Funcția publică și funcționarul public –

Statutul funcționarilor publici

Cuprins

1. Noțiuni specifice. Evoluția legislației în domeniu ............................................... 3

2. Constituționalitatea și legalitatea funcției publice ............................................. 3

3.Definirea, selecția, numirea și avansarea funcționarilor publici .......................... 5

4. Drepturile și îndatoririle funcționarilor publici ................................................... 7

5.Răspunderea funcționarilor publici ..................................................................... 9

6. Bibliografie ....................................................................................................... 11

2
1. Noțiuni specifice. Evoluția legislației în domeniu
Noțiunea de funcție publică reprezintă o noțiune fundamentală a dreptului public în
general și a dreptului administrativ, în special, strâns legată de noțiunea de organ, autoritate,
activitate administrativă etc. Titularul unei funcții publice este de regulă, dar nu întotdeauna,
un funcționar public.

Funcționarea oricărei autorități sau instituții publice presupune trei elemente: competență,
mijloace materiale și financiare și personal structurat pe compartimente, linii ierarhice și funcții,
dintre care unele dintre ele sunt funcții publice.

Din punct de vedere etimologic, denumirea de statut provine de la cuvântul latin statutum,
derivat din verbul statuere care înseamnă a decide, a ordona și care semnifică un ansamblu de
norme juridice ce cuprinde voința statului de a reglementa în mod autoritar o anumită
categorie de raporturi sociale ori instituții juridice.

Primul statut al funcției publice a fost adoptat în Spania în anul 1852, apoi în Luxemburg în anul
1872. Iar Olanda a adoptat prima lege privind funcționarii în perioada interbelică în 1929.

În România denumirea de ”Statut al funcționarilor publici” a fost utilizată pentru prima dată în
Constituția din 1923 care a stabilit două principii fundamentale: numai românii erau admiși în
funcțiile și demnitățile publice și necesitatea adoptării unor legi speciale privind statutul
funcționarilor publici. Prima lege specială în materie a fost adoptată la 19 iunie 1923, ca urmare
a principiilor stabilite prin Constituția din 1923 și s-a aplicat până în anul 1940, dată șa care a
fost promulgat Codul funcționarilor publici. În perioada 1949-1989, funcționarilor publici li s-au
aplicat prevederile Codului muncii.

2. Constituționalitatea și legalitatea funcției publice

În ce privește constituționalitatea funcției publice, dacă ne raportăm la alte state ale
Uniunii Europene, constatăm că în fiecare dintre țările care au constituții scrise se regăsesc
principii ale funcției publice.

Bazele constituționale ale funcției publice în România se regăsesc în principal în conținutul

art.16, alin.3 și art.73, alin.3, lit.j.

Astfel, art. 16 din Constituția României, așa cum a fost modificat și completat prin legea de
revizuire consacră principiul potrivit căruia: ”Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare,
pot fi ocupate, în condițiile legii de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară.
Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor
funcții și demnități.”

3
Două modificări esențiale au intervenit fată de dispoziția inițială:

1. Eliminarea condiției de a avea numai cetățenia română pentru ocuparea unei

demnități sau funcții publice, deoarece în spiritul reglementărilor europene nu era
justificată interdicția ocupării acestor funcții publice de către cetățenii români care au și
altă cetățenie
2. Prevederea garanției egalității dintre femei și bărbați în ocuparea unei asemenea
funcții prezintă semnificația unui discriminări pozitive, în favoarea femeilor, pentru a
dobândi un rol mai important în viața publică a țării.

O altă dispoziție constituțională în materie se regăsește în art.73, alin.3 ce enumeră domeniile

în care se reglementează prin lege organică, statutul funcționarilor publici putând fi identificat
la lit.j)

După ani de zile de dezbateri și propuneri legislative pe această temă, Legea privind
Statutul funcționarilor publici a fost adoptată în ședința comună a Camerelor, devenind Legea
nr. 188/1999.

Obiectul de reglementare al Legii privind Statutul funcționarilor publici îl reprezintă, ” regimul

general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si stat sau administratia publica locala,
prin autoritatile administrative autonome ori prin autoritatile si institutiile publice ale
administratiei publice centrale si locale, denumite in continuare raporturi de serviciu”.1

Scopul legii îl constituie ”asigurarea, in conformitate cu dispozitiile legale, a unui serviciu public
stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial, in interesul cetatenilor, precum si al
autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala”.

În ce priveste conceptul de raport juridic, de-a lungul vrremii, în doctrină, a apărut necesitatea
stabilirii naturii juridice a acestuia.

În opinia specialiștilor de dreptul muncii, raportul de serviciu este tot o formă a raportului
juridic de muncă, nu un raport de drept administrativ.

În opinia autorilor de drept administrativ, natura juridică a raportului de serviciu trebuie

stabilită în funcție de specificul elementelor acestui raport și anume: părțile, conținutul și
obiectul său.

1
Legea 188/199, varianta electronică:
http://www.euroavocatura.ro/legislatie/1244/Legea_188_1999,_Actualizata_2017,_privind_Statutul_functionarilo
r_publici

4
Dintr-o asemenea perspectivă, funcționarii publici sunt priviți ca agenți ai autorităților publice
care concură la realizarea puterii publice și de aceea sunt supuși cu preponderență regulilor
speciale de drept administrativ.

Calitatea de funcționar public izvorăște din actul de numire în funcție, care este un act
administrativ de autoritate, și nu de dreptul muncii. În baza actului de numire in funcție ia
naștere un raport de serviciu care este un raport de drept pulic având ca obiect realizarea
puterii publice.

În concluzie, raportul de serviciu este un raport contractual de drept administrativ și nu de

dreptul muncii. Acest punct de vedere a fost îmbrățișat și de legiuitor care definește expres
raporturile de serviciu ca fiind acele raporturi care ”se nasc și se exercita pe baza actului
administrativ de numire emis în condițiile legii” cu precizarea că ”exercitarea raporturilor de
serviciu se realizează pe perioada nedeterminată” și doar prin excepție de la această prevedere,
”funcțiile publice temporar vacante pe o perioadă de cel puțin o lună pot fi ocupate pe o
perioadă determinată, în condițiile expres prevăzute de lege”.

3.Definirea, selecția, numirea și avansarea funcționarilor publici

În doctrina actuală, funcționarul public este definit ca persoana fizică învestită în mod
legal, prin actul de voință unilaterală al unei autorități publice sau al cetățenilor, cu sarcina
îndeplinirii pe un timp nedeterminat, de regulă, a unei funcții publice, în vederea realizării
competenței organului din structura căreia face parte funcția respectivă.

Legea nr. 188/1999 definește funcționarul public ca reprezentând persoana numita, în condițiile
legii, într-o funcție publică, potrivit art .2 alin.(2).

Selecția

Potrivit art. 54 din Legea privind Statutul funcționarilor publici, poate ocupa o funcție publică
persoana care îndeplinește următoarele condiții:

a) are cetatenia romana si domiciliul in Romania;

b) cunoaste limba romana, scris si vorbit;

c) are varsta de minimum 18 ani impliniti;

d) are capacitate deplina de exercitiu;

e) are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza, atestata pe
baza de examen medical de specialitate;

5
f) indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica;

g) indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice;

h) nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau
contra autoritatii, infractiuni de coruptie si de serviciu, infractiuni care impiedica infaptuirea
justitiei, infractiuni de fals ori a unei infractiuni savarsite cu intentie care ar face-o incompatibila
cu exercitarea functiei publice;

i) nu a fost destituita dintr-o functie publica sau nu i-a incetat contractul individual de munca
pentru motive disciplinare in ultimii 7 ani;

j) nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege.

Potrivit legii, funcționarii publici sunt debutanți sau definitivi.

După nivelul atribuțiilor titularului funcției publice, funcțiile se împart în 3 categorii

1. Înalții funcționari publici

2. Funcționarii publici de conducere
3. Funcționarii publici de execuție

Categoria înaltilor funcționari publici cuprinde persoanele numitre intr-una din functiile publice:
secretar general al Guvernului, secretar adjunct al Guvernului, secretar general de ministere si
alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, prefect, subprefect si inspector
guvernamental.Aceștia beneficiază de un regim juridic distinct.

Ocuparea functiilor publice se face prin promovare, transfer, redistribuire, recrutare si alte
modalitati prevazute expres de lege

Recrutarea in vederea intrarii in corpul functionarilor publici se face prin concurs, in limita
functiilor publice vacante in acest scop . Conditiile de participare si procedura de organizare se
stabilesc potrivit legii. Odat intrunite conditiile de acces la functia publica, urmeaza investitura
ca procedura desfasurata de catre o autoritate sau institutie publica prin care se incredinteaza
unei persoane exercitarea unei functii publice.

Potrivit doctrinei actuale, numirea este un act administrativ individual emis de conducatorul
autoritatii sau institutiei publice fiind o manifestare de vointa exclusiva si unilaterala.

Indiferent de rangul functionarului public, actul administrativ de numire are forma scrisa si
trebuie sa contina temeiul legal al numirii, numele functionarului public, denumirea functiei

6
publice, data de la care urmeaza sa exercite functia publica, drepturile salariale, precum si locul
de desfasurare a activitatii.2

La intrarea in corpul functionarilor publici, functionarul public depune juramantul de credinta in

termen de 3 zile de la emiterea actului de numire in functia publica definitiva. Juramantul este
cel prevazut de lege cu precizarea expresa a legiuitorului potrivit careia, formula religioasa de
incheiere trebuie sa respecte libertatea convingerilor religioase. Refuzul depunerii juramantului
se consemneaza in scris si atrage revocare actului administrativ de numire in functia publica.

Avansarea este privita ca ca un drept al functionarului, constand in trecerea acestuia cu acordul

sau, intr-un grad sau treapta profesionala, in cadrul aceleiasi functii sau trecerea intr-o functie
superioara. În prezent, avansarea este privita si ca un drept obiectiv al functionarului public,
sistemele si conditiile de avansare putand fi diferit reglementate si putand contine conditii
specifice anumitor categorii de functionari publici.

Din punct de vedere al modului de avansare al functionarilor publici exista 2 posibilitati

1. Avansarea libera( se poate realiza prin aprecierea conducatorului cu privire la persoana)

2. Avansarea prin concurs sau examen(se face ca urmare a verificarii cunoștințelor de
specialitate necesare exercitării funcției superioare)

Evaluarea performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici se face anual,

calificativele obtinute la evaluarea profesionala fiind avute in vedere la: avansarea in treptele
de salrizare, promovarea intr-o functie publica, eliberarea din functia publica, precum si
stabilirea cerintelor de formare profesionala a functionarilor publici.

4. Drepturile și îndatoririle funcționarilor publici

Drepturile si obligatiile functionarilor publice pot fi impartite in doua mari categorii si
anume: drepturi si obligatii care privesc situatia personala a functionarului(salarizare,
concediu, protectie sociala) si drepturi si indatoriri specifice functiei detinute.

Drepturile si indatoririle functionarilor publici sunt reglementate in cap V. din Legea

nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

2
1. Drept administrativ curs ID, Dana Apostol Tofan, Universitatea din Bucuresti, 2011,
pag. 117

7
În ce priveste drepturile functionarilor publici ce privesc situatia personala a acestora vom
retine ca acestia au:

1. Dreptul la un salariu compus din salariu de baza si sporul pentru vechim de munca
2. Dreptul de a beneifica de prime si alte drepturi salariale
3. Dreptul la o durata normala a timpului de lucru, care este de regula de 8 ore pe zi , cu
posibilitateea desfasurarii unor ore suplimentare, limitate la 360 pe an, platite cu un
spor de 100% din salariul de baza, dar numai pentru functionarii publici de executie
4. Dreptul la concediu de odihna/ concedii medicale/alte concedii
5. Dreptul la pensie si dreptul la asigurarile sociale de stat
6. Dreptul la asociere sindicala
7. Dreptul la greva

În categoria indatoririlor legate de indeplinirea sarcinilor de serviciu intra:

1. Obligatia indeplinirii cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea,

indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii
persoanelor fizice sau juridice, ori prestigiului corpului functionarilor publici
2. Functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si initativele
motivate ale personalului din subordine, in vederea imbuntatirii activitatii autoritatii sau
institutiei publice
3. Functionarilor publici le este interzis sa ocupe functii de conduce in structurile sau
organele de conducere ale partidelor politice
4. Inaltilor functionari publici le este interzis sa faca parte din partide politice sau
organizati icarora le este aplicabil acelasi regim juridic
5. Functionarii publici au obligatia in exercitarea atributiilor ce le revin, sa se abtina de la
exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor lor politice
6. Obligatia de a pastra secretul de stat, secretul de serviciu, precum si confidentialitatea in
legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea
functiei publice
7. Functionarilor publici le este interzis sa solicite sau accepte direct sau indirect pentru ei
sau pentru altii in considerarea functiei lor publice daruri sau alte avantaje
8. Obligatia de raspundere ierarhica
9. Obligatia de –si perfectiona in mod continuu pregatirea profesionala
10. Obligatia de a respecta regimul juridic al conflictului de intere si al incompatibilitatilor

8
La numirea intr-o functie publica precum si la incetarea raportului de serviciu, functionarii
publici sunt obligati sa prezinte in conditiile legii conducatorului autoritatii sau institutiei
publice, declaratia de avere. Functionarii publici au obligatia sa respecte intocmai regimul
juridic al conflictului de interese si al incompatibilitatilor, stabilite potrivit legii.

5.Răspunderea funcționarilor publici

Raspunderea presupuna o atitudine e respingerere, de negare a sistemului de valori in
cadrul societatii si implicit de incalcare a normelor juridice care consacra aceste valori.
Incalcarea de catr un subiect de drept a prevederilor normelor juridice atrage in principiu,
raspunderea juridica a acestuia.

Incalcarea de catre functionarii publici a indatoririlor de serviciu este de natura sa atraga

urmatoarele forme de raspundere:

1. Disciplinara
2. Contraventionala
3. Civila
4. Penala

Aceste forme de raspundere pot fi cumulatein masura in care una si aceeasi fapta ilicita
intruneste conditiile specifice angajarii mai multor forme de raspundere. Ca exceptie, nu este
posibila aplicarea a doua sanctiuni de aceeasi natura juridica pentru aceeasi fapta.

1.Raspunderea disciplinara

Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei

publice pe care o detin si normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege
constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora(Art. 77 alin 1 din
Statut)

Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:

1. Intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor

2. Neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor
3. Absente nemotivate de la serviciu
4. Nerespectarea in mod repetat a programului de lucru
5. Nerespectarea secretului profesional
6. Manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice
7. Desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic

9
 8. Refuzul de a indeplini atributiile de serviciu

Sanctiunile disciplinare(art. 77 alin.3) sunt:

1. Mustrarea scrisa
2. Diminuarea drepturilor salariale cu 5-20%, pe o perioada de pana la 3 luni
3. Suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau de promovare in functia
publica pe o perioada de la 1 la 3 ani
4. Retrogradarea in treptele de salarizare sau retrogradarea in functia publica pe o
perioada de pana la 1 an
5. Destituirea din functia publica

La individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de cauzele si gravitatea abaterii

disciplinare, imprejurarile i ncare a fost savarsita, gradul de vinovatie si consecintele abaterii,
comportarea generala in timpul serviciului a functionarului public si existenta in antecedentele
acestuia a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate in continutul legii.

Competenta aplicarii sanctiunilor disciplinare revine comisiei de disciplina, careia ii revine rolul
cercetarii faptelor sesizate ca abateri disciplinare si propunerea sanctiunilor aplicabile
functionarilor publici.

Potrivit legii, functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de
contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz,a ordinului sau
dispozitiei de sanctionare.

2.Raspunderea contraventionala(art 83 din Statut)

Intervine in cazul in care functionarii publici au savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu

sarcinile de serviciu. Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a
sanctiunii, functionarul public se poate adresa cu o plancere la judecatoria in a carei
circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care este numit functionarul
public sanctionat.

3. Raspunderea civila

Intervine in urmatoarele ipoteze:

1. Pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in

care functioneaza
2. Pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit

10
 3. Pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica in calitate de comitent unor
terte persoane in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile

Repararea pagubelor presupune emiterea de catre conducatorul autoritatii publice a unui ordin
sau dispozitii de imputare in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei si asumarea de
catre functionarul public a unui angajament de plata. Dreptul conducatorului autoritatii de a
emite ordinul de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei

Impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare, functionarul public se poate adresa instantei de
contencios administrativ in conditiile Legii nr. 554/2003.

4.Raspunderea penala

In ceea ce priveste raspunderea penala a functionarului public ea intervine pentru infractiunile

savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa.

Suspendarea functionarului public

În cazul in care functionarul public este trimis in judecata pentru savarsirea unei infractiuni
contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii de serviciu sau in legatura cu serviciul
care impiedica infaptuirea justitiei/ de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni
savarsite cu intentie, persoana care are competenta legala de numire in functia publica va
dispune suspendarea functionarului public din functia publica pe care o detine.

Daca instanta de judecata va dispune achitarea sau incetarea procesului penal, suspendarea din
functia publica icneteaza, iar functionarul public repsectiv isi va relua activitatea in functia
publica detinuta anterior si ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de
suspendare.

6. Bibliografie

1. Drept administrativ curs ID, Dana Apostol Tofan, Universitatea din Bucuresti, 2011
2. Drept administrativ- sinteze teoretice, Florin Coman-Kund, Alexandru-Sorin Ciobanu, ed.
Universul Juridic, 2008
3. Drept administrativ, administratie si ordine publica, note de curs, Cristian Giuseppe
Zaharie, Liviu Giurgiu, ed. Pro Universitaria, 2016
4. Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

11