partea lui Lacan, Maud Mannoni (Copilul retardat $i mama sa, 1964; Copilul, boala sa $i ceilal#i, 1961) a reu ! it s # demonstreze originalitatea ntreprinderilor sale orientate spre copiii auti!ti !i psihotici ntr-o perspectiv# deschis#, u!or anti-psihiatric#". Mai fidel# !i mai militant#, Fran"oise Dolto a contribuit la r#spndirea discursului lacanian. Ea se intereseaz# de comunicare, de limbajul corpului, de pedagogie, de explica"ia psihanalitic# a Evangheliilor (Psihanaliz" si pediatrie, 1961; Cazul Dominique, 1971; Incon$tientul corpului, 1984). Pierre Mle (Psihoterapia adolescen#ilor, 1964) a marcat n Fran"a apogeul acestei specializ#ri. Doctorii Rouart, Amado, Rousselet, Lemay, Fau... si nc # mul"i al"ii au contribuit mpreun# cu Heuyer mai nti !i ulterior cu profesorii Duche, Widlocher !i Lebovici la balizarea" acestui domeniu nesigur si dificil al psihanalizelor pubert#"ii !i adolescen"ei.

CAPITOLUL AL VII-LEA

PSIHOSOMATICI $I PSIHANALIZE ALE CORPULUI

Orice maladie poate fi considerat# drept o boal# psihic#." Novalis

Tulbur#rile corporale de origine psihic# au ocupat un loc important n cursul secolului al XX-lea. n realitate, influen"ele moralului" asupra corpului fuseser# cunoscute dintotdeauna. Isteria a oferit un model prin sistemul s#u de conversie: corpul erogen (sau erotic) !i f#cea astfel intrarea r#sun#toare n patologie. Freud !i Groddeck si-au disputat ideea nr#d#cin#rii psihicului n corp. Reich, prin intermediul func"iei sale orgastice !i al bioenergiilor (despre care el a vorbit primul), ncepe s# de"in# un loc important n toate psihanalizele corpului, precum si n re"eaua vast# a psihoterapiilor afective ale corpului. Psihogenul, corpul posedat, corpul miraculos, corpul vr#jit; totul, n func"ionalitatea" corpului, face vizibil# interac"iunea acestuia cu psihicul; n primul rnd, cu fantasmele !i imaginile, dar si cu cuvintele: cuvinte-valoare, completate de cuvintele-cunoastere !i de intensitatea celor spuse sau nespuse, care ac"ioneaz# subteran". Distingem dou# compartimente: abord#rile psihosomatice si psihanalizele corpului. 1. Abord#rile psihosomatice Observa"iile, cercet#rile clinice si de laborator n leg#tur# cu emo#iile au contribuit la precizarea psihofiziologiei ecourilor pe care le au st#rile afective

306

FREUD $I PSIHANALIZELE

asupra organismului animal !i uman. nainte de toate, aten"ia noastr# se va ndrepta asupra lucr#rilor lui Cannon, lui Selye !i asupra celor ale $colii pavloviene !i postpavloviene, denumit# !i !coala cortico-visceral#. In continuare, vom evoca doar trei curente ale psihosomaticii contemporane: cel ilustrat de Alexander si $coala american#, pozi"ia foarte original# a lui Groddeck, precum !i, n final, importantele cercet#ri ale $colii psihanalitice de la Paris. Vom vedea, n cea de-a doua parte, dedicat# corpului, cum aceste pozi"ii snt minate din cauza unui demers care se situeaz# la un nivel mult mai apropiat de apari"ia simptomelor, n rela"ie cu terapeutul interesat n studiul minu"ios al actului psihoterapeutic. nainte, vom men"iona atitudinea $colii fenomenologice germane, reprezentat# ndeosebi de Weizs#cker. 1.1. Aspecte fiziologice ale impacturilor psihice asupra corpului S# reamintim c# termenul psihosomatic a ap#rut n 1818. Heinroth, medic german, l utilizeaz# atunci pentru a marca astfel influen"a sexualit#"ii n evolu"ia tuberculozei, a cancerului, a epilepsiei. Jacobi, n 1828, introduce termenul somato-psihic" pentru a sublinia influen"ele corpului asupra st#rilor psihice, nc# din 1798 Tissot publicase o lucrare cu un titlu sugestiv: Despre influen#a pe care o au pasiunile spiritului asupra bolilor $i despre mijloacele prin care se corecteaz" efectele lor nocive. S-ar putea g#si chiar si repere anterioare acestora, notndu-se ns# c# doar dezvoltarea recent# a demersului psihosomatic a permis actualizarea acestor prime ncerc#ri. Cannon, nc# din 1915 (n Modific#ri corporale la durere, foame, team# !i mnie"), demonstreaz# c# anumite leziuni, ntre care ulcerul gastric, pot surveni sub ac " iunea anumitor stimuli exteriori. Reac " iile

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

307

emo"ionale se situau astfel n cadrul ideatic descris de Claude Bernard, pentru care organismul era reglat printr-o homeostazie, adic# printr-o tendin"# de a men"ine constan"a condi"iilor de via"# n mediul intern !i, mai ales, echilibrul mediului acvatic n care se scald# toate celulele constitutive ale organismului. De altfel, ideea c# o excitabilitate crescut# a termina"iilor periferice ale nervilor", ca si o perturbare a sistemului neurovegetativ (ns#rcinat cu reglarea incon!tient#" a organelor interne, c#rora le asigur# func"ionarea automat#, non-voluntar#, inclusiv n timpul somnului) ar putea conduce la apari"ia unor leziuni organice, consecutive unor perturb#ri func"ionale, ncepuse s# prind# contur, mai nti prin cercet#rile lui Maurice Raynaud, apoi prin cele ale lui Reilly !i Leriche. Mai ales Reilly a remarcat c# stimularea patogen# poate fi nonspecific#, aspectul ei iritant" fiind susceptibil de a na!te tulbur#ri ntr-o zon# corporal# relativ ndep#rtat# si f#r# leg#tur# direct#. Selye va demonstra (nc# din 1936, de!i lucrarea sa Stress dateaz# din 1950) c# organismul reac"ioneaz# printr-o stare de stress n fa"a oric#rei agresiuni externe sau interne, indiferent c# aceasta este de natur# traumatic#, toxic#, infec"ioas# sau afectiv#. Selye, n#scut la Viena n 1907, director al Institutului de Medicin# si Chirurgie Experimental# din Montreal, descoper# steroizii suprarenali (cortizonul) nainte de a descrie Maladiile adapt"rii. ' Urmeaz# descrierile maladiilor civiSlressul$i via#a, 1956, reune!te rezultatele cercet#rilor lui Selye. Sindromul stress" parcurge trei faze: faza de alarm#, faza de reac"ie, faza de epuizare; acest sindrom va deveni sindromul general de adaptare". (Oricine va n"elege c# termenul stress a suferit o modificare semantic#: el corespunde acum atacului ce se abate asupra victimei, stimulilor agresivi, n vreme ce, pentru Selye, stressul reprezenta simptomele care decurgeau din acest atac, n momentul cnd ele dep#!eau posibilit#"ile de metabolizare acceptabile n mod normal".) (n. a.).
1

308

FREUD $I PSIHANALIZELE

liza"iei", n func"ie de limitele de toleran"# n fa"a agresiunilor vie"ii moderne": constrngerile, prejudi ciile, condi"iile de via"# pot ac"iona n mod direct asupra planului fiziologic. Aceste date, importante, nu acoper# domeniul ce apar"ine medicinei psihosomatice, cel pu"in din punct de vedere etiologic !i psihopatogenetic. No"iunile de stress, maladie a adapt#rii, agresologie intersecteaz# interven"iile afective propriu-zise !i contribuie la rentronarea vechii no"iuni medicale de tulburare func"ional#", inten"ionnd prin aceasta introducerea acelei patologii l#rgite ce corespunde perturb#rilor n func"ionarea unuia sau mai multor organe, f#r# ca ele s# aib# o leziune localizat# prealabil#. Vom vedea cum, n prezent, vom reu!i s# fim !i mai selectivi, punnd ntre paranteze att tulbur#rile func"ionale, ct !i afec"iunile psihosomatice propriu-zise. $coala lui Pavlov (18491936, fiziolog rus, laureat al premiului Nobel n 1904, autor a numeroase descoperiri, ntre care cea a reflexelor condi"ionate) s-a ilustrat n domeniul nostru prin intermediul lucr#rilor teoretice !i practice referitoare la cortico-visceralitate". Paul Sivadon (1973) explica astfel principiile condi"ion#rii:
Principiul condi"ion#rii pavloviene este bine cunoscut: atunci cnd un stimul neutru (declan!area unei sonerii) a fost asociat de un anumit num#r de ori cu un stimul necondi"ionat (vederea c#rnii), clinele saliveaz# doar la auzul soneriei (sunetul acesteia devenind stimul condi"ionat). Ceea ce se petrece cu un stimul condi"ionat n mod artificial este valabil, de asemenea, n cazul unei evoc#ri simbolice : este suficient sa vorbim despre vreo delicates# sau s# vedem imagini legate de aceasta, cnd ne este foame, pentru a saliva" (1973, III, p. 110).

Ivanov-Smolenski, Bkov (cf. Role du cortex cerebral dans le fonctionnement des organes interne s, 1949) !i al"ii au demonstrat influen"ele condi"ion#rii !i

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

309

raporturile activit#"ii nervoase superioare" cu organele interne !i periferia corporal#: varia"ii cantitative !i calitative ale func"ion#rii fiziologice n func"ie de nivelul condi"ion#rii. Organismul, foarte maleabil, reac"ioneaz# la tot. Pe o linie apropiat# cercet#rilor reflexologice se situeaz# experien"ele asupra nevrozelor experimentale" (Massermann) !i, mai ales, asupra condi"ion#rii operante (lucr#rile lui Skinner, N. Miller etc.). Ulcerele de constrngere, dermatozele de sensibilizare ar putea s# justifice aceste mecanisme. Aceste cercet#ri foarte interesante demonstreaz# c# sfera psihofiziologicului este extrem de larg#, asupra acestei sfere intervenind si aspecte din zona socialului, precum !i efecte semantice. Contribu"ia freudismului a fost capital#, n ace!ti ultimi ani, n relansarea" demersurilor psihosomatice, a!a nct, studiind cercet#rile Scolii americane, vom evoca nainte de toate modalitatea n care se articuleaz# freudismul cu afec"iunile corpului. Totul ncepe cu isteria, maladie-cheie n domeniul psihic. Conversia isteric# furnizeaz# explica"ii pentru toate transform#rile ce au loc ntre aceste dou# sectoare, n mod artificial separate, ale fiin"ei umane: sufletul si corpul; sau, pentru a fi mai moderni, ntre emo"ii, dinamismul pulsiunilor !i spa"iile intracorporale. Cum se realizeaz# aceast# conversie, cum este ales organul ce va fi investit, cum func"ioneaz# intermediarii ntre ceea ce este de domeniul semnificantului" !i rezultatul de partea semnificatului", nimeni nu !tie nc# exact pn# ast#zi: toate ipotezele snt deschise, si ele nu au fost deloc pu"ine! Psihosomaticile contribuie la demonstrarea pluralit#"ii psihanalizelor.

310

FREUD $I PSIHANALIZELE

1.2. Psihanaliz# !i psihosomatic#: Alexander !i $coala american# Franz Alexander (1891-1964) a fost fondatorul Institutului de Psihanaliz# din Chicago n 1931. Era de origine maghiar# si a studiat la Institutul din Berlin, cu Abraham si Sachs, care i-a fost psihanalist. A fost influen"at de lucr#rile teoretice !i practice ale lui Ferenczi, Stekel si Rank; se va orienta c#tre atitudini mai suple !i mai apropiate de pacien"i. Psihosomatica sa este mbog#"it# cu inova"ii pe care le introduce n leg#tur# cu psihoterapiile active !i n forme scurte", n ciuda acestor modific#ri, r#mne totu!i fidel lui Freud. Chestiunile referitoare la psihosomatic# se pun n strns# leg#tur# cu problemele nevrozelor actuale, ale para-excita"iilor, ale traumatismelor, ale angoasei, ale complezen"ei somatice !i ale pulsiunii de moarte. Nevrozele actuale, pentru Freud, erau (n opozi"ie cu psihozele !i nevrozele de transfer": isteria, nevrozele obsesionale, fobice !i nevrozele narcisiste corelate anumitor psihoze, precum schizofrenia): ipohondria, psihastenia, nevrozele traumatice, nevroza de angoas#, n nevrozele actuale etapa conflictului intrapsihic este scurt-circuitat#, iar somatizarea s-ar putea spune c# este imediat#. Realitatea se impune n mod brusc; fantasmatiz#rile !i structur#rile imagistice snt ca si paralizate sau siderale". Angoasa a fost explicat# de Freud prin intermediul mai multor teorii, care nu se opun ntotdeauna. Ele corespund ns# unor straturi geologice" diferite n cadrul interpret#rilor psihanalitice. Angoasa n fa#a unui pericol real este apropiat# de fric#, fiind rezultatul unui mecanism de ap#rare n leg#tur# cu o situa"ie exterioar#. Angoasa automatic" se produce atunci cnd excita"iile nu pot fi metabolizate n fn-

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

311

tasme sau imagini mentale !i se repercuteaz# mai direct asupra corpului. Angoasa semnal corespunde unei alerte menite s# avertizeze eul si s# declan!eze astfel mecanisme de ap#rare adecvate; dac# acestea nu se deruleaz# n registrul mentalului, risc# s# fie deturnate spre corp. Angoasa de castrare corespunde unor st#ri anterioare gre!it reorganizate, legate de teama de pierdere a penisului sau a falusului, ceea ce poate ntre"ine un conflict intrapsihic la nivelul infrastructurilor corporale. La fel se petrece n cazul puseelor piilsiunii de moarte, atunci cnd excita"ia dep#!e!te posibilit#"ile mecanismelor de ap#rare mentale si face posibile recidivele corporale. No"iunea de complezen#" somatic" este apropiat# de cea de conversiune isteric#. F. Alexander propune, la Chicago (unde se instaleaz# ncepnd cu 1931), o diferen"iere ntre expresiile somatice ale isteriei !i nevrozele de organ". El pledeaz# pentru existen"a unor tipuri specifice de emo"ii, ce se investesc selectiv, n raport cu diferitele zone corporale. Afectele ar avea astfel o nclina"ie spre un organ sau altul, spre un sistem sau altul, n func"ie de particularit#"ile individuale, n vreme ce musculatura inervat# voluntar ar reprezenta suportul de elec"ie al mecanismelor de conversie isteric#, nevrozele sistemului visceral-vegetativ" apar ca rezonan"# a unor emo"ii particulare. Aceste nevroze ale corpului sau de organ" nu au ca scop rezolvarea conflictelor din sfera psihicului, ci mai degrab# fac posibil# naintarea expresiei emo"ionale c#tre acele zone viscerale n care cortegiul afectiv ajunge la o amploare neobi!nuit# si nea!teptat#, n conformitate cu teoria fiziologic# a lui Alexander, afec"iunile a!a-zis psihosomatice ar ap#rea ca urmare a unui proces de inervare defectuoas#, excesiv# si cronicizat#. Formele clinice de lupt#, de atac, de eschivare, de retragere snt

312

FREUD $ I PSIHANAL1ZELE

n rela"ie cu atitudinile de rivalitate, de agresivitate, de ostilitate. De exemplu, o hipertensiune arterial# ar putea fi consecin"a unui bun control muscular !i nervos la nivelul piramidal-motor, n timp ce stimulii agresori ar avea un impact mult mai direct asupra zonelor controlate de sistemul nervos simpatic, n ulcerul gastric este vorba despre nevoia de ac"iune care antreneaz# eul !i care nu este permis#, fiind, de exemplu, refuzat# de anturaj. Pentru Alexander cele dou# tendin"e de baz# snt nevoia de lupt# !i tendin"a de retragere; orice perturbare prea ndelungat# a acestor orient#ri risc# s# antreneze o tulburare neurovegetativ# de durat#, prin declan!area unor recidive lezionale organice, nso"ite de tulbur#ri func"ionale repetitive. Acest limbaj al organelor" a fost verificat n leg#tur# cu astmul bron!ic, artritele reumatismale, colitele ulceroase, hipertensiunea arterial#, nevrodermitele etc. Pentru Alexander, conflictele specifice snt reactivate de situa"iile de via"#, ceea ce pune n eviden"# un soi de vulnerabilitate constitu"ional# a "esuturilor, a organelor unui anumit sistem. Orientndu-se spre reliefarea acestor conflicte" (ntr-un anumit sens, intra-corporale), Alexander !i colaboratorii s#i de la Institutul de Psihanaliz# din Chicago au putut propune psihoterapii si psihanalize mai active, permi"nd astfel abordarea spa"iului morbid ntr-o manier# mai incisiv#. Aceste afirma"ii foarte sistematizate au fost treptat abandonate !i nlocuite de alte cercet#ri. Paralel cu Alexander, Helen Flanders Dunbar (Diagnosticul psihosomatic, 1943) propune profilele de personalitate". In cazul accidentelor repetate, ea avanseaz# ideea c#, n 80% din cazuri, este vorba de indivizi impulsivi, aventuro!i, care tr#iesc n prezent, f#r# a-!i putea controla agresivitatea !i pedepsindu-se

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

313

ca urmare a unei culpabilit#"i incon!tiente. Este posibil s# existe leg#turi ntre afec"iunile psihosomatice !i pro file le de personalitate. De exemplu, tipul A este al celui cu predispozi"ii coronariene: va fi descris ulterior de Friedman !i Roseman. n vederea identific#rii personalit#"ilor cu risc ridicat, H. F. Dunbar utiliza chestionare !i teste, n alte situa"ii (la al"i autori), aceste orient#ri snt completate prin demersuri psihanalitice, ntre 1931 !i anii '60, n S.U.A. se poate ntlni o mare diversitate de idei !i practici. S# cit#m foarte rapid: Harold Wolff, Grace !i Graham care consider# c# doar r#spunsul individual este specific. Al"ii, precum Felix Deutsch, invit# la o anamnez# asociativ# foarte liber#, n vederea aprofund#rii investiga"iei psihanalitice; aceast# tendin"# a influen"at psihanali!tii parizieni, care vor propune o diagram# patogenterapeutic#, mai fin# si mai exact#. Margolin invoc# regresia", Meng defectele eului", Schur procedurile de re-somatizare (vezi mai nainte). Kubie, Grinker !i al"ii ajunseser# deja la ideea existen"ei unei nediferen"ieri ini"iale, nc# din prima copil#rie, sau m#car o diferen"iere nedobndit#, ntre biologic !i psihologic, ceea ce permite mecanismelor infra-neuro-vegetative s# aib# ultimul cuvnt n constituirea tulbur#rilor predominant afective !i a celor de expresie psihosomatic#, n straturile presimbolice, n zonele infra-fantasmatice, pulsiunile urmeaz# un drum secret, ce scap# eviden"ei si care traverseaz# ns#!i intra-corporalitatea. Pentru a completa subiectul ar putea fi evocate multe nume, ntre care cele ale lui Weiss !i English (Medicina psihosomatic", 1952), Grinker, Robbins (Clinici psihosomatice, 1959). Aceste dou# tratate, ct !i cel al lui Alexander (Medicina psihosomatic", 1952) au preg#tit terenul pentru viitorii psihosomaticieni din

314

FREUD $I PSIHANALIZELE

Fran"a. Alte personalit#"i: Cobb, Spiegel, Engel (Rochester New York) au repus n discu"ie n ultima vreme rolul stressului si al evenimentelor de via#", ce complic # r # spunsurile func " ionale individuale, din punct de vedere al constela"iei sale emo"ionale !i ai lumii sale conflictuale; astfel, psihanaliza !i culturalismul se completeaz#. Foarte realista $coal# american # a avut ca obiectiv propunerea unor sisteme practice !i explicative eficiente. Vom reveni la ele cnd vom discuta despre Schilder !i M. Balint. 1.3. Contribu"iile lui Georg Groddeck Georg Groddeck (18661934) a fost medic generalist, nu psihiatru; a fost elevul lui Schweininger, medicul particular al lui Bismarck; acesta vindeca interpretnd ad litteram simptomele, pn# ntr-att nct !i dezgusta pacien"ii: o lupt# corp la corp cu bolnavul, dus# din afar# !i din#untru (prin masaje !i prin diet#). Groddeck va p#stra cte ceva de la profesorul s#u, dar va "ine cont !i de psihicul pacien"ilor s#i. Pentru el boala apare ca urmare a unei anumite conversiuni simbolice: duhul sau spiritul bolii, pe care l va numi: aceasta, !inele. Pentru Groddeck gndirea eului produce, prin deformarea ei, nevrozele, n timp ce dinamismul sinelui se exprim# n maladiile organice, n bolile trupului. Atunci cnd Groddeck inaugureaz# sanatoriul s#u la Baden-Baden n 1900, el se dedic# bolnavilor de tip organic" pe care ceilal"i medici nu putuser# nici s#-i vindece, nici s#-i amelioreze. Instaureaz# o atitudine semi-autoritar#, de subordonare. Utilizeaz# hidroterapia !i masajele; de asemenea dieta. Compune scrisori adresate pacien"ilor s#i, dar !i foiletoane, romane, poeme. In 1913 apare Nasamecu: natura sanat medicus curat,

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

315

n care se reg#se!te acest tip de atitudine autoritar#, apropiat# de ac"iunea hipnotic#, ntre 1913 !i 1917, Groddeck l cite!te pe Freud, cel pu"in n parte, apoi, n 1917, se decide s#-i scrie. Urmeaz# o coresponden"# ntre cei doi. Se vor ntlni o singur# dat#. Pentru Groddeck corpul, maladiile somatice ncarneaz# esen"ialul sexualit#"ii: dinamismul sinelui (s#u). Acest termen, reluat de Freud n 1923, va desemna curentul incon!tient al pulsiunilor. Pentru Groddeck !inele este, n acela!i timp, un soi de mit si un fluviu subteran al dorin"ei, reprezentnd principiul care d# via"# omului. Bolile snt un soi de limbaj al organelor !i al trupului. $inele lui Groddeck reprezint# un suport substan"ial, aproape cenestezic !i ntrupat, care curge n propria sa matc#, dincolo de ac"iunea cuvintelor; acestea, pentru Groddeck, snt asemenea minciunilor. $inele, principiu al adev#rului, vorbe!te despre el nsu!i: maladiile, simptomele reprezint# cuvintele lui. Groddeck interpreteaz# corpul n func"ie de anumite regiuni, el stabile!te o diagram# a bisexualit#"ii (de exemplu: nervul optic este masculin, cavit#"ile cardiace snt feminine). Corpul este ra"ional prin el nsu!i, este nc#rcat de sens si erotism: un cmp al semnifica"iilor !i al intensit#"ilor. Boala apare n urma inadecv#rii la propriul corp; este !i o explorare a func"iilor sale, a modului s#u de func"ionare. Boala este o crea"ie, este calea regal# pentru surprinderea omenescului. Groddeck"ncearc# s# mpace pe bolnav cu boala sa si pe om, n general, cu excre"iile si excrementele sale, cu sexualitatea sa. Se pledeaz# pentru o rena!tere a copil#riei (precum f#cea Nietzsche), pentru a renv#"a astfel s# te bucuri de propriul trup !i de tot ce eman# de la acesta. Nici fecalele nu snt interzise. Dup# cum scrie R. Lewinter: A ajuta o persoan# s#-si n"eleag# boala nseamn#, pentru Groddeck, a-1 ajuta s# accepte

316

FREUD $I PSIHANALIZELE

- f#r# a se autopedepsi fiin"a sa proprie, ecua"ia sa elementar#, si a-i reda astfel ntreaga libertate n zona circumscris# de aceast# ecua"ie, combinat# n mod pozitiv !i nu doar n mod negativ" (1973). Este Groddeck p#rintele psihosomaticilor ? Al uneia dintre ele, cu siguran"#. Psihosomaticile !i psihanaiizele corpului curat, care se vor mbina cu orient#rile reichiene !i cu cele ale bioenergiilor, i datoreaz# mult lui Groddeck. 1.4. Contribu"iile fenomenologiei si ale analizei existen"iale Atitudinea comprehensiv#" !i analiza tr#irilor" introduc o variant # interesant # n cadrul rela " iilor dintre corp !i psihic. Vom evoca aici dou# nume: von Weizs#cker !i Medard Boss1. Viktor von Weizs#cker (18861957) ne propune dimensiunea patic # drept una dintre dimensiunile existen"ei. Renun"nd la dihotomia interior-exterior, n#untru-n afar#, subiect-obiect, Weizs#cker se ndep#rteaz# si de opozi"ia psihic-organic; fiin"a uman# !i construie!te ciclul", iar acesta poate implica rupturi", modific#ri ale raporturilor eu-lume, ct si ale existen"ei-n-lume". Polul patic sau structura patic# este totodat# o expresie a inten"ionalit#"ii" fiin"ei. Aceast# antropologie medical# si psihosomatic# "ine cont de freudism si de no " iunea de incon ! tient: acesta din urm# ar reprezenta ndeosebi latura negativ# a fiin"ei, ceea ce nu se poate ridica la nivelul expresiei; paticul i permite o form# n interiorul actului biopsihic total.
1 n francez#: V. von Weizs#cker: Le Cycle de la structure, 1939 (Desclee de Brouwer, 1958); Medard Boss: Introduction " la medecine psychosomatique (P.U.F., 1959) (n.a.).

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

317

Medard Boss a fost la nceput freudist, apoi heideggerian. Dintre tezele lui Heidegger, pozi"ia sa re"ine dou#: o nencredere fa"# de tehnic# !i, ca atare, fa"# de orice tip de demers medical care urm#re!te restrngerea libert#"ii umane; o deschidere n direc"ia abord#rii existen"iale a omului. Prin aceasta Boss sugereaz# o form# de implicare a datelor psihanalitice ntr-o concep"ie antropologic# mai vast#, a unei persoane nu doar biologice, dar !i n continu# formare prin actele sale, ntr-un univers apropiat de Umwelt-ul s#u. Persoana, dincolo de opozi"ia corp-psihic, accede la propriul eu, plecnd de la construc"ia existen"ial# si de la manifest#rile ei; printre acestea din urm# se reg#sesc modalit#"ile existen"ei-ca-bolnav care nu pot nicicnd s# se retrag# ntr-un biologic originar. 1.5. Psihanaliza !i psihosomatica $colii de la Paris P. Marty si M. Fain (1956) se ocup# de psihanaliz# !i de psihosomatic# n eseul publicat sub direc"ia lui S. Nacht. Prin contrast cu medicina bacteriologic# sau cea radiologic# termenul psihosomatic trimite nainte de toate spre o investigare a domeniului psiho-afectiv, din perspectiva pulsional#: cnd eul ajunge s#-!i considere tendin"ele instinctive drept periculoase, el poate ncerca nu att s# le adopte ct s# le nege, sau/si s# le refuleze; exagerarea mecanismelor de ap#rare antreneaz# apari"ia unor tulbur#ri de adaptare care se pot manifesta la nivelul corpului sub form# de tulbur#ri aparent func"ionale". Procesele de introiec"ie !i de proiec"ie caracterizeaz# apari"ia tulbur#rilor hipo !i hiper, atunci cnd mecanismele de ap#rare obi!nuite ale eului snt distruse sau cople!ite, iar pulsiunile se r#sfrng ntr-o manier# auto-agresiv# asupra corpului. Cercet#rile au progresat !i progreseaz# mereu: bibliografia st# m#rturie. In conformitate cu o recent#

318

FREUD $I PSIHANALIZELE

trecere n revist# realizat# de Dejours1, Marty si Herzberg-Polonicka (1980), ansamblul datelor se poate rezuma n maniera urm#toare. Pentru ace!ti autori (la care trebuie s# ad#ug#m numele lui M. de M'Uzan, Fain, David C.) exist# un destin specific al conflictelor psihice la bolnavii de orientare psihosomatic#. Se nregistreaz# un e!ec al mecanismelor de ap#rare mental# !i fantasmatic# n domeniul reful#rii, al deplas#rii, al proiect#rii, nso"ite de apari"ia unor defense la nivelul comportamentului !i al caracterului. Procesul de somatizare apare atunci cnd subiectul nu este capabil s# trateze mental contradic"iile care apas# asupra lui" (Dejours !i colab., 1980). Absen"a unui veritabil conflict psihic tratat ca atare, nereprezentat !i nefantasmat, favorizeaz# trecerea sa aproape direct#" n corp !i n organe. Aceast# corporalitate" este comandat# de anumite dispozitive, ntre care: gndirea operatorie, erodarea func"iilor mentale, att depresia esen"ial# ct si anxietatea accentuat# contribuind la precipitarea !i coagularea elementelor acestei economii psihosomatice. Autorii men"iona"i au descris o gndire sau o stare operatorie la pacien"ii psihosomatici. Aceast# gndire se caracterizeaz# printr-un discurs greoi !i indistinct despre sine !i semeni: un discurs impersonal n leg#tur# cu propriile afec"iuni, lipsit de distan"are, pres#rat cu detalii concrete insolite. Se remarc# o activitate oniric# si fantasmatic# foarte s#rac#, o proast# circula"ie ntre con!tient !i incon!tient. Autorii (Marty !i colab.) au descris o rela"ie alb#" cu reprezent#rile mentale !i fantasmatice: expansiunea celei dinti topici este extrem de modest#. Aceasta ar fi maniera specific# de func"ionare n cazul somatozelor !i psihoM. Fain, C. Dejours, Corps malade et corps erotique, Masson, Paris, 1984 (n. a.).
1

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

319

somalezelor: de ndat# ce pulsiunile nu mai snt investite, ele s-ar rentoarce c#tre corp pentru a provoca tulbur#rile somatice ulterioare. Starea operatorie este nso"it# de o anumit# erodare a forma"iunilor mentale, o s#r#cire a afectelor !i a fantasmelor, prejudiciul somatic fiind adeseori favorizat de existen"a depresiilor esen"iale, care, ntr-un mod insidios !i inaparent, exagereaz# produc"ia reactiv#, totul petrecndu-se ntr-o economie energetic# ce evolueaz# pe un fond de anxietate crescut#. Pozi"iile $colii psihanalitice de la Paris ar permite reactualizarea datelor $colii americane (Alexander, Dunbar...), marcnd ns# caracterul particular al ncorpor#rii datorat s#r#cirii forma"iunilor afectivo-fantasmatice !i verbale. 1.6. Psihosomatica infantil# Referitor la trecerea de la copil la vrsta adult#, se pune problema unei evolu"ii istorice a procesului pulsional, n cadrul transmuta"iilor sale somatice. S-a crezut c# mi!carea psihosomatic# (de somatizare) are r#d#cini foarte timpurii n via"a infantil#. Etapa de nediferen"iere primar# ar putea l#sa loc nceputului form#rii unui curent secret si profund care, la cel mai nensemnat semnal de sl#biciune resim"it, ar conduce la apari"ia produc"iilor somatice, nc# nainte de achizi"ia limbajului, sau chiar a primei organiz#ri mentale, a fost presupus# existen"a unor dispozitive care ulterior ar putea facilita structur#rile clinice ale afec"iunilor corpului lipsite de substrat organic. Altfel spus, somatiz#rile adul"ilor ar putea s# apar# drept ntoarceri la aceste stadii nediferen"iate, unde anxietatea !i organicitatea primar# fuzioneaz#.

320

FREUD $ I PSIHANALIZELE

S-au putut astfel studia spasmul de plns al sugarului, eczema, astmul, colicile primelor trei luni de via"#, mericismul, megacolonul func"ional, anorexiile vrstei infantile... A fost posibil, de asemenea, s# fie studiate afec"iunile adultului !i s# se ncerce punerea lor n leg#tur# cu maniera de func"ionare din copil#rie. Astmul pare a fi cu att mai frecvent cu ct angoasa lunii a opta de via"# (frica resim"it# de copil atunci cnd fa"a familiar# a mamei dispare si apare o fa"# str#in#) este mai pu"in important#. Conflictele gre!it mentalizate" de adult se obiectiveaz# mai bine la nivelul corpului... Sau, iat#, s# evoc#m pozi"ia lui J. McDougall (1978): Corpul r#spunde la amenin"#rile psihice ca si cum ar fi vorba de amenin"#ri biologice." Pentru al"i autori, ntre care M. Schur, pulsiunile snt resomatizate si permit astfel reac"ia corpului. Dup# Marty, orice dezorganizare psihosomatic# reprezint# o ntoarcere c#tre epoca (presupus#) a fuziunii dintre biologic si psihic (1963). 1.7. Propuneri pentru o clinic# psihosomatic# Chiar dac# termenul psihosomatic" este ast#zi lipsit de credibilitate, fenomenele pe care le descrie el exist#. Cu att mai mult trebuie s# le preciz#m si s# circumscriem diagnosticul, pentru ca astfel s# evit#m punctele de vedere extreme. Nu orice simptom n care intervin factori afectivi este psihosomatic: tulbur#rile lipsite de substrat organic, denumite !i func"ionale", nu apar"in toate grilei psihosomatice, a!a cum se define!te ea ast#zi. Din ce n ce mai des, sntem determina"i s# consider#m corpul ca f#cnd parte dintr-un tot psihic si social, f#r# ca aspectele fizice s# mai poat# fi abordate separat.

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

321

Din punct de vedere clinic, sectoarele cele mai populate cu afec"iuni cu tent# psihosomatic# snt: 1) Aparatul cardiovascular: hipertensiunea arterial# cronic#, tahicardiile paroxistice, coronaropatiile !i riscurile de infarct miocardic. Au fost semnalate !i: arterioscleroza, maladia Raynaud (asfixie local# urmat# de gangrena simetric# a extremit#"ilor). 2) Aparatul respirator: astmul bronsic, efectele anxiet#"ii asupra respira"iei; tuberculoza (urm#rile ei). 3) Aparatul digestiv: ulcerele gastroduodenale, recto-colitele hemoragice, colitele spasmodice. 4) Sistemul dermic: dermatozele alergice, eczemele, psoriazisul, pelada. Ar putea fi ad#ugate disfunc"ionalit#"i ale diverselor aparate, cefaleele, vertijurile... ntreaga simptomatologie clinic# poate fi reluat#, chiar si evolu"ia unor cancere poate suferi influen"e psihice si/sau afective. Am "inut s# facem aceste preciz#ri pentru a aborda mai corect locul pe care l ocup# corpul n cadrul existen"ei. Dac# diagnosticul boal# psihosomatic#" trebuie s# r#mn#, n prezent, un diagnostic de excep"ie, abordarea psihosomatic# este tot mai frecvent !i sistematic utilizat#, n cadrul unei perspective antropologice, conform c#reia nimic nu poate fi cercetat separat. Fiin"a uman# exist# doar ,,mpreun#-cu", face parte dintr-o rela"ie; va trebui s# preciz#m aceast# func"ionare rela"ional#. 2. Psihanalizele corpului
Reac " ia somatic # si corpul reprezint # dou # teme principale ale psihanalizei" (Paul Schilder).

Corpul reprezint# spa"iul-suport al persoanei, locul schimburilor energetice care ntre"in existen"a, rezervorul integrit#"ii noastre minimale. Termen de referin"#

322

FREUD $I PSIHANALIZELE

prim !i ultim, omul, pe parcursul existen"ei sale, nu poate sc#pa de exigen"ele corpului. A!a c#, de la bun nceput, corpul a fost n centrul psihanalizei freudiene. S-ar putea spune c# psihanali!tii se implic# n cunoa!terea fiin"ei umane, s#n#toase sau bolnave, n func"ie de importan"a pe care o acord# corpului. Georg Groddeck nu s-a n!elat n leg#tur# cu aceasta, pentru el !inele corpului func"iona asemenea unui flux erotic-vitalist plin de sev#, capabil s# modeleze st#rile somatice si, prin aceasta, pe cele psihice: Orice bolnav este un copil", !i ca atare el are de ales ntre rec#derea n infantilism si asumarea sau, din contr#, cucerirea copil#riei, astfel nct s# tr#iasc# (!i s# existe) cu u!urin"#; o perspectiv# foarte nietzschenian#. Dialogul cu propriul corp devine astfel o problem# personal#; bolile definite drept func"ionale reprezint# o modalitate patologic# de existen"#: ele pot beneficia !i de o inversare a reactivului care le activeaz#. Psihanalizele vor ajuta n acest sens. Ne vom concentra n demersul nostru asupra a trei curente sau a trei nume: Paul Schilder, Michael Balint, Michel Sapir. 2.1. Paul Schilder si imaginea corpului Paul Schilder (1886-1940), cu doctoratul n medicin# ob"inut la Viena n 1909, este celebru prin boala care i poart# numele: encephalitis periaxialis difusa. II intereseaz# curnd simbolismul la schizofreni si fenomenologia lui Husserl. n 1922 !i ia doctoratul n filozofie si colaboreaz# cu Wagner-Jauregg, n cadrul clinicii universitare vieneze. Devine profesor n 1925. n paralel se apropie de Freud. F#r# s# fi fost psihanalizat, Schilder face parte din Societatea Psihanalitic# de la Viena, ncepnd din 1919, la propunerea lui

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

323

Freud. Nu ob"ine catedra Institutului Psihiatric din Viena si, n 1928, pleac# n Statele Unite ale Americii, la Henry Phipps Psychiatric Clinic, invitat de Adolf Meyer. Va r#mne acolo, la nceput n cadrul sec"iei de psihiatrie din Bellevue-Hospital, apoi ca profesor la Colegiul de Medicin# al Universit#"ii din New York. Moare, ntr-un accident, n 1940. Aici ne intereseaz# Schilder din perspectiva cercet#rilor sale asupra corpului, precum si n leg#tur# cu incidentele psihanalitice asupra corpului, ncepnd din 1923, el public#: Schema corporal", contribu#ie la studiul con$tiin#ei propriului corp, apoi n 1935 (dup# !i n paralel cu multe alte titluri pe care nu putem s# le men"ion#m): Imaginea corpului: studii asupra for#elor constructive ale psihicului. Aceast# lucrare este tradus# n limba francez#. Ea reprezint# rezultatul unei triple cercet#ri asupra corpului: neurofiziologic#, din perspectiva simultan gestaltist# !i fenomenologic#, psihana-* litic# !i social#, deoarece Schilder crede de timpuriu c# propriul corp este construit n rela"ie cu corpurile celorlal"i. Spre deosebire de Freud, Schilder nu va accepta niciodat# asa-zisele date referitoare la un instinct de moarte, n aceea!i m#sur# n care nu a admis aceast# diferen"# radical# ntre procesul primar si cel secundar. Incon!tientul este rezervorul tuturor experien"elor posibile, n cadrul conceptului s#u de sfer#" Schilder include incon!tientul si precon!tientul. Schema corpului (Korperschema) corespunde imaginii spa"iale pe care !i-o face fiecare despre propriul corp, incluznd configura"iile si func"iile sale. n cazul amputa"iilor sau paraliziilor par"iale apar persisten"e ale schemei corporale": membrul absent r#mne prezent, asemenea unui membru fantom#" care sufer#, jeneaz#, !i cere dreptul la existen"#, n imaginea corpului, Schilder dezvolt# ideea conform c#reia formele

324

FREUD $I PSIHANALIZELE

eului snt forme active, care trebuie s# fie construite, ob"inute !i conservate, n cazul formelor patologice, Schilder respinge ideea unei regresii: este vorba de forme de evolu"ie constructiv# de alt tip sau de evolu"ie emergent#. Pentru el (ca !i pentru noi, de altfel...) formele de a fi ale fiin"ei bolnave snt forme (Gestalten) ale unei existen"e patologice pe care fiecare trebuie s# !i-o construiasc#: se nva"# s# fii bolnav, a!a cum se nva"# celelalte forme de a fi ale fiin"ei umane: Noi nu posed#m ca atare modelul postural al corpului, necesar pentru executarea mi!c#rilor diverse. Trebuie s#-1 dobndim printr-un proces activ care const# n aducerea unor noi elemente ale realit#"ii la ndemna activit#"ii psihice. Ceea ce rezult#, Gestalt-u\, este n consecin"# efectul unei activit#"i interne si al unei ac"iuni" (Dup# tr. fr., L'Image du corps, 1968, p. 78). Putem continua citatele: Caracterul unui indi(vid se exprim# n modelul imaginii sale corporale" (Jbid., p. 109); Eul corporal se construie!te plecnd de la trebuin"ele personalit#"ii" (Ibid., p. 124); Mi!carea reprezint# un puternic factor de unificare ntre diferitele p#r"i ale corpului" {Ibid., p. 132). Pentru Schilder libidoul, aspectul cel mai erotic al pl#cerii eului, joac# rol de leg#tur# profund# !i confer# unitate corpului. Depersonalizarea este caracteristica faptului c# individul nu ndr#zne!te s#-si plaseze libidoul nici n lumea exterioar#, nici n propriul corp. Modificarea n imaginea corpului rezult# din dezinvestirea sa libidinal#" (Ibid., p. 159). Sentimentul de a fi n posesia unui corp intact nu vine de la sine. El nu este dect efectul iubirii de sine" (Ibid., p. 184). Dup# ce am expus fundamentarea fiziologic# a imaginii corpului" !i structura libidinal# a imaginii corpului", partea cea mai nea!teptat# este reprezentat # de sociologia imaginii corpului". In aceast #

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

325

privin"# Schilder este, f#r# ndoial#, modern". Corpul !i construie!te imaginile sale n ecou, n oglind# (s# amintim c# Baldwin, mereu ignorat, insistase asupra stadiului oglinzii nainte de Lacan), dup# privirile !i, mai ales, dup# prezen"a" celorlal"i. Configura"ia emo"ional# este cea care determin# distan"ele dintre obiecte !i corp" (Ibid., p. 153). No"iunile de sfer#" !i identificare" snt pentru Schilder n mod exclusiv sociale, rod al prezen"ei celorlal"i, al ac"iunii lor (n interac"iune) cu propriul mod de a face al fiec#ruia. Pentru Schilder identificarea reprezint# p#trunderea n incon!tient a imaginii (sau a prezen"ei) celorlal"i: ea se produce ndeosebi n prima copil#rie, nainte de cinci ani, dar identific#rile continu# pe durata ntregii existen"e, introducnd un fel de fuziune-asocia"ie, care expulzeaz# din eu propria voin"# con!tient#". De exemplu, pentru Schilder, b#ie"elul care sufer# o identificare complet# cu mama este sortit homosexualit#"ii : Chiar el este femeia, nu mai are nevoie de o alta" {Ibid., p. 266). Orice identificare se realizeaz# socialmente vorbind: Exist# o imagine social# a corpului... Psihologia social# r#mne ntotdeauna o psihologie a individului n contextul social" (Ibid., p. 314). Fran9ois Gantheret, prefa"ator si traduc#tor al lucr#rilor lui Schilder, precizeaz# c# toate dezvolt#rile ulterioare despre imaginea corpului se reg#sesc deja n perspectivele avansate de Schilder... $i, ntr-adev#r, n aproape toate orient#rile contemporane -- dac# except#m consecin"ele fenomenologice asupra Lebensweg-ului, pe de o parte, !i componentele limbajului legate de no"iunile de corp scris", de corp f#r# organe" sau de rec#deri perlocutorii ale unei anumite pragmatici, pe de alt# parte totul, ntr-adev#r totul (sau aproape) se g#se!te deja n aceast# carte de referin"#, n aceast# oper# clasic# a lui Paul Schilder.

FREUD $I PSIHANALIZELE

2.2. Michael Balint: medicul !i boala F#r# a dori s# denatur#m derularea orient#rilor ndreptate spre corp, n cadrul diverselor psihanalize, ne-am hot#rt s# marc#m aici acest jalon balintian", datorit# importan"ei sale reale n trecutul, prezentul !i, mai ales, viitorul practicilor psihanalitice l#rgite. Nu facem aici o istorie", !i pentru a evita s# ne mpotmolim n resturile a tot ce a fost realizat si/sau propus, opt#m pentru aceast# atitudine, prin care subliniem cteva puncte forte ale traseului. Originar din Budapesta, Michael Balint (1896-1970), medic, chimist, pleac# la Berlin pentru a-si face ucenicia n psihanaliz# cu Sachs si Abraham; prin 1924 o cunoa!te bine pe Melanie Klein, n 1921 se c#s#tore!te cu Alice, fiica unui psihanalist, prieten cu Ferenczi. n 1924, Balint !i continu# psihanaliza, la Budapesta, cu Ferenczi. Lucreaz# la Policlinic#, devenind director dup# moartea lui Ferenczi. n 1938 emigreaz# n Anglia, ntre 1948 si 1961 lucreaz# n cadrul clinicii Tavistock, la Londra. Se orienteaz# foarte rapid c#tre o antropologie psihanalitic# extrem de vast#: individul este bolnav n ntregime, corpul este prins n re"eaua incon!tientului si con!tientului s#u. Va crea grupurile Balint, destinate a forma, din punct de vedere psihologic si psihanalitic, medicii generalisti. Astfel fiecare va putea aborda mai bine, mai profund bolnavul si boala. Medicamentul propus pacien"ilor este nsu!i medicul, acesta fiind, n plus, depozitarul unor produse farmacologice utile. Balint s-a aplecat !i asupra cercet#rilor legate de copil#rie !i de structurile familiale. Ar fi putut participa la dimensiunile sistemice. A luat parte la crearea genului case-work", destinat optimiz#rii form#rii psihologice a asisten"ilor sociali. A publicat studii asupra narcisismului. S# not#m o singur# carte: Medicul, pacientul

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

327

sau/$i boala (1957). Grupurile Balint, n care se opereaz# asupra rela"iilor medic-pacient, au avut !i nc# mai au un mare succes, n special n Fran"a. 2.3. Interac"iuni ntre psihosomaticile !i psihanalizele corpului Isteria pnde!te pe fiecare, spre a-1 determina s# converteasc#" n tulbur#ri ceea ce nu este dect o lupt# conflictual# incon!tient#, mboln#virile organelor, limbajele corpului au fost invocate pentru a traduce aceste presupuse derivate !i transferuri ntre registrul psihic si cel corporal. La temelia oric#rei psihosomatici: !inele"; adic# aceast# capacitate" de conversiune". Pentru Groddeck, !inele" lui nu reprezenta conversiunea, ci principiul corporal nsu!i, purt#torul scnteii fiin"ei, destinat a se manifesta si a se confirma n el nsu!i. Curentele contrariate, care nu se autosatisfac, cheam# n ajutor un produs reactiv, care, la rndul lui, devine" boal#. Orient#rile psihosomatice !i corporale au avut cstig de cauz# prin intermediul terapiilor numite de relaxare. Aceste metode se adreseaz# direct suprafe"ei corporale, cea investit# de simptome nedorite. Exerci"iile asupra musculaturii si a organelor interne, executate din ipostaze posturale diverse, amintesc practicile yoga. Exerci"iile conduc la apari"ia unor efecte intracorporale, la nivelul subiectului; acesta este motivul pentru care asemenea practici au cunoscut o puternic# dezvoltare n ultimii ani. Plecnd de la cercet#rile lui Reich, Ferenczi, Groddeck, inventivitatea nu a cunoscut limite: terapiile bioenergetice s-au r#spndit vertiginos, de la Lowen la strig#tul primai" al lui Janov, n strns# conexiune cu tehnici derivate din artele mar"iale japoneze (aikido, kinomichi...).

328

FREUD $I PSIHANALIZELE

Dintr-o perspectiv# mai psihanalitic# trebuie delimitat# aici descrierea a trei categorii de metode: cele ale lui Schultz, ale lui Ajuriaguerra si cele ale lui Michel Sapir. S# not#m n treac#t c# Societatea Francez# de Psihosomatic# a ncurajat, prin intermediul cercet#rilor lui Lotz (spasmofilia), ale lui Chertok (hipnoza), ale altor practicieni valoro!i precum Aboulker, Kourilski, Pequignot... sau distin!i psihanali!ti (Held, Gaschkel, Brisset si mul"i al"ii...), a ncurajat, spuneam, o larg# dezvoltare a investiga"iilor, dintre care multe snt publicate n Revue de Medecine psychosomatique1. Trainingul autogen al lui Schultz ncearc# s# ating# o stare de auto-hipnoz# voluntar#, de auto-decontractare-concentrativ#. Terapeutul emite instructajul verbal, utiliznd o anumit# tonalitate si un anumit timbru al vocii, astfel nct s# ob"in# modific#ri senzoriale !i motorii la nivelul relaxatului": greutate a membrelor superioare si inferioare, senza"ii de c#ldur# epigastric#, de r#coare a frun"ii etc. Ulterior subiectul repet# mental instructajul. Repetarea discursului interior men"ine active poten"ialit#"ile auto-transformative; o modalitate de autosugestie condus# prin implicarea !i participarea efectiv# a puterii cuvintelor spuse sie!i". Ajuriaguerra consider# reeducarea prin relaxare un gen de dialog tonic si psihic n acela!i timp. Relaxarea reprezint# o descoperire a propriului corp, n rela"ia sa cu cel#lalt. Este vorba de retr#irea unor situa"ii: de vulnerabilitate, de dependen"#, de ndep#rtare... precum !i de dobndirea controlului asupra afectelor pe care acestea le implic# si de trasarea altor expresii emo"ionale. Un ntreg proces de transfer are loc ntre terapeut si pacient, pornindu-se de la st#rile de destindere !i fant asmatice care snt implicate n act.
La Revue de Medecine psychosomatique este de Michel Sapir !i Leon Chertok (n. a.).
1

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

329

Pentru Michel Sapir relaxarea este ncorporat# n psihanaliz# (Relaxarea: abordarea sa psihanalitic", 1975). O prelucrare adecvat# a cuvintelor spuse !i a celor ascultate este realizat# pornindu-se de la voce, alegerea timbrului si a ritmului, dinamica discursiv#, stabilindu-se astfel leg#turi speciale cu disponibilit#"ile afective ale participan"ilor. Tr#irea corporal# !i universul pulsional se interconecteaz#. Participantul deprinde o alt# manier# de a-!i cunoa!te propria corporalitate. Cu ocazia lucr#rilor sale asupra relax#rii cu induceri multiple, Michel Sapir reia linia tradi"iei lui Balint, cea descris# n Formarea psihologic" a medicului, 1972. El continu# punerea sub semnul ntreb#rii a medicinei psihosomatice, ntreprins# nc# din 1964 (Des psychosomaticiens: pourquoi? Comment?", Revue de Medecine psychosornatique, 6, 4, pp. 343361, 1964). n acea perioad# Sapir propunea definirea unei simple maniere de abordare psihosomatic#" a maladiilor, n dauna instaur#rii unei entit#"i suplimentare care nu ar fi putut dect s# marcheze realitatea fenomenelor patologice. Ulterior, dup# ce a recenzat peste treisprezece teorii explicative diferite ale unei specialit#"i care nu exist#, Sapir si-a revizuit pozi"ia ntr-o manier# foarte original#. Ea este expus# n lucrarea sa: Terapeut-pacient: lupta corp la corp (1980). Marea problem# a tulbur#rilor asa-zise func"ionale este abordat# aici ntr-o manier# extrem de deschis#. Nu exist# organe" n sens clasic, iar func"iile fiziologice acoper# multiple zone corporale, interfernd cu cele noncorporale; Sapir va pleda pentru o atitudine mai larg#, pentru un cmp psihosomatic n interiorul c # ruia bolnavul exist# mereu n rela#ie. Acest cmp foarte vast se refer# la rela"iile dintre cuvnt !i corp; de asemenea, fiecare pacient (poten "ial) intr# n rela "ie cu terapeutul, care posed # (la rndul s # u) propriile fantasme, un incon!tient, pulsiuni lipsite de neutrali-

330

FREUD $I PSIHANALIZELE

"a"e. Practica medical# a trecut de la inaparent la aparen"#, apoi din nou n zona invizibilului: totul se nva"# prin induc"ie, prin interpretare, prin intermediul datelor examin#rilor utilizate (radiografii, ecografii, scaner, trasee electrice etc.). Demersul psihosomatic" presupune, n primul rnd, o implicare a medicului n problemele pacientului s#u, implicare din care nu se poate nega ponderea mare a pulsiunilor, a interdic"iilor, a pl#cerilor proiectate. Omul este o fiin"# cu... n rela"ie; de ambele p#r"i ns#, n ceea ce prive!te practicile totale" ce urm#resc o manier# de abordare personalizat# si uman#" (o antropologie rela"ional#). Abia n acel moment tulbur#rile func"ionale" cap#t# adev#rata lor valoare, semnificnd o amputare a pl#cerii a!teptate. Corpul nu ascult# doar de reglement#rile organicului; func"ionarea fiziologicului poate s# induc# n eroare si s# faciliteze descrierea simptomelor f#r# substrat organic. Iat# c# Sapir r#stoarn# no"iunile deja dobndite. Func"ionarea organelor nu corespunde vechii concep"ii organice, iar func"ionalul nu se raporteaz# la un aparat anumit, n cazul acesta, poate, func"ionalul lipsit de substrat organic si non-lezional este ata!at de persoan# ca ntreg, ea ns#!i putnd fi o func"ie; ar putea fi chiar singura func"ie, aceea care asigur# realitatea activ# a verbului a func"iona", n ntregul activit#"ilor sale ac"ionale. n dou# rnduri am insistat asupra irealit#"ii tulbur#rilor func"ionale" !i a corpului n rela"ie: rela"iile intra si intercorporale"1. Am dori s# subliniem c# nu corpul vorbe!te, el nu are limbaj, si c# fiin"a uman# reprezint# un tot, persoana fiind posesoarea unui corp si nu invers. Corpul este un
A. Fernandez-Zoi'la, De l'irrealite des troubles dits fonctionnels en medecine quotidienne", Revue de Medecine psychosomatique, 1979, pp. 454-464.
1

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

331

corp-suport (Korper n german#), dar !i un corp din carne !i oase care sufer# si se bucur# (Leib n german#). Astfel persoana poate manifesta la nivelul corporalit#"ii varia"iile produc"iilor dorin"elor personale, al c#ror sediu este. O asemenea persoan# nu este con"inut# n ntregime nici de frontierele propriului corp, nici doar de implica"iile presupuse de acesta. Persoana este un sistem ce apar"ine unui ecosistem1. Roger Gentis (nv"#"turile corpului, 1980) ia pozi"ie mpotriva no"iunii vagi !i neclare de energie corporal#. Corpul este un corp simbolic, sus"ine el: !inele apar"ine unei ordini aflate sub semnul simbolicului, iar ordinea simbolic# pe care o producem si care ne conduce nu ascult# de legile biologice, ci are propriile sale legi...". Se remarc# o apropiere de pozi"iile lui Lacan. Din aceast# perspectiv#, se impune un alt mod de abordare a corpului, un mod de abordare ce presupune un demers non-productiv, insuficient de corporal n ultim# instan"#. Consider#m corporalitatea (sub aspectul ei de Leiblichkeit = corporalitate ncercat# de trup) ca fiind impregnat#, ntr-un mod indirect, de imaginile !i cuvintele subiectului: se impune deci o dubl# manier# de abordare, att n ceea ce prive!te universul imaginilor (demersuri fantasmatice si imaginare), ct !i n ceea ce prive!te universul cuvintelor. Dintre cele dou# universuri umane, doar efectele (perlocutoare !i/sau non-locutoare) se reg#sesc ncarnate" n materia vie, cea care se bucur#/sufer#. In tulbur#rile func"ionale ale individului, n persoana-func"ie, vor trebui c#utate, concomitent, att ra"iunile construirii simptomelor (forma patologic# de existen"#), cu alte cuvinte a suferin"ei, ct si mijloacele
A. Fernandez-ZoTla. Intra- et inter-relations corporelles. Le corps en relation", L'Evolution psychiatrique, 47, 1982, 3, pp. 813-822.
1

332

FREUD $I PSIHANALIZELE

pentru o alt# manier# de existen"#. Din aceast# perspectiv#, f#r# ndoial#, psihanaliza va contribui la cunoa!terea datelor nscrise n activul !i pasivul corpului, n decursul perioadelor n care persoana, nc# fragil#, inform# si vulnerabil#, nu-!i poate construi singur# tehnici suficiente pentru o autonomie a eului n cadrul universului s#u rela"ional. Semnul de ntrebare ridicat de emergen"a bolii pare c# ndep#rteaz# si mai tare frontierele incon!tientului omenesc. O ncercare de articulare se schi"eaz# n direc"ia lui Winnicott, pornind de la no"iunea sa de obiect tranzi"ional. Un scurt exemplu poate clarifica acest punct de vedere rela"ional n antropologie, ar#tnd cum obiectul tranzi"ional manipulat contribuie la delimitarea unui spa"iu intermediar, care nconjur#" persoana, pentru a-i deveni n final parte integrant#, fiind ncorporat". Amelie prime!te, la vfsta de un an, o pelerin# tricotat# de str#bunica sa. Ve!mntul, curnd botezat pe-pe", este mblnzit prin intermediul a numeroase manipul#ri, pn# cnd ajunge s# fac# parte din propriul corp al feti"ei. Pe-pe" devine obiectul inseparabil: talisman, feti!, surs# de pl#cere atunci cnd se afl# lng# copil ori motiv de plnsete, frustrare !i priva"iune atunci cnd intervine separarea. Obiectul !i redubleaz# efectele datorit# calit#"ii c#ptu!elii sale: Amelie a c#p#tat obiceiul s#-si sug# dou# degete de la mna dreapt# (ar#t#torul si mijlociul), n timp ce mngie c#ptu!eala. Valoarea acestui gest (ce se p#streaz# la vrsta de 5 8 ani) se extinde uneori si asupra "es#turilor din mediul ambiant (perdele, fulare, batiste foarte fine). Pe-pe" nvele!te corpul asemenea unui Umwelt primitiv, func"ionnd ca veritabil# leg#tur# rela"ional# ce delimiteaz# o zon# particularizat# a subiectului. O serie de antropologi, precum T. H. Hali, au insistat asupra importan"ei spa"iului virtual, asupra

PSIHOSOMATICI ALE CORPULUI

333

bulei" care nconjur# indivizii !i i protejeaz#. Propriul corp este sediul unor ncorpor#ri ncastrate, la care se raporteaz# obiectele, spa"iile, cuvintele. Corpul ncorporeaz#" ansamblul rela"ional; spa"iu viu, el este situat ntre", devenind prin aceasta miza constant# a diverselor rela"ii care l implic#.

CAPITOLUL AL VIII-LEA

PSIHANALIZA N FRAN & A

1. Pierre Janet ! i nceputurile psihanalizei n Fran " a Psihanaliza ar fi putut fi inventat# n Fran"a de c#tre Pierre Janet (1859-1947). Acesta !i-a sus"inut teza de doctorat despre Automatismul psihologic. Absolvent al !colii normale, a urmat ulterior studii medicale !i !i-a f#cut doctoratul despre Starea mintal" a istericilor (1894). Carier# fulger#toare: director al Laboratorului de psihologie de la Clinica neuro-psihiatric# de la Salpetriere condus# de Charcot din 1890, va fi n curnd chemat la College de France (n 1895, apoi ca profesor titular n 1902). Janet va face analize clinice ale nevrozelor: isterie, fobii, obsesii si va izola o form# nevrotic#, psihastenia. Studiaz# conduitele psihologice si se intereseaz# de psihologia social#. Opera sa este imens#. S# cit#m: Nevroze $i idei fixe (l 898), Medica#iile psihologice (1919); opera care i leag# numele de psihastenie dateaz# din 1902: Obsesiile psihasteniei. Cartea sa cea mai uimitoare este De la angoas" la extaz (1926). Opera sa cea mai actual# r#mne Evolu#ia memoriei si a no#iunii timpului (1928). A publicat pagini frumoase despre sentimente, tensiunea psihologic#, for"a si sl#biciunea psihologice... A fondat mpreun# cu Georges Dumas Le Journal de psychologie, n 1904. Janet a fost foarte ascultat !i foarte citit la vremea sa. Freud vorbe!te adesea despre el !i ncearc# s# se

PSIHANALIZA N FRAN&A

335

demarce fa"# de el, cu att mai mult cu ct, n cursul deselor sale c#l#torii n Fran"a pentru a-i ntlni pe Charcot, Bernheim, l ntlne!te !i pe Janet !i opera sa. Unii nu se pot ab"ine s# nu spun# c# Freud a furat de la Janet !i !i-a nsu!it datele acestei psihologii clinice prezentnd-o n mod diferit. Janet descoperise ntr-adev#r vigoarea patogen# a amintirilor uitate, dar el a trecut pe lng# sexualitate, refulare, refulat, incon!tient. P#cat. Ideile lui Freud au fost primite n Fran"a de foarte oficiala Revue neurologique, care a publicat, direct n limba francez#, n 1895: Obsesii !i fobii mecanismul lor psihic !i etiologia lor", iar n 1898 Ereditatea !i etiologia nevrozelor". Transfuzia de idei devine mai discret# pe m#sura ce se precizeaz# etiologia pan-sexualist#. Fran"a nu este mai rezervat# n aceast# privin"# dect restul Europei. In 1914, Hesnard public# mpreun# cu Regis, un psihiatru celebru din Bordeaux, Psihanaliza nevrozelor de r"zboi. Dar n 1911 ap#ruse deja primul articol despre Raportul afectiv n cura nevrozelor", de Morichau-Beauchant. R#zboiul din 19141918 va ntrzia p#trunderea n Fran"a a unei psihanalize care vine din "#rile germane. Societatea Psihanalitic# de la Paris (S.P.P.) a fost creat# n 4 noiembrie 1926, iar Revue frangaise de psychanalyse !i vede publicat primul num#r la 25 iunie 1927, S.P.P. fiind deja membr# a Asocia"iei Interna"ionale de Psihanaliz# (A.I.P.). Pentru a se ajunge la aceste rezultate au fost necesare eforturi sus"inute si trebuie s# re"inem unele nume, printre care cel al lui Rene Laforgue (1894-1962), campion al unui freudism direct; alsacian de origine, perfect bilingv, l citea pe Freud n original. A ntreprins o analiz# didactic# mpreun# cu Eugenie Sokolnicka (18841934), sosit# la Paris cu mandat de la Freud, care o analizase. O obi!nuit# a mediilor literare !i a

336

FREUD $I PSIHANALIZELE

N.R.F., ea va fi imortalizat# de Gide n Falsificatorii de bani sub numele de doctori"a Sophroniska". Rene Allendy (1889-1942), analist al lui Artaud, foarte deschis c#tre domeniul literar, va juca un rol de seam#. Edouard Pichon (18901940) este un spirit foarte cultivat, lingvist, medic la Spitalele Parisului --un titlu de prestigiu. Cartea sa Dezvoltarea psihic" a copilului $i a adolescentului va servi la formarea multora. Analiza sa didactic#, ntreprins# cu E. Sokolnicka, va dura trei ani: lucru foarte rar n acea epoc#, n care s# fii psihanalizat de Freud" putea consta, a!a cum s-a ntmplat pentru Gustav Mahler, n a sta de vorb# dou# sau trei ore (uneori n cursul unei plimb#ri) cu Maestrul. Pichon a jucat un rol important n Fran"a, pentru psihanaliz#, rol ce nc# nu a fost foarte bine precizat dect de c#tre E. Roudinesco (B"t"lia de o sut" de ani. Istoria psihanalizei n Fran#a, 1982). Entuziasmul lui A. Breton si al suprareali!tilor pentru Freud a contat pentru a face ca psihanaliza s# p#trund# n mediile intelectuale. Numele M#riei Bonaparte si al lui Rudolf M. L6wenstein vor fi fundamentale. Laforgue o sf#tuise pe prin"esa de Grecia, M#rie Bonaparte, s# mearg# la Viena s# fac# o psihanaliz# cu Freud; aceasta se duce la Freud n 1926 si leag# cu el o prietenie !i o fidelitate psihanalitic# totale. M#rie Bonaparte (1882-1962) va fi stlpul de rezisten"# al psihanalizei n Fran"a. Puterea sa economic#, tenacitatea sa, ardoarea sa vor face ca toate rezisten"ele s# se ncline si Institutul de Psihanaliz# va vedea lumina zilei. S# mai re"inem si numele psihanali!tilor elve"ieni Flournoy, Baudouin, Saussure, care sus"in psihanaliza mpotriva cercurilor medicale. Rudolf M. Lowenstein (1898-1976) a fost analizat, la Berlin, de H. Sachs. Polonez de origine, vor-

PSIHANALIZA N FRAN&A

337

bind curent franceza, va deveni analistul oficial al tuturor numelor mari din Fran"a. M#rie Bonaparte va face cu el un complement de analiz#, fiindu-i n acela!i timp amant#, dup# biografa sa Ceha Bertin {Ultima din familia Bonaparte, 1982). i va analiza pe Lacan, Nacht, Lagache, Adrien Borel, Parcheminey, Michel Cenac, Leuba, Pierre Mle, Henri Codet... Avntul psihanalizei n Fran"a survine dup# 1945, cnd doctrina si practica au c#p#tat o importan"# nou# dup# rentoarcerea sa din SUA. Va fi momentul marilor mize, dar si al luptelor intestine, pn# la sciziunea din 1953. Lacan, Lagache, Dolto !i mul"i al"ii vor forma ceea ce va deveni n curnd $coala freudian#, dar care pentru moment nu este dect Grupul de Studii !i de Cercet#ri freudiene. Pe de alt# parte, multe nume figureaz# deja n palmaresul psihanalizei franceze, printre altele cele ale lui J. Favez-Boutonnier, Lebovici, Berge, Mauco, Schlumberger, Blanche Reverchon-Juve, Maryse Choisy, dna Aubry (mama lui E. Roudinesco), Bouvet, Diatkine, G. Favez, Anzieu, Held, Benassy, Marty, Shentoub, Favreau, Pasche, Mallet... Dar trebuie s# revenim la Lacan, pentru a evoca ulterior alte curente. 2. Jacques Lacan (1900-1981) Vom urm#ri Scrierile publicate n 1966 si Serninariile ap#rute. Expozeul va men"ine ordinea cronologic#, pentru a scoate mai bine n eviden"# inova"iile" lacaniene n ceea ce el nsu!i a numit o rentearcere la Freud". Puncte de vedere tangen"iale vor putea clarifica tematicile lacaniene pentru a le preciza localizarea situa"ional#. S# re"inem din nota de la anteceden"ii no!tri" care i interfa"eaz# oarecum culegerea (Ecrits, pp. 6572): Ca medic si psihiatru, introduse-

338

FREUD $I PSIHANALIZELE

sem, sub titlul de cunoa ! tere paranoic # , unele rezultante ale unei metode de exhaustivitate clinic#, a c#rei ncercare o constituie teza noastr# de medicin#". Psihoza paranoic" n raporturile sale cu personalitatea (1932) se sprijin# pe treizeci de observa"ii, chiar dac# metoda sa impune o monografie, cazul Aimee (p. 65). Lacan s-a recunoscut dintotdeauna discipol al lui G. de Clerambault (singurul nostru maestru de psihiatrie"), inventator al automatismului mental" (1927). 2.1. Stadiul oglinzii Cu stadiul oglinzii", Lacan !i face o intrare remarcat# n domeniul psihanalizei la cel de-al XlV-lea Congres Psihanalitic Interna"ional de la Marienbad n 1936. Interven"ia nu este publicat# din cauz# c# nu fusese trimis# la timp. Lacan face aluzie la titularizarea" sa, acces indispensabil la Societatea Psihanalitic# din Paris. Dintr-o alt# surs#, putem spune c#-i promisese doctorului Lowenstein, care i condusese psihanaliza didactic#, de a o termina dup# ivestirea sa, dar c# n-a mai revenit pe divan. Putem citi n Ecrits, (1966, pp. 93-100): Stadiul oglinzii ca formator al func"iei eului verbal1", textul comunic#rii la cel de-al XVI-lea Congres Interna"ional de Psihanaliz# de la Zurich n 1949. Stadiul oglinzii a fost studiat de Prayer, Baldwin !i H. Wallon mai nti. Copilul !i recunoa!te propria imagine ntr-o oglind# ncepnd de la vrsta de !ase luni. ste o surs# de jubilare !i punctul de sprijin al identific#rii. Pentru Lacan, aceast# activitate pn# la vrsta de optsprezece luni este revelatoarea unui
Am tradus prin eu verbal" noua no"iune introdus# de Lacan je"i mare importan"# pentru tot sistemul lacanian (n.t.).
1

PSIHANALIZA N FRAN&A

339

dinamism libidinal". Este de ajuns s# n"elegem stadiul oglinzii ca o identificare n sensul plenar pe care analiza l d# acestui termen: !i anume transformarea produs# la subiect cnd !i asum# o imagine a c#rei predestinare n acest scop este indicat# ndeajuns prin folosirea, n teorie, a termenului antic de imago" (Ecrits, 1966, p. 94). Aici va fi sursa identific#rilor secundare pornind de la aceast# form# a unui eu verbal ideal": punctul important este c# aceast# form# situeaz# instan"a eului, nc# dinainte de determinarea sa social#, ntr-o direc"ie de fic"iune niciodat# ireductibil# pentru individul singur sau mai curnd care nu va rentlni dect asimptotic evolu"ia subiectului, oricare ar fi succesul sintezelor dialectice prin care el trebuie s#-si rezolve n calitate de eu verbal discordan"a fa"# de propria realitate" (Ibid., p. 94). Imaginea specular# pare a fi pragul lumii vizibile, precizeaz# Lacan. Aceast# ac"iune exclusiv vizual# a unei imagini similare... (deschide spre) identific#ri homeomorfe (!i prin) efectele de mimetism (c#tre) identific#rile heteromorfe " (Ibid., p. 96). Func"ia stadiului oglinzii se dovede!te pentru noi de atunci ca un caz particular al func"iei de imago, care este aceea de a stabili o rela"ie a organismului cu realitatea sa proprie sau, cum se spune, a Innenwelt-ului la Umwelt" (Ibid., p. 98)1. Formarea eului verbal" n spa"iul retras se simbolizeaz# oniric ntr-un stadiu scrie Lacan; apoi, n momentul n care se mpline!te stadiul oglinzii, se deschide, prin identificarea cu imago-ul seam#nului, drama geloziei primordiale" (Ibid., p. 98). In ceea ce ne prive ! te, s # spunem c # niciodat # copilul nu este n afara socialului si c# deschiderea
s

Este vorba de: Innenwelt = n-sine, lumea endogen#; Umwelt = pentru'ne, lumea care nconjur# !i nglobeaz# (n.a.).

340

FREUD $I PSIHANALIZELE

acustic# si plurisenzorial# face ca imaginea s# nu fie poate niciodat# pur vizual#. De altfel, limbajul, afectiv si na"ional, ncepnd din acest stadiu este mai prezent dect s-ar p#rea. Copilul este disvorbit1 nainte de a fi vorbitor.2 2.2. Despre topica realit#"ii n Discursul de la Roma Lacan, tot n 1936, publicase Dincolo de principiul realit"#ii, titlu evocator. Se anun"# aici no"iunile de ordin" pentru a acoperi experien"a psihanalitic#: condi"ie de ordin mental, pentru ca acest fenomen s# fie comunicabil n vreun limbaj oarecare", condi"ie de ordin experimental, nregistrabil ntr-o form# oarecare", condi"ie de ordin ra#ional pentru a-1 putea insera n lan"ul identific#rilor simbolice". S# remarc#m punerea la punct, foarte devreme, a unui lexic" ce nu va mai varia prea mult. Realitatea energetic#" a libidoului este determinarea pozitiv# pentru dinamica faptelor dorin"ei. Pulsiunea" va fi, la Lacan, n topica realit#"ii. Din Agresivitatea n psihanaliz#", raport prezentat de c#tre Lacan la Congresul al Xl-lea al Psihanali!tilor de limb# francez# din 1948, s# re"inem cteva teze. Teza l: Agresivitatea se manifest# ntr-o experien"# care este subiectiv# prin ns#!i constituirea sa. Teza 2: Agresivitatea, n experien"#, ne este dat# ca inten"ie de agresiune si ca imagine de dislocare corporal#. Imago-urile corpului mbuc#t#"it, posibilit#"ile formatoare de identificare. Teza 3: Resorturile de agresivitate decid asupra motivelor care
n original: dlocute", opus lui locuteur" (n.t.). Francis Jacques, Difference et subjectivite, Aubier, Paris, 1982, pp. 68 !i urm. La prematuration pragmatique" (n.a.).
2 1

PSIHANALIZA N FRAN&A

341

fundamenteaz# tehnica psihanalizei. Importan"a transferului negativ care este nodul inaugural al dramei analitice. Teza 4: Agresivitatea este tendin"a corelativ# a unui mod de identificare pe care noi l numim narcisic... forme originale ale eului !i ale obiectului, discordan"e ntre organismul omului !i Umwelt-ul s#u. Aceast# defini"ie: Acest raport erotic n care individul uman se fixeaz" pe o imagine care l nstr#ineaz# de el nsu!i, acolo este energia si forma unde !i afl# izvorul aceast# organiza"ie pasional# pe care o va numi eu" (Ecrits, 1966, p. 113). Teza 5: O asemenea no"iune a agresivit#"ii, ca una din coordonatele inten"ionale ale eului uman !i mai ales relativ la categoria de spa"iu, determin# s#-i fie conceput rolul n nevroza modern# si n angoasa civiliza"iei" (Ibid., p. 120). Aceast# afirma"ie: Satisfacerea dorin"ei umane nu este posibil# dect mediat# de dorin"a !i travaliul celuilalt" (Ibid., p. 121 !i cf. pp. 101-124). S# abord#m acum Raportul la Congresul de la Roma (26 si 27 septembrie 1953): Func"ia cmpului cuvntului !i a limbajului n psihanaliz#", publicat pentru prima dat# n culegerea La Psychanalyse" nr. l, 1956, pp. 81-166 (crits, 1966, pp. 237-322). Sec"iunea a IV-a din Ecrits ncepe cu Despre subiect, n sfrsit", redactat n 1966. 2.3. Despre subiect !i despre aria cuvntului Despre subiect, n sfrsit": Dorim s# vorbim despre subiectul pus n discu"ie prin acest discurs" (crits, 1966, p. 229). Din 1948 pn# n 1953 au izbucnit multe conflicte. Pe scurt, s# spunem c# se produce ruptura ntre Lacan (cu Lagache !i ceilal"i) !i Societatea Psihanalitic# din Paris. Noua asocia"ie nu y a primi afilierea din partea Societ#"ii Interna"ionale.

342

FREUD $I PSIHANALIZELE

Astfel c# a fost solicitat n aceast# situa"ie raportul de la Roma, care s# constituie raportul teoretic uzual" (Ibid., p. 237) pentru Congresul psihanali!tilor de limb# francez# !i de limbi romanice. Lacan va trebui s# expun# acest text altundeva": la Istituto de Psicologia della Universit di Roma". S# mai re"inem din 1966 !i acest lucru: introducerea cu insisten"# a vocabulei simptom. Saltul fa"# de opera"ia freudian# este indicat altfel. Ea se distinge prin articularea explicit# a simptomului cu ceea ce-i apar"ine, fiindc# ea (psihanaliza) este opera"ia proprie a simptomului n cele dou# sensuri ale sale. Spre deosebire de semn, de fumul care nu se face f#r# foc, foc pe care l indic# eventual cu un apel la stingerea acestuia, simptomul nu se interpreteaz# dect n ordinea semnificantului. Semnificantul nu are sens dect n rela#ia sa cu alt semnificam. In aceast# articulare rezid# adev#rul simptomului. In fapt el este adev#r, pentru aceea c# este f#cut din aceea!i substan"# cu acesta, dac# punem problema n mod material c# adev"rul este ceea ce se instaureaz" n cmpul lan#ului semnificnd {Ibid., pp. 234-235, s.n.). Func"ia ariei cuvntului si a limbajului n psihanaliz#" (1953), versiunea 1966 (Ecrits, pp. 237-322). S# relu#m aici numai ceea ce, la vremea respectiv#, acum treizeci de ani, inaugura modelul lingvistic" al psihanalizei structurale" a lui Lacan. Tehnica psihanalitic#, spune Lacan, nu poate fi n"eleas#, deci nici corect aplicat#, dac# nu snt bine cunoscute conceptele care o fundamenteaz#. Sarcina noastr# va fi de a demonstra c# aceste concepte nu !i iau sensul plenar dect dac# snt orientate ntr-o arie a limbajului, dac# snt ordonate la func"ia cuvntului" (Ibid., 1966, p. 246).

PSIHANALIZA N FRAN&A

343

2.3.1. Cuvntul vid $i cuvntul plin n realizarea psihanalitic" a subiectului (Ecrits, pp. 247-268) Psihanaliza nu are dect un mediu: cuvntul pacientului" (Ibid., p. 247). Teoria pune o triad#: frustrare, agresivitate, regresie, pe care le reg#sim n cur#. Frustrarea ar veni mai degrab# de la cuvntul vid" dect de la t#cerea analistului. Fiin"a care este descris# - de c#tre analizant ,,n-a fost niciodat# dect opera sa n imaginar" (Ibid., p. 249). Si Lacan adaug# acest paragraf n 1966: Fiindc# n acest travaliu pe care l face de a o reconstrui (opera imaginar# a fiin"ei sale) pentru un altul, el reg#se!te alienarea fundamental# care 1-a determinat s# o construiasc# a!a ca pe o alta si pe care a menit-o dintotdeauna s#-i fie smuls# de un altul" (Ibid., p. 249). Ego-ul este deci n esen"a sa frustrare. Agresivitatea nu este dect un efect colateral al frustr#rii analitice (1966). Arta analistului trebuie s# fie de a suspenda certitudinile subiectului, pn# cnd acestuia i se consum# ultimele miraje" (Ibid., p. 251). C#ci, chiar dac# (analizantul) nu comunic# nimic, discursul reprezint# existen"a comunic#rii... Cuvntul constituie adev"rul" (Ibid., p. 283). Regresia nu este dect actualizarea n discurs a rela"iilor fantasmatice restituite de c#tre un ego la fiecare etap# de descompunere a structurii sale. Pentru c# n final aceast# regresie nu este real"; ea nu se manifest#, n limbaj, altfel dect prin inflexiuni, ntors#turi, poticniri att de firave nct, la extrem, u ar putea dep#!i artificiul de a vorbi n stil baby la adult" (Ibid., p. 252). Singurul obiect care este la mdernna analistului este rela " ia imaginar # care l leag# de subiect n calitate de eu si, n lipsa posibilit#"ii de a o elimina, se poate servi de aceasta... pentru a detecta ceea ce trebuie s# fie n"eles" (Ibid., p. 253).

344 __________ FREUD gl PSIHANALIZELE

Aceasta este. func#ia cuvntului vid. Punerea n cuvinte, de c#tre analizant, este verbalizarea, traducerea n povestire a evenimentelor trecute, a anamnezei. Aceasta ntr-un limbaj care permite discursului s#u (al analizantului) s# fie n"eles de contemporanii s#i !i care, n plus, presupune !i discursul prezent al acestora din urm#" (Ibid., p. 255). Na!tere a unui adev"r, revela"ie" despre care cuvntul prezent st# m#rturie", ntruct numai cuvntul st# m#rturie despre aceast# parte a for"elor trecutului" {Ibid., p. 256). Acesta este efectul cuvntului plin. Freud cere... ca scena primitiv# s# fie datat#, dar el presupune f#r# nimic n plus toate subiectiviz#rile evenimentului despre care i se pare necesar s# fie explicate n toate efectele lor la fiecare cotitur# n care subiectul se restructureaz#, adic# tot attea restructur#ri ale evenimentului care se opereaz#, dup# cum se exprim# el nsu!i: nachtr"glich, prea trziu" {Ibid., p. 256). Aceasta este ns#!i esen"a psihanalizei, cuvnt utilizat n 1895. Mijloacele sale snt cele ale cuvntului n calitatea n care el confer# func"iilor individului un sens; domeniul s"u este cel al discursului concret n calitatea acestuia de cmp al realit#"ii transindividuale a subiectului; opera#iile sale snt cele ale istoriei n calitatea sa de a constitui emergen"a adev#rului n real" (Ibid., p. 257). n cadrul analizei, subiectul accept# o pozi"ie de interlocutor: locutorul se constituie aici ca intersubiectivitate. Chiar dac# el vorbe!te n stil rafal# - adaos din 1966 el se adreseaz# acestui (mare) altul a c#rui teorie am consolidat-o de atunci..." {Ibid., p. 258, nota 1). Incon!tientul este acea parte a discursului concret n calitatea sa de transindividual care lipse!te din dispozi"ia subiectului pentru restabilirea continuit#"ii discursului s#u con!tient" (Ibid., p. 258). Incon!tientul, capitol al istoriei fiec#ruia, alb, sau cen-

PSIHANALIZA N FRAN&A

345

zurat, se constituie pornind de la metafore, aceste sinonime ale deplas"rii simbolice. Astfel: amnezia reful#rii este unul din fenomenele cele mai vii ale memoriei" (Ibid., p. 261). Orice fixa"ie pe un pretins stadiu instinctual este nainte de orice stigmat istoric... Stadiile instinctuale exist# deja cnd snt tr#ite, organizate n subiectivitate" (Ibid., p. 261262, s.n.). Lacan separ# analogia si metafora: No"iunea de simbolism analitic... merge strict mpotriva gndirii analogice" (Ibid., p. 263). Subiectul merge cu mult mai departe de ceea ce simte individul n mod subiectiv... Incon$tientul subiectului (este) discursul celuilalt" (Ibid.', p. 265). 2.3.2. Simbol $i limbaj ca structur" $i limit" a cmpului psihanalitic (Ecrits, 1966, pp. 266-289)
Dorin"a omului !i g#se!te sensul n dorin"a celuilalt" (Ecrits, p. 268). Simptomul se reduce n ntregime la o analiz# a limbajului, fiindc# este el nsu!i structurat ca un limbaj, pentru c# este limbaj al c#rui cuvnt trebuie s# fie eliberat" (Ibid., p. 269). ...Legea omului este legea limbajului... aceste daruri (snt) parole... deja simboluri, prin aceea c# simbolul nseamn# pact, !i c# snt mai nti semnifican"i ai pactului pe care l constituie ca semnificat..." (Ibid., p. 272).

Aceste citate snt menite s# pun# n eviden"# c# descoperirea lui Freud este aceea a cmpului inciden"elor, n natura omului, ale rela"iilor sale cu ordinea simbolic#, !i n rentoarcerea sensurilor sale pn# la instan"ele cele mai radicale ale simboliz#rii n#untrul fiin"ei" (Ibid., p. 275). Prin cuvntul care este deja o prezen"# f#cut# din a bsen"#, ns#!i absen"a ajunge s# fie denumit# recrea"ie perpetu#, ntr-un moment original pe care geniul lui Freud 1-a surprins n jocul copilului (evo-

346

FREUD $I PSIHANALIZELE

carea este f#cut# relativ la Dincolo de principiul pl#cerii", n care Freud analizeaz# jocul fort-da", dar nu trebuie s# uit#m c# acest joc copilul l joac# pentru a-!i nlocui p#rin"ii absen"i pentru moment). $i din acest cuplu modulat al prezen"ei !i absen"ei... se na!te universul de sensuri al unei limbi n care se va ordona universul lucrurilor" (Ibid., p. 276). Lumea cuvintelor este cea care creeaz# lumea lucrurilor... Omul vorbe$te deci, dar aceasta pentru c" simbolul l-a f"cut om" (Ibid., p. 276, s.n.). Trebuie s# recunoa!tem n numele tat"lui sprijinul pentru func"ia simbolic#, func"ie care, din negura timpurilor istorice, !i identific# persoana cu figura legii" (Ibid., p. 278). Interdic"ia incestului, lege primordial#, se face cunoscut# ndeajuns de bine ca identic# unui ordin de limbaj" (Ibid., p. 277). Disocierea Oedipului, rela"ia patern#, vor fi fondate de aceasta. A !a nct virtutea cuvntului este cea care perpetueaz# mi!carea..." (Ibid., p. 278). Luptele simbolului, ale imaginarului !i ale realit#"ii se reg#sesc n psihanaliz# n intersubiectivitate: Problema este cea a raporturilor din interiorul subiectului ntre cuvnt $i limbaj" (Ibid., p. 279). Lacan re"ine trei paradoxuri: 1) n nebunie, n care subiectul este vorbit mai degrab# dect vorbe!te" (Ibid., p. 280); 2) n nevroze, n care cuvntul este alungat din discursul concret, cuvntul n deplin#tatea exerci"iului s#u, ntruct el include discursul celuilalt n secretul cifrului s#u" (Ibid., p. 281); 3) cazul subiectului care !i pierde ra"iunea n obiectiv#rile discursului s#u" (Ibid., p. 281). S-ar putea spune oare c# fiecare are cuvntul limbajului s#u? In orice caz, Lacan scrie c#: for"a bisericilor rezid# n limbajul pe care au !tiut s#-1 men"in#" (Ibid., p. 283).

PSIHANALIZA N FRAN&A

347

Lingvistica ne poate servi aici drept ghid. ntruct acesta este rolul pe care l mo!tene!te direct de la antropologia contemporan# si fa"# de care nu am putea r#mne indiferen"i" (Ibid., p. 284). Conota"ia vocalic#, fonemul, se ofer# prezen"ei sau absen"ei, pe post de surse subiective" ale func"iei simbolice. I se aduce astfel un omagiu lui Levi-Strauss, etnograf ce descifreaz# miturile dup# sincronia misterelor n care snt implicate structuri de limbaj. $tiin"ele subiectivit#"ii se pot axa astfel pe o teorie general# a simbolului. Func"ia simbolic# se prezint# ca o dubl# mi!care n interiorul subiectului: omul !i construie!te un obiect al ac"iunii, dar pentru a-i da acesteia n timpul dorit locul s#u fondator" (Ibid., p. 285, redactare rev#zut# n 1966). Timpul intersubiectiv structureaz# ac"iunea uman#" (Ibid., p. 287). n fine, referin"a la lingvistic# ne va introduce n metoda care, distingnd n limbaj ntre structur#rile sincronice si cele diacronice, ne poate permite s# n"elegem mai bine valoarea diferit# pe care o ia limbajul nostru n interpretarea rezisten"ei si a transferului, sau chiar de a diferen"ia efectele proprii ale reful#rii si ale structurii mitului individual n nevroza obsesional#" (Ibid., p. 288). La disciplinele men"ionate de Freud pentru institu"ionalizarea psihanalizei, Lacan adaug# studiul retoricii, al dialecticii, al gramaticii, al poeticii. Lacan insist# asupra studiilor de teorie istoric# a simbolului, de logic# intersubiectiv# si temporalitate a subiectului" (Ibid., p. 289).
2.3.3. Rezonan#ele interpret"rii $i timpul subiectului n tehnica psihanalitic " (Ecrits, 1966, pp. 289-322)

.,Sa aduci experien"a psihanalitic# pn# la cuvnt !i la limbaj, ca !i pn# la fundamentele sale iat# ce

348___________ FREUD $I PSIHANALIZELE

intereseaz# tehnica acesteia" (Ecrits, 1966, p. 289). Analiza const# n a cnta pe multiplele note ale partiturii pe care o constituie cuvntul n registrul limbajului: din care deriv# supradeterminarea, care nu are sens dect n aceast# ordine" (Ibid., p. 191, s.n.)- Problemele interpret#rii simbolice reunesc efectele cuvntului !i principiile care l guverneaz#. Lacan leag# aceste principii de dialectica lui Hegel (cf. Ibid., p. 292). Psihanaliza este cea care aduce paradigma la dialectic#, n dubla sa referin"# la cuvnt si la limbaj. Pentru a elibera cuvntul subiectului, l introducem n limbajul dorin"ei sale, adic# n limbajul primar n care, dincolo de ceea ce ne spune despre el, ne vorbe!te deja f#r# s#-!i dea seama, !i n primul rnd ne vorbe!te n simbolurile simptomului" (Ibid., p. 293). Evocnd laudativ munca lui Ernest Jones asupra simbolismului. Lacan apreciaz# c# aceasta ar putea fi calea rentoarcerii la folosirea efectelor simbolice, ntr-o tehnic# rennoit# a interpret#rii" (Ibid., 1966, p. 294). Lacan "ine s# precizeze ceea ce n"elege prin limbaj: structura de comunicare n limbaj, !i s# clarifice definitiv nen"elegerea legat# de limbajul-semnaT" (Ibid., p. 296). Limbajul nu este un simplu cod, no"iunea de limbaj-semnal nu este suficient#; Lacan reaminte!te comunicarea albinelor pentru a ar#ta c# acolo nu exist# cuvntul. Forma sub care se prezint# limbajul (este cea care) define!te prin ea ns#!i subiectivitatea" (Ibid., p. 298). Se face trimitere constant# la discursul celuilalt: Aceasta este ntr-adev#r forma esen"ial# care pentru orice cuvnt uman este mai degrab# locul de unde deriv# dect cel unde urmeaz# s# ajung#" (Ibid., p. 198). Analiza considerat# de Lacan drept o dialectic" face apel la intersubiectivitatea lui noi". Redundan"ele, repeti"iile, relu#rile limbajului trebuie re"inute ca tot attea rezonan"e". C#ci func"ia limba-

PSIHANALIZA N FRAN&A

349

jului nu este de a informa, ci de a evoca. Ceea ce caut n cuvnt este r#spunsul celuilalt, ceea ce constituie calitatea mea de subiect este ntrebarea mea. Pentru a fi recunoscut de cel#lalt, nu proferez ceea ce a fost dect avnd n vedere ceea ce va fi" (Ibid., p. 299). Cuvntul... este un dar al limbajului... limbajul este corp. Cuvintele snt luate n toate imaginile corporale care captiveaz# subiectul; ele l pot ngreuna pe isteric... Astfel, cuvntul poate deveni obiect imaginar, chiar real, n interiorul subiectului !i, n aceast# calitate, s# nghit# func"ia limbajului sub mai mult de un aspect" (Ibid., p. 301, s.n.). Analiza nu poate avea ca scop dect nsc#unarea unui cuvnt adev"rat !i realizarea de c#tre subiect a istoriei sale n rela"ia cu un viitor. Men"inerea acestei dialectici se opune oric#rei orient#ri obiectiv#rile a analizei..." (Ibid., p. 302, s.n.). Lacan propov#duie!te o ntoarcere la Freud", care !i trage r#d#cinile din raportul eului subiectului cu eul verbal din discursul s#u" (Ibid., p. 304). Cele trei registre ale simbolicului, ale imaginarului, ale realului acoper# cmpul psihanalizei, dac# "inem cont c# subiectul se constituie n c#utarea adev#rului" (Ibid., p. 309). n psihanaliz#, timpul este abordat ca durat# a curei si durat# a !edin"elor, chestiuni care ridicau probleme ntre Lacan si ceilal"i". Func"ia timpului n tehnic# merge dincolo de aceasta: din moment ce analizantul, pentru a exista, trebuie s# se nscrie n el si s#-!i nscrie n acesta propriul s#u timp. Referin"a la Hegel r#mne constant#. O referire la Heidegger (ni) se pare mai formal#. Lacan asimileaz# instinctul de moarte" al lui Freud repeti#iei, automatismelor pe care se sprijin# via"a. Heidegger este convocat pentru a sprijini o tez# pu"in evident# privind fiin"a-pentru-moarte", stare

350

FREUD $I PSIHANALIZELE

de fapt care se ndep#rteaz# !i aceasta este corect - de orice interpretare a instinctului de moarte ca un masochism primordial (Ibid., p. 318). Experien"a psihanalitic# a reg#sit n om imperativul verbului ca lege care 1-a format dup# imaginea sa" (Ibid., p. 322). Discursul de la Roma" con"ine aproape tot aparatul argumentativ al lui Lacan. Textele pe ca^e le vom aminti acum vor fi evocate de o manier# mai succint#; nu vom re"ine dintre ele dect tezele !i/sau pozi"iile noi. 2.4. Supradeterminarea semnificantului Seminarul despre Scrisoarea furat#" a avut loc n 1955. Textul a fost redactat n 1956 !i publicat n revista La Psychanalyse (nr. 2, 1957). El a fost plasat la nceputul culegrii Ecrits (1966). Am preferat s# urm #rim ordinea cronologic# n expunerea noastr# asupra lacanismului". A!a nct putem eviden"ia mai bine c# automatismul repeti"iei !i trage principiul... din insisten"a lan#ului semnificam" (Ecrits, 1966, p. 11). Impregn#ri imaginare, par"ializ#ri simbolice snt raportate la lan"ul semnificant. Semnificantul este suveran la Lacan. Legea proprie acestui lan" conduce la efecte psihanalitice (printre care): negarea (Verneinung), forcluderea (Verwerfung), refularea (Verdr#ngung), deplasarea (Entstellung)" (Ibid., p. 11). Scrisoarea furat" a lui Poe i va permite lui Lacan (dup# lectura studiului M#riei Bonaparte?) s#-!i ilustreze concep"iile. $i s# reafirme de la bun nceput: incon!tientul este discursul Celuilalt. Fondarea intersubiectivit#"ii (ntre prezen"#-absen"#?) apare n rela"ia semnificantului cu cuvntul. De aici aceast# prim# concluzie in extenso: Dac# ceea ce a descoperit si redescoper# Freud, ntr-un urcu! tot mai abmpt, are un sens, atunci nseamn# c# deplasarea semnificantului i determina

PSIHANALIZA N FRAN&A

351

pe subiec"i n actele lor, n destinul lor, n refuzurile lor, n orbirile lor, n succesul lor !i n soarta lor, n pofida darurilor nn#scute si a achizi"iilor sociale, indiferent de caracter sau sex, !i c#, de voie, de nevoie, pe urmele semnificantului va merge cu arme !i bagaje tot ceea ce "ine de datul psihologic" (Jbid., p. 30, s.n.). Un intermezzo" redactat n 1966, Prezentare a urm#rii", precizeaz#: scrierile noastre iau loc n mijlocul unei aventuri care este cea a psihanalizei, ajungnd cu att mai departe cu ct ceea ce pune ea sub semnul ntreb#rii este chiar psihanaliza" (Ibid., p. 41). Programul care se schi"eaz# pentru noi de acum nainte este de a afla cum l poate determina pe subiect un limbaj formal" {Ibid., p. 42). O asemenea intelectualizare" formalizant# si plin# de materne (aceast# orientare se va accentua n cursul ultimilor ani...) deschide c#tre grafuri" si alte exerci"ii la tabl#". ntoarcerea la anul 1955 !i la Seminar" reia automatismul de repeti"ie !i simbolismul, pentru a mai afirma c# ordinea simbolicului nu mai poate fi conceput# ca fiind constituit# de c#tre om, ci ca fiind ea cea care l constituie" {Ibid., p. 46). Este intrarea individului ntr-o ordine a c#rei mas# l suport# !i l ntmpin# sub form# de limbaj !i supraimpune, n diacronie ca si n sincronie, determinarea semnificantului fa"# de semnificat. Putem sesiza din ns#!i emergen"a ei aceast# supradeterminare care este singura de care este vorba n apercep"ia freudian# a func"iei simbolice" (Ibid., p. 47, s.n.). Orice sistematizare lacanic#" se reg#se!te aici; ea se va desf#!ura seminar dup# seminar, pentru a confirma: l. Legea semnificantului formator. 2. C# subiectivitatea nu este o raportare la real, ci rezultatul unei sintaxe care genereaz# aici marca semnificant#. Cele trei etaje ale incon!tientului: imaginar, simbolic, real. 4. Triumful sintezei !i al Cantului; al Ordinii de asemenea (modelul lan"ului care

352

FREUD $I PSIHANALIZELE

vine la Lacan de la Poincare si de la Markov este uneori -- independent de aceasta criticat de Michel Serres care calific# acest model drept mecanic"). 5. Mai ales aceast# supradeterminare semnificativ", piatr# de c#p#ti n orice structuralism; n instinctul de moarte al lui Freud, este vorba despre repeti"ie, iar acest automatism de repeti"ie nu este altceva dect o determinare (supra-determinat#?). 6. De asemenea, diferen"a dintre proiec#ie !i inter subiectivitate adev"rat" (intersubiectivitatea pare ns# pentru Lacan legat# de un pol centric; rela"ia dual# nu apare nici ntr-adev#r dubl# n mod simultan, nici conjugat# n reciprocitatea implicit#). 2.5. Despre semnifican"# Instan"a literei n incon!tient sau ra"iunea de la Freud ncoace": conferin"# din 1957, publicat# n revista La Psychanalyse (nr. 3, 1957) si prezentat# n Ecrits din 1966, de la p. 493 la p. 528. Titlul nostru precizeaz# Lacan -- las# s# se n"eleag# c#, dincolo de cuvntul n sine, experien"a psihanalitic# descoper# n incon!tient ntreaga structur# a limbajului" (Ecrits, 1966, p. 495). Desemn#m prin liter# acest suport material pe care discursul concret l ia de la limbaj... limbaj care preexist# cu structura sa la poarta de intrare pe care si-o face acolo fiecare subiect ntr-un moment al dezvolt#rii sale" (Ibid., p. 495). Se face apel la lingvistica lui Ferdinand de Saussure, la algoritmul" S/s, semnul corespunznd Semnificantului (pe) semnificat. Func"ia propriu-zis semnifican"# este metonimia, trop care indic# partea pentru ntreg; dorin#a este pentru Lacan ntotdeauna metonimic#: n stare de lips". Pe de alt# parte metafora este cheia tuturor substituirilor, a asocia"iilor de asemenea si prin aceasta a conden-

PSIHANALIZA N FRAN&A

353

s"rilor. Astfel s# asociem metafora cu condensarea !i metonimia cu deplasarea, pentru a n"elege func"ionarea lacanian# a incon!tientului. S # remarc # m c # , dac # pentru Saussure raportul s = semnificat / S = semnificant arat# constitu"ia cu dou# fe"e a semnului, care se mai determin# si prin raportarea la referent, nu este tot a!a !i pentru Lacan, la care algoritmul" este dat semnificant/semnificat, ntr-o problematic# ce privilegiaz# semnificantul. Lumea cuvintelor si lumea lucrurilor nu se modeleaz# una pe cealalt# n incon!tient. Modelul saussurian nu func"ioneaz# aici chiar n acela!i fel. Opera"iile semnificanului, figurile" sale, printre care Lacan re"ine mai ales metaforele !i metonimiile, orienteaz# c#tre semnifican#" (mai degrab# dect spre semnifica"ie). Polifonia incon!tientului va fi mai bine n"eleas#". Travaliul visului, transpozi"ia (Entstellung) se face aici prin condens"ri (Verdichtung), adic# metafor# cu metafor#, !i prin deplas"ri (Verschiebung), adic# metonimie dup# metonimie, ntotdeauna partea lips#" din NTREG. Travaliul constant con!tient/incon!tient al semnificantului pe semnificant constituie semnifica"ia, iat# ce este semnifica#ia. Visul este deci, n litera sa", o structur# literar# organizat# ca o limb#. S-ar putea descifra o coresponden"# termen la termen, ca un fapt de limb#: 1) transpozi"ie sau alunecare a semnificatului sub semnificant; 2) condensare, supraimpunere a semnifican"ilor sau metaforelor; 3) deplasare, contiguitate a semnifican"ilor sau metonimiilor; 4) elaborare secundar#, n genul organiz#rii !i dezvolt#rii sintactice liniare n discurs1.
1 Dup# Simone Lecointre !i Jean Le Galliot, Psychanalyse et langages H'teraires, Nathan, Paris, 1977, p. 203 (n.a.).

354

f R F i l i D $I PSIHANALIZELE

2.6. ncercare de sistematic# lacanian# ,.n dezordine", pornind de la semnalele ntreb#rilor De la $inele vorbe!te n Cel#lalt" la incon!tientul este discursul celuilalt", sau de la incon!tientul structurat ca un limbaj" la incon!tientul tripartit al imaginarului, realului, simbolicului", oricine poate puncta cteva din elementele fundamentale ale lacanismului. Am dorit s# urm#rim ct mai ndeaproape anumite texte-cheie. Am dori acum s# ncruci!#m ntreb#ri-r#spunsuri pentru ca, fie pornind de la texte, fie pornind de la alte puncte de vedere, s# clarific#m (f#r# a face vreo metafor# vizual#), alte lecturi. $tiind de la bun nceput c# numai lectura lui Lacan nsu!i va permite accesul la nv#"#tura sa. Aceasta cu att mai mult cu ct lacanienii" tind si aceasta nc# dinainte de moartea sa s# trag#" lacanismul nspre direc"ii non-convergente. 2.6.1. Cteva puncte de stabilit despre eu, despre subiect n Chestiunea freudian" (1955), Lacan preciza c# eul nu este un simplu mijloc ra"ional, sau aceast# instan"# la care flecare putea face apel pentru a o nt#ri si a servi drept regulator care mediaz# ntre sine si supraeu. Comentnd direct faimosul Wo Es war, soli Ich werden", din lucrarea lui Freud Continuare la prelegerile introductive n psihanaliz" (1932), Lacan nu ezit# s# trag# textul nspre un sistem cu dou# etaje: Acolo unde era ! inele, eul verbal trebuie s # fie" (Ecrits, 1966, p. 426), cu doi subiec"i posibili, doi subiec"i dota"i fiecare cu cte dou# obiecte care snt eul si cel#lalt" (Ibid., p. 429).

PSIHANALIZA N FRAN&A

355

Ac"iunea analitic# se caracterizeaz# prin prezen"a a doi subiec"i, dotat flecare cu dou# obiecte care snt eul !i cel#lalt (altul), acest altul purtnd indicativul unui a mic ini"ial... n aceast# partid# n patru, analistul ac"ioneaz# asupra rezisten"elor care lesteaz#, frneaz# si deviaz# cuvntul, aducnd el nsu!i n acest cuartet semnul primordial al excluziunii conotndu-1 pe ori-ori" cu prezen"a sau absen"a care degaj# n mod formal moartea inclus# n imaginea1 narcisic#... Aceasta nseamn# c# analistul intervine concret n dialectica analizei f#cnd-o pe mortul, fie prin t#cere acolo unde el este Altul cu A mare, fie prin anularea propriei sale rezisten"e acolo unde este altul cu a mic. In cele dou# cazuri !i sub inciden"ele respective ale simbolicului !i imaginarului, el prezentifica moartea" (Ibid., pp. 429-430). Acest Altul este deci locul n care se constituie eul verbal care vorbe!te cu cel care aude, ceea ce spune unul fiind deja r#spunsul, iar cel#lalt hot#rnd s# aud# dac# unul a vorbit sau nu" (Ibid., p. 431). n Instan"a literei n incon!tient" (1957), ideea din fraza Acolo unde a fost !inele, trebuie s# ajung" este reluat#, ca aceast# excentricitate radical# de sine fa"# de el nsu!i cu care omul este confruntat"... heteronomie radical# a c#rei descoperire de c#tre Freud a ar#tat c# exist# n om o deschidere... (si)... exist# !i acest altul de care snt legat mai puternic dect de eul meu propriu... nu poate fi n"eleas# (prezen"a sa) dect la un grad secund al alterit#"ii care l situeaz# deja n pozi"ie de mediere prin raport cu propria mea dedublare de mine nsumi ca de un seam#n" (Ibid., p. 524). Dac# am spus c# incon!tientul este discursul Altuia cu A mare a fost pentru a indica acel dincolo unde se leag# recunoa!terea dorin"ei cu dorin"a de recunoa!tere.
n original se folose!te termenul german Bildung (n.t.).

356

FREUD $I PSIHANALIZELE

Altfel spus, acest altul este acel Altul care !i invoc#, de fapt, chiar propria minciun# ca garant al adev#rului n care el subzist#" (Ibid., p. 524). Dac# vorbesc despre liter# !i despre fiin"#, dac# deosebesc ntre altul si Altul scrie Lacan n finalul acestui text din 1957 este... pentru a permite s# se n"eleag# c# dac# simptomul e o metafor#... !i (dac#) dorin"a e o metonimie... (este pentru c#) metafora (e legat#) de problema fiin"ei !i metonimia de lipsa sa" (Ibid., p. 528).
2.6.2. Despre falus

Falusul este un semnificam" (Ibid., p. 690). Este semnificantul major. Fiec#ruia i lipse!te" fiindc# i lipse!te fiin"area", n orice caz omul nu poate viza s# fie integral din momentul n care jocul deplas#rii !i al condens#rii, c#ruia i este menit n exerci"iul func"iilor sale, marcheaz# rela"ia sa de subiect pentru semnificant. Falusul este semnificantul privilegiat de acest marcaj n care partea de logos se conjug# cu apari"ia dorin"ei" (Ibid., p. 692). 2.6.3. Despre refulare Lacan zice: Freud nu a spus c# refularea ar proveni din reprimare: c# (pentru a da o imagine despre asta) castrarea s-ar trage din aceea c# T#ticul arunc# piciului s#u care-si tot pip#ie codi"a: O s# "i-o t#iem, s# !tii, dac# mai faci asta. Ar fi fost foarte firesc, totu!i, ca asta s#-i fi venit n minte lui Freud, s# fi pornit de aici pentru experien"# adic# de la ceea ce o define!te pentru discursul analitic. S# spunem ca pe m#sur# ce avansa pe aceast# direc"ie nclina tot mai mult c#tre ideea primatului reful#rii, n ansamblu se

PSIHANALIZA N FRAN&A

357

reg#se!te bascularea spre cea de-a doua topic#. L#comia cu care denoteaz# supraeul este structural#, nu ca efect al civiliza"iei, ci ca angoas# (simptom) n civiliza"ie " (Lacan, Television, 1974, p. 48).
2.6,4. Despre obiectul a" mic.

Pies" de rezisten#" a teoretiz"rii lacaniene

a, obiect al dorin"ei, n punctul de plecare n care l situeaz# modelul nostru, este, de cnd ncepe s# func"ioneze..., obiectul dorin"ei... Aceasta nseamn# c# obiectul par"ial nu este doar o parte, sau o pies# deta!at# din dispozitivul care imagineaz# aici corpul, ci un element al structurii nc# de la origine, !i, dac# putem spune a!a, n datul p#r"ii care se joac#, n calitatea sa de selec"ionat dintre apendicele corpului ca indicator al dorin"ei, el este deja expozantul unei func"ii, care l sublimeaz# nainte chiar de a o exersa, aceea a degetului ar#t#tor ridicat c#tre o absen"# despre care fiin"area n-are nimic de spus, dect c# ea vine de acolo unde vorbe!te !inele. Iat# de ce, reflectat n oglind#, el nu l d# pe a ca etalon al schimbului, moneda prin care dorin"a celuilalt intr# n circuitul tranzitivismelor eului ideal. El este restituit cmpului ce apar"ine Altuia n func"ie de expunerea dorin"ei n cel#lalt (Altul)" (Ecrits, p. 682). Motiv n plus ca a" s# nu figureze niciodat# printre fantasme! Ca obiect a al dorin"ei, sau ceea ce a fost pentru Altul n erec"ia sa vie, sau acel wanted sau unwanted de la venirea sa pe lume, subiectul, pentru a ajunge n acel punct de dincolo de reduc"ia idealurilor persoanei, este chemat s# renasc# pentru a afla dac# vrea ceea ce dore!te" (Ibid., p. 682).

358

FREUD $I PSIHANALIZELE

2.6.5. Despre divizarea subiectului, despre clivaj

Semnificantul are prioritate asupra subiectului. Subiectul cartezian este un presupus al incon!tientului. Cel#lalt (Altul) este dimensiunea cerut# de ceea ce afirm# ntr-adev#r cuvntul. Incon!tientul este ntre ei t"ierea lor n act" (Ibid., p. 839, s.n.). n continuare, Lacan expune cele dou# opera"ii fundamentale unde se cuvine s# formul#m cauzalitatea subiectului. Opera"ii care se ordoneaz# dup# un raport circular, dar totu!i la fel de nereciproc. Prima, alienarea, este o realizare a subiectului... Divizare a subiectului cu el nsu!i... care "ine de jocul semnifican"ilor... Registrul semnificantului se instituie din aceea c# un semnificant reprezint# un subiect pentru un alt semnificant. Este structura forma"iunilor incon!tientului, vis', lapsus !i cuvnt de spirit. $i este si cea care explic# diviziunea originar# a subiectului. Semnificantul producndu-se n locul acelui Altuia nc# nereperat, aceasta face s# "!neasc# subiectul fiin"ei ce nc# nu de"ine cuvntul, dar cu pre"ul introducerii sale... Alienarea rezid# n divizarea subiectului pe care tocmai am desemnat-o n ceea ce o cauzeaz#" (Ibid., pp. 840841). S# ajungem la cea de-a doua opera"ie, unde cauzalitatea subiectului se nchide, pentru a dovedi structura marginii n func"ia sa de limit#, dar si n torsiunea care motiveaz# impietarea incon!tientului... (este): separarea. .., ceea ce Freud numea Ichspahung sau clivaj al eului..." (Ibid., p. 842). Separare, a separa spune Lacan se termin# aici n se p"rere, a se genera pe sine" (Ibid., p. 843). Adic# n aceea c# subiectul se realizeaz# n pierderea din care a "!nit ca incon!tient, prin lipsa pe care o produce n Cel#lalt... urmnd (ceea ce Freud va numi) pulsiunea de moarte" (Ibid., p. 843). Dac# Freud fondase t#ierea prin raport cu

PSIHANALIZA N FRAN&A

359

obiectul, cu falusul, Lacan, n ce-1 prive!te, o pune de dou# ori n subiectul nsu!i: parti"ia" este demersul parturi"iei"1 sale. S# l#s#m aici n suspensie aceast# introducere" !i s# trimitem la complement#rile bibliografice ale lui Lacan nsu!i. 3. Aspecte ale contribu"iei psihanali!tilor francezi la psihanaliz # Fenomenul Lacan a contribuit (ntr-o prim# etap#) la mp#r"irea psihanali!tilor francezi n dou# tabere. Nu vom urma filiera anecdotelor. S # ncerc # m s # re"inem contribu"iile cele mai transcendente att de o parte, ct si de cealalt#. n perioada de dinaintea r#zboiului, am putea spune c# psihanaliza a fost introdus# n mediile intelectuale de avangard# de c#tre mi!carea suprarealist#. Breton l viziteaz# pe Freud la Viena, fapt confirmat de c#tre acesta n Autobiografie. Artaud este analizat de Allendy; mai trziu Bataille va fi analizat !i el de Adrien Borel; Jouve, Queneau, Anais Nin si mul " i al"ii vor urma la rnd. Maryse Choisy (1903-1979) cu revista sa Psyche va reuni spirite foarte puternice, printre care Lagache, Delay, Mannoni, p#rintele Beirnaert... O adev#rat# intersec"ie de idei este posibil# aici, cu ntlniri cu Royaumont, publicarea unui Dic#ionar de psihanaliz" $i de psihotehnic" (1949). Mul"i dintre colaboratorii de la Psyche vor pleca ngro!nd rndurile grupului lui Lagache si Lacan dup# 1953. Sacha Nacht (1901-1977) a fost analizat de Hartmann, Lowenstein si de asemenea de c#tre Freud. El
Termen derivat din latine!te, desemnnd na!terea (n.t.).

360

FREUD $ I PSIHANALIZELE

a fost pre!edinte la inaugurarea Institutului de la Paris. Din 1931, conduce Laboratorul de psihanaliz# de la Facultatea de Medicin# din Paris. Ales n 1949 pre!edinte al S.P.P., va fi din 1957 pn# n 1969 vicepre! dinte al Asocia " iei Interna " ionale de Psihanaliz # (A.I.P.). Nacht a publicat mult1. Contribu"ii originale: asupra masochismului, agresivit#"ii ca pulsiune fundamental# nonlibidinal#, asupra eului, asupra rela"iilor de transfer si de contra-transfer, asupra fricii, asupra medicinei psihosomatice (cf. Presence du psychanalyste, P.U.F., 1963). Daniel Lagache (1903 1972), profesor de psihologie la Sorbona, c#ruia i dator#m un foarte important studiu despre La Jalousie amoureuse (P.U.F., 1947). Cercet#rile sale asupra transferului arat# c# acesta nu repet# doar o situa"ie de ata!ament infantil, dar c# posed# n el nsu!i o for"# de repara#ie. El conjug# dou# faze n cur#: de interac"iune dinamic# n momentul de acum !i de rentoarcere a refulatului prin actualizare genetic# a trecutului n prezent. Opera sa completa este n curs de editare la P.U.F.: 1) Le$ hallucinations verbales et Ies travaux cliniques; 2) Lapsychologie du criminel; 3) Le transfert et autres travaux analytiques. Angelo Hesnard (1886-1969), fost medic n marin#, psihiatru, asistent al lui Regis la Bordeaux, a jucat un rol important n Societatea de Psihanaliz#. A fost pre!edinte al Asocia"iei Franceze de Psihanaliz# (Lacan, Lagache...). n afar# de lucrarea sa Psychanalyse des nevroses e des psychoses (1914), a mai publicat: De
1 S# re"inem Psychanalyse des nevroses (Alean, 1935), Pathologie de la vie amoureuse (Denoel, 1937), Le Masochisme (Denoel, 1933), De la pratique " la theorie psychanalytique (P.U.F., 2 voi., 1956) (n.a.).

PSIHANALIZA N FRAN&A

361

Freud " Lacan (E.S.F., J970), La Phobie et la nevrose phobique (Payot, 1961), L'Oeuvre de Freud et son importance pour le monde moderne (Payot, 1960).

S# mai cit#m si pe: J.-C. Racamier (lucr#ri despre psihoze, schizofrenie), Viderman, Gillibert, Janine Chasseguet-Smirgel, Bela Griinberger, Conrad Stein, Ch. David, M. de M'Uzan, G. Mendel..., f#r# s# mai revenim asupra celor deja numi"i: Lebovici, Diatkine, de Ajuriaguerra... cu to"ii urmnd cumin"i linia Institutului. Printre disiden"ii taberei lacaniene, dup# 1953, n afar# de Lagache, Hesnard, d-na Dolto, d-na Amado-Levy-Valensi, d-na Favez-Boutonnier... mai re"inem (cel pu"in n Societatea Francez# de Psihanaliz#: 1953-1965) numele lui Perrier, Leclaire, Granoff, Mauco, Smirnoff, Berge... O Asocia"ie psihanalitic# a Fran"ei s-a n#scut n 1965 cu Lagache, Didier Anzieu (Autoanaliza lui Freud, lucr#ri despre psihodrama la copii, despre eul-tegument"1...), Granoff. Jean Laplanche, profesor la Universitatea Paris VII, unde conduce revista Psychanalyse " l'Universite. Coautor al lucr#rii Vocabularul psihanalizei mpreun# cu J.-B. Pontalis, a publicat Holderlin $i problema tat"lui (1961) !i o foarte important# oper# n mai multe volume, Problematici I pn# la IV la P.U.F., unde conduce Biblioteca de Psihanaliz# fondat# de Lagache. Jean-Bertrand Pontalis conduce colec"ia Connaissance de l'inconscient" (Gallimard) !i La Nouvelle Revue de Psychanalyse (Gallimard). A publicat de curnd Dup" Freud !i Intre vis si durere, culegeri de articole care marcheaz# o orientare apropiat# de Winnicott. Se situeaz# n curentul de dup# Freud", dup# ce a p#r#sit rndurile lacanienilor.
n original: le moi-peau" (n.t.).

362

FREUD $I PSIHANALIZELE

Grupul lacanian a devenit $coala freudian# de la Paris. In aceast# linie i reg#sim pe Judith LacanMiller, J.-A. Miller, F. Regnault, M. Safouan, D. Sibony (Numele $i corpul, 1979). De la moartea lui Lacan si dup# dispari"ia $colii freudiene (1984), pentru a l#sa loc cauzei freudiene", J.-A. Miller prezideaz# editarea integral# (la Seuil) a Seminariilor "inute de Lacan si a diverse texte n revistele Ornicar, l'Ane, urmnd dup# Syllcet, Analytiques... Un al patrulea grup" format n 1969 regrupeaz# fo!ti lacanieni: E. Perrier, J. P. Valabrega, Pier# Aulagnier-Castoriadis, Cornelius Castoriadis... Este foarte dificil s# urm#re!ti aceste oscila"ii ale grupurilor, orient#rile lor, psihanali!tii care le compun. S# mai re"inem totu!i trei nume importante. Andre Green (de la Institut) care a !tiut s# pun# o problem# important#: perioada de dup# Freud". El a publicat: Un Oeil en trop; L'Enfant du ga; Narcissisme de vie, narcissisme de mort (Ed. de Minuit); Le Discours vivant (P.U.F., 1973, remarcabil# punere la punct prin raportare la Lacan !i adev#rat inventar al curentelor psihanalitice americane, tot mai pu"in freudiene). Guy Rosolato (Essais sur le symbolique, La Relation d'inconnu, Gallimard) face cercet#ri asupra func"iei tat#lui, a legii, a raporturilor limbajului !i incon!tientului si a acestor posibile rela"ii originale cu mama pe care el o denume!te rela"ia de necunoscut". Pierre Fedida, universitar psihanalist deschis influen"elor fenomenologiei, a publicat un Dictionnaire de la psychanalyse (Larousse), L'Absence (Gallimard, 1978), Corps du vide et espace de seance (Delarge). Pierre Kaufmann, filozof, ncearc# s# fondeze o adev#rat# epistemologie psihanalitic#. Rene Major, n Confrunt"ri, se str#duie!te (ca si Verdiglione n cu totul alt plan) s# aduc# spre confruntare" toate tendin"ele intrapsihanalitice si extrapsihanalitice, pentru

PSIHANALIZA N FRAN&A

363

a accede la o platform# mai larg#, evolund c#tre o antropologie psihanalitic# a dialogului. Julia Kristeva, semiotician#, lucreaz# ntre text-!i-discurs dintr-o perspectiv# foarte apropiat# de lacanism. Mul"i al"ii nc#, ce nu au fost uita"i, dar lipsesc din acest recens#mnt, f#r# voia noastr#... $i to"i cei care apar n publica"iile de ieri !i/sau de-abia de azi... Psihanaliza n Fran"a este mereu si mereu n plin# efervescen"#, n universit#"i, n cenaclurile asocia"iilor, f#r# a mai socoti psihanaliza !i psihanali!tii" barbari... Lacan pare s# fi contribuit la distrugerea unui anume conformism conven"ional si s# fi produs un curent de dispersie... mbog#"irea este de o asemenea natur#, nct ne ndrept#m spre o psihologie n f#rme", unde toate semin"ele se mpr#!tie pentru a se reproduce mai bine si a rodi din nou... 4. Psihanalizele de rnine: deschideri, ntreb#ri
Cred c# n psihanaliz# s-a petrecut acela!i proces ca ntr-o religie: s-au reconstituit secte sau ordine religioase cu multe sectarisme, multe nchideri, multe limit#ri !i cred c# aceasta nu e bine. Contribu"ia lui Freud este cu totul altceva dect ceea ce s-a ncercat ulterior. Cred c#, dac# Freud ar mai fi n via"#, n-ar putea dect s# se opun# violent modului n care a fos nchis ntr-o problematic# ngust#, care, cu siguran"#, nu era pozi"ia sa proprie" (J. Bergeret, Synapse, nr. 6, septembrie 1984).

Freud a avut mai multe puncte de ntlnire cu psihanaliza. A urmat diseminarea. Situa"ia din Fran"a este foarte special#; avem de-a face cu grija pentru ortodoxie, pentru filia"ie si n acela!i timp cu multiplicitatea grupurilor, dac# nu chiar a societ#"ilor, fiecare dorindu-se de"in#torul adev#rului (sau al unui adev#r). Unii consider# c# din aceast# situa"ie a urmat adev#rat# infla"ie teoretic#. Va fi deci imposibil s#

364

FREUD $ I PSIHANALIZELE

situ#m aici numele si lucr#rile reprezentative. S-au f#cut aluzii la cteva orient#ri; cele mai importante, cu siguran"#, pentru a baliza terenul psihanalitic mondial !i francez, f#r# a "ine cont de apartenen"e si de institu"ii. Jean Bergeret1 mai declar#: Cred c# este jenant s#-1 nchizi pe Freud (!i freudismul) n pozi"iile sale din 1900-1930. Cred c#, la ora actual#, este jenant s# procedezi astfel. Mai r#mn si alte lucruri de v#zut dect pur !i simplu ce a spus Freud, si apoi, mai ales, exist# loc pentru a dezvolta punctele de suspensie pe care Freud le-a f#cut s# apar#..." 4.1. Deschideri Psihanaliza este !i nu este aceea!i, ntre psihanalizele barbare", efectuate f#r# nici un control al cuno!tin"elor sau al practicii, si ortodoxia excesiv#, variantele snt diverse. Astfel, n afara rentoarcerilor la Freud", ne vom mul"umi acum s# situ#m anumite orient#ri ancorate pe cercet#rile !i teoriile expuse n cursul acestor ultimi ani.
4.1.1. ntr-un plan epistemologic

Se impune o remarc# privind diferen"a radical# de func"ionare dintre !tiin"ele naturii sau de natur# particular# !i !tiin"ele umane. In domeniul matematicii, al fizicii, al biologiei, al chimiei... teoriile, metodele, practicile snt supuse unei permanente rennoiri. Acest nou, ceea ce este proasp#t dobndit, nlocuie!te ceea ce se !tia deja !i l transform#; vechile cunosMembru titular a! S.P.P. (Societatea Psihanalitic# de la Paris), legat# institu"ional de A.I.P. (Asocia"ia Psihanalitic# Interna"ional#), J. Bergeret este profesor de psihopatologie la Universitatea Lyon II (n.a.).
1

PSIHANALIZA N FRAN &A

365

"inte se !terg, dispar, iar terenul cercet#rii !i practicii este ndat# ocupat de cuno!tin"ele recent dobndite, ele nsele nefiind dect provizorii, gata s# solicite o nou# viziune asupra lucrurilor si a lumii. Domeniul !tiin"elor umane nu se supune acelora!i principii. Pe de o parte, aici ponderea experien"ei persist# !i se impune. Ca pe timpul lui Galilei, autoritatea dispune de cuno!tin"e !i practici. In psihanaliz# exist# o Mecca"; Jean Bergeret f#cea mai multe aluzii la aceasta. Pentru unii, Freud (ca si Marx sau Biserica?) ar fi inventat totul, o dat# pentru totdeauna. Anumite rezisten"e invit# la men"inerea experien"ei n preajma institu"iilor. Este vorba de a te conforma unei ordini". $i fiecare din grupurile care se constituie reproduce acela!i proces de subordonare si de conformism. Pe de alt# parte, si aceasta este cel mai grav, ceea ce exist# deja, prezentul", pare a exercita o frnare constant# fa"# de ceea ce s-ar putea anun"a ca diferit; iar dac# aceasta survine, ceea ce va fi inventat sau propus din nou conlocuie!te cu prezentul", ntr-o rela"ie agonic#, n psihanaliz# aceste modalit#"i polemice snt dublate de ponderea influen"elor persoanelor.
4.1.2. Orient"rile actuale ale psihanalizelor

Ele par a urma patru vectori: a) Lacanienii" se rennoiesc pe direc"ia lor, in diferent de apartenen"a grupal#". Lingvistica, simbo lismul, dispozitivele izolate de Lacan continu# s# se dezvolte, mai ales n Fran"a, dar !i n afara hexa gonului. Legea, falusul", numele Tat#lui" impun o referen"ialitate. b) Drumul schi"at de D. Winnicott c!tig# teren n domeniul psihanalizelor pentru copii, dar si dincolo ue ele, n cmpul de aplica"ie al adul"ilor !i chiar al grupurilor. Este de dorit ca aceast# teoretizare care

366

FREUD $I PSIHANALIZELE

merge" cel mai bine n clinic# s# fie mai bine cunoscut#. Unele pasaje interfereaz# cu concep"iile care nv#luie existen"a n acela!i timp n istoricitatea sa !i ntr-un spa"iu de via"# social#. c) Psihanalizele psihoticilor, ace!ti pacien"i care snt n priz# direct# cu realitatea, cresc n pondere, de re"inut lec"ia furnizat# de J.-N. Rosen1.
Analiza direct# !i datoreaz# numele folosirii interpret#rilor directe furnizate pacien"ilor !i care se caracterizeaz# prin aceea c#: a) Au ca suport2 con"inuturile incon!tiente pe care subiectul le exprim# verbal sau nonverbal (mimic#, postur#, gesturi, conduit#), b) Nu cer analiz# de rezisten"#, c) Nu recurg cu necesitate la mijlocirea unor lan"uri asociative. Aceast# metod# mai comport# o serie de procedee tehnice destinate stabilirii unei rela"ii afective strnse, de la incon!tient la incon!tient , n care terapeutul trebuie s# devin# pentru pacient figura matern# care nu nceteaz# s# ofere si s# apere " (Vocabular, 1994, pp. 52-53).

Laplanche si Pontalis rezum# aspectele practicilor lui Rosen. Aceste note permit reactivarea pozi"iilor lui Ferenczi sau Groddeck, ale celor care, mai orienta"i fiind c#tre matern" dect c#tre tat#", se apropie si ei ntr-un fel de pozi"iile lui Winnicott, mai ample, mai primitoare, facnd apel la p#rin"ii reali, cu func"ii antropogenetice diversificate !i complementare (cf. expozeul asupra lui Winnicott). Aceste metode practico-terapeutice directe, mai scurte, mai orientate c#tre dezvoltarea unei suprafe#e de primire intrapersonale !i interpersonale se refer# la to"i solicitatorii de psihanaliz#, psihotici sau non-psihotici, nevrotici, persoane cu psihopatie u!oar#, indivizi
1 J.-N. Rosen, L'Analyse directe, P.U.F., Paris, 1960 (ed. I, New York, 1953) (n.a.). 2 n ed. cit.: obiect" (n.t.).

PSIHANALIZA N FRAN&A

367

care nu se simt bine n propria piele". Dup # cum precizeaz" Cornelius Castoriadis.1
Ceea ce observ#m mult mai adesea la cei ce solicit# o analiz# este dezorientarea n via"#, instabilitatea, fenomenele a!a-zis caracteriale, sau o tonalitate depresiv#. Aceast# serie de fenomene pare a stabili o omologie la procesul n curs, de relativ# destructurare a personalit#"ii, inclusiv n patologia sa. Un num#r important de oameni par a suferi de un fel de nevroz# inform# sau moale ; f#r# vreo dram# acut#, f#r# pasiuni intense, dar avnd o pierdere a reperelor, ce dubleaz# o extrem# labilitate a caracterelor !i comportamentelor" (Synapse, nr. l, ianuarie 1984).

d) Transformare a simptomelor, transform#ri ale tablourilor clinice, transform#ri ale indica"iilor (foarte largi) psihanalizelor, transform#ri ale practicilor (nc# nu peste tot), transformare a aplica"iilor... Tot attea explozii n nucleul dur al psihanalizei nse!i, care se deschide progresiv c#tre social si include n ea focul interac"iunilor. S# reamintim dou# demersuri de deschidere social#: Pe de o parte lucr#rile lui Serge Lebovici, psihanalist pentru copii !i adul"i, de la S.P.P. (Institutul de Psihanaliz# din Paris), n ultima sa lucrare (1983) asupra interac " iunilor precoce, se p # streaz # un loc schimburilor mam#-copil si mai ales celor de la cea mai fraged# vrst#. Rela"iile de obiect snt astfel considerate n efectuarea lor concret#, prin grilele rela"ionale (mimic#, gesturi, zgomote, voci, gngurit), n preludiile lor de ini"iere. Poate ar trebui s# fie sugerat# o prim# amorsa n via"a foetal# de dup# luna a patra? Cum si cnd este auzit# vocea mamei? Oricum este clar c# pornind de la aceste cercet#ri, rela"iile mam#-sugar snt considerate ca fiind construite n acela!i timp de c # tre bebelu ! si de c # tre mam # . In urma lucr #ril or lui Bowlby asupra ata !amentului, locul
Psihanalist francez din cel de-al patrulea grup" (n.a.).

368______

FREUD $ I PS1HANALIZELE

rezervat ini"iativelor sugarului cre!te pe zi ce trece. Dup# Lebovici copilul are de construit imaginea-form# a personajului-care-este-pentru-el al mamei. Interac"iunile se produc n plin "esut social, ele fac parte dintr-un sistem de comunicare ce nu va nceta s# se dezvolte ulterior n limbaj; dar prima diagram# de gesturi-grimase-mimici elaborat# de c#tre copil ca replic# la stimul#rile pro-venind de la mam#, pare fundamental" (n calitate de funda#ie) pentru a construi bazele primare ale persoanei. Pe aceast# ontogenez# primar# vine s# se nscrie !i s# nfloreasc# limbajul, ntr-o interac"iune de constant# elaborare inventiv#. Deschidere foarte fertil#; de urmat. - Pe de alt# parte, efortul ntreprins pentru ca psihanaliza s# aib# n vedere !i anumite situa"ii ale existen"ei: oamenii n condi"iile lor de via"# !i de munc#. Christophe Dejours1 s-a str#duit sa studieze reac"iile umane, func"ia !i devenirea dorin"ei n special, n spa"iile opera"ionale ale muncii efectuate. Apare o psihopatologie original#, care, nglobnd ceea ce este deja cunoscut prin cercet#rile anumitor psihiatri (P. Sivadon, J. de Verbizier, C. Veil, R. Amiel, L. Le Guillant, A. Fernandez-Zoila...), ar favoriza o integrare n snul no"iunilor deja dobndite despre func"ionarea aparatului psihic. $i de aici se deschide o poart# c#tre analiza interac"iunilor celor mai vii n chiar substan"a umanului.
4.1.3. Importan#a corpului

S# mai afirm#m nc# o dat# importan"a pe care a luat-o n acest ultim timp corpul, sau mai curnd substan#a corpului. Personalitatea este ncarnat#, corpul
Christophe Dejours, Travail: usure mentale. Le Centurion, Paris, 1980 (n.a.).
1

PSIHANALIZA N FRAN&A

369

este un corp scris !i vorbit: cntat !i/sau deplns (n gemete). S-ar putea opera o r#sturnare: parte a corpului, a for"elor sale, a pulsiunilor sale presupuse, chiar a instinctelor sale (ceea ce ridic# ntreb#ri de ordin epistemologic la care nimeni nu r#spunde nc#...), psihanaliza revine la substan"a-din-corp, ntr-un fel pentru a o ncarna. In m#sura n care eul este traversat de pulsiuni" desexualizate sau non-sexuale, aceste pulsiuni" n-ar putea proveni din alt# parte? Chiar forma"iunile eului: desigur imaginile, percep"iile, dar mai ales cuvintele, limbajul n metaforele sale vii, nu cumva ar fi cele care produc energiile ce nsufle"esc eul? Deschidere si ntrebare n acela!i timp. Atunci cnd se va face un examen al fundamentelor persoanei vom vedea c# eul nu poate solicita for"ele corpului n organicitatea sa. Eul-persoan", ca !i seiful sau eul interior este localizat pe corpul-organic sau anatomic, dar corpul substan"# este cel care prime!te func"ionalitatea persoanei de la ea ns#!i. Suferin"a corpului !i bucuria sa snt cele ale substan"ei sale, substan"# metaforic# ce !i trage realitatea dintr-o dubl# surs#: aceea a organicit#"ii-suport !i aceea a unei nsufle"iri insuflate de c#tre persoan#. De aici limbajul, care este esen"a ns#!i a persoanei, menit# s# mai de"in# cea mai bun# parte din psihanalizele ce urmeaz# s# vin#. 4.2. ntreb#ri Dou# seturi de ntreb#ri devin aici mai pertinente, amndou# implicate n practicile de limbaj, dar n mod diferit. Unul se fondeaz# pe comunicarea interpersonal# !i intra- si intergrupal#; $coala lui G. Bateson si de la Palo-Alto s-a ilustrat n acest domeniu. Cel#lalt set de ntreb#ri "ine de intralimbajul nsu!i, de comunicarea intrapersonal#: de la sine la sine, n inte-

370

FREUD $I PSIHANALIZELE

riorul sinelui-nsu!i: aluzie deschis# ctorva cercet#ri psihopatologice !i filozofice care duc spre (!i militeaz# pentru) o antropologie rela#ional" privilegiata. 4.2.1. G. Bate son $i !coala de la P alo-Alt o Nu putem s# nu comunic#m" pare a fi sloganul" pivot al unei asemenea perspective1. Analizele intercomunic#rii !i ale avatarurilor sale arat# mai multe puncte de ancorare: printre altele cele referitoare la o cauzalitate circular" mai curnd dect liniar# !i la fenomenele de comunicare n feed-back cu efect-de-ntoarcere. G. Bateson a reu!it s# izoleze situa"iile de dubl" constrngere care trimit pe oricine c#tre nodurile comunicationale care l solicit# n chiar interiorul situa"iilor sociale !i existen"iale din care face parte. Subiectul-individ !i pierde n acest fel din particularitatea sa ipseist# pentru a face parte dintr-un ansamblu interac"ional. Ne afl#m ntr-o interac#iune constant#. Paradoxurile comunic#rii au inspirat lucr#rile lui Watzlawick !i se ntlnesc cu cercet#rile lui Laing, Cooper, Edward T. Hali, Ray L. Birdwhistell, Erving Goffman. n Fran"a, s# re"inem cercet#rile lui J.-C. Benot, G. Maruani, A. Fernandez-Zoila. Via"a social# !i via"a individual# necesit# o punere n scen#, o reprezentare vie, figurat# , n acela ! i timp real# si metaforic#. Intracomunicarea personal# (n chiar interiorul persoanei) se face pornind de la un limbaj locuit, ntr-o re "ea de imagini ! i percep "ii endogene pline de celelalte; dar fiecare este altul" dect ceea ce (se) crede a fi si dect ceea ce crede c# este pentru cel#lalt. Antropologia comunica"ional# este si sistemic": grupuri umane "inute n sisteme cu subsisteme
1

Ch. Yves Winkin, La Nomelle Communication, Le Seuil, Paris, 1981 (n.a.)-

PSIHANALIZA N FRAN&A

371

n care fiecare element este integral sistemic. Psihanalizele interna"ionale snt deja pe drum. Cu att mai mult cu ct Bateson nsu!i a insistat asupra aporiei1 care nchide fiin"a uman# n ea ns#!i atunci cnd crede c# se afirm# n ipseitatea sa si a permis remarcarea faptului c# aceast# ipseitate nu se rupe n situa"ia dual#: este necesar un al treilea pentru a fi doi; adic# pentru a fi unul. Apel la o psihanaliz# spart# n buc#"i: deschis# c#tre cel#lalt.
4.2.2. Cel"lalt n dialogie: ntre psihanaliz" $i pragmatic"

Freud a pornit de la corp, de la decupajul con!tient/incon!tient, de la pulsiunile pe care le-a prezentat ca pe un intermediar ntre organic !i spiritual. Grani"a pare s# treac# la lizierele sexualului !i sexualului. Cu eul, structurile sale, invita"ia la o articulare cu !inele, o grefare n devenire, se deschide un alt capitol mai amplu, cel al persoanei n situa"ie, articulat# la cel#lalt. Teritoriile persoanei devin tot mai complexe: la cele trei instan"e sine-eu-supraeu se adaug# sine-nsu!i !i non-sine-nsusi2, implicnd tot ceea ce scap# inventarelor primare !i tot ceea ce scap# si celor cu care individul-persoan# este n rela"ie. Comunic#rile snt, desigur, variate, dar limbajul re"ine, am spune noi, cea mai bun# parte. Cu dispozitivul cu dublu etaj: sine, eu !i supraeu ar p#rea c# instan"a eului este investit# cu func"ii noi. Nu va fi vorba doar de adaptare; acesta ar fi un punct de
Dificultate de ordin ra"ional, greu sau imposibil de rezolvat (n.t.). Distinc"ii foarte dificil de eviden"iat n limba romn#: (a, moi, surm i soi, non-soi; n majoritatea contextelor soi se poate traduce, totu!i, Prin sine; nu ns# !i aici (n.t.).
2 1

372

FREUD $I PSIHANALIZELE

vedere simplist, voit reductor. No"iunea de adecvare ar fi mai potrivit#: intraadecvare ntre diversele instan"e !i subinstan"e, trecere de la un individ primitiv, un dat primar (de!i deja construit) la un individ care !tie c# este astfel: persoana. Si adecvare interpersonal# cu evenimentele, obiectele, lucrurile, natura si mai ales cu al#ii !i universul lor de artificii umane. Un regim de adecvare cunoscut, con!tient, voit, organizat, cel al Eului-Sinelui va veni s# nlocuiasc# regimul primitiv de conversie, cel al Sinelui/'Supraeului, acolo unde toate schimburile se fac n vase comunicante, cu neprev#zuturi proprii t#rmului fantasmelor. Cuvintele si imaginile-fantasme se nfrunt# dup# dominan"e bine stabilite. Circuitele vorbite-scrise (cuvntul, dup# unii, povestirea cu discursul s#u, dup# al"ii) construiesc EUL, l structureaz# n ceea ce are el mai bun. Limbajul luat astfel poate func"iona n structurile con!tientului !i ale incon!tientului, cnd ca unul, cnd ca altul: amndou# ntr-unul. S# ajungem la locul celuilalt, ntlnirea vine din afar#; foarte devreme; desigur, Oedipul, dar deja cu mult nainte; interac"iunile snt foarte precoce; s# pariem c# vocea mamei intereseaz# mizele, contribuie la depunerea primei particule-vocale-auzite-n"elese. Lui Francis Jacques1 i face pl#cere s# scrie: Omul ca persoan# nu ntlneste, el este ntlnirea" (1982, p. 182). S# presupunem c# aceast# ntlnire se produce foarte devreme: o amprent# pentru a marca individul-pre-persoan#. Circuitul intra-persoan# n dialogia sa cu el nsu!i trece prin circuitul implicit-exogen care traverseaz# mama... Nu relu#m toat# evolu"ia,
1 Cf. Francis Jacques, Dialogiques. Recherches logiques sur le P.U.F., Paris, 1979 (n.a.).

PSIHANALIZA N FRAN&A

373

dar s# spunem c# urmarea reia constant aceast# prim#-oedipificare" a!a cum am expus-o deja (cap. II.3.1.)- Dar vocile par s# nu fie ndeajuns: dou# voci, mai multe, bivocalitatea, plurivocitatea nu corespund unei dialogii totale. Dialogiile incomplete trimit la monologuri; atunci cnd persist#, ele se pot constitui n perturba"ii psihopatologice; absen"a celuilalt din molecula-de-limbaj-dialogic" se reg#se!te n toate tulbur#rile psihotice !i nevrotice. Individul non-personificat cu fundamentele sale corporale sufer# la fel din aceast# cauz#; dispozitivele de intrare n psihopatologic snt mai multe; realiz#rile concrete, de asemenea. Aceast# problem# ar merita s# fie dezvoltat#, pentru a ne apropia !i mai mult de clinica prezentat# de Freud; dar structurat# ntr-un mod pu"in diferit (cf. H.3.2 si 3). S# vorbim despre tehnologia de limbaj" ce trebuie dobndit#, ea trecnd prin semnifican"e, dar distribuind !i intensit#"i, for"e: for"ele perlocutoare !i puterea lor de penetrare n substan"#; pentru a o transvaloriza. Dialogiile intralimbaj se stivuiesc n afar#, n intersubiectivitate, dar se reconstituie n interior, conservnd n ele prezen"a celui absent: acel el, cel#lalt, care este necesar pentru a face unul, cu sine. Acela!i si cel#lalt, s-a spus. Cele dou# versante n Unul, s-ar putea spune. Totu!i, ne revine misiunea de a pune accentul pe acest fapt precis al unei tehnologii ce trebuie dobndit#, nv#"at# !i elaborat#, pentru a face s# emane cel"lalt n sine-nsu$i, n chiar interiorul acestei metaforice molecule-de-limbaj-deja-dialogizat: pentru a o satura, a o face activ# si deschis# pentru noi interac"iuni comunica"ionale. Prin aceasta se afirm# o pragmatic#", ce opereaz# n actual, n prezentul cuvintelor. Refulatul, trecu-

374

FREUD $I PSIHANALIZELE

tul-non-dep#sit se prezentific# actualizndu-se pentru a fi reluate, eliberate de nchideri !i forcluderi, reintroduse n circuitul viu al existen"ei. S# fie, oare, posibil? Psihanalizele, mine, vor fi obligate s#-!i dovedeasc# aceast# eficient#.

Concluzie

Dup# un ntreg deceniu de taton#ri, Freud a intrat n autoanaliz#. Dup# trei ani de cercet#ri el a putut propune oamenilor o metodologie psihanalitic# destinat# s# i transforme. Au urmat perioade de reflectare att la Freud ct !i la cei din jurul s#u. Ast#zi teoretiz # rile snt mai multe. Modelele propuse pentru munca psihanalitic# snt multiple. Am ncercat s# expunem diversitatea lor ct si majoritatea variantelor. Terapia psihanalitic# n sine a variat pu"in de la Freud ncoace, cu excep"ia ctorva detalii. Candidatul la analiz# este invitat s# o evalueze !i s# evalueze munca pe care o ntreprinde. Mai mult dect o deblocare cathartic# sau o ndelungat# c#utare a unei ipotetice traume individuale, terapia tinde, prin mijlocirea unei ntrup#ri n cuvinte, s# creeze un transfer ntre analizat ! i analist pe parcursul unei c # l # torii" n incon!tient n care non-aparentul ajunge pn# la verb. Discursivitatea propune o alt# ntreprindere rela"ional#: mai fertil# pentru sine, mai bogat# poten"ial n interac"iuni cu celelalte. Este nainte de toate o c#utare a celuilalt. Modelele care s-au succedat pot p#rea ast#zi dispropor"ionate fa"# de complexitatea real# a personalit#"ii; ntr-adev#r, aceasta devine tot mai complex# n fiecare zi. Ultimele cercet#ri ale lui Freud invit# la un lung !i minu"ios travaliu cu sine. A!teptarea unei simple debloc#ri, a unei eliber#ri, apare mitic#". Orice punere n analiz# solicit# energic for"ele oricui pentru a nv#"a, pentru a se obi!nui cu ideea c# acest travaliu continu# ntr-o interminabil# autoanaliz#. Dac# sexualitatea, pl#cerea au avut momentul lor de glorie, travaliul dorin"ei necesit# o iubire de sine care implic# iubirea celuilalt; ntreprindere delicat#, lung# !i fragil#, care cere o sexuare permanent # , ntr-un anume fel sexuarea rennoit# a cuvintelor si a persoanei ncununeaz# efectuarea sexualit#"ii-afectivitate !i a dobndirii pl#cerii. Umanul este mobilizat pentru a Participa la un registru dublu de adecv#ri; cel al autosatisfac"iilor

376

FREUD $I PSIHANALIZELE

!i cel al autoinsatisfac"iilor; discrimin#ri calitative n acela!i timp subiective !i articulate la celelalte. Realizare a unei duble cercet#ri de antropologie rela"ional# !i sistemic#. Pentru om nimic nu este dobndit. A exista nseamn# o munc#; o construc"ie permanent#; un rezultat. Psihanaliza si psihopatologia snt n rela"ie disjunctiv#. Atunci cnd !i propunea ipotezele, Freud anun"a c# acestea vor fi nlocuite ulterior printr-o ac"iune biochimic# mai eficace. Aceasta este n curs de a se produce sub ochii no!tri. Progresele n psihiatria biochimic# snt deja foarte importante; ele se anun"# colosale pentru deceniile ce vin; o nou# lectur# a faptelor de psihopatologie va pune la locul cuvenit partea ce-i revine psihanaliticului". Domeniul psihiatriei face parte din medicin#, dintr-o medicin# modern#, deschis# la psihologia medical# !i la psihologia psihanalitic#. Psihanaliza-terapie pur#" nu prive!te dect circa 23% din pacien"ii psihiatriei. Chiar !i aici, rezultatele n-au putut fi niciodat# verificate, nici controlate. Este adev#rat c# tulbur#rile de ordin psihiatric evolueaz# sub semnul repeti"iei: ele r#spund ntr-o mic# m#sur# !i nu foarte bine la efectele terapeutice !i tind s# se stabilizeze n cronicitate". Dimpotriv#, domeniul modelelor psihanalitice !i-a extins aria !i continu# s# !i-o extind#, n !tiin"ele educa"iei, n !tiin"ele literare !i juridice, n sociologie, n practicile vie"ii cotidiene pentru eventuale amelior#ri nainte ca psihopatologicul s# apar#. Psihanalizele au contribuit la accelerarea cercet#rii antropologice f#cnd ascultarea" celuilalt1 mai subtil#, invitnd pe oricine s# nve"e s#-!i redea via"a printr-o povestire !i s# se dezvolte prin aceast# povestire.

Cf. Michel Foucault, Histoire de la folie. Pion, Paris, 1961 (Psihanaliza nu poate, nu va putea niciodat# s# n"eleag# c#ile lipsei de ra"iune, nici s# descifreze pentru ele nsele semnele demen"ei", p. 612) (n. a.).

Bibliografie

Avertisment:
Textele snt citate conform edi"iilor franceze aflate n comer" actualmente. Indic#m n bibliografie data edi"iei originale (notat# ntre paranteze) !i referin"ele edi"iei franceze. Nu exist# o edi"ie complet# n limba francez# a operelor lui Freud. Exist# aceste edi"ii: Gesammehe Werke, 18 volume, Imago Publishing, Londra, 1940-1952 (G. W.).

The Standard Ediion ofthe Complete Psychological Works ofSigmund Freud, ed. J. Strachey, 24 volume, Hogard Press, Londra, 1953 (S. E.).

Preliminarii:
Trei lucr#ri de baz#: Vocabulaire de Ia Psychanalyse, Jean LAPLANCHE !i Jean-Baptiste PONTALIS, P.U.F., Paris, 1967. Indicat n text prin Vocabular (cel mai adesea: Voc.) sau Laplanche-Pontalis. Ernest JONES, La Vie et l'oeuvre de Sigmund Freud, 3 voi. I. - La jeunesse de Freud: 1856-1900 (1953). II. Le! annees de m#turile: 1901-1919 (7955). III. Le! dernieres annees: 1919-1939 (1957). Cele trei volume, traduse n limba francez# de Anne Berman, au ap#rut la P.U.F. succesiv, n 1958, 1961 !i 1969. n lucrare indic#m data primei edi"ii !i pagina ce corespunde volumelor n francez#. Histoire de la psychanalyse, sub redac"ia lui Roland Jaccard, 2 voi., Hachette, Paris, 1982. Bibliografia este regrupat# f#r# repet#ri urm#rind centrele de interes ale capitolelor: lucr#ri !i studii asupra autorului considerat, n fiecare rubric# folosim ordinea alfabetic# !i pentru fiecare autor ordinea apari"iilor datate dup# edi"ia original#. Men"ion#m n special lucr#rile citate.

378

FREUD $I PSIHANALIZELE Bibliografie pentru capitolele I ! i al II-lea Freud !i explor#rile psihanalitice !i Freud !i freudismul

SIGMUND FREUD Lucr # ri (n versiunea lor curent # n francez # , avnd, ntre paran teze, data primei edi " ii) Naissance de la psychanalyse, 1887-1902, P.U.F., Paris, 1956 (1950). Etudes sur l'hysterie (1895, mpreun# cu Joseph Breuer), P.U.F., Paris, 1956. La Science des reves (Die Traumdeutung), P.U.F., Paris, 1950 (tr. de I. Meyerson); 1971 (tr. de A. Berger); (1899-1900). Le Reve et son interpretation (1901), Gallimard, Paris, 1969. Col. Idees". Psychopathologie de la vie quotidienne (1901), Payot, Paris, 1948. Trois essais sur la theorie de la sexualite (1905), Gallimard, Paris, 1962, col. Idees". Le Mo# d'esprit et $es rapports avec l incon$tient (1905), Gallimard, Paris,

1971, col. Idees". Delire e! reves dans la Gradiva" de Jensen (1907), Gallimard, Paris, 1971, col. Idees". Cinq lecons sur la psychanalyse (1909), Payot, Paris, 1966, B.P., nr. 84,

urmat n acela!i nr. 84 de Contribution l'histoire du mouvement psychanalytique (1914). Un souvenir d'enfance de Leonard de Vinci (1910), Gallimard, Paris, 1977, col. Id#es". Totem et Tabou (1913), Payot, Paris, 1965 !i P.B.P.", nr. 77. Metapsychologie (1915), Gallimard, Paris, 1968. Introduction la psychanalyse (1917), Payot, Paris, 1947 si P.B.P.", nr. 6. M" vie et la psychanalyse (1925), Gallimard, Paris, 1968, col. Idees", urmat# de Psychanalyse et medecine (1926). L'Avenir d'une illusion (1927), P.U.F., Paris, 1971. Malaise dans la civilisation (1930), P.U.F., Paris, 1971. Nouvelles conferences sur la psychanalyse (1932), Gallimard, Paris, 1971, col. Idees". Abrege de psychanalyse (1938 postum: 1940), P.U.F., Paris, 1955. Moise et le monotheisme (1939), Gallimard, Paris, 1971, col. Idees". Articolele ! i studiile lui Freud snt reunite n volume, printre care: De la technique psychanalytique (P. U. F., Paris, 1953). Dou#sprezece texte de la 1904 la 1918. Cinq psychanalyses, P.U.F., Paris, 1954. Dora (1905); Le petit Hans (1909); L'homme aux rats (1909); L president Schreber (1911); L'homme aux loups (1918).

BIBLIOGRAFIE

379

Essais de psychanalyse, Payot, Paris, ,.P.B.P.", nr. 44. 1963 (nlocuit cu tr. din 1981): Au del du principe du plaisir (1920); Psychologie collective et analyse du moi (1921); Le Moi et le "a (1924); Considerations actuelles sur la guerre et sur la mort (1915). Essais de psychanalyse appliquee, Gallimard, Paris, col. Idees", 1971. Le Moi'se de Michel-Ange (1914); La creation litte'raire et le reve #veille (1908); Des sens opposes dans Ies mots primitifs (1910); Le theme des trois coffrets (1913); Quelques types de caractere degages par la psychanalyse (1915-1916); Une difficulte de la psychanalyse (1917); Un souvenir d'enfance dans Fiction et Verile" de Goethe (1917); L'inquietante etrangete (1919); Une nevrose demoniaque du XVIIe siecle (1923); La psychanalyse et l'etablissement des faits en matiere judiciaire... (1906). La Vie sexuelle, P.U.F., Paris, 1969. Le! explications sexuelles donnees aux enfants (1907); Le! theories sexuelles infantiles (1908); Un type particulier de choix d'objet chez 1'homme (1910); Sur le plus general des rabaissements de la vie amoureuse (1912); Pour introduire le narcissisme (1914); Sur Ies transpositions de pulsions plus particulierement dans l'erotisme anal (1917); L'organisation genitale infantile (1923); La disparition du complexe d'Oedipe (1923); Quelques consequences psychologiques de la difference anatomique des sexes (1925); Le fetichisme (1927); Sur la sexualite feminine (1931); Des types libidinaux (1931).
Nevrose, psychose et perversion, P.U.F., Paris, 1973.

Le! psychonevroses de defense (1894); Qu'il est justifie de separer de la neurasthenie un certain complexe symptomatique sous le nom de nevrose d'angoisse" (1895); Obsessions et phobies (1895); L'heredite et l'etiologie des nevroses (1896); Nouvelles remarques sur Ies psychonevroses de defense (1896); L'etiologie de l'hysterie (1896); Sur Ies souvenirs-ecrans (1899); Actions compulsionnelles et exercices religieux (1907); Caractere et erotisme anal (1908); Le! fantasmes histeriques et leur relation la bisexualite (1908); Le roman familial des nevroses (1909); Considerations generales sur l'attaque hysterique (1909); Le trouble psychogene de la vision dans la conception psychanalytique (1910); Sur Ies types d'entree dans Ies nevroses (1912); Deux mensonges d'enfants (1913); Communication d'un ca! de paranoia en contradiction avec la theorie psychanalytique (1915); Unenfantest battu(1919); Sur la psychologie d'un ca! d'homosexualite feminine (1920); Sur quelques mecanismes nevrotiques dans la jalousie, la paranoia et 1'nomosexualite (1922); Nevrose et psychose (1924); Le probleme economique du masochisme (1924); La perte de la realite dans la ne"vrose et dans la psychose (1924).

380

FREUD $ I PSIHANALIZELE

Anumite texte au fost ad#ugate" n volume: de exemplu: L'humour (1927 n 1905); L'inquietante etrangete (1919 n 1971). Traduceri noi se afl# n curs. Alte texte, printre care: Die Verneinung (La denegation, 1925); Analyse terminee et analyse interminable (1937) snt reluate n volumele: Resultats, ide e s, probleme s I (1900-1920), II (1921-1938), P.U.F., Paris. 1984 !i 1985. Studii asupra lui Freud, freudism, psihanaliz# freudian#, psihologie
ASSOUN, P. L., Freud, la philosophie et Ies philosophes, P.U.F., Paris,

1976. ASSOUN, P. L., Freud et Nietzsche, P.U.F., Paris, 1980. ASSOUN, P. L., n Histoire de lapsychanalyse, voi. I, Hachette, Paris, 1982. Le! fondements philosophiques de la psychanalyse", pp. 65-96. Le! grandes decouvertes de la psychanalyse", pp. 137-202. ASSOUN, P. L., Freud et lafemme, Calman-Levy, Paris, 1983. BALMARY, M., L'Homme aux statues. Freud et lafaute du pere, Grasset, Paris, 1979. BAKHT1NE, M. (V. N. Volochinov), Le Freudisme, L'Age d'homme, Lausanne, 1980 (tr. de Guy Verret; ed. I n limba rus#, Leningrad, 1927). BRENTANO, F., Psychologie d'un point de vite empirique, Aubier, Paris, 1944. CHARRIER, J.-P., L'lnconscient et lapsychanalyse, P.U.F., Paris, 1968. CHERTOK, L. et SAUSSURE, Raymond (de), Naissance du psychanalyste: de Messmer " Freud, Payot, Paris, 1973. CHERTOK, L., Resurgence de l'hypnose, Descl#e de Brouwer, Paris, 1984. DALBIEZ, R., La Methode psychanalytique et la doctrine freudienne,

Desclee de Brouwer, Paris, 2 voi. DUFRESNE, T., Bibliographie des ecrits de Freud, Payot, 1973. ELLENBERGER, H. F., A la decouverte de l'inconscient, Simep, Lyon, 1974(1970). FERNANDEZ-ZOLA, A., Le! Jeux d'Oedipe", L'Information psychiatrique, 52, 1976, pp. 525-534. FENICHEL, O., La theorie psychanalytique des nevroses, 2 voi., P.U.F.,

Paris, 1953.
GLOVER, E., Technique de lapsychanalyse, P.U.F., Paris, 1958 (7955). HESNARD, A., L'Oeuvre de Freud et son importance pour le monde

moderne, Payot, Paris, 1960. HUBERT, W., PIRON, VERGOTE, La Psychanalyse science de l'homme, Dessart, Bruxelles, 1964. LAGACHE, D., La Psychanalyse, P.U.F., Paris, 1955.

BIBLIOGRAFIE

381

MOSCOVICI, S., La Psychanalyse, son image et son public, P.U.F., Paris, 1961. NACHT, S., La Psychanalyse aujourd'hui, 2 voi., P.U.F., Paris, 1956. Cf. BOUVET M., La clinique psychanalytique. La relation d'objet", pp. 41-122. MARTY P. ! i FAIN M., Psychanalyse et medecine psychosomatique", pp. 499-574. RACAMIER P. C., Psychotherapie psychanalytique des psychoses", pp. 575-691. NACHT, S., Tr " ite de psychanalyse, 5 voi., P.U.F., Paris, voi. l Histoire", 1965. NUNBERG, H., Principes de psychanalyse, P.U.F., Paris, 1957 (1935). RO$U, A., Le$ Conceptions psychologiques dans Ies textes medicaux indiens, College de France, Paris, 1978. REY, J. M., Parcours de Freud, Galil#e, Paris, 1974. SACHS, H., Freud, mon matre et mon ami, Denoel, Paris, 1977 (1944). WALDER, R., Le$ Fondements de la psychanalyse, Payot, Paris, 1962.
WIDLOCHER, D., Freud et le probleme du changement, P.U.F., Paris, 1970.

WORTIS, J., Psychanalyse Vienne en 1934. Notes sur mon analyse avec Freud, Denoel, Paris, 1974.

Bibliografia capitolului al IH-lea Psihanalizele non-freudiene: Adler, Jung, Stekel


COLETTE, Albert, Introduction la psychologie dynamique. Bruxelles, Institut de sociologie, 1963 (Lucrare de ansamblu: Freud, Jung, Adler).

ADLER, Alfred Opere


La compensation psychique de l'etat d'inferiorite des organes (1907), Payot, Paris, 1956. Le Temperament nerveux (1912), Payot, Paris, 1956. Pratique et theorie de la psychologie individuelle comparee (1920), Payot, Paris, 1961. Connaissance de l'homme (1926), Etude de caracterologie individuelle, Payot, Paris, 1949. La Psychologie de ienfant difficile, Techniques individuelles (1928-1930), Payot, Paris, 1962. Ecole et psychologie individuelle comparee (1929), Payot, Paris, 1975. Le Sens de la vie (1932), Payot, Paris, 1950.

382

FREUD $ I PSIHANALIZELE

Culegeri Le$ Nevroses (Prefa"# de Paul Sivadon), Aubier-Montaigne, Paris, 1969. Studii LEWIS, Way, Comprendre A. Adler (1956), Privat, Toulouse, 1973. SCHAFFER, H. et PARAU, La Psychologie des profondeurs des origines " nosjours (oper# de ansamblu), Payot, Paris, 1960. SCHAFFER, H., La Psychologie d'Adler, Masson, Paris, 1976. SPERBER, Manes, A. Adler et la psychologie individuelle, Gallimard, Paris, 1972. Articole JACCARD, R., A. Adler dans l'ombre de Freud", n: Histoire de la psychanalyse, 1982, pp. 235-244. MEYER, A., Psychotherapie adlerienne", n: Encyclopedie medicochirurgicale, Psychiatrie, III, Paris, 1955. JUNG, Karl Gustav Opere (Opere complete n curs de editare sub coordonarea lui Roland Cahen). Le$ Types psychologiques (1921), Buchet-Chastel, Paris, 1950. La Dialectique du moi et de l'incon$tient (1928), Gallimard, Paris, 1938 si reluat# n tr. nou#, 1964. L'Homme " la decouverte de son "me (1934), Payot, Paris, 1966. Metamorphose de l'"me et $es symboles, Buchet-Chastel, Paris, 1953. Studii BAUDOUIN, Ch., L'Oeuvre de Jung, Payot, Paris, 1963. ROCHEDIEU, E., Jung, Seghers, Paris, 1970. SOLIE, P., Mythanalyse'jungienne, E.S.F., Paris, 1981. Articole DELACAMPAGNE, C., La dissidence jungienne", n: Histoire de la psychanalyse, 1982, pp. 215-230. MORF, G., La psychotherapie de G. Jung", Encyclopedie medico-chirurgicale, Psychiatrie, III, 1976. NUTTIN, J., La Structure de la personnalite, P.U.F., Paris, 1968 (Cf. pp. 114-143, despre tipologia lui Jung). STEKEL, Wilhelm La Femme frigide, Gallimard, Paris, 1949. L'Homme impuissant, Gallimard, Paris, 1950. Onanisme et homosexualite, Gallimard, Paris, 1951. Technique de la psychotherapie analytique, Payot, Paris, 1975.

BIBLIOGRAFIE

383

Bibliografia capitolului al IV-Iea Derive, devieri: Abraham, Ferenczi, Jones, Sachs !i Rank
Opere ABRAHAM, K., Oeuvres completez, 2 voi., Payot, Paris, 1965-1966, reluat n P.B.P." cu o prefa "# de lise Barande. EITINGON, M., Rapport sur la polyclinique psychanalytique de Berlin, 1922, tr. n Topique, nr. 18, ian. 1977, pp. 68-77. FERENCZI, S., Oeuvres completei, 4 voi., Payot, Paris, 1968-1981. FERENCZI, S., Thalassa, psychanalyse des origines de la vie sexuelle, Payot, Paris, 1962 (1924) (completat # cu Masculin et feminin"). JONES, E., Hamlet et Oedipe (1954), Gallimard, Paris, 1967 ( ! i col. TEL"). JONES, E., Essais de psychanalyse appliguee (1923), Payot, Paris, 1973. JONES, E., Psychanalyse, folklore, religion, Payot, Paris, 1973. Cf. Sur Freud, 3 voi. RANK, O., Le Traumatisme de la naissance (1924), Payot, Paris, uit. ed. 1976. RANK, O., L'Art et l'artiste: creativite et developpement de la personnalite (1932), Payot, Paris, 1983. SACHS, H., Freud, mon matre, mon ami (1944), Denoel, Paris, 1977. Studii BARANDE, I., Sndor Ferenczi, Payot, Paris, 1972. GIRARD, C., Ernest Jones, Payot, Paris, 1972. GIRARD, C., La psychanalyse en Angleterre", n: Histoire de la psychanalyse, 1982, II, pp. 313-362. PALMIER, J. M., La psychanalyse en Allemagne", n: Op. cit., II, pp. 107-144. LE RIDER J., La psychanalyse en Hongrie", n: Histoire de la psychanalyse, 1982, II, pp. 145-186.

Bibliografia capitolului al V-lea Parafreudismele


1. W. REICH:
Oeuvres completes des premiers ecrits, n curs de editare, Payot, Paris. La Foncion de l'orgasme, L'Arche, Paris, 1978 (dup # ed. din 1945 rev#zut# de autor, prima variant# datnd din 1926). La Revolution sexuelle (1934), U.G.E., Paris, 1970, col. 10/18".

384

FREUD $ I PSIHANALIZELE

2. Freudo-marxismul: ADORNO, T. W., Minima moralia (1951), Payot, Paris, 1980. ADORNO, T. W., Dialectique negative (1966), Payot, Paris, 1978. FERNANDEZ-ZOILA A., La Relation d'objet", La Raison, Paris, 1957, pp. 96-99. FERNANDEZ-ZOILA, A., Psychoth#rapie et materialisme dialectique", La Raison, 1961,pp. 105-124. FOUGEYROLLAS, P., La Revolutionfreudienne, Denoel, Paris, 1970. FOUGEYROLLAS, P., Marx, Freud et la revolution totale, Anthropos, Paris, 1972. FOUGEYROLLAS, P., Contre Levi-Strauss, Lacan el Althusser, Savelli, Roma, 1976. MARCUSE, H., Eros et civilisation (1955), Ed. Minuit, Paris, 1963. MARCUSE, H., L'Homme unidimensionnel (1961), Ed. Minuit, Paris, 1968. PALMIER, J. M., La psychanalyse en Union sovietique", n: Histoire de la psychanalyse, 1982, voi. II, pp. 187-235. POLITZER, G., Critique des fondements de la psychologie, Rieder, Paris, 1928. SEVE, L., CLEMENT, C. et BRUNO, P., Pour une critique marxiste de la theorie psychanalytique, Ed. Sociales, Paris, 1973. 3. Psihanalizele americane: GREEN, A., Le Discours vivant, P.U.F., Paris, 1973. JACCARD, R., La psychanalyse aux Etats Unis", n: Histoire de la psychanalyse, 1982, voi. II, pp. 237-258. THOMPSON, C., La Psychanalyse, son evolution, $es developpements, Gallimard, Paris, 1956. 4. Culturalismul psihanalitic american: BASTIDE, R., Sociologie et Psychanalyse, P.U.F., Paris, 1950. BRES, Y., Freud et la psychanalyse americaine: Karen Horney, Vrin, Paris, 1970 (studiu important pentru parcursul culturalist). FROMM, Erich (cteva titluri): La Peur de la liberte (1941), Buchet-Chastel, Paris, 1963. L'Art d'aimer (1956), L'Epi, Paris, 1969. La Crise de la psychanalyse (1970), Anthropos, Paris, 1971. L'Homme pour lui-meme (1947), E.S.F., Paris, 1968. Bouddhisme Zen et psychanalyse, P.U.F., Paris, 1971 (cu Suzuki !i Martino). HORNEY, Karen: La Psychologie de la femme, Payot, Paris, 1969 (articole: 1923-1937). L'Auto-analyse (1942), Gonthier, Paris, 1966.

BIBLIOGRAFIE

385

Nos Conflits interieurs (1945), L'Arche, Paris, 1955. La Personnalite nevrotique de notre remps (1937), L'Arche, Paris, 1953. Le$ Voies nouvelles de la psychanalyse (1939), L'Arche, Paris, 1951. STOETZEL, J., La Psychologie sociale, Flammarion, Paris, 1963 (pentru a pozi"iona socio-psihanaliza !i pe H. Sullivan). 5. Egopsychology ! i psihanalizele eului: HARTMANN, H., La Psychologie du moi el le probleme de I'adaptation (1937), P.U.F., Paris, 1968. HARTMANN, H., KRIS, E., LOWENSTEIN, R., Elements de psychologie psychanalylique, P.U.F., Paris, 1975. FREUD, A., Le Moi et Ies mecanismes de deferise (1936), P.U.F., Paris, 1949. KRIS, E., Psychanalyse de l'art (1952), P.U.F., Paris, 1978. LOWENSTEIN, R., La psychologie psychanalytique de Hartmann, Kris, Lowenstein", n: Revue Fran # aise de psychanalyse, P.U.F., Paris, 1966, pp. 775-793. 6. Psihanalize de grup ! i psihodrame: ANCELIN-SCHUTZENBERGER, A., Le Corps et le groupe. Privat, Toulouse, 1977 (trecere n revist# a diverselor curente). ANZIEU, D. et MARTIN, Y., La Dynamique des groupes restreints, P.U.F., Paris, 1968. MORENO, J. L., Psychotherapie de groupe et psychodrame, Paris, 1965. ROGERS, C. R., Le Developpement de lapersonne, Dunod, Paris, 1965. 7. Etnopsihanaliza: DADOUN, R., Geza Roheim et l'essor de l'anthropologie psychanalytique, Payot, Paris, 1972. DEVEREUX, G., Essais d'ethnopsychiatrie generale, Gallimard, Paris, 1970. DEVEREUX, G., Ethnopsychanalyse complementaire, Flammarion, Paris, 1972. KARDINER, A.,L'Individu dans la societe (1939), Gallimard, Paris, 1969. ROHEIM, Geza, Psychanalyse et anthropologie (1950), Gallimard, Paris, 1967. 8. Bioenergii psihanalitice ! i alte curente: GENTIS, R., Le#ons du corps, Flammarion, Paris, 1980 (studiu asupra diverselor orient # ri dintr-o perspectiv # psihanalitic # ! i lacanian # ). JANOV, A., Le Cri primai (1970), Flammarion, Paris, 1975. LOWEN, A. et L., Le Plaisir, Tchou, Paris, 1976.

386 ___________ FREUD $I PSIHANAL1ZELE__________ LOWEN, A. et L., La Depression nerveuse et le corps, Tchou, Paris 1975. SEARLES, H., L'Effortpour rendre l'autrefou (1965). Gallimard, Paris 1977. SEARLES, H., Le Contre-transfert (1979), Gallimard, Paris, 1981.

Bibliografia capitolului al Vl-lea Psihanalizele copilului


O lucrare de ansamblu: Serge LEBOVICI et Michel SOULE, La Connaissance de l'enfantpar la psychanalyse, P.U.F., Paris, 1970. FREUD, Anna: (Opere complete, n S.U.A., 7 volume.)
Le Traitement psychanalytique des enfants, P.U.F., Paris, 1951 (texte 1927-1945). Le Normal et le pathologique chez l'enfant (1965), P.U.F., Paris, 1968. Le Moi et Ies mecanismes de deferise (1936), P.U.F., Paris, 1949. KLEIN, Melanie: La Psychanalyse des enfants (1932), P.U.F., Paris, 1959. Developpement de la psychanalyse (1952), P.U.F., Paris, 1966 (texte de M. Klein, Joan Riviere, S. Isaacs, Paula Heimann). Envie et gratitude (1957), Gallimard, Paris, 1963 (n col. TEL", 1981). Essais de psychanalyse (1947: primele texte ale M. K.), Payot, Paris, 1968. Studii despre Melanie Klein:

JACCARD, R., La Pulsion de mort chez M. Klein, L'Age d'Hornme,


Lausanne, 1971. JACCARD, R., Ce que M. Klein a vraiment dit, Marabout, Paris, 1974. PETOT, J. M., M. Klein: premieres decouvertes, Dunod, Paris, 1979 (perioada 1919-1932; al doilea volum prive!te perioada 1934-1960). SEGAL, H., Introduction " l'aeuvre de M. Klein (1964), P.U.F., Paris, 1969. SEGAL, H., M. Klein, developpement d'une pensee (1979), Payot, Paris, 1982. SPITZ, Rene: Hospitalism" (tr. n: Revue Fran#aise de psychanalyse, P.U.F., XIII, 1949, pp. 397-425).

BIBLIOGRAFIE

387

Anaclitic depression", The Psychanalitic Study ofthe Child, New York,


1946, II, pp. 313-342. La Premiere annee de la vie de I'enfant (1953: De la naissance la

parole), P.U.F., Paris, 1958. Le Non et le oui, genese de la communication humaine (1957), P.U.F.,
Paris, 1962. WINNICOTT, Donald:

De la pediatrie " la psychanalyse (1958), Payot, Paris, 1969.


Processus de maturation chez I'enfant (1965), Payot, Paris, 1970. L'Enfant et sa familie (1957), Payot, Paris, 1975.

L'Enfant et le monde exterieur (1957), Payot, Paris, 1975. La Consultation therapeutique de I'enfant (1971), Gallimard, Paris, 1972
(aceste lucr#ri au fost reeditate n col. poche"). Jeit et realite. L'espace potentiel (1971), Gallimard, Paris, 1975. Studii despre Winnicott: L'Arc, m. 69, mai 1977. Alte lucr # ri referitoare la psihanalizele copilului: ANZIEU, D., Le Psychodrarne analytique chez I'enfant, P.U.F., Paris, 1956. BOWLBY, J., Attachement et perte (1969), 2 voi., P.U.F., Paris, 1978. BETTELHEIM, B., Blessures symboliques (1954), Gallimard, Paris, 1969 et col. TEL". BETTELHEIM, B., La Forteressc vide (1967), Gallimard, Paris, 1969. DOLTO, F.,: o singur# lucrare semnalat#, printre cele publicate la Seuil,

Psychanalyse et Pediatrie, Le Seuil, Paris, 1961. ERIKSON, E. H., Adolescence et Crise. La quete d'identite (1968), Flammarion, Paris, 1972 (!i n col. poche Champ"). KOHUT, H., Le Soi. La psychanalyse des transferts narcissiques (1971), P.U.F., Paris, 1980. JACOBSON, E., Le Soi et le monde objectal (1964), P.U.F., Paris, 1975. LEBOVICI, S., Le Nourrisson, la mere et le psychanalyste, Paidos/Centu-

rion, Paris, 1983. MAHLER, M., Psychose infantile. Symhiose humaine et individuation
(1968), Payot, Paris, 1977. MANNONI, M.: o singur # lucrare semnalat # printre cele publicate la

Seuil: L'Enfant, sa maladie et Ies autres, Le Seuil, Paris, 1967. PICHON, E., Le Developpement de I'enfant et de l'adolescent, Masson,
Paris, 1936. PONTALIS, J.-B., Apres Freud, Gallimard, Paris, 1968.

388

FREUD $ I PSIHANALIZELE

Bibliografia capitolului al VTI-lea Psihosomaticile !i psihanalizele corpului


O lucrare introductiv#: A. HAYNAL, W. PASINI, Medecine psychosomatique, Masson, Paris, 1978. ABOULKER, P., CHERTOK, L., SAPIR, M., Psychosomatique et gastro-enterologie, Masson, Paris, 1962. ALEXANDER, F., La Mededne psychosomatique (1950), Payot, Paris, 1952. AJURIAGUERRA, J. de, Manuel de psychiatrie de l'enfant, Masson, Paris, 1977. BALINT, M., Le Medecin, son malade et la maladie (1950), P.U.F., Paris,

1960. BOSS, Medard, Introduction " la medecine psychosomatique (1954),


P.U.F., Paris, 1959. BYKOV, C., L'Ecorce cerebrale et Ies organes internes, Moscova (n fr.

1950). CANNON, W. B., Bodily changes in pain, hunger,fear and rage, Appleton-Century-Crofts, New York, London, 1915. DEJOURS, C., MARTY, P., HERZBERG-POLONICKA, R., Le ! questions theoriques en psychosomatique", Encyclopedie medico-chirurgicale, Psychiatrie, Paris, 1980 (37400, C 10, 7). DELAY, C., Introduction Ia medecine psychosomatique, Masson, Paris, 1961. DONGIER, M., Nevrose et troubles psychosomatiques, DessartMardaga, Bruxelles, 1967. DUNBAR, FLANDERS H., Emotions and bodily changes, Columbia University Press, New York, 1935. Texte din 1910-1933. DUNBAR, FLANDERS H., Psychosomatic diagnosis, Hoeber, Harper and Brothers, New York, 1943. FERNANDEZ-ZOLA, A., La relation d'objet" , Paris, La Raison, 1941, pp. 96-99. FERNANDEZ-ZO1LA, A., De l'irr#alite des troubles dits fonctionnels en medecine psychosomatique quotidienne", Revue de medecine psychosomatique, Privat, Toulouse, 1979, 4, pp. 445-464. FERNANDEZ-ZOLA, A., Intra et inter-relations corporelles. Le corps en relation", L'Evolution psychiatrique, 1982 (47, 3, pp. 813-822). GENTIS, ROGER, Le#ons du corps, Flammarion, Paris, 1980 (reluat n col. Champs")-GRINKER, R. R. si ROBINS, F. P., Cliniques psychosomatiques (1953), P.U.F., Paris, 1959.

BIBLIOGRAFIE

389

GRODDECK, G., Au fond de l'homme, cela, Gallimard, Paris, 1963 (devenit: Le livre du #a, 1973, col. TEL"). GRODDECK, G., La Maladie, l'an e le symbole, Gallimard Paris, 1969. HAYNAL, A., A propos de la problematique des modeles en medecine psychosomali(i\ie",L'Evolutionpsychiatrique, Privat, Toulouse, 1983 (48, 4). Cf. Textele unui colocviu: Model psihosomatic: iluzie sau sintez#?", un fel de aducere la zi n acest num#r din L'Evolution Psy. din 1983. MARTY, P., FAIN, C., Psychanalyse et medecine psychosomatique", n: La Psychanalyse d'aujourd'hui, 2 voi., P.U.F. Paris, 1956. MARTY, P., de M'UZAN, M., DA VID, C., L'lnvestigation psychosomatique, P.U.F., Paris, 1963. McDOUGALL, J., Plaidoyer pour une certaine anormalite, Gallimard, Paris, 1978. PANKOW, G., L'Homme et sa psychose, Aubier, Paris, 1969. SAPIR, M., La Formation psychologique du medecin, Payot, Paris, 1972. SAPIR, M., La Relaxation: son approche psychanalytique, Dunod, Paris, 1975. SAPIR, M., Soignant-soigne: le corps--corps, Payot, Paris, 1980. SCHILDER, P., L'Image du corps (1935), Gallimard, Paris, 1968 (reluat n col. TEL"). WEISS, E. !i ENGLISH, S. O., Medecine psychosomatique (1943), Delachaux et Niestle, Paris, 1952. WEIZS%CKER, (V. von), Le Cycle et la structure (1939), Desclde de Brouwer, Paris, 1959.

Bibliografia capitolului al VlII-lea Psihanaliza (freudian#) n Fran"a


Lecturi de ansamblu: BERTLN, C., La Derniere des Bonaparte (M#rie Bonaparte), Perrin, Paris, 1982. MIJOLLA, A. de, La psychanalyse en France", n: Histoire de la psychanalyse, Hachette, Paris, 1983, voi. II., pp. 9-105. NACHT (si colab.), La Psychanalyse aujourd'hui, 2 voi., P.U.F., Paris, 1956. Tr"ite de Psychanalyse, 5 voi., P.U.F., Paris, 1965. ROUDINESCO, E., La Bataille de cent ans. Histoire de la psychanalyse en France, Ramsay, Paris, 1983 (voi. I: 1885-1939). Le Magazine litteraire (Hachette) a consacrat mai multe numere psihanalizei : nr. 74, martie 1973: W. Reich et la revolution sexuelle (un constat.')" nr. 109, februarie 1976: S. Freud, le present et l'avenir"

390

FREUD $I PSIHANALIZELE

nr. 121, februarie 1977: Lacan (hommage et rayonnement)" nr. 159/160, aprilie 1980: Le$ heritiers de Freud. Lepoint en 1980." nr. 175, iulie-august 1981: Autour de la folie. Evolutions..." Aceste dosare de popularizare, bine documentate, se pot completa cu dou# numere din revista L"Arc": nr. 34, 1968 (primul trimestru): Freud" (articole semnate de Green, Starobinski, J. Rosolato, Laplanche, Pier# Aulagnier, Marthe Robert. Irigaray, Pontalis...); nr. 58, 1974 (trimestrul al treilea): Lacan" Cteva repere: Pierre JANET, L'Automatisme psychologique (1889), Payot, Paris, 1973. Nevroses et idees fxes, Alean, Paris, 1898. De l'angoisse " I'extase, Alean, Paris, 1926 (reeditare: 1975). Jacques LACAN: De la psychose parano'iaque dans $es rapports avec la personnalite, urmat# de Premiers ecrits (1932), Le Seuil, Paris, 1975. Ecrits, Le Seuil, Paris, 1966. Television, Le Seuil, Paris, 1974. Le Seminaire de Jacques Lacan: text stabilit de J. A. Miller: 20 de volume prev#zute: Livre l: Le$ Ecrits techniques de Freud, Le Seuil, Paris, 1975. Livre II: Le Moi dans la theorie de Freud et dans la technique psychanalytique, Le Seuil, Paris, 1978. Livre III: Le$ Psychoses, Le Seuil, Paris, 1981. Livre XI: Le$ Quatre concepts fondamentaux de la psychanalyse, Le Seuil, Paris, 1973. Livre XX: Encore, Le Seuil, Paris, 1975. Indic#m n ordine alfabetic# o serie de autori, semnalnd cte o singur# lucrare. AMADO G., Fondements de la psychopathologie, P.U.F., Paris, 1982. AMADO-LEVY-VALENSI, E., Le Dialogue psychanalytique, P.U.F., Paris, 1962. AULAGNIER-CASTORIADIS, P. !i colab., Le De$ir et la Perversion, Le Seuil, Paris, 1967. ANZIEU, D., L'Auto-analyse de Freud et la decouverte de la psychanalyse, P.U.F., Paris, 1959. BONAPARTE, M., Sexualite de lafemme, P.U.F., Paris, 1951. BOU VET, M., OEuvres psychanalytiques, Payot, Paris, 2 voi., 1972 !i 1976. CASTEL, R., LePsychanalysme, Maspero, Paris, 1973. CASTORIADIS, C., L'Institution imaginaire de la societe, Le Seuil, Paris, 1975. CHASSEGUET-SMIRGEL ! i colab., Le $ Chemins de l'Anti-Oedipe, Privat, Toulouse, 1974.

BIBLIOGRAFIE

391

CHAZAUD, J., Le$ Contestations actuelles de la psychanalyse, Privat, Toulouse, 1974. CHERTOK. L., Le non-savoir despsy. L'hypnose entre la psychanalyse et la biologie, Payot, Paris, 1979. CH1LLAND, C., L'Enfant de six ans et son avenir, P.U.F., Paris, 1974. DIATKINE, R., SIMON, J., La Psychanalyse precoce, P.U.F., Paris, 1972. DAVID. Ch., L'Etat amoureux, Payot, Paris, 1979. FEDIDA, P., L'Absence, Gallimard, Paris, 1978. GILLIBERT, J., L'Oedipe maniaque, Payot, Paris, 4 voi., 1978-1979. GREEN, A., Le Discours vivant, P.U.F., Paris, 1973. GRUNBERGER, B., Le Narcissisme, Payot, Paris, 1975. GUYOTAT, J., Mort, naissance etfiliation, Masson, Paris, 1980. HELD, R., L'Ml du psychanalyste, Payot, Paris, 1973. KAUFMANN, P., L'Experience emotionnelle de l'espace, Vrin, Paris, 1967. KESTEMBERG, J. !i E., DECOBERT, S., La Faim et le corps, P.U.F., Paris, 1970. KREISLER, L., FAIN, M., SOULE, M., L'Enfant et son corps, P.U.F., Paris, 1981. LAGACHE, D., Oeuvres completes, P.U.F., Paris (n curs de apari"ie). LAPLANCHE, J., Problematiques, P.U.F., Paris (n curs de apari"ie: 4 volume). LECLAIRE, S., Psychanalyser, Le Seuil, Paris, 1968. MLE, P., Psychotherapie des adolescen#i, Payot, Paris, edi"ia 1980. MANNONI, O., #a n'empeche pas d'exister, Le Seuil, Paris, 1982. MENDEL, G., La Revolte contre le pere, Paris, Payot, edi"ia a cincea: 1978 (o introducere n socio-psihanaliz#). MISES, R., Cinq etudes de psychopathologie de l'enfant, Privat, Toulouse, 1981. NACHT, S., Le Masochisme, Payot, Paris, 1938, edi"ia a patra, 1976. NEYRAUT, M., Le$ Logiques de l'inconscient, Hachette, Paris, 1978. PERRIER, F., GRANOFF, W., Le De $ ir et le feminin, Aubier, Paris, 1979. PONTALIS, J.-B., Entre le reve et la douleur, Gallimard, Paris, 1983. RACAMIER, P. C., De Psychanalyse en psychiatrie, Payot, Paris, 1979. ROSOLATO, G., Essais sur le symbolique, Gallimard, Paris, 1969. ROUSTNG, F., Un Destin si funeste, Ed. de Minuit, Paris, 1976. SAFOUAN, M., La Sexualite feminine, Le Seuil, Paris, 1976. SAMIALI, L'Espace imaginaire, Gallimard, Paris, 1982. SIBONY, D., Le Nom et le corps, Le Seuil, Paris, 1974. STEIN, C., L'Enfant imaginaire, Le Seuil, Paris, 1971.

392

FREUD $ I PSIHANALIZELE

VALABREGA, P., La Formation dupsychanalyste, Belfond, Paris, 1981. VIDERMAN, S., La Construction de l'espace analytique, Denoel, Paris 1970. Psihanalizele mine. BATESON, G., Vers une ecologie de l'esprit, Le Seuil, Paris, 2 voi., 1977 !i 1980. Perceval lefou. Autobiographie d'un schizophrene, Payot, Paris, 1975. BENOIT, J. C., Le$ Doubles liens, P.U.F., Paris, 1981. BERGERET, J., La violence fondamentale, Dunot, Paris, 1984 (!i Synapse, 1984, nr. 6). DEJOURS, Ch., Travail: usure mentale el souffrance, Le Centurion, Paris, 1980 (pentru o psihanaliz# aplicat#" la situa"iile de munc#). FERNANDEZ-ZOLA, A., L'Alterite dans le langage psychopathologique: Le double sans dialogue", n: Annales Medico-Psychologiques, 1982, l, pp. 27-44. Le(s) JE du soliloque" Eul (Eurile) dintr-un monolog", n: Annales Medico-Psychologiques, 1982, 10, pp. 1054-1076. Le sexe des mots", n: Annales Medico-Psychologiques, 1983, 3, pp. 279-296. JACQUES, F., Difference et subjectivite, Aubier, Paris, 1982. MARUANI, G. si colab., L'interaction en medecine et en psychiatrie, G#nitif, Paris, 1982. ROSEN, J. N., L'Analyse directe (1953), P.U.F., Paris, 1960. WATZLAWICK, P. !i colab., Une logique de la communication (1967), Le Seuil, Paris, 1972. WATZLAWICK, P. !i colab., Changements, paradoxes, psychotherapie (1973), Le Seuil, Paris, 1975. WATZLAWICK, P., Le Langage du changement, Le Seuil, Paris, 1978. WATZLAWICK, P. si colab., Sur l'interaction, une nouvelle approche therapeutique, Le Seuil, Paris, 1977. WINKIN, Y., La Nouvelle communication, Le Seuil, Paris, 1981 !i colec"ia Points", 1984 (texte ale membrilor $colii de la Palo-Alto, cu o introducere foarte documentat#, semnat# de Yves Winkin).

Cuprins

Introducere ........................................................................................ Capitolul I. FREUD $I EXPLOR%RILE PSIHANALITICE


1. 2. 3. 4. 5.

5 9
9 12 15 19 19

.........

SIGMUNDFREUD: REPERE BIOGRAFICE ..................................... DEZVOLTAREA PSIHANALIZEI; OPERA LUI FREUD ................ STRATURILE" PSIHANALITICE INTRA-FREUDIENE ................ EXIST% MAI MULTE FREUDISME? ................................................ PLURALISMUL PSIHANALITIC SI ANTROPOLOGIA ...................

Capitolul al Il-lea. FREUD $ I FREUDISMUL

.................................... 21

1. NA$TEREA PSIHANALIZEI .............................................................. 21

1.1. Izvoare filozofice ! i culturale. 1 . 2 . Izvoare literare. 1.3. Izvoare medico-terapeutice (Mesmer, Charcot, Bernheim...)
2. FREUDISMUL ...................................................................................... 28

2.1. Primele achizi"ii freudiene....................................................... 29 2.1.1. Proiect de psihologie: 1895. 2.1.2. Studii asupra isteriei (cu Joseph Breuer, 1895). 2.1.3. Psihonevroza de ap#rare !i etiologia nevrozelor. 2.2. Travaliul visului, sistemul aparatului psihic, refularea ......... 38 2.2.1. Travaliul visului (1900) (condensare; deplasare, figurabilitate; elaborare secundar#). 2.2.2. Proces primar si proces secundar (aparat psihic; regresie). 2.2.3. Refularea (prima manier#). 2.3. Teoria sexualit#"iii !i libidoul" .............................................. 44 (Libido, pulsiune !i pulsiuni par"iale, stadii libidinale) 2.4. Dezvoltarea personalit#"ii din punctul de vedere al libidoului.. 49 2.4. l. Stadiul prenatal !i na!terea. 2.4.2. Stadiul oral (n"#rcat, fixa"ie !i regresie orale). 2.4.3. Stadiul anal !i sadico-anal. 2.4.4. Stadiul falie (complex de castrare, scen# originar#). 2.4.5. Perioada de laten"#. 2.4.6. Stadiul genital.

394

CUPRINS

2.5. Metapsihologia din 1915 ...................................................... 57 2.5.1. Pulsiuni !i destin al pulsiunilor. 2.5.2. Refularea (a doua manier#). 2.5.3. Incon!tientul (raporturi ntre sistemele Cs !i Ies). 2.5.4. Complement metapsihologie la teoria visului. 2.5.5. Doliu !i melancolie. 2.6. Fantasmare !i fantasme originare......................................... 65 (Fantasme originare, scen# originar#, seduc"ie, stranietate). 2.7. Pulsiuni de via"#, pulsiuni de moarte: ..Dincolo de principiul pl#cerii" (1920)....................................................................... 71 2.7.1. Principiul pl#cerii. 2.7.2. Principiul pl#cerii !i nevroza traumatic#; principiul pl#cerii !i jocul copiilor. 2.7.3. Principiul pl#cerii !i transferul afectiv. 2.7.4. Mecanismele de ap # rare mpotriva excita " iilor exterioare ! i a e ! ecului lor; tendin"a la repeti"ie. 2.7.5. Constrngerea la repeti"ie, obstacol la principiul pl#cerii. 2.7.6. Dualism al instinctelor: instincte de via"# !i instincte de moarte. 2.1.1. Principiul pl#cerii !i instinctele de moarte (compulsie de repeti"ie; pulsi-une de moarte; pulsiune de distrugere; pulsiune de agresiune; pulsiune de autoconservare; pulsiuni de via"#; principiu al constan"ei"; principiul nirvana"; masochism primar). 2.8. Eul !i $inele" (1923) .......................................................... 82 2.8.1. Con!tiin"a !i incon!tientul. 2.8.2. Eul !i $inele. -2.8.3. Eul, Supraeul !i idealul eului. 2.8.4. Cele dou# feluri de instincte. 2.8.5. St#rile de dependen"# ale eului. 2.9. Dezvolt#ri teoretice din 1923 pn# n 1929........................... 88 2.9.1. Die Verneinung: Negarea (1925) sau denegarea". 2.9.2. Inhibi#ie, simptom $i angoas" (1926) (inhibi"ie; refulare; angoas# de castrare; pierderea obiectului; angoas#-semnal).
2.9.3. Continuare la prelegerile introductive n psihanaliz " (1932). 2.9.4. Compendiu de psihanaliz" (1938).

2.10. Clinica psihanalitic# ......................................................... 97 2.10.1. Personalitatea: organizare, modalit#"i de ap#rare (fixare; proiec"ie; sublimare; returnare spre suie; introiec"ie; izolare; retragere a eului; forma"iuni reac"ionale; negare; ra"ionaliz#ri...). 2.10.2. Sexualitatea si tipurile libidinale (pl#cere de organ; efect retroactiv; invidie de penis; femeia falic#; tipurile obsesional, erotic, narcisic). 2.10.3. Clinica perversiunilor sexuale (autoerotism; homosexualitate; zoofilii; masochism; sadism; sado-masochism). 2.10.4. Nevrozele (nevroze si psihoze; nevrozele obsesional#, isteric#, de angoas# (!i neuras-

CUPRINS

395

tenie) fobic#; nevrozele traumatic#, narcisic#, mixt#, de transfer, de e!ec, de destin, de caracter, familial#; diferen"e). 2.10.5. Psihozele. 2.11. Cura psihanalitic# freudian# ............................................ 119 (Hipnoz#; metod# cathartic#; asociere liber#; rezisten"e; autoanaliz#; analiz# didactic#; regula de abstinen"#). 3. PENTRU O CRITIC% PSIHANALITIC% .............................. 126 3.1. De la complexul Oedip la travaliul oedipianiz#rii ............ 127 3.1.1. De la mit la complex. 3.1.2. Eseul din 1910 despre alegerea obiectal# la b#rbat". 3.1.3. Oedipul feminin sau Despre sexualitatea feminin#'' (1931). 3.1.4. Mi!carea trans-oedipian#. 3.2. Spa"iul narcisismului: dedubl#ri !i simulacre ................... 137 3.2.1. Locul narcisismului Ia Freud. 3.2.2. Remarci asupra narcisismului primar si narcisismului secundar. 3.2.3. Amor-pro-priu, simulacre, dedubl#ri. 3.3. Perversiunea !i structura celuilalt ...................................... 145 3.3.1. Locul perversiunii" la Freud. 3.3.2. Forme de perversiune: homosexualitate, masochism, feti!ism, dup# Freud. 3.3.3. Absen"a celuilalt !i perversiunea. 3.4. $inele ntre cele dou# topici .............................................. 154 3.4.1. Eul !i $inele" (1923). 3.4.2. Diversele instan"e ale personalit#"ii psihice" (1932). 3.4.3. Compendiu de psihanaliz" (1938) 3.4.4. Cele dou# topici !i supraeul. 3.5. Deschiderea simbolic# a psihanalizei: cuvintele dincolo de lucruri .................................................................................... 165 3.5.1. Despre sensul antitetic al cuvintelor primitive" (1910). 3.5.2. De la o simbolic# la alta. 3.6. Pozi"ia lui Freud n freudism !i n postfreudism ............... 172 Capitolul al III-lea. PSIHANALIZELE NON-FREUDIENE ....... 174
1. ALFRED ADLER $I PSIHOLOGIA INDIVIDUAL% COMPARAT% 175 2. WILHELM STEKEL $l SEXANALIZA ............................................ 181 3. KARL GUSTAV JUNG $I MITANALIZA ........................................ 183

3.1. Jung nainte de ntlnirea sa cu Freud 3.2. Intlnirea cu Freud: Jung ntre 1906 !i 1913/1914 3.3. Jung, din 1913 pn# n 1961 3.4. Jungismul la lucru 3.5. Despre o psihologie !i/sau o psihopatologie cosmologic#? 3.6. Psihoterapia psihanalitic# jungian#

396
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

CUPRINS
198 207 212 217 219 224 227

Capitolul al IV-lea. DERIVE, DEVIERI .......................................... 197 SNDOR FERENCZI $I PSIHANALIZA ORIGINILOR .................. KARL ABRAHAM, TAT%L ANALIT%&II" ..................................... ERNEST JONES $I APHANISIS-UL .................................................. HANNS SACHS $I INCON$TIENTUL CREATOR ........................... MAX EITINGON, ORGANIZATORUL ............................................ OTTO RANK, NIETZSCHENIANUL PSIHANALIZEI ................... GRUPURILE $I PERSONALIT%&ILE CARE GRAVITEAZ% N JURUL LUI FREUD .......................................................................

Capitolul al V-lea. PARAFREUDISMELE ....................................... 231 1. FREUD: ANTROPOLOGIA, SOCIETATEA, RELIGIA .................... 231

Totem !i tabu (1913). Considera"ii actuale asupra r#zboiului !i mor"ii (1915). Psihologia mul"imilor si analiza eului (1921) Viitorul unei iluzii (1927). Angoas# n civiliza"ie (1930). Moise !i monoteismul (1939) 2. WILHELM REICH (1897-1957): VIRTU&ILE ORGASMULUI .... 237 2.1. Func"ia orgasmului (1927/1947). 2.2. Revolu"ia sexual# (1930/1945).
3. FREUDO-MARXISMUL ..................................................................... 244

Adomo. E. Fromm. H. Marcuse. G. Politzer. Psihanaliza n U.R.S.S. (Freudismul tip Volo!inov-Bahtin)


4. PSIHANALIZELE AMERICANE ....................................................... 251

4.1. Culturalismul american: H. Stack Sullivan, K. Horney, E. Fromm ............................................................................... 253 4.2. Egopsihologia sau psihanalizele eului: Hartmann, Lowenstein, Kriss ............................................................................... 260 4.3. Psihoterapie psihanalitic# de grup !i psihodrame: J. L. Mo reno. Contribu"ii ale lui K. Lewin si ale teoriei Gestalt-ului C. Rogers. F. S. Perls. Diverse grupuri !i tendin"e... (ale transei, transac"ionale...) ....................................................... 262 4.4. Etnopsihanaliza: G. Roheim. R. Benedikt........................ 266
Capitolul al Vl-lea. PSIHANALIZELE COPILULUI ....................269

1. ANNA FREUD-.PSIHANALIZA EULUI ........................................... 270

Tratamentul psihanalitic al copiilor (1927). Eul si mecanismele de ap#rare (1936). Normalul !i patologicul la copil (1965).
2. RENE SPITZ: ORGANIZATORII" VIE&II PSIHICE ....................... 275

(Organizatori, caren"# afectiv#, hospitalism, despre anaclitic#, cavitate primitiv#...)

CUPRINS
(Obiecte interne; proiec " ii; pozi " iile schizo-paranoid # ! i depresiv#; phantasy !i fantasm #; obiecte par"iale; obiect total; clivaj, ambivalen "# ; imago; p # rin " i-combina " i...)

397

3. MELANIE KLEIN: PRE-OEDIPIANUL" ........................................... 278

4. PSIHANALIZA $ I PSIHANALIZELE COPILULUI N MAREA BRITANTE .......................................................................... 290

Grupurile; pozi " iile; W. Bion; J. Bowlby.


5. DONALD W. WINNICOTT(1896-1971) ........................................... 293

(Seif si fals seif; no"iunile de impietare, de holding, de garne-squiggle, de capacitate de solitudine, de spa"ii defri!ate, de psiho-soma ! i (mai ales) de obiect tranzi " ional, de spa " iu de joc, de spa " iu tranzi"ional...).
6. ASPECTE ALE PSIHANALIZELOR COPILULUI N S.U.A................ 301

E. Erikson: $inele, Identitatea. M. Malher: psihozele infantile. - E. Jacobson: $ inele ! i lumea obiectal # . B. Bettelheim: copilul autist Psihanaliza adolescen"ilor !i problema identit#"ii.
7. PSIHANALIZELE COPILULUI $ I ADOLESCENTULUI N FRAN & A ............................................................................................. 303

S. Lebovici. M. Mannoni. F. Dolto. Psihanaliza adolescen"ilor (Pierre Mle). Capitolul al VH-lea. PSIHOSOMATICI $I PSIHANALIZE ALE CORPULUI .............................................................................. 305
1. ABORD % RILE PSIHOSOMATICE ..................................................... 305

1.1. Aspecte fiziologice ale impacturilor psihice asupra corpului. - 1.2. Psihanaliz# !i psihosomatic#: Alexander !i $coala ameri can # . 1.3. Contribu " iile lui Georg Groddeck. 1.4. Contri bu " iile fenomenologiei ! i ale analizei existen " iale (Viktor von Weiz!#cker. Medard Boss). 1.5. Psihanaliza !i psihosoma tica Scolii de la Paris. 1.6. Psihosomatica infantil#. 1.7. Pro puneri pentru o clinic# psihosomatic#.
2. PSIHANALIZELE CORPULUI ............................................................... 321

2.1. Paul Schilder !i imaginea corpului. 2.2. Michael Balint: medicul ! i boala. 2.3. Interac " iuni ntre psihosomaticile ! i psihanalizele corpului. (Relaxare; abordarea psihanalitic # dup # Michel Sapir; simbolismul corpului.) Capitolul al VHI-lea. PSIHANALIZA N FRAN & A .................... 334

1. PIERRE JANET $ I NCEPUTURILE PSIHANALIZEI N FRAN&A .............................................................................................. 334

398

CUPRINS

2. JACQUES LACAN ............................................................................. 337

2.1. Stadiul oglinzii. 2.2. Despre topica realit#"ii n Discursul de la Roma. 2.3. Despre subiect ! i despre aria cuvntului (Cuvnt vid, cuvnt plin; simbol !i limbaj; interpretarea !i timpul subiectului.) 2.4. Supradeterminarea semnificantului. 2.5. Despre semnifican"#. 2.6. ncercare de sistematic# lacanian#. 2.6.1. Cteva puncte de stabilit despre eu, despre subiect . 2.6.2. Despre falus. 2.6.3. Despre refulare. 2.6.4. Despre obiectul a" mic. 2.6.5. Despre divizarea subiectului, despre clivaj.
3. ASPECTE ALE CONTRIBU&IEI PSIHANALI$TILOR FRANCEZI LA PSIHANALIZ% ............................................................................. 359

Maryse Choisy; M # rie Bonaparte; Daniel Lagache; Angelo Hesnard; Sacha Nacht. Aspecte ale grupurilor !i cercet#rilor de psihanaliz# din Fran"a (A. Green, G. Rosolato, C. Stein, P. Fedida, D. Anzieu, C. Castoriadis etc.)
4. PSIHANALIZELE DE MINE: DESCHIDERI, NTREB%RI ............ 363

4.1. Deschideri ............................................................................... 364 4.1.1. Pozi"ia n plan epistemologic. 4.1.2. Orient#ri actuale ale psihanalizelor (Lacanienii; Winnicott; analiza direct# a lui Rosen; transform # rile c # tre social ! i interac " iunile: Serge Lebovici; Christophe Dejours). 4.1.3. Importan"a corpului. 4.2. ntreb#ri .................................................................................... 369 4.2.1. G. Bateson ! i $ coala de la Palo-Alto: interac " iuni ! i psihanaliz # 4.2.2. Cel # lalt n dialogie: ntre psihanaliz # ! i pragmatic#. CONCLUZIE ........................................................................................ 375
BIBLIOGRAFIE . 377

Culegere !i paginare HUMANITAS


TIPARUL EXECUTAT LA

INTERGRAPH
Bulevaidul P#cii ni. 69 A sect 6. Bucure$ti - Romnia