Carta socială europeană revizuită este cel mai important document din secolul XX.

R. a ratificat din cele 31 de articole, 17 articole, respectiv 65 de paragrafe.

 Art. 1 Dreptul la muncă

1. Să recunoască drept unul dintre principalele obiective şi responsabilități, realizarea şi

menținerea nivelului cel mai ridicat şi stabil posibil al locului de muncă;
2. Să protejeze de o manieră eficientă dreptul lucrătorului de a-şi câştiga existența printr-
o muncă liber întreprinsă;
3. Să stabilească sau să mențină servicii gratuite de angajare pentru toți lucrătorii;
4. Să asigure sau să favorizeze o orientare, formare şi readaptare profesională
corespunzătoare;

 Art. 2 Dreptul la condiții de muncă eligibile

1. Să se stabilească o durată rezonabilă a timpului de lucru zilnic și săptămânal;

2. Să fie prevăzute zilele de sărbătoare plătite;
3. Să asigure acordarea unui concediu anual plătit de minim 40 de zile;
4. Să elimine riscurile inerente ocupațiilor periculoase sau insalubre;
5. Să se garanteze un repaus săptămânal care să coincidă în măsura în care este posibil cu
ziua recunoscută ca zi liberă ;
6. Să se asigure ca lucrătorii să fie informați în scris cât mai curând posibil, în niciun caz
mai târziu de 2 luni de la angajare asupra aspectelor esențiale vizând contractul de
muncă;
7. Să se asigure că lucrătorii care prestează o muncă de noapte să beneficieze de măsuri
speciale de natura acestei munci;

 Art. 3 Dreptul la securitate și igiena muncii

1. Să se pună în practică o politică națională coerentă în materie de securitate, sănătate și

igienă pentru lucrătoari la locul de muncă; ameliorarea securității, sănătății și igienei se
va faced prin informarea periodică a lucrătorilor și prin reducerea la minim a cauzelor
inerente a locului de muncă ;

 Art. 4 Dreptul la salarizare echitabilă

1. Să se recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare suficientă care să le asigure acestora

și familiilor acestora un nivel de trai decent;
2. Dreptul lucrătorilor la un sport suplimentar;
3. Dreptul la muncă egală,salariu egal;
4. Existența unei perioade de preaviz rezonabile;
5. Reținerile din salariu nu se pot face decât în condițiile prevăzute de lege;
 Art. 5 Dreptul sindical

În vederea garantării și promovării libertății lucrătorilor și patronilor pentru a apăra

interesele lor economice și sociale, părțile se angajează ca legea să nu aducă atingeri
acestei libertăți.

 Art. 6 Dreptul la negociere colectivă, presupune:

1. Favorizarea consultării între lucrători și patroni;

2. Promovarea negocierii;
3. Promovarea concilierii și arbitrajului;
4. Dreptul lucrătorilor și al patronilor la acțiuni colective;

 Art. 7 Dreptul tinerilor și copiilor la protecție

1. Să fixeze la 15 ani vârsta minimă de angajare, derogări fiind totuşi admise pentru
copiii angajați în munci uşoare determinate care nu riscă să aducă atingere sănătății,
moralității sau educației acestora;
2. Să fixeze la 18 ani vârsta minimă de angajare pentru anumite ocupații determinate,
considerate periculoase sau insalubre;
3. Să interzică angajarea copiilor, care sunt încă supuşi învățământului obligatoriu, într-
o muncă care îi privează de beneficiul deplin al acestei instrucții;
4. Să limiteze durata timpului de muncă a lucrătorilor sub 18 ani pentru ca aceasta să
corespundă exigențelor dezvoltării lor şi mai ales nevoilor lor de formare profesională;
5. Să recunoască dreptul tinerilor lucrători şi ucenici la o salarizare echitabilă sau la o
alocație corespunzătoare;
6. Să prevadă ca orele pe care tinerii le consacră formării profesionale pe durat timpului
normal de muncă cu consimțământul patronului să fie considerate ca fiind incluse în
ziua de muncă;
7. Să fixeze la cel puțin 4 săptămâni durata concediilor anuale plătite lucrătorilor sub 18
ani;
8. Să interzică angajarea lucrătorilor sub 18 ani în munci de noapte;
9. Să prevadă ca lucrătorii sub 18 ani angajați în locuri de muncă determinate prin
legislația sau reglementarea națională să fie supuşi unui control medical periodic;
10. Să asigure o protecție specială împotriva riscurilor fizice şi morale la care copiii şi
tinerii sunt expuşi şi în special împotriva celor care rezultă de o manieră directă sau
indirectă din munca lor.

 Art. 8 Dreptul lucrătoarelor la protecția maternității

 1. Să asigure lucrătoarelor, înainte şi după naştere, un repaus cu o durată totală de cel
puțin 14 săptămâni fie prin concediu plătit, fie prin prestații adecvate de securitate
socială sau prin fonduri publice;
2. Să considere ilegal ca un patron să anunțe concedierea unei femei în perioada cuprinsă
între momentul în care a notificat starea de graviditate şi încheierea concediului său de
maternitate, sau la o dată la care termenul de preaviz expiră în cursul acestei perioade;
3. Să asigure mamelor care îşi alăptează copiii pauze suficiente în acest scop;
4. Să reglementeze munca de noapte a femeilor însărcinate, a femeilor care au născut
recent sau a celor care îşi alăptează copiii;
5. Să interzică angajarea femeilor însărcinate, a femeilor care au născut recent sau a
celor care îşi alăptează copiii în munci subterane în mine şi în orice alte munci cu
caracter periculos, insalubru sau greu şi să ia măsuri corespunzătoare pentru
protejarea drepturilor acestor femei în materie de angajare.

 Art. 9 Dreptul la orientare profesională

În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la orientare profesională, părțile se

angajează să asigure sau să promoveze, în funcție de necesități, un serviciu care va
sprijini toate persoanele, inclusiv pe cele handicapate, să rezolve problemele referitoare
la alegerea unei profesii sau avansarea profesională, ținând cont de caracteristicile
individului şi de legătura dintre acestea şi posibilitățile pieței muncii; acest sprijin
trebuie să fie asigurat gratuit atât tinerilor, inclusiv copiilor de vârsta şcolară, cât şi
adulților.

 Art. 10 Dreptul la formare profesională

1. Să asigure sau să favorizeze, în funcție de necesități, formarea tehnică şi profesională

a tuturor persoanelor, inclusiv a celor handicapate, în consultare cu organizațiile
profesionale ale lucrătorilor şi patronilor, şi să acorde mijloacele care să permită accesul
la învățământul tehnic superior şi la învățământul universitar numai în conformitate cu
criteriul aptitudinii individuale;
2. Să asigure sau să favorizeze un sistem de ucenicie şi alte sisteme de formare a tinerilor
băieți şi fete, în diverse locuri de muncă;
3. Să asigure sau să favorizeze, în funcție de necesități:
a) măsuri corespunzătoare şi uşor accesibile în vederea formării lucrătorilor adulți;
b) măsuri speciale în vederea recalificării profesionale a lucrătorilor adulți, necesare ca
urmare a evoluției tehnice sau a unei orientări a pieței muncii;
4. Să asigure sau să favorizeze, în funcție de necesități, măsuri speciale de recalificare
şi de reintegrare a şomerilor de lungă durată;
5. Să încurajeze deplina utilizare a mijloacelor prevăzute prin măsuri corespunzătoare,
cum ar fi:
a)reducerea sau desființarea tuturor taxelor şi a cheltuielilor;
b)acordarea unei asistențe financiare în cazurile adecvate;
c)includerea, în programul normal de lucru a timpului consacrat cursurilor suplimentare
de formare, urmate de un lucrător pe durata angajării la cererea patronului său;
 d)garantarea, printr-un control corespunzător, în consultare cu organizațiile profesionale
ale lucrătorilor şi patronilor, eficienței sistemului de ucenicie şi a oricărui alt sistem de
formare pentru tinerii lucrători şi, la modul general, a unei protecții adecvate a tinerilor
lucrători;

 Art. 11 Dreptul la protecția sănătății

1. Să elimine, în măsura în care este posibil, cauzele unei sănătăți deficiente;

2. Să prevadă servicii de consultare şi de educare în ceea ce priveşte ameliorarea
sănătății şi dezvoltarea simțului responsabilității individuale în materie de sănătate;
3. Să prevină, în măsura în care este posibil, bolile epidemice, endemice şi alte boli,
precum şi accidentele.

La nivelul UE se adoptă următoarele tipuri principale de acte normative:

 Regulamente
 Directive
Regulamentele UE sunt de directă aplicare, pe când directivele necesită transpuse în
legislația națională.
Directivele se aplică în mod direct în următoarele două situații:
 Dacă statul membu nu a transpus directiva în termenul impus
 Dacă statul membru a transpus directiva incorect sau incomplet

Cadrul normativ european care reglementează nediscriminarea

Directiva 2010/41/UE privind egalitatea principiului de tratament între bărbații și femeile care
desfășoară acț.independentă.
R a transpus această directivă prin legea 202/2002 privind egalitatea de șanse de tratament între
femei și bărbați

Principalele reglementări
Egalitatea de tratament înseamnă că nu trebuie să existe niciun fel de discriminare în funcție
de sex în sectorul public sau privat, în mod direct sau indirect.
Hărțuirea sau hărțuirea sexuală în alt mod sunt considerate discriminare pe motiv de sex.

Potrivit directivei 2010/41/UE:

Hărțuirea= situație în care se manifestă un comportament indezirabil legat de sexul unei
persoane,având ca scop sau ca obiect lezarea demnității persoanei respective și crearea unui
cadru intimidant,ostil,umilitor sau ofensator.
Hărțuirea sexuală= situație în care se manifestă un comportament indezirabil cu conotație
sexuală exprimat fizic, verbal sau nonverbal având ca scop sau ca obiect lezarea demnității
persoanei respective și crearea unui cadru intimidant, ostil, umilitor sau ofensator.

Statele membre trebuie să garantez:

 Orice persoană care consideră drepturile privind egalitatea de tratament nu
au fost respectate poate să inițieze proceduri judiciare sau adm. ;
 Conținutul legislației este făcut cât mai cunoscut posibil ;
Directiva 2006/54/C.E. privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al
egalității de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă.
R. a transpus această directivă prin legea 202/2002

Principalele reglementări
Egalitatea de șanse între femei și bărbați este un prim fundament al dreptului UE care se aplică
tuturor domeniilor vieții sociale+piața muncii.
Directiva 2006/54 interzice discriminările directe/indirecte între femei și bărbați în ceea ce
privește:
 Condițiile de recrutare, de acces la încadrarea în muncă sau la acț. nesalariale
 Condițiile de concediere
 Condițiile de formare și promovare profesională etc
Directiva impune ca femeile și bărbații să fie tratați în mod egal în cadrul sist.profesionale
de securitate socială în ceea ce privește:
 Condițiile de acces la sisteme
 Contribuțiile
 Calcularea prestațiilor

Directiva 2000/78/C.E. de crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea
ce privește încadrarea în muncă.
R. a transpus această directivă prin O.G. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor
formelor de sancționare.
Această directivă are ca obiectiv să asigure că persoanele cu o anumită apartenență religioasă
sau cu anumite convingeri, cu un anumit handicap sau cu o anumită vârstă, sau orientare sexuală
nu suferă din cauza discriminării, ci se bucură de egalitate de tratament la locul de muncă.

Directiva 2000/43/C.E. de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între

persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică
Actul normativ de transpunere: O.G.2000/137 privind și sancționarea formelor de discriminare
Obiectivul acestei directive constă în stabilirea unui cadru pentru combaterea discriminării pe
baza rasei sau originii etnice.
In vederea punerii în aplicare a statelor membre a principiuluio egalității de tratament :
Directiva acordă statelor membre dreptul de a stabili că o diferență de tratament bazată pe o
caracteristică legată de rasă sau origine etnică nu constituie discriminare.
Atunci când în temeiul naturii activităților ocupaționale în cauză sau a contextului în care
acestea se desfășoară o asemănare caracteristică reprez.o cerință profesională reală și
determinată cu condiția ca obiectul să fie legitim și cerința proporțională.

 Art. 11 Dreptul la protecția sănătății presupune:

1. Să fie eliminate în măsura în care este posibil cauzele unei sănătății deficiente;
2. Să fie prevăzute servicii de consultare și educare în ceea ce privește ameliorarea
sănătății în toate statele;
3. Să se prevină în măsura în care este posibil acele boli epidemice, precum și
accidentele de muncă;

 Art. 12 Dreptul la securitate socială care presupune:

1. Regimul de securitate socială să fie cel puțin egal cu cel necesar ratificării Codului
European de Securitate Socială ;
2. Regimul de securitate socială să crească în mod treptat pe de-o parte prin egalitate
de tratament între cetățenii fiecărei părți și cetățenii celorlalte părți, inclusiv prin
păstrarea avantajelor acordate de legislațiile de securitate socială indiferent de
deplasările pe care persoanele protejate le-ar putea efectua între teritoriile părților;

 Art. 15 Dreptul persoanelor cu handicap la autonomie,integrare socială și viața

comunității

1. Să fie luate măsurile necesare pentru a furniza pesoanelor cu handicap .....

2. Să favorizeze accesul la angajare pentru aceste persoane ;
3. Să se favorizeze accesul la deplina lor integrare și participare la viața socială ;

 Art. 17 Dreptul copiilor la protecție socială,juridică și economică

1. Să asigure copiilor și tinerilor, ținând cont de drepturile și obligațiile părinților,

îngrijirea, asistența,educția și pregătirea de care au nevoie;
2. Să protejeze copiii și tinerii împotriva violenței sau exploatării economice;
3. Să asigure un ajutor din partea statului pentru copilul/tânărul privat
temporar/definitiv de sprijinul familiei ;
4. Să asigure copiilor/tinerilor învățământ primar și secundar gratuit;

 Art. 18 Dreptul la exercitarea unei activități lucrative pe teritoriul celeilalte părți

1. Să flexibilizeze în mod individual sau colectiv;

 2. Dreptul la ieșire al cetățenilor care doresc să exercite o acțiune lucrativă pe teritoriul
celeilalte părți;

 Art. 19 Dreptul lucrătorilor migranți și al familiei la protecție și asistență

1. Să asigure lucrătorilor care se găsesc legal pe teritoriul lor un tratament cel puțin la
fel de favorabil ca cel acordat propriilor cetățeni;
2. Să garanteze acestor lucrători că nu vor putea să fie expulzați decât dacă amenință
securitatea statului, ordinea publică sau bunele moraluri;

 Art. 20 Dreptul la egalitate de șanse și de tratament în materie de angajare și

profesie fără discriminare în funcție de sexe

Egalitatea de șanse și de tratament înseamnă:

1. Acces la angajare,protecție împotriva concedierii și reintegrare profesională;
2. Orientare și formare profesională, recalificare și readaptare profesională;
3. Condiții de angajare și de muncă, inclusiv salarizare
4. Evoulția carierei, inclusiv promovarea (este important să ne schimbăm locul de
muncă, domeniul)
Contractul pe durată nedeterminată=STABILITATE
Contractul pe durată determinată=EVOLUȚIE

 Art. 21 Dreptul la informare și consultare presupune:

1. Să fie informați periodic sau la momentul oportun asupra situației economice și

financiare a întreprinderii în care lucrează;
2. Să fie consultați în timp util asupra deciziilor propuse care sunt susceptibile, care
pot afecta interesele lucrătorilor;

 Art. 24 Dreptul la protecție în caz de concediere presupune:

1. Dreptul lucrătorilor de a nu fi concediați fără un motiv valabil legat de aptitudinea

sau conduita acestora sau de cerințele de funcționare a întreprinderii;
2. Dreptul lucrătorilor concediați fără motiv valabil la o indemnizație adecvată;

 Art. 25 Dreptul lucrătorilor la protecția propriilor creanțe în cazul de

insolvabilitate a patronului

In acest caz, părțile se angajează să prevadă garantarea creanțelor, care rezultă din
contractele de muncă sau prin orice altă formă efectivă de protecție;

 Art. 27 Dreptul lucrătorilor având responsabilități familiale la egalitate de șanse și

de tratament

Să se prevadă ca posibilitate pentru fiecare dintre părinți de a obține un concediu pentru

îngrijirea copilului ale cărui condiții și durată sunt stabilite de legislația națională;
  Art. 28 Dreptul reprezentanților lucrătorilor la protecție în întreprindere și
facilitățile acordate acestora

1. Aceștia beneficiază de o protecție efectivă împotriva actelor care ar putea să le aducă

un prejudiciu, inclusiv al concedierii și care ar putea fi motivate de calitatea sau de
activitățile acestora ca reprezentanți ai lucrătorilor din întreprindere;
2. Aceștia să beneficieze de facilități care să le permită să își îndeplinească rapid și
eficient propriile atribuții;

 Art. 29 Dreptul la informare și consultare în procedurile de concediere colectivă

Presupune dreptul reprezentanților lucrătorilor de a fi informați și consultați în timp util asupra

concedierii înaintea acestora, asupra posibilităților de a evita concedierea sau de a limita
numărul acestora, recurgându-se la măsuri sociale care vizează în special ajutorul pentru
redistribuirea sau recalificarea lucrătorilor respectivi;

Reglementarea națiunii de "lucrător"la nivelul UE

Lucrătorul este acel salariat indiferent de CIM, inclusiv ucenicul la locul de muncă, cel care se
află într-un stagiu de pregătire profesională, cel care fără a fi lucrător propriu-zis este asimilat
acestora prin anumite directive a UE, cel care se află în căutarea unui loc de muncă, șomerii,
persoanele incapabile de muncă datorită unui accident sau unei boli profesionale și persoanele
care au ajuns la limita de vârstă pentru pensionare în timpul desfășurării activităților într-un stat
membru al UE.
NU SUNT CONSIDERAȚI LUCRĂTORI ÎN ACCEPȚIUNEA CJUE:
 Persoanele care exercită o profesie liberală
 Micii întreprinzători(PFA)
 Funcționarii publici
 Persoanele care lucrează în baza unei convenții civile
 Persoanele care chiar dacă desfășoară o acțiune economică plătită în baza unui
raport de muncă sunt excluse expres de la aplicarea directivă

Dialogul social la nivelul UE

Se înțeleg discuțiile, consultările, negocierile și activitățile purtate între reprezentanții celor 2
părți respectiv organizațiile patronale.
Completează dialogul la nivel european, îl completează pe cel la nivel național și intervine în
def.reglementărilor în conturarea unei politici social europene.

Comitetul social european

A fost înființat prin T.R. ca organ consultativ să reprezinte vocea societății civile organizate.
Membrii acestui organism sunt desemnați de guvernele statelor membre pentru un mandat de 4
ani care poate fi reinoit, iar membrii beneficiază de independență politică față de guvernele care
i-au desemnat.

Organizațiile sindicale la scară europeană

Confederația europeană a sindicatelor (CES) este considerată cea mai importantă si a fost creata
in anii 70/ reunește conf.sindicale din peste 32 de state
Are ca obiectiv promovarea drepturilor omului și ale lucrătorilor si imbunatatirea statutului
lucratorului la nivel european

Organizații patronale la nivelul UE

Uniunea industriașilor din comunitatea europeană (repr. Principalul candidat în
raport cu CES-ul; peste 40 conf.patronale)
Centrul european al întreprinderilor publice
Uniunea europeană a artizanilor și a întreprinderilor mici și mijlocii

Normele europene privind relațiile individuale de muncă

 Obligația angajatorului de a informa lucrătorul asupra condițiilor CM
(sediul,directiva1991/53/CE).
 Necesitatea de a stabili la nivelul UE a unei obligații generale potrivit căreia fiecare
lucrător trebuie să dispună de un document care să cuprindă inf.sale generale ale CM.
 Obligația de informare este acoperită prin intermediul unui CIM scris prin existența unei
scrisori de angajare printr-o declarație scrisă a angajatorului.
 Obligația de informare îl vizează și pe salariatul detașat dintr-un stat în altul .
 Obligația statului de a garanta salariaților posibilitatea drepturilor care decurg din
directivă .
Statele membre UE au posibilitatea de a nu aplica prevederile referitoare la inf.lucrătorilor în
doar 2 situații:
1. Când CIM nu depășește o lună
2. Relația de muncă are un caracter ocazional

Egalitatea de tratament
De-a lungul timpului egalitatea de tratament a făcut obiectivul a 13 directive
Directiva 2000/73/ce .privind egalitatea de tratament în domeniul ocupării și al muncii
Directiva 2006/54/CE privind egalitatea de șanse și de tratament in materie de încadrare în
muncă și profesie
Directiva 2000/43/CE privind tratamentul egal indiferent de originea etnică sau rasială
Aceste directive au reglementat pentru prima dată națiunea de discriminare
directă/indirectă/pozitivă, criteriile de discriminare, hărțuire,respectiv hărțuirea sexuală la locul
de muncă și au stabilit că fiecare stat membru să poată reglementa la nivel național modalitatea
comcretă de sancționare a acestor fapte .
Directivele se aplică atât în sectorul public, cât și în cel privat. In niciun raport de muncă nu se
poate desfășura fără ca părțile să fie informate cu privire la nediscriminarea în raport de muncă.

Reglementarea CIM pe durată nedeterninată

La nivelul UE CIM pe durată nedeterminată nu a fost reglementat în expres, ci doar anumite
tipuri de muncă cum ar fi:
 Munca cu timp parțial
 Munca la domiciliu
 Telemunca
 Munca prin agent de muncă temporal

Cu toate acestea CE a precizat în nenumărate ocazii faptul că CIM pe durată nedeterminată

trebuie să reprezinte regula. Toate celelalte forme de încadrare în muncă reprezintă o muncă
precară.
In ceea ce privește CIM pe durată determinată s-a stabilit și reglementat expres printr-un acord
cadru încheiat între partenerii sociali și Comisia Europeană că acest contract se incheie doar pe
durata determinată și doar în anumite cazuri prevăzute de lege.

CIM cu timp parțial de muncă

Directiva 1997/81/CE privind reglementarea muncii cu timp parțial
Def. Lucrătorul cu timp parțial ca fiind acel salariat a cărui durată normală a muncii calculată
pe o bază săptămânală ,lunară,anuală este inferioară celei a unui salariat cu normă întreagă.
Acest tip de contract presupune acordarea acelorași drepturi ca oricărui salariat cu normă
întreagă .
Vechimea în muncă este aceeași ca la norma întreagă
 Respectarea principiului nediscriminării în muncă
 Respectarea sănătății și securității în muncă
 In cazul CIM cu timp parțial angajatorul nu poate solicita salariatului să presteze muncă
suplimentară.
Telemunca
Acordul cadru încheiat în 2012 la Bruxelles între partenerii sociali pe urm.coordonate:
 In cazul telemuncii trebuie aplicat principiul libertății muncii;
 Telelucrătorul arfe aceleași drepturi ca orice salariat care lucrează la sediul
angajatorului;
  Inițiativa prestării muncii în sistem de telemuncă aparține atât lucrătorului, cât și
angajatorului, iar refuzul lucrătorului de a presta telemunca nu poatge fi motiv de
concediere pentru acesta
 Angajatorul este obligat să asigure protecția datelor utilizate de lucrător și dacă
utilizează trebuie să fie proporționale cu scopul;
 Tot angajatorului îi revine obligația de a lua măsurile pentru respectarea normelor
privind sănătatea și securitatea în muncă ;

Organizarea muncii

Directiva 2003/88
Organizarea timpului de muncă a constituit un element de bază în conturarea
dimensiunii sociale a pieței interne.
Reglementarea dreptului la repaus zilnic (minim 12 ore)
Reglementarea repausului săptămânal(duminica)
Concediu anul plătit(minim 4 săpt)
Dreptul la condiții de protecție a sănătății și securității în muncă
Limitarea muncii de noapte
Limitarea nr de ore suplimentare
Persoanelor care lucrează noaptea trebuie să li se recunoască dreptul la o evaluare
gratuită a sănătății atât la angajare , cât și la intervale regulate de timp
Directiva se aplică tuturor sectoarelor de activitate (public/privat)
Art. 2 definește timpul de lucru ca fiind orice perioadă în care lucrătorul îsi
desf.activitatea sau se află la dispoziția angajatorului
Perioada de repaus este definită ca fiind orice perioadă care nu este timp de lucru
Perioada nocturnă este acea perioadă mai mică de 7 ore între orele 00.00 și 05.00
Munca în ture reprezintă orice mod de organizare a muncii în cadrul căreia lucrătorii
sunt ocupați în aceleași ture după un ritm flexibil care poate fi de tip continuu sau
discontinu,creând pentru lucrător necesitatea de a termina munca la ore diferite
Odihna este situația în care lucrătorul dispune de perioade regulate care sunt suficient
de lungi pentru a evita accidentarea lor ,dar și a altor persoane și pentru a nu periclita pe
termen scurt sau lung, ca urmare a oboselii sau a unui program de lucru neregulat
sănătatea și integritatea fizică.

Sănătatea și securitatea la locul de muncă

Este reprezentat de peste 20 de directive
 1 directivă cadru
 4 specifice
 17 sectoriale care se aplică în sectorul public/privat
Directiva 89/391/CE privind punerea în aplicare a măsurilor care privesc îmbunătățirile
sănătății în muncă, modificată prin regulamentul 82/2003 care a constituit baza pentru adaptarea
ulterioară a 13 directive specifice care acoperă fie sectoarele expuse accidentelor de muncă, fie
protecției unei act. profesionale, fie contra unor riscuri particulare.
Angajatorul este onligat să asigure servicii de protecție și de prevenire, să facă evaluări
periodice a riscurilor care ar putea afecta sănătatea și securitatea la locul de muncă, să ia toate
măsurile necesare ca lucrătorii să fie bine informați cu privire la sănătatea și securitatea în
muncă.