Universitatea „Dunărea de Jos”

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializare : A.P.I.E

Înalții funcționari publici – privire comparativă între diverse state europene

Profesor coordonator
Conf.dr. Mădălina Mihăilescu
Student
Rarinca Viorel

Galați
2023

1
Cuprins
Introducere 3
1. Modele la nivel european ale serviciului public superior 3
2. Categoria înalților funcționari publici 5
3. Recrutarea Înalților funcționari publici 6
4. Numirea înalților funcționari publici 9
5 . Conducerea înalților funcționari publici 11
Concluzii 13
Bibliografie 14

2
 Introducere

Țările 1 europene au nevoie de înalți funcționari publici care sunt capabili să urmărească un
management orientat spre performanță, să asigure coeziunea între ministere și, în același timp, să
protejeze etosul unei administrații publice neutre și profesionale din punct de vedere politic.
Serviciul public superior este interfața dintre politicieni și administrația publică. Aceștia sunt
responsabili pentru implementarea instrumentelor legale și a strategiilor politice. Aceștia sunt, de
asemenea, responsabili pentru coerența, eficiența și caracterul adecvat al activităților
guvernamentale. Astfel, capacitatea serviciului public superior a devenit o problemă cheie de
guvernanță publică.

În general, înalții funcționari publici reprezintă un procent foarte mic din toți angajații
guvernului central și majoritatea nu sunt numiți politic. Există un spectru larg de aranjamente de
management superior în țări care reflectă culturi administrative și evoluții istorice diferite. Șapte
țări membre OCDE nu au un serviciu public superior definit separat: Austria, Danemarca,
Germania, Irlanda, Mexic, Suedia și Elveția. Țările de Jos, Regatul Unit și Statele Unite se
remarcă prin faptul că au instituționalizat cel mai performant management al înalților funcționari
publici, inclusiv prin înființarea unui serviciu oficial de conducere superior separat.

Corpul înalţilor funcţionari publici, sau corpul de cadre superioare, este un sistem structurat
şi recunoscut de gestionare a personalului pentru posturi nepolitice, de nivel înalt din cadrul
administraţiei. Ne referim la funcţia publică de carieră, ce furnizează şi formează persoane
experimentate pentru numirea în posturi de conducere. Corpul înalţilor funcţionari publici este
administrat de instituţii menite să garanteze profesionalismul şi stabilitatea grupului central de
cadre superioare, ce permite flexibilitatea necesară pentru a răspunde schimbărilor din guvern.

1. Modele la nivel european ale serviciului public superior

Diferite studii au identificat o tipologie a cinci modele ale serviciului public superior
diferite, astfel încât fiecare stat membru al UE să se încadreze într-unul dintre ele. Modelele se
concentrează pe criterii precum statutul SCS formal, organizarea SCS centralizată și condițiile
speciale SCS2.

1
The Office for the Senior Public Service, Ministry of the Interior, The Senior Civil Service – A Comparison of
Personnel Development for Top Managers in Fourteen OECD Member Countries; “Conclusions and Summary”. Carried
out by: Berenschot B.V., The Hague, 1998.
2
Kuperus & Rode, 2016; Kuperus & Rode, 2008; SIGMA, 2018; Bojanov & Milanov, 2018; Matheson, A. et al., 2007;
World Bank, 2005
3
1) Serviciul public superior (SCS) centralizat
În conformitate cu acest model, legislația națională prevede în mod oficial că SCS este un
grup special de funcționari publici. Un birou central special înființat selectează SCS-urile, le
stabilește remunerația și le gestionează cariera. Între timp, SCS-urile se bucură de condiții speciale
care îi deosebesc de alți funcționari publici. În UE, acest model este utilizat în Țările de Jos și
Estonia. Marea Britanie a implementat și acest model.

2) Serviciu public superior cu statut oficial și condiții speciale

În acest model, legislația națională prevede în mod oficial că SCS este un grup special de
funcționari publici. Cu toate acestea, spre deosebire de primul model, nu există un birou central
care să gestioneze SCS-urile. În schimb, există o unitate birocratică responsabilă de conducerea
funcției publice în general administrează și SCS. Similar cu primul model, SCS-urile din acest
model se disting și prin condițiile speciale care le sunt oferite. În UE, acest model a fost
implementat în Belgia, Republica Cehă, Irlanda, Franța(pentru prima categorie de SCS), Italia,
Malta, Luxemburg, Polonia, Portugalia și România.

3) Serviciu public superior cu statut oficial, dar fără condiții speciale

În acest model, legislația națională prevede în mod oficial că SCS-ul este un grup special de
funcționari publici. Similar cu cel de-al doilea model, nu există un birou central responsabil de
administrare și suport dar există un birou responsabil cu administrarea funcției însă nu se bucură
de nici o condiție special, un exemplu fiind Bulgaria.

4) Un grup recunoscut de SCS, cu condiții speciale

Conform acestui model, legislația națională nu reglementează în mod oficial SCS. Cu toate
acestea, acestei categorii de funcționari publici i se acordă un statut special. Aceștia beneficiază de
condiții speciale în ceea ce privește selecția, numirea, sprijinul și primirea de beneficii. Acest
model este utilizat cel mai activ în următoarele state membre ale UE: Danemarca, Germania,
Spania, Franța (pentru SCS de a doua categorie), Austria, Grecia, Suedia, Slovenia, Letonia,
Lituania, Ungaria, Cipru și Slovacia.

5) SCS-uri fără recunoaștere oficială și/sau orice fel de organizație

Conform acestui model, legislația națională nu reglementează statutul SCS-urilor. Ei nu se
bucură de nicio condiție specială diferită de alți funcționari publici – sunt considerați egali și li se
acordă avantaje similare. În cadrul UE, acest model este utilizat doar în Croația.

4
 2. Categoria înalților funcționari publici în diferite state europene

În fiecare stat membru, titlurile funcționale ale înalților funcționari publici și numărul de
niveluri funcționale pentru posturile serviciului public superior diferă.

În România potrivit legii 3, categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde persoanele care
sunt numite în una dintre următoarele funcţii publice: secretar general al Guvernului şi secretar
general adjunct al Guvernului, secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, prefect, subprefect şi inspector guvernamental.

În România legea nu defineşte în mod expres înaltul funcţionar public, lăsând doctrina să
formuleze o astfel de definiţie. În opinia specialiștilor, înaltul funcţionar public reprezintă acea
categorie de funcţionari publici, apolitici, care ocupă, prin concurs naţional, o funcţie publică din
categoria înalţilor funcţionari publici, realizând managementul de nivel superior în administraţia
publică centrală şi în autorităţile administrative autonome şi asigurând stabilitatea funcţionării
autorităţii sau instituţiei publice.

Analizând această definiţie se pot desprinde câteva trăsături specifice înaltului funcţionar
public român, astfel:

a) reprezintă o categorie de funcţionari publici, bazată pe carieră, numită prin concurs naţional,
pe criterii de profesionalism;
b) rolul înaltului funcţionar public este de a realiza managementul de nivel superior în
administraţia publică centrală şi în autorităţile administrative autonome şi de a asigura stabilitatea
funcţionării autorităţii sau instituţiei publice în cazul schimbărilor politice;
c) înaltul funcţionar public este apolitic şi beneficiază de stabilitate în funcţia publică tocmai
pentru a asigura stabilitatea autorităţii sau instituţiei publice. Cu toate acestea, categoria înalţilor
funcţionari publici este categoria cea mai expusă influenţelor politice, iar primii funcţionari
înlocuiţi din funcţie atunci când se schimbă puterea politică sunt tocmai înalţii funcţionari publici.
Republica Cehă, Ungaria și Lituania sunt singurele țări care nu au statut diferențiat și nici
condiții speciale pentru înalții funcționari publici. De exemplu nivelurile funcționale din
ministerele/funcția publică maghiară sunt: Prim-ministru, miniștri, secretar de stat, secretar de stat
adjunct, șef superior de departament, șef de departament, adjunct al șefului de departament.
Aceștia nu intră sub denumirea înalților funcționari publici și nu au condiții speciale ca în alte țări.

3
Ordonanța de Urgență nr. 57/2019 privind codul administrativ, art. 389,
5
 Înalții funcționari publici din Țările de Jos de exemplu, pot fi împărțiți în două grupuri
principale: conducerea de vârf și funcționarii publici de rang înalt. În total, aceste două grupuri
acoperă aproximativ 800 de persoane și ocupă următoarele poziții: secretar general,director
general, director.

În Italia, serviciul civil superior sau „la dirigenza” este ansamblul directorilor de rang înalt
(„Dirgenti”) care sunt responsabil de conducerea de vârf și de mijloc a birourilor guvernamentale
naționale sau locale. Categoria înalților funcționari publici italieni : secretar general sau șef de
department ( poate fi numit și politic), Director general (nivel superior) (poate fi numit și politic),
Executiv (nivel inferior) ( nu poate fi numit politic) .

În Slovacia nu este menționat în niciun act de legislație națională. Posturi similare cu înalții
funcționari publici sunt, în general, fiecare post de conducere în serviciul public. Există câteva
condiții speciale pentru posturile de conducere. Din această categorie ar face parte: secretarul de
stat, director general, director.

3. Recrutarea Înalților funcționari publici

În Austria, Cipru, Danemarca, Comisia Europeană, Malta și Regatul Unit există un organism
care consiliază Autoritatea împuternicită să facă numiri cu privire la recrutarea înalților funcționari
publici. În mod normal, un astfel de organism oferă recomandări cu privire la adecvarea
candidaților pentru posturile SCS, influențând astfel decizia autorității de numire.

În Bulgaria, Estonia, Grecia, Irlanda, Țările de Jos, Slovenia și România există o comisie sau
un organism permanent de recrutare pentru înalți funcționari publici care organizează concursurile
pentru posturile SCS și ia o decizie cu privire la unul sau mai mulți dintre candidații cei mai
calificați.

În alte state membre, recrutarea înalților funcționari publici este facilitată de Școala
Națională de Administrație Publică respectivă (Franța, Italia, Polonia și Spania), Biroul federal de
selecție și recrutare (Belgia) sau printr-o comisie de concurs ad-hoc pentru posturile individuale
vacante ( Ungaria, Letonia, Lituania, Portugalia, Slovacia și Slovenia).

13 state membre (Belgia, Bulgaria, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Polonia,
România, Slovacia și Spania) și Comisia Europeană au o procedură de concurs sau o metodă
formală de recrutare. Concursurile sunt organizate în mare parte la nivel național pentru a recruta

6
cei mai buni candidați pentru o carieră în serviciul public și, cel mai adesea, descriu sistemul de
angajare bazat pe carieră.

În 11 state membre (Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Letonia, Țările de Jos, Polonia,
Portugalia, Slovacia, Slovenia și Suedia), experiența profesională dobândită în afara serviciului
public este recunoscută în procesul de recrutare pentru funcții de conducere publică. Acesta este
mai ales cazul sistemelor de angajare bazate pe poziție.

În Germania înalții funcționari publici sunt recrutați prin progresul în carieră în cadrul
serviciului public. Accesul la pozițiile superioare prin progresul în carieră necesită performanțe
profesionale ridicate verificate în mod regulat, cu evaluări excelente de performanță de-a lungul
anilor. Problema anunțării posturilor vacante este tratată diferit în cadrul diferitelor ministere:
unele ministere anunță posturile superioare (șefi de divizie, DG adjunct) pe plan intern. Funcțiile
de vârf ale SCS (în special secretar de stat) sunt recrutate în mod regulat pe o bază politică. Legea
prevede cine poate fi, în principiu, recrutat în funcția publică superioară, la ce nivel și în ce
condiții; dar lasă o largă putere de apreciere ministerelor individuale atunci când este vorba despre
modul în care urmează să fie organizat procesul de recrutare și cum urmează să fie evaluate
calificările de fond ale candidaților. Vârsta medie la intrarea în grupa înaltă a funcției publice este
de 40-50 de ani.

Serviciul public din Estonia este un sistem deschis, bazat pe poziție. Candidații cu abilități și
competențe adecvate pot intra în sistem la fiecare nivel, inclusiv cel mai înalt. Pentru posturile
superioare de funcționare publică, procedurile de aplicare deschise sunt impuse de lege pentru
recrutare. Atunci când funcțiile de secretar general adjunct al ministerelor sau de director general
al agențiilor și inspectoratelor sunt libere sau se așteaptă să devină libere, consultantul în
management al Cancelariei de Stat (MC) împreună cu managerul de personal al autorității
examinează sau întocmește cerințele pentru aceasta. poziţie; ei decid cele mai potrivite metode de
recrutare și selecție și comisia electorală..

Numirile în conducerea superioară sunt selectate dintre funcționarii publici din serviciul
public maltez. Înalții funcționari publici sunt recrutați prin progresul în carieră în cadrul serviciului
public. Contractele de performanță se desfășoară acum pe trei ani la toate nivelurile. Când
acordurile lor de performanță expiră, titularii trebuie să solicite din nou postul lor și să concureze
cu alți concurenți; nu există nicio garanție că își vor păstra funcția. Un proces de selecție pentru
posturile de director general și director este realizat de Comitetul consultativ pentru numiri senior
(SAAC), sub președinția secretarului permanent principal. Acest organism propune candidați

7
 pentru numirea în funcții de conducere în conformitate cu prevederile Constituției – adică la avizul
CPS și avizul primului-ministru. Directorii adjuncți sunt selectați de comisiile de selecție ale
ministerului, prezidate de secretarul permanent sau de directorul general al ministerului sub care se
încadrează postul vacant, ca parte a unui proces aprobat de Comisia de serviciu public în urma
lansării unei cereri de candidaturi. Vârsta medie la intrarea în grupa înaltă a funcției publice este de
40-50 de ani.

Sistemul de angajare din Țările de Jos este bazat pe poziție. Posturile de conducere senior
sunt deschise candidaților interni și externi. Recrutarea se bazează pe performanțele anterioare și
pe interesul exprimat de candidați. Biroul ABD joacă un rol major în recrutare, dezvoltarea
carierei, formare și mobilitatea SCS. Departamentele individuale au un anumit grad de autonomie
în implementarea liniilor directoare stabilite la nivel central și poartă responsabilitatea finală
pentru recrutare. Cele mai importante trei criterii evaluate în procesul de selecție sunt: 1.)
pregătire; 2.) experiență anterioară de muncă; și 3.) motivație. Recrutarea pentru posturile SCS
este centralizată, iar numirea se face pe un post. Toate posturile de conducere superioară sunt
deschise recrutării externe. Posturile vacante sunt publicate pe site-ul ABD. Oamenii solicită sau
sunt contactați de un consultant ABD. Prin mai multe etape se întocmește o listă scurtă de 3-5
candidați care sunt apoi sugerați ministerului cu postul vacant. Ei aleg candidatul final. Vârsta
medie la intrarea în grupa înaltă a funcției publice este de 30-40 de ani și 40-50 de ani.

În Romania, există o lege specială privind recrutarea, evaluarea și mobilitatea funcționarilor

publici de rang înalt4. SCS sunt recrutați de o comisie specială, numită de prim-ministru, dintre
specialiști care nu sunt politicieni. Este un sistem de recrutare deschis, dar candidații trebuie să
îndeplinească anumite criterii de expertiză cum ar fi sa aibă cetăţenia română şi domiciliul în
România, să cunoască limba română, scris şi vorbit, să aibă vârsta de minimum 18 ani împliniţi; să
aibă studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă; să fi absolvit
programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei
înalţilor funcţionari publici, organizate de Institutul Naţional de Administraţie ori să fi exercitat un
mandat complet de parlamentar; să aibă cel puţin 7 ani vechime în specialitatea studiilor necesare
exercitării funcţiei publice etc. . Recrutarea înalților funcționari publici se realizează în general prin
organizarea de concursuri naționale anuale.

4
Ordonanța de Urgență nr 57/2019 art. 394
8
 4. Numirea înalților funcționari publici

Datorită faptului că funcționarii publici din funcții de conducere au un impact major asupra
politicii guvernamentale, aceștia trebuie selectați cu atenție. Cu aceste poziții este important să ne
asigurăm că implicarea politică este cât mai limitată posibil pentru a asigura politici neutre.

Numirea înalților funcționari publici poate fi foarte politică (de exemplu, în Austria, Franța,
Germania și Spania) sau foarte bazată pe merit (de exemplu, în Danemarca și Regatul Unit).
Numirea politică presupune ocuparea unui post vacant în cele din urmă pe baza încrederii.
Numirea pe bază de merit presupune alegerea unui candidat în conformitate cu o procedură
instituționalizată competitivă.

În România autoritatea de numire diferă în funcție de categoria funcției și dacă funcția este
în cadrul administrației centrale, teritoriale sau locale. În funcție de funcțiile lor, SCS sunt numiți
fie de prim-ministru, fie de guvern. SCS sunt numiți pentru un mandat nedeterminat, dar cu clauză
de mobilitate.

În Bulgaria, înalții funcționari publici sunt numiți pe termen permanent (cu perioadă de
probă de un an dacă persoana nu a mai fost funcționar public) de către autoritatea împuternicită să
facă numiri din administrația corespunzătoare. Toți funcționarii publici sunt numiți sub rezerva
unei proceduri de concurs. În termen de 14 zile, după primirea procesului-verbal de concurs și a
rezultatelor, autoritatea împuternicită să facă numiri emite act de recrutare a candidatului de pe
locul 1. Apoi candidatul selectat are la dispoziție un termen de 10 zile pentru a-și începe atribuțiile
și trebuie să semnează o declarație sub jurământ de a servi conform Constituției și legilor și în
interesul statului.

În Cehia înalții funcționari publici sunt numiți politic. Pentru a fi acceptat într-o funcție de
conducere în autoritatea administrativă centrală a statului, candidatul trebuie să fie numit de
ministrul de resort. Acest lucru se aplică posturilor de șef de unitate, director de departament și
director de secție.

Numirea înalților funcționari publici în Germania este decisă de către Cabinetul Federal la
propunerea ministrului ministerului de resort (autoritate descentralizată). Germania efectuează
numiri permanente pentru a asigura un organism public stabil și uniform. Cu toate acestea,
angajarea într-o poziție înaltă poate fi încetată fără a furniza motive pentru aceasta („pensie
preliminară”). Funcțiile de vârf (secretar de stat) sunt numite și încetate pe baze politice. Ceilalți
funcționari publici numiți în posturi superioare SCS (Director adjunct, director, președinte al
9
agențiilor/organismelor federale etc., cu excepția secretarului de stat) trebuie să treacă o perioadă
de probă care durează în mod regulat doi ani și are ca scop testarea și îmbunătățirea
managementului și testarea abilităților de conducere.

În Cipru decizia finală privind numirea/promovarea oricărui funcționar public aparține

Comisiei de serviciu public, care este autoritatea independentă desemnată constituțional pentru
numirea funcționarilor publici (printre alte competențe). Până la nivelul Ofițerilor Superiori,
numirea se face prin promovare de către Comisia Serviciului Public. În cazul Ofițerilor-șefi (cu un
nivel peste Ofițerii Superiori), posturile sunt clasificate ca posturi de primă intrare și de
promovare, iar Comisia de serviciu public este asistată în procesul de recrutare de așa-numitele
„Comitete consultative” care sunt înființate în fiecare Minister/Departament ori de câte ori există
un post vacant și care sunt responsabili pentru selecția inițială a candidaților. Componența
comitetelor consultative este dependentă de nivelul postului și există o procedură detaliată descrisă
în Legea serviciului public privind ocuparea diferitelor categorii de post. În orice caz, membrii
Comitetului trebuie să fie la un nivel superior în ierarhie decât postul în cauză. SCS sunt numiți pe
termen permanent.

În Luxemburg toți funcționarii publici sunt numiți pe viață. În cadrul serviciului public,
există funcții de nivel înalt în care pot fi numiți funcționari publici pentru o perioadă de șapte ani
reînnoibilă. Dacă aceasta nu este reînnoită, funcționarul public este repus în funcția cea mai înaltă
a carierei academice în administrația sa inițială.

În conformitate cu Constituția Maltei, președintele numește secretari permanenți

(funcționarul public superior din fiecare minister) la sfatul primului ministru și după consultarea
Comisiei pentru serviciul public (un organism independent înființat în temeiul Constituției).
Directorii generali și directorii sunt numiți de prim-ministru după consultarea Comisiei. Directorii
adjuncți sunt numiți de către prim-ministru la recomandarea Comisiei de serviciu public.

Țările de jos Numirea se face pe bază de concurs. Membrii Grupului de Top Management
sunt numiți pentru 5 ani cu posibilitatea de a prelungi această perioadă de două ori cu încă un an.
Alți funcționari publici ABD sunt numiți pe perioadă nedeterminată. Durata medie a timpului
petrecut în funcție pentru acesta din urmă este de 4 ani. Procesul de numire a înalților funcționari
publici este una dintre cele mai relevante funcții ale Oficiului ABD încă de la înființare, deoarece
trebuie să se asigure că principiile unui proces competitiv sunt protejate. Toate posturile vacante de
la nivelul 16 și peste nivelul 16 trec prin Biroul ABD. Biroul ABD administrează un pool virtual,
unde se află cei mai buni candidați. Pentru a găsi și obține cei mai buni candidați pentru un post,

10
Biroul ABD lucrează în strânsă cooperare cu toate ministerele. Numirea definitivă a SCS este
efectuată de ministrul cu postul vacant. Pentru TMG este ministrul de interne.

5 . Conducerea înalților funcționari publici

Doar două state europene – Țările de Jos și Regatul Unit – au creat un birou special,
centralizat pentru gestionarea SCS. Un astfel de birou centralizat face posibilă acordarea unei
atenții deosebite grupului SCS, stabilirea unui „esprit de corps” sau cultură corporativă în
contextul organizațiilor autonome, creșterea mobilității între mai multe ministere printr-o
procedură de recrutare ghidată centralizat și organizarea activităţi specifice de sprijin şi dezvoltare.

În Țările de Jos, sarcinile Oficiului pentru SCS (ABD), ca parte a Ministerului de Interne,
sunt de a organiza procesul de numire pentru funcțiile de conducere, de a oferi consiliere în carieră
înalților funcționari publici și de a desfășura formare și management. dezvoltare. ABD
îndeplinește, de asemenea, o serie de sarcini specifice pentru Grupul de conducere în ceea ce
privește statutul juridic, remunerația și condițiile de angajare, atât la momentul numirii, cât și al
demisiei.

În Regatul Unit, crearea SCS a oferit ocazia de a lansa unele inițiative destinate în mod
special funcționarilor publici înalți. Deși membrii individuali ai SCS încă lucrează pentru un
anumit minister, iar resursele umane sunt în general gestionate de minister, salariile și condițiile
lor sunt acoperite de un singur set de aranjamente la nivelul întregului serviciu. Grupul de
Capacitate a Serviciului Public (CSCG) din Biroul Cabinetului este responsabil pentru conducerea
Serviciului Public și managementul SCS.

„Pe lângă biroul de cabinet, comisarii serviciului public joacă un rol important în gestionarea
sistemului ca organism independent. Acești comisari sunt numiți de Coroană sub prerogativă
regală, nu sunt funcționari publici și sunt independenți de miniștri. Ei raportează Reginei prin
rapoarte publice anuale. Comisarii participă direct la procedura de selecție a primelor aproximativ
160 de posturi la cele mai înalte două niveluri și se asigură că restul numirilor efectuate la nivel de
departament se desfășoară în conformitate cu concursul echitabil și deschis și selecția după merit”9

În alte state membre ale UE, grupul SCS este gestionat fie în principal centralizat (Cipru,
Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia și Comisia Europeană), fie
descentralizat (Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda,
Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, România, Spania și Suedia).

11
 6 . Remunerația înalților funcționari publici

În 16 state membre, sistemul de salarizare a funcționarilor publici este reglementat prin lege.
În acest caz s-au introdus categorii de salarizare, determinându-se un anumit cuantum de salariu
pentru fiecare nivel funcțional sau categorie de post.

În Țările de Jos, remunerația maximă a înalților funcționari publici a fost recent limitată și ar
trebui să fie mai mică decât salariul primului ministru. În 10 state membre (Austria, Franța, Grecia,
Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg și Spania) progresul salarial este determinat de
vechime sau de anii de serviciu în organizație. În 16 state membre (Austria, Danemarca, Finlanda,
Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Țările de Jos, Portugalia, Slovacia,
Slovenia, Suedia și Regatul Unit), evaluarea pozitivă a performanței este utilizată pentru a
determina progresul salarial sau bonusuri.

În mai multe țări, ambele sisteme de progresie a salariilor sunt utilizate împreună. De
exemplu, în Franța evaluarea slabă a performanței influențează mărimea unui bonus sau poate
duce chiar la rezilierea unui contract pentru posturile de manager detașate. În Lituania, grilele de
salarizare sunt stabilite pe baza calificărilor și a anilor de serviciu, totuși o evaluare pozitivă a
performanței poate fi acordată cu un bonus și/sau promovare.

12
 Concluzii

În general, în majoritatea statelor membre se poate observa o tendință de a acorda o atenție

specială grupului înalților funcționari publici. SCS au statut special sau condiții speciale de
recrutare și salariu în multe state membre, dar majoritatea dintre ele nu au un birou centralizat
SCS. Deși sistemele de administrație publică sunt încă în dezvoltare în unele state membre ale
Europei de Est, nu pare să existe o tendință vizibilă către organizarea SCS cu birouri mai
centralizate, dar sunt create condiții mai speciale sau se oferă mai mult sprijin pentru SCS, atât ca
grup, cât și ca indivizi. Se acordă o atenție sporită calificării și expertizei SCS în statele membre,
prin implementarea recrutării de candidați externi, a contractelor de performanță și a evaluărilor
anuale.

În plus, se observă o tendință prin care sistemele tradiționale de ocupare a forței de muncă
fuzionează spre un model mai hibrid pentru grupul SCS. Statele membre cu un sistem de angajare
bazat pe carieră implementează elemente din sistemul bazat pe poziție și invers. Sistemele bazate
pe carieră tind să introducă mai multe metode de recrutare bazate pe merit, o utilizare mai largă a
contractelor pe durată determinată pentru poziții specifice și mai mulți candidați externi. Sistemele
bazate pe poziție tind să crească perspectiva carierei SCS pentru a-i reține pe cei mai buni
manageri. Acest lucru ar putea duce la un model de angajare relativ comun al managerilor de top
din administrațiile publice europene, deoarece aceștia au nevoi și provocări speciale în comparație
cu funcționarii publici generali. Cu toate acestea, în orice caz, tradițiile și cultura administrației
publice din fiecare stat membru joacă încă un rol major în determinarea obiectivelor și metodelor
de lucru ale administrației.

Procedurile de recrutare încă diferă între statele membre. Sunt folosite o varietate de metode,
de la concursuri de admitere pentru grupe până la concursuri individuale pentru fiecare post; de la
mobilitate printr-un proces automat de promovare până la reaplicarea pentru postul ocupat la
expirarea unui contract pe durată determinată; unele state membre utilizează grupuri de personal
(virtuale) și/sau contracte de performanță. De asemenea, durata termenelor de numire variază. Cel
mai adesea, un înalt funcționar public are o numire permanentă ca funcționar public, dar o numire
pe durată determinată pentru o anumită funcție. Durata numirilor pe durată determinată variază de
la doi la șapte ani.

13
 Bibliografie

1. Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Universul Juridic, 2014.

2. H. Kuperus / A.Rode Institut Européen d’Administration Publique , Maastricht, December
2008
3. OECD, (GOV/PUMA (2003)17), Managing Senior Management: Senior Civil Service
Reform in OECD Member Countries. Background note; Paris, 2003.
4. OECD, (GOV/PGC/PEM (2008) 2), The Senior Civil Service in National Governments of
OECD Countries; Paris, 31 January 2008.
5. OECD Member Countries; “Conclusions and Summary”. Carried out by: Berenschot B.V.,
The Hague, 1998.
6. SIGMA/OECD, (OECD/GD (95)45), Top Management Service in Central Government:
Introducing a System for the Higher Civil Service in Central and Eastern European Countries;
SIGMA papers No.1, Paris, 1995.
7. The Office for the Senior Public Service, Ministry of the Interior, The Senior Civil Service –
A Comparison of Personnel Development for Top Managers in Fourteen
8. UNDP, Civil Service Training in the Context of Public Administration Reform. A
Comparative Study of Selected Countries from Central and Eastern Europe, and the Former Soviet
Union (1989 to 2003). Lessons on Best Practice in the Approach to Effective Civil Service Training;
New York, May 2003.

14