Prof. Dr.

Robert Berezovski
Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

DEFINIȚIE *
FUNCŢIA PUBLICĂ “reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor
stabilite de autoritatea sau instituţia publică, în temeiul legii, în scopul
realizării competenţelor sale”
FUNCŢIONARUL PUBLIC “este persoana numită într-o funcţie publică de
către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice”.

*Legea nr.188 din 1999, privind Statutul funcţionarilor publici

Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

Funcţia publică şi funcţionarul public din dublă perspectivă, cea a managementului

public şi cea a dreptului administrativ

Funcţia publică şi funcţionarul public din perspectiva managementului public

Funcţia publică = factor de generalizare al unor posturi asemănătoare din

punctul de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii într-o
instituţie din sectorul public.

Funcţia politică = defineşte o poziţie pe care o ocupă un politician în

structurile de conducere sau de execuţie ale formaţiunii politice
 Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

Funcţia publică şi funcţionarul public din perspectiva dreptului administrativ

FUNCŢIA PUBLICĂ = „situaţia juridică a persoanei fizice - investită legal, cu

atribuţii în realizarea competenţei unei autorităţi publice ce constă în ansamblul
drepturilor şi obligaţiilor care formează conţinutul juridic complex dintre
persoana fizică respectivă şi organul care l-a investit”*

*Iorgovan, A., Tratat de drept administrativ, Bucureşti, Editura Nemira, 1996

Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

Trăsături ale funcției publice

 Drepturile şi obligaţiile în realizarea competenţei nu pot fi stabilite decât pe cale unilaterală,

prin norme juridice, de către organele de stat, ca şi atribuţiile care definesc competenţa. Ca
urmare, „nu suntem în prezenţa unui contract de muncă, care este un acord de voinţă al
unităţii şi persoanelor încadrate în colectivul de muncă, ci a unei instituţii a dreptului public”*;

 Drepturile şi obligaţiile sunt atribuţii ale funcţiei publice, ca şi competenţa;

 Continuitatea prin care se are în vedere “existenţa acestor drepturi şi obligaţii, prin care se
realizează competenţa unei autorităţi publice, atât timp cât există competenţa pe care funcţia
o realizează**;

 Funcționarii publici intră într-un complex de raporturi juridice cu organul care i-a investit;

 „Funcţii publice pot să îndeplinească şi persoane fizice care nu sunt încadrate în muncă într-
un organ de stat, în general, într-o autoritate a administraţiei publice, în particular. Este vorba
de persoanele încadrate în muncă în organizaţii din sectorul privat, investite, prin autorizare,
în condiţiile legii, cu dreptul de a presta un serviciu public, în regim de putere publică”***;
 Caracterul legal al investiturii.
* Iovănaş, I., Drept administrativ şi elemente ale ştiinţei administraţiei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1970
** Ionescu, R., Drept administrativ, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1970
*** orgovan, A., op. cit
Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

Funcții publice

Funcții publice de Funcții publice de

execuție conducere

Înalți funcționari publici

Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

Scurt istoric al funcţiei publice în România

 19 iunie 1923 - Legea statutului funcţionarilor publici ca urmare a
principiilor stabilite prin Constituţia din 1923
 3 noiembrie 1923 - Regulamentul Legii statutului funcţionarilor publici:
regimul juridic al funcţionarilor publici din administraţia de stat, funcţia,
gradul, postul, clasa, numirea, pregătirea profesională, ierarhia
administrativă, dreptul disciplinar, dreptul la pensie etc.
 2 august 1929 - Legea din pentru organizarea ministerelor
 1925 - Legea pentru unificarea administrativă din. Legea
 23 decembrie 1925 – Legea pentru contenciosul administrativ.
 8 iunie 1940 - Codul funcţionarilor publici
 22 septembrie 1946 s-a adoptat Legea nr. 746 pentru Statutul
funcţionarilor publici
 Legea nr.188 din 1999, privind Statutul funcţionarilor publici
Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

Legea nr.188 din 1999, privind Statutul funcţionarilor publici

PRINCIPII:

Asigurarea promptă şi eficientă, liberă de prejudecăţi, corupţie, abuz de

putere şi presiuni politice a tuturor activităţilor efectuate de funcţionarii
publici
Selectarea funcţionarilor publici exclusiv pe criteriul competenţei,
Egalitatea şanselor la intrarea şi promovarea în corpul funcţionarilor
publici
Stabilitatea funcţionarilor publici
Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

Legea nr.188 din 1999, privind Statutul funcţionarilor publici

DIN PERSPECTIVĂ JURIDICĂ FUNCŢIA PUBLICĂ ARE MAI MULTE TRĂSĂTURI

Este titulară de competenţe, puteri publice, atribuţii şi responsabilităţi stabilite

prin lege
Are caracter permanent cu o funcţionare continuă, în scopul satisfacerii unui
interes general în mod perpetuu, fără limită de timp şi fără intermitenţă
Este creată prin lege, astfel încât administraţia nu creează funcţii publice,
Este organizată pentru a satisface interese generale, iar nu interese personale
Are o anumită specializare şi o competenţă determinate prin lege, prin care se
urmăreşte satisfacerea unui interes general
Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

Funcţionarul public, concept şi tipologie

P. Negulescu* definea funcţionarul public astfel: „cetăţeni care, fiind numiţi de
autoritatea competentă şi investiţi în mod legal cu atributele funcţiilor lor, prestează în
mod permanent o anumită activitate, ce nu este exclusiv manuală, în scop de a face
să funcţioneze un serviciu public în schimbul unui salariu plătit periodic”.
Antonie Iorgovan** definea noţiunea de funcţionar public ca fiind: „persoana fizică
care este investită în mod legal, prin actul de voinţă unilateral a unui organ de stat,
cu sarcina îndeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei funcţii de stat în
vederea realizării competenţei organului din structura căruia face parte funcţia
respectivă”
Cadrului legislativ actual afirmă că „funcţionar public este persoana fizică numită
într-o funcţie publică, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, cu
respectarea dispoziţiilor respectivei legi; totalitatea funcţionarilor publici din autorităţile
şi instituţiile publice constituie corpul funcţionarilor publici”

* Negulescu, P., Tratat de drept administrativ, Bucureşti, 1934, vol.1

** Iorgovan, A. şi Vasilescu, V., Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Bucureşti, 1986
*** Legea 188 din1999, privind Statutul funcţionarilor publici
Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

Funcţionar public
cetăţeanul român cu domiciliul în ţară,
vârsta de cel puţin 18 ani împliniţi, dacă legea specială nu cere o altă vârstă;
în unele acte normative se precizează că funcţionarul public poate să posede o anumită pregătire
de specialitate, cum ar fi jurist, economist, inginer etc.;
învestirea într-o funcţie publică se face pe bază de concurs ori ca urmare a alegerii;
persoana fizică care ocupă o funcţie publică trebuie să desfăşoare o activitate continuă şi
permanentă, evident cu respectarea programului de lucru al serviciului respectiv;
pentru activitatea depusă, persoana fizică are dreptul la un salariu, stabilit potrivit legii, pentru a se
întreţine pe el şi familia lui;

Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

pe durata ocupării funcţiei publice, persoana fizică are anumite drepturi şi obligaţii;
cu excepţia funcţionarilor publici care, potrivit legii, sunt inamovibili, toţi funcţionarii publici se
bucură de stabilitate
Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

CLASIFICAREA FUNCŢIONARILOR PUBLICI* - dimensiunea juridică

regimul juridic aplicabil: funcţionari contractuali şi funcţionari statutari, iar aceştia
din urmă pot fi la rândul lor: funcţionari supuşi statutului general şi funcţionari supuşi
unor statute speciale;
rigurozitatea disciplinei: funcţionari publici civili, funcţionari publici militari,
funcţionari civili din armată sau poliţie;
modul de desemnare a titularilor: funcţionari numiţi, funcţionari aleşi, desemnaţi în
alte moduri;
independenţa faţă de politic: funcţionari publici cu caracter politic, funcţionari
publici de carieră, sustraşi jocului politic;
preponderenţa unor activităţi în competenţa funcţiei: funcţionari publici de
conducere şi funcţionari publici de execuţie;
natura autorităţii publice din care face parte funcţia publică: funcţionari publici care
fac parte din structura unor autorităţi de natură statală şi funcţionari publici locali.

* Vedinaş, V., Statutul funcţionarilor publici, Bucureşti, Editura Nemira, 1998

 Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

După perioada de timp pe care se exercită funcţia publică

 funcţionari publici debutanţi, pentru o perioadă de cel puţin 6 luni, dar nu mai mult de doi ani
 funcţionari publici definitivi

După nivelul studiilor necesare

 funcţionari publici cu studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau
echivalentă
 funcţionari publici cu studii superioare de scurtă durată absolvite cu diplomă
 funcţionari publici cu studii medii, liceale sau postliceale, absolvite cu diplomă.
După conţinutul activităţilor desfăşurate
funcţionari publici categoria A, implicaţi în aplicarea şi executarea legilor, elaborarea
de studii, control, consiliere, coordonare, conducere, elaborarea de reglementări,
luarea deciziilor sau alte activităţi care necesită cunoştinţe superioare de specialitate
funcţionari publici categoria B, implicaţi în activităţi pentru aplicarea şi executarea
legilor, studii, îndrumare, elaborarea unor proiecte de reglementări, lucrări
pregătitoare pentru luarea deciziilor, unele activităţi de conducere
funcţionari publici de categoria C, care vizează aplicarea şi executarea legilor şi a
altor reglementări, activităţi de birou sau de control care necesită o cultură generală
medie şi cunoştinţe tehnice sau profesionale de nivel mediu.
Curs 4
Particularităţi ale managementului public în domeniul resurselor umane

În funcţie de clasa în care se încadrează

 funcţionari publici de clasa a III-a, nivel minim
 funcţionari publici de clasa a II-a, nivel mediu
 funcţionari publici de clasa I, nivel maxim

În funcţie de gradul în care se încadrează

 funcţionari publici de gradul I, nivel minim
 funcţionari publici de gradul II, nivel mediu
 funcţionari publici de gradul III, nivel maxim

În funcţie de natura competenţelor decizionale

 funcţionari publici de conducere
 funcţionari publici de execuţie

După poziţia pe care se situează funcţionarii publici în structura formală

 funcţionari publici de nivel superior
 funcţionari publici de nivel mediu
 funcţionari publici de nivel inferior
După natura postului, respectiv funcţiei publice
 funcţii de conducere cu o natură exclusiv administrativă

Noutăţi în managementul public

 funcţii de conducere de specialitate

În funcţie de tipul actului normativ în care sunt menţionaţi

 funcţionari publici prezentaţi în Statutul funcţionarului public
 funcţionari publici prezentaţi în statutele speciale

În funcţie de implicarea funcţionarilor în procesul decizional

 funcţionari publici de decizie
 funcţionari publici implicaţi în pregătirea deciziilor administrative
 funcţionari implicaţi în aplicarea deciziilor administrative
BIBLIOGRAFIE

Androniceanu A., ”Noutăți în managementul public”, București,

Ed. Economică, 2002
Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public,
republicată