FUNCTIA PUBLICA SI FUNCTIONARUL PUBLIC IN SISTEMUL

ADMINISTRATIEI PUBLICE

1.1.1. Notiunea de functie publica

Viata sociala a pus dintotdeauna multiple probleme, indeosebi de ordin
administrativ, lucru ce a dus la aparitia functiei publice si a functionarilor publici.
Comunitatea umana n-ar fi avut acces la progres daca nu si-ar fi creat un intreg
organism social, caruia i-a dat viabilitate prin personalul investit in
diversitatea de functii statornicite de-a lungul timpului.
Diversitatea sarcinilor pe care le are de indeplinit administratia publica
necesita o gama extrem de variata de prestatii realizate prin serviciile publice,
dar si un personal cu pregatire profesionala diversa. Satisfacerea nevoilor
cotidiene ale colectivitatii, a nevoilor omului care traieste intr-o grupare
organizata, ramane finalitatea esentiala si singura justificare a administratiei
publice, atat de diversificata, mai ales in prestatiile sale catre populatie. Privita
din punct de vedere sociologic, administratia publica nu reprezinta altceva decat
o suma de colectivitati umane care organizeaza anumite actiuni in favoarea
altor oameni. Din acest punct de vedere, problema oamenilor care lucreaza in
administratie capata o importanta considerabila.
Oricat de perfecta ar fi organizarea unui organism social si oricat de bune
legi si decizii ar fi, ramane doar o simpla schema, fara viabilitate, daca nu
exista oameni competenti, activi si devotati pentru realizarea scopului stabilit.
Functia publica reprezinta unul dintre cele mai importante elemente ale
statului , motiv pentru care orice stat democratic depinde, printer altele, de
existenta si concretizarea unei functii publie democratice stabile, profesioniste si
neutre din punct de vedere politic. Astfel, functia publica reprezinta una dintre
1
 cele mai importante legaturi care exista intre cetatenii unui stat si institutiile
publice din tara respectiva. De aici se desprinde ideea ca functia publica ar trebui
sa reprezinte un barometru al increderii societatii civile in institutiile statului.
Potrivit Statutului funcionarului public, modificat i completat prin Legea nr.
188/1999 , funcia public reprezint ansamblul atribuiilor i
responsabilitilor, stabilite n temeiul legii, n scopul realizrii prerogativelor
de putere public de ctre administraia public central i administraia
public local (art. 2 alin. 1), iar funcionarul public este persoana numit,
n condiiile prezentei legi, ntr-o funcie public.
Reglementarea functiei publice in Romania are o lunga traditie, tara noastra
fiind printre primele state din Europa care a consacrat o reglementare speciala a
functionarilor publici prin adoptarea statutului din 1923. Cel mai important
aspect al reglementarii institutiei functiei publice il reprezinta definirea
conceputului de functionar public. Problema funcionarilor publici a constituit
ntotdeauna o preocupare major pentru sistemele legislative i de guvernare din
evoluia istoric a Romniei.
Prima reglementare din legislaia modern cu privire la funcionarii administrativi
se afl n Regulamentele organice. Aceast reglementare a fost modificat n
lumina prevederilor Statutului dezvolttor al Conveniei de la Paris. Constituia lui
Alexandru Ioan Cuza stabilete principiul numirii persoanelor din aparatul
executiv, care vor desfura activitate n numele efului statului. Unele dispoziii cu
privire la funciile publice sunt cuprinse n Legea electoral din 1864, care face
corp comun cu Constituia lui Cuza. De exemplu, art. 26 stabilete c mandatul de
deputat este necompatibil cu funciile de minitri, membri ai Curii de Casaie, de
procuror pe lng curi i Tribunale, de directori i efi de seciune la diferite
ministere, precum i de militari n serviciul activ. n ipoteza n care un deputat ar
fi primit o funcie public salariat atunci legea l considera demisionat,
nemaiputnd s i exercite mandatul. Constituia din 1866, de fapt prima
2
Constituie a romnilor, consacr principiul conform cruia regele numete i
revoc pe minitrii si, respectiv numete sau confirm n funciile publice, potrivit
legii. De exemplu, Legea Curii de Conturi din 14 martie 1874 stabilea n art. 8 c
preedintele i membrii curii se numeau de Rege, dup lista de prezentare n
numr ndoit, dat de Adunarea Deputailor. De asemenea, i Legea pentru
organizarea judectoreasc din aceeai perioad stabilea c, pentru fiecare vacan,
Consiliul Superior al Magistraturii recomand un numr de trei persoane
(magistrai sau avocai) din care ministrul numete pe unul.
Legea din 19 iunie 1923 a reprezentant cadrul de reglementare comun pentru
activitatea funcionarilor, pn la apariia Codului funcionarilor publici, din 1941.
Dei bine organizat pe dou pri pentru a oferi un cadru viabil pentru toate
categoriile de funcionari, codul a suferit numeroase modificri pn pe 22
septembrie 1946 cnd a fost adoptat Legea nr. 746 pentru Statutul funcionarilor
publici.

Din 1950, odat cu adoptarea primului Cod al Muncii, i pn n 1999 nu a

existat o lege-cadru a funciei publice, manifestndu-se o schimbare fundamental
de concepie n sensul c funcionarul public avea acelai regim juridic cu
salariatul (regim de drept al muncii). Este motivul pentru care Strategia actualizata
a Guvernului Romniei privind accelerarea reformei n administratia publica a fost
adoptata la cererea si cu sprijinul organismelor comunitare.
Revenind la legislatia romaneasca, Legea nr. 188/1999 privind statutul
functionarilor publici in Romania guverneaza drepturile si obligatiile acestora,
mecanismele dupa care sunt alesi sau numiti, modul de organizare si principiile
care se aplica in exercitarea functiei publice. Un corp de functionari profesionisti
si integrii aflati in folosul comunitatii reprezinta un deziderat pe care ar trebui sa
il aiba in vedere orice administratie deoarece orice functionar, indiferent de
importanta functiei pe care o ocupa, constituie interfata dintre cetatean si

3
 institutiile statului.
Functiile publice sunt prevazute in anexa la Legea nr. 188/1999 privind
Statutul functionarilor publici, iar activitatile administrative care implica
exercitarea prerogativelor de putere publica sunt urmatoarele:

punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;

elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice

autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;

elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor,

analizelor si statisticilor, precum si a documentatiei privind aplicarea si
executarea legilor, necesare pentru realizarea competentei autoritatii sau
institutiei publice;

consilierea, controlul si auditul public intern;

gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;

colectarea creantelor bugetare;

reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile

acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara si
strainatate, in limita competentelor stabilite de conducatorul autoritatii sau
institutiei publice, precum si reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei
publice in care isi desfasoara activitatea;

realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a

administratiei publice.

4
 Noiunea de funcie public aparine sferei de reglementare a dreptului public,
mai exact dreptului administrativ, care apreciaz c, n general, o autoritate public
cuprinde, structural, trei elemente:
- competena;
- mijloacele material-financiare;
- personalul, la rndul su structurat pe compartimente, linii ierarhice i funcii,
dintre care unele ne apar ca funcii publice.
Functia publica este caracterizata de urmatoarele trasaturi generale:
a) aceasta are un caracter propriu, ea neputand apartine altui subiect de drept
decat celui investit anume in cadrul unei autoritati pentru a-si realiza
competenta. Conform atributiilor ce revin instituiei respective, ceea ce
delimiteaza - in cadrul organului o functie de alta chiar similara, se vor
putea savarsi numai anumite acte si fapte, fara a impiedica o persoana sau
mai multe sa poata simultan sau succesiv aceeasi functie sau functii
similare;
b) functia publica are un caracter obligatoriu, in sensul ca exercitarea
drepturilor si indeplinirea obligatiilor este o indatorire, ea neavand un
caracter facultativ. Astfel, functia publica trebuie exercitata in orice
imprejurara care ii solicita interventia din oficiu sau la cerere indiferent
daca fata de o anumita atributie, autoritatea in cauza are un drept de
apreciere sau de alegere in modul de solutionare a unei situatii. Aceasta
obligatie de rezolvare sau pronuntare chiar si fata de o solicitare (ce nu
impune neaparat si o interventie de drept sau solutionare favorabila din
partea autoritatii) este o conditie permanenta intrucat neexprimarea sau
neluarea de pozitie din partea organelor executive poate duce la deschiderea
unei proceduri judiciare ce se poate finaliza cu tragerea la raspundere a celui
vinovat;
c) o alta trasatura este realizarea ei prin exercitarea functiei fie intr-o forma
5
 directa (in cazul functiilor de decizie ce implica emiterea actelor juridice de
putere sau de autoritate, de regula, de catre conducatorul unitatii sau
institutiei), fie indirect prin actiunile de pregatire, executare si control (in
cazu referentilor, inspectorilor);
d) exercitarea practica a competentelor autoritatii prin indeplinirea efectiva a
tuturor functiilor din cadrul autoritatii in cauza, conform atributiilor legal
stabilite. Acest lucru inseamna ca functiile publice trebuie incredintate
efectiv unor persoane fizice apte sa le exercite, care dispun de vointa si
energia necesara realizarii lor;
e) alta trasatura a functiei publice este caracterul continuu sau permanenta in
timp, pe toata durata de la investirea si pana la dezinvestirea titularului
caruia ii apartine, indiferent de existenta sau nu a unui mandat limitat sau
nelimitat in timp;
f) functia publica este o situatie juridica, adica un complex unitar de drepturi
si obligatii ce revin titularului ei caruia ii confera un adevarat statut si nu un
simplu raport juridic format intre functionar si superior sau intre
functionar si cel administrat in care partile se disting prin opozabilitatea
uneori reciproca, a drepturilor si obligatiilor ce le revin ca participanti in
respectiva relatie juridica.

1.1.2. Principiile functiei publice

https://ro.scribd.com/document/212461519/Principii-Care-Stau-La-Baza-
Exercitarii-Functiei-Publice
Principiile care guverneaza functia publica sunt urmatoarele:

- Principiul legalitii funciei publice, potrivit cruia noiunea de funcie public

este definit de lege, iar funciile publice sunt prevzute n anexa legii. n ceea ce

6
privete legalitatea, ea evoc, nt -o accepiune lato sensu, supunerea statutului, a
autoritilor publice, fa de lege. Ea presupune, n primul rnd, gsirea i
aplicarea celor mai adecvate strategii pentru a trece de la nivelul conceptual la cel
funcional al statului de drept, deci o reorganizare att n sfera puterii, ct i n cea a
dreptului. Potrivit art. 3 lit. (a) din Legea nr.7/2004 privind Codul de conduit a
funcionarilor publici, primul principiu care guverneaz conduita funcionarilor
publici este supremaia Constituiei i a legii , i ea semnifica ndatorirea
funcionarilor de a respecta Constituia i legile rii

- Principiul imparialitii, n sensul c funcia public va trebui s fie exercitat

fr prtinirea fa de toi participanii la raporturile juridice de drept administrativ.

- Principiul obiectivitii, n sensul c exercitarea funciei publice trebuie fcut

cu respectarea adevrului i a prevederilor legale aplicabile n cauz aflat spre
soluionare. Obiectivitatea reprezint o trstur prin care se evoc aptitudinea de a
aciona detaat de propria subiectivitate i de a oferi soluii n conformitate cu
elementele de fapt i de drept ale unei situaii determinate. Ea se afl ntr-o
necesar legtura cu legalitatea i imparialitatea, pentru c implic i tratarea n
mod egal, n liter i spiritul legii, a unei situaii determinate, fr ca administraia
s favorizeze sau s nedrepteasc pe cineva.

- Principiul transparentei, potrivit cruia exercitarea funciei publice implic

furnizarea, ctre ceteni i asociaiile legale constituie, a tuturor informaiilor de
interes public legate de procesul decizional, potrivit prevederilor generale ale Legii
nr.52/2003 privind transparent decizional n administraia public;

- Principiul eficienei i eficacitii, potrivit cruia

funcia public trebuie exercitat cu respectarea limitelor bugetului alocat
organului respectiv i, totodat, cu urmrirea celui mai bun rezultat social pentru

7
cetean i/sau colectivitate. Principiile eficienei i al eficacitii oblig
funcionarii publici, ca principale instrumente prin care administraia public i
duce la ndeplinire atribuiile, s realizeze satisfacerea nevoilor sociale ntr-un grad
ct mai ridicat, prin asigurarea unor servicii publice diversificate corespunztoare
ateptrilor pe care le au beneficiarii serviciilor sale.

- Principiul responsabilitii, n sensul c funcia public trebuie exercitat n

conformitate cu prevederile legale, iar nclcarea acestora atrage rspunderea
titularului funciei publice. Principiul responsabilitii, n condiiile legii, apreciem
c, din punct de vedere al modului de formulare, este deficitar, el avnd o
ncrctur tautologic. Strict juridic, nu credem c poate exist o responsabilitate
n afara limitelor impuse de legiuitor. n ceea ce privete accepiunea termenului,
prin iresponsabilitate se nelege asumarea activa i efectiv a valorilor consacrate
de cetate i ncorporate n norme de drept, pe care ceteanul le respect din proprie
convingere, considerndu-le i tratndu-le ca pe propriile sale valori. n momentul
n care omul nu mai este responsabil, avnd totui discernmnt, el devine
rspunztor . Acesta nseamn c el a nclcat normele legale, valorile ncorporate
n aceste norme, ceea ce justific necesitatea de a sancionata, de a rspunde pentru
faptele sale. Dup cum s-a subliniat n literatura de specialitate, termenul de
responsabilitate are mai mult o conotaie politico-etica, dect una juridic, el fiind
legat de moral, de civism, spre deosebire de rspundere , care intervine atunci
cnd este nclcat o obligaie instituit prin norma juridic. Cum s-a exprimat
constant doctrina de specialitate, la funcionarul public responsabilitatea trebuie s
primeze. El trebuie s respecte legea, s acioneze n liter i spiritul ei, nu din
team c dac o ncalc va suport consecinele faptelor sale, ci pentru c aceasta
reprezint convingerea lui interioar privind misiunea care i revine, n activitatea
cu care a fost investit. Responsabilitatea, la nivelul guvernrii, este asigurat prin
procesul de selectare a celor care dein puterea i prin procedurile prin intermediul

8
crora sunt supuse ateniei i consultrii cetenilor procesul de adoptare a
deciziilor politice i efectele acestora. La nivelul funciei administraiei,
responsabilitatea este asigurat prin calitatea profesional i moral a personalului
care i desfoar activitatea n structurile administraiei publice, i carese afl n
strns legtur cu procesul de recrutare i promovare a funcionarilor publici.

- Principiul orientrii ctre cetean, n sensul c exercitarea funciei publice

trebuie s aib ca scop satisfacerea drepturilor legale i intereselor legitime ale
membrilor colectivitii.

Orientarea ctre cetean este un alt principiu care trebuie aezat nu numai la baza
ntregii activiti a administraiei publice. Ceteanul este destinatarul serviciilor
administraiei, slujirea intereselor lui trebuie s fie raiunea de a fi administraiei i
a funcionarilor si. Respectarea acestui principiu implic exigente att cu privire la
fondul, la coninutul activitii funcionarilor publici, ct i la forma acestei
activiti. Pe fond, activitatea funcionarului trebuie s rspund cerinelor, nevoilor
ceteanului, iar pe forma, raporturile dintre funcionarii publici i ceteni trebuie
s cunoasc o substanial mbuntire, care s releve aplecarea, interesul
funcionarului n a transpune n practic nevoile ceteanului i respectul pe care i-
l datoreaz reciproc. Trebuie s dispar n timp imaginea dezechilibrului i
denaturrii raporturilor dintre funcionar i cetean, primul tratndu-l pe al doilea
c pe un servitor, cnd, respectnd i etimologia termenului de administraie,
situaia trebuie s fie invers. Misiunea administraiei este de a servi interesul public,
nevoile cetenilor

- Principiul stabilitii n exercitarea funciei publice, potrivit cruia titularii

funciei publice nu pot fi eliberai sau destituii dect n condiiile legii. Principiul
stabilitii este unul din principiile fundamentale care guverneaz activitatea i
statutul juridic al funcionarului public. Este regretabil c legiuitorul a gsit de
9
cuviin s-l elimine aproape de final, cnd, n opinia noastr, el ar fi trebuit s fie
enumerat primul. Semnificaia stabilitii rezult din faptul c legiuitorul o
menioneaz i n alte texte, cum ar fiart. 2 alin. (1) care consacr misiunea
Ageniei Naionale a Funcionarilor Publici, care este aceea de a crea i dezvolt un
corp al funcionarilor publici profesionist, stabil i imparial. Analiznd legea n
integritatea ei, raportnd dispoziiile unele la celelalte, constant ca stabilitatea nu
este numai declarat, ci i garantat, garania stabilitii realizndu-se prin
dimensiunile regimului juridic al acesteia,
prin care are loc naterea, modificarea, suspendareasau ncetarea raportului de
serviciu, precum i regimul rspunderii disciplinare a funcionarului public. n
opinia noastr, stabilitatea poate fi definit ca reprezentnd acea dimensiune
esenial a statutului juridic al funcionarului public n virtutea creia acestuia i se
garanteaz dreptul la a avea o carier administrativ i de a evolua n carier, pe
criterii de profesionalism, cu excluderea oricror ingerine de natur politic. De
precizat c la salariat, stabilitatea nu este prevzut expres, ca un principiu
aplicabilraportului de munc.

- Principiul subordonrii ierarhice a titularului funciei publice, care este

obligat la

executarea ntocmai i la timp a tuturor dispoziiilor legale ale superiorilor si. n

cea ce privete subordonarea ierarhic, ea este tratat constant n doctrina ca una
din obligaiile funcionarului public. Ea Impune ca toi funcionarii publici s se
conformeze dispoziiilor superiorului ierarhic, cu excepia dispoziiilor vdit ilegale
i a celor care compromit grav un interes public (vdit inoportune). Constatm c
legea opereaz o schimbare de concepie, conferind o dubl natura juridic
subordonrii ierarhice. Pe de alt parte este meninut, prin art. 44, obligaia
funcionarilor publici de a se conforma dispoziiilor primite de la superiorii

10
ierarhici, dar caracterului deobligaie i este adugat cel de principiu care st la
baza exercitrii funcionarilor publici.

Principiile fundamentale care guverneaz drepturile i indatoririle

funcionarului public european sunt urmtoarele:

- Necesitatea realizrii unei independene absolute a funcionarului public fa

de orice guvern, autoritate, organizaie sau persoan exterioar instituiei sale;

- Necesitatea de a asigura independena fa de statele membre ai cror

naionali sunt;

- Funcionarul trebuie s-i realizeze atribuiile i s-i regleze conduita

exclusiv in vederea realizrii intereselor comunitilor;

- Privilegiile i imunitile sunt conferite funcionarilor exclusiv in interesul

comunitilor;

- Funcionarii se gsesc in permenen la dispoziia instituiei (fr ca acest

mod s poat depi durata maxim de 42 de ore de serviciu/sptmn);

- Funcionarii sunt antrenai in pregtirea reglementrilor crora li se supun i

in punerea lor in practic.

Aceste principii se regsesc transpuse i la nivelul funciilor publice naionale,

urmrndu-se independena i profesionalizarea funcionarilor publici, a celor
implicai aadar in pregtirea, adoptarea i executarea deciziilor administrative.
Avand in vedere aspectele mentionate in subcapitolul anterior, se poate aprecia
faptul c principiile care stau la baza exercitrii funciei publice sunt n deplin
concordan cu misiunile fundamentale ale administraiei publice, acelea de a servi

11
cu profesionalism interesele cetenilor, liber de orice constrngere politic, lipsit
de prejudeci, imun la actele de corupie.

1.1.3. Clasificarea si structura functiei publice

n rile Uniunii Europene se remarc existena a dou categorii de funcii

publice. O prim categorie este constituit din funcionarii care lucreaz la nivelul
instituiilor comunitare i care pot fi desemnai cu titulatura de funcionari
europeni, in timp ce a doua categorie este format din corpul de funcionari care i
desfoar activitatea n administraia proprie a fiecrui stat.
Demn de subliniat este faptul c n acest domeniu, se verific principiul general
al subsidiaritii legislaiei comunitare. Fiecare stat membru reglementeaz regimul
corpului de funcionari proprii n acord cu exigenele sistemului legislativ autohton.
Cu privire la funcionarii europeni, reglementarea statutului acestora revine
instituiilor comunitare. n ceea ce privete reglementarea funciei publice, n rile
Uniunii Europene exist o disput ntre concepia axat pe ideea de statut legal al
funcionarului public (ca n situaia adoptat n reglementarea romneasc) i
concepia statutului contractual. ntre cele dou soluii posibile diferena major
const n ncadrarea funcionarului n sfera instituiilor de drept public, model
adoptat de legislaia din ara noastr sau n sfera instituiilor dreptului privat, ceea
ce afecteaz puternic raportul de autoritate n care se situeaz un funcionar public.
Potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata si
actualizata, functiile publice se clasifica dupa cum urmeaza:
a) Functii publice generale si functii publice specifice;
Functiile publice generale reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor
cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, in vederea
realizarii competentelor lor generale.
12
 Functiile publice specifice reprezinta ansamblul atributiilor si reponsabilitatilor
cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, stabilite in vederea realizarii
competentelor lor specifie, sau care necesita competente si responsabilitati specifie.
Echivalarea functiilor publice specifice cu functiile publice generale, in
conditiile legii, se face prin statutele speciale prevazute la Art. 5 alin. 1 sau la
propunerea autoritatilor si institutiilor publice, de Agentia Nationala a
Functionarilor Publici.
b) Functii publice din clasa I, functii publice din clasa a II-a si functii
publice din clasa a III-a:
Potrivit Art. 7, lit b coroborat cu Art. 8 din Statutul functionarilor publici,
functiile publice se impart in trei clase, definite in raport cu nivelul studiilor
necesare ocuparii functiei publice, dupa cum urmeaza:
- Clasa I, ce cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer
studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare
de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
- Clasa a II-a, ce cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se
cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma;
- Clasa a III-a, ce cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se
cer studii liceale, respectiv studii medii liceale finalizate cu diploma de
bacalaureat.
c) Functii publice de stat, functii publice teritoriale si functii publice
locale:
Functiile publice de stat sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii,
in cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administratiei publice centrale,
precum si in cadrul autoritatilor administrative autonome.
Functiile publice teritoriale sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit
legii, in cadrul institutiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile
administrativ-teritoriale.
13
 Functiile publice locale sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii,
in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al
institutiilor publice subordonate acestora.
Dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice, functiile publice se impart
in trei categorii:
a) Functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici;
b) Functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de
conducere;
c) Functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de
executie.
Functionarii publici numiti in functiile publice din clasele a II-a si a III-a pot
ocupa numai functii publice de executie.

1.2. Functionarul public

1.2.1. Notiunea de functionar public

Pentru ca serviciile publice sa-si realizeze sarcinile pentru care au fost

organizate este necesar ca functiile publice acele grupari de atributii, puteri si
competente sa fie ocupate de persoane fizice cu o pregatire de specialitate, care sa
realizeze, in practica, sarcinile autoritatilor si serviciilor publice, astfel cum acestea
sunt grupate in functiile publice cu care au fost dotate, inca de la infiintarea lor.
Persoanele fizice care ocupa, in conditiile legii, functiile publice din cadrul
autoritatilor si serviciilor publice au calitatea de functionari publici. Cu alte cuvinte,
functionarul public a fost definit in doctrina actuala, ca fiind persoana fizica
investita in mod legal, prin actul de vointa unilaterala al unei autoritati publice sau
al cetatenilor, cu sarcina indeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei

14
 functii publice, in vederea realizarii competentei organului din structura careia face
parte functia respectiva.
Notiunea de functionar public a fost definita pentru prima data in legislatia
noastra, in Legea pentru Statutul functionarilor publici din 19 iunie 1923 unul
dintre primele statute ale functionarilor publici din Europa care, la articolul 1,
prevedea: Sunt functionari publici cetatenii romani, fara deosebire de sex, care
indeplinesc un serviciu permanent (civil si eclesiastic) la stat, judet, comuna sau la
institutiile al caror buget este supus aprobarii Parlamentului, Guvernului sau
Consiliilor judetene si comunale; Astfel:
a) toate serviciile publice sunt dotate inca de la infiintare cu functii publice;
b) pentru ca persoana fizica sa poata ocupa o functie publica este necesar ca aceasta
sa fie cetatean roman;
c) pentru a putea fi numit functionar public este necesar ca persoana respectiva sa
aiba varsta de cel putin 18 ani impliniti, daca legea speciala nu cere o alta varsta;
d) unele acte normative cer ca persoana fizica ce urmeaza a fi functionar public sa
posede anumite studii superioare, liceale sau generale iar altele cer o anumita
pregatire de specialitate, cum ar fi: jurist, economist, inginer s.a.m.d.;
e) investirea intr-o functie publica se face pe baza de concurs ori ca urmare a alegerii;
f) persoana fizica ce ocupa o functie publica trebuie sa desfasoare o activitate
continua si permanenta, evident cu respectarea programului de lucru al serviciului
respectiv;
g) pentru activitatea depusa, persoana fizica are dreptul la un salariu, stabilit
conform legii, pentru a se intretine pe el si familia lui;
h) pe durata ocuparii functiei publice, persoana fizica are anumite drepturi si obligatii;
i) cu exceptia functionarilor publici care, potrivit legii, sunt inamovibili, toti
functionarii publici se bucura de stabilitate.
O serie de autori au criticat, cu justificat temei, lacunele definitiei, practic
restrangerea sferei functionarilor publici la persoanele angajate in serviciile
15
permanente la stat, judet, comuna si la institutiile bugetare de stat si autoritatile
administratiei locale. In acest sens, au fost invocate urmatoarele argumente:
- exista si stabilimente de utilitate publica, care au si ele bugetul aprobat
de Parlament;
- lasa sa se inteleaga ca functionarii publici sunt numai cei numiti, ori
exista si functionari alesi;
- prestarea unui juramant la intrarea in functie nu este de esenta functiei
publice, apartinand si altor sectoare;
- nu rezulta si nu se intelege ce este acela serviciu public;
- remuneratia nu este, de asemenea, de esenta functiei publice.
O asemenea definitie si acceptiune data functionarului public nu ar mai satisface
actualele exigente, desi reies din ea cateva dintre caracteristicile functionarului
public modern, si anume: caracterul de serviciu public; caracterul de serviciu
permanent; autoritatile statului si institutiile bugetare de Parlament, Guvern,
Consiliile judetene si comunale in cadrul carora isi desfasoara activitatea
functionarul.
In literatura de specialitate, marea majoritate a autorilor au identificat si analizat
mai multe sensuri ale notiunii de functionar public. Astfel, intr-un sens mai larg,
prin notiunea de functionar se intelege ,,orice persoana care lucreaza in sectorul
public, adica in cadrul administratiei publice centrale sau locale si a altor servicii
publice, chiar daca sunt organisme private.
In sensul legii penale, prin functionar se intelege atat functionarul public, asa
cum este definit prin Statutul functionarilor publici, cat si ,,orice alt salariat care
exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele de
interes public, cu conditia ca persoana juridica privata sa desfasoare o activitate
de interes public, adica sa apartina sferei categoriei stabilimentelor de utilitate
publica.
In sens restrans, toti analistii afirma ca notiunea de functionar este ,,echivalenta
aceleia de functionar public, adica persoana investita intr-o functie publica in
16
cadrul autoritatilor si institutiilor publice ale statului si unitatilor administrativ-
teritoriale.
Legislatia actuala insista pe detalierea activitatilor desfasurate de functionarii
publici, care, in mod neconditionat, implica (presupun) exercitarea prerogativelor
de putere publica. Astfel, ele constau in:
a) punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;
b) elaborarea proiectelor de acte normative si altor reglementari specifice
autoritatilor sau institutiilor publice;
c) elaborarea politicilor si strategiilor, programelor, statisticilor si a
documentelor privind aplicarea legilor;
d) reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile cu
persoanele fizice sau juridice de drept public sau privat;
e) reprezentarea in justitie a autoritatii sau a institutiei publice.
In conformitate cu prevederile art. 2, alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul functionarilor publici, republicata, ,,functionarul public este pesoana
numita, in conditiile legii, intr-o functie publica. In alin. 5 al aceluiasi articol se
face precizarea ca ,,totalitatea functionarilor publici din cadrul autoritatilor
adiministrative autonome si din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din
administratia publica centrala si locala constituie corpul functionarilor publici.
Anterior actului de numire al functionarului public se desfasoara activitatea de
recrutare si selectie a acestuia. Totodata, persoana careia i-a incetat raportul de
serviciu din motive neimputabile ei isi pastreaza calitatea de functionar public,
continuand sa faca parte din corpul de rezerva al functionarilor publici.
Raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de
numire, emis in conditiile legii. Exercitarea raporturilor de serviciu se realizeaza pe
perioada nedeterminata. Prin exceptie de la prevederile mentionate anterior,
functiile publice de executie temporar vacante pe o perioada de cel putin o luna pot
fi ocupate pe perioada determinate, astfel:
17
 - Prin redistribuirea functionarilor publici din corpul de rezerva care
indeplinesc conditiile specific pentru ocupaea functiei publice respective;
- - prin numire pe perioada determinate, prin concurs in conditiile legii,
in situatia in care in corpul de rezerva nu exista functionari publici care sa
indeplineasca conditiile specifice pentru a fi redistribuiti in conformitate cu
dispozitiile in vigoare. Este important de mentionat faptul ca persoana
numita in aceste conditii dobandeste calitatea de functionar public numai pe
aceasta perioada si nu beneficiaza la incetarea raportului de serviciu de
dreptul de a intra in corpul de rezerva a functionarilor publici.
Potrivit art.5 alin.1 din Legea nr. 188/1999, pot beneficia de statute speciale,
functionarii publici care isi desfasoara activitatea in cadrul urmatoarelor servicii
publice:
a. structurile de specialitate ale Parlamentului Romaniei;
b. structurile de specialitate ale Administratiei Prezidentiale;
c. structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d. serviciile diplomatice si consulare;
e. autoritatea vamala;
f. politia si alte structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor;
g. alte servicii publice stabilite prin lege.
Prin aceste statute speciale se pot reglementa: drepturi, indatoriri si
incompatibilitati specifice, altele decat cele prevazute prin Legea nr. 188/1999,
precum si functii publice specifice.
Legea prevede expres (art.6) si categoriile de personal carora nu li se aplica
dispozitiile sale si anume:
a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autoritatilor si
institutiilor publice care desfasoara activitati de secretariat, administrative,
protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, paza, precum si
altor categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica
(aceste persoane nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia
muncii);
18
 b) personalului salariat incadrat, pe baza increderii personale, la cabinetul
demnitarului;
c) corpului magistratilor;
d) cadrelor didactice;
e) persoanelor numite sau alese in functii de demnitate publica.
In acest sens, se pronunta si articolul 5 alin. (2) al aceluiasi act normativ care
precizeaza ca personalul din aparatul de lucru alautoritatilor si institutiilor publice,
care efectueaza activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire,
intretinere-reparatii si de deservire, este angajat cu contract individual de munca, el
neavand calitatea de functionar public si i se aplica legislatia muncii.
In lumina celor expuse mai sus, trebuie sa se evidentieze faptul ca nu toate
persoanele care lucreaza in sectorul bugetar au calitatea de functionar public,
ci numai acelea care sunt investite cu o functie publica si exercita prerogativele de
putere publica. Astfel, in articolul 2 alineat 2 al Legii nr.188/1999, republicata,
privind Statutul functionarilor publici functionarul public este persoana numita, in
conditiile prezentei legi, intr-o functie publica.

Un lucru foarte important care trebuie menionat este apariia in ara noastr a
legislaiei in domeniul dezvoltrii carierei funcionarilor publici. Astfel, in 2003
Guvernului Romniei a emis Hotrrea nr. 1209 din 14 octombrie 2003 privind
organizarea i dezvoltarea carierei funcionarilor publici. Respectivul act normativ
reglementeaz organizarea i dezvoltarea carierei funcionarilor publici. In
conformitate cu acest act normativ cariera in funcia public este definit astfel:
Cariera in funcia public cuprinde ansamblul situaiilor juridice i efectele
produse, care intervin de la data naterii raportului de serviciu pn in momentul
incetrii acestui raport, in condiiile legii.

19
Tot aici sunt prevzute i modalitile de dezvoltare a carierei: modalitile de
dezvoltare a carierei in funcia public sunt promovarea intr-o funcie public
superioar i avansarea in gradele de salarizare.

Legea mai enumr i principiile care stau la baza organizrii i dezvoltrii carierei
in funcia public:

competena, principiu potrivit cruia persoanele care doresc s accead sau s

promoveze intr-o funcie public trebuie s dein i s confirme cunotinele i
aptitudinile necesare exercitrii funciei publice respective;

egalitatea de anse, prin recunoaterea vocaiei la carier in funcia public a

oricrei persoane care indeplinete condiiile stabilite potrivit legii;

profesionalismul, principiu potrivit cruia exercitarea funciei publice se face

cu respectarea principiilor prevzute de lege;

motivarea, principiu potrivit cruia, in vederea dezvoltrii carierei; autoritile

i instituiile publice au obligaia s identifice i s aplice, in condiiile legii,
instrumente de motivare moral i material a funcionarilor publici, precum i s
sprijine iniiativele privind dezvoltarea profesional individual a acestora;

transparena, principiu potrivit cruia autoritile i instituiile publice au

obligaia de a pune la dispoziie tuturor celor interesai informaiile de interes
public referitoare la cariera in funcia public.

In ceea ce priveste Statutul functionarilor Comunitatilor Europene, acesta este

format din patru parti:

- Prima parte, consacrata Statutului functionarilor comunitari cuprinde

11 anexe, fiind prevazute aici drepturile si obligatiile functionarilor, elementele
20
carierei functionarului (modalitatea de recrutare, notarea, avansarea, promovarea,
modalitatile de incetare a functiei), conditiile de munca ale functionarului (durata
lucrului, concediile), regimul pecuniar si avantajele sociale ale functionarului
(remuneratia, rambursarea cheltuielilor, securitatea sociala, pensile, recuperarea
sumelor incasate pe nedrept, subrogarea Comunitatilor), regimul disciplinar si caile
de recurs;

- A doua parte este consacrata regimului aplicabil altor categorii de

agenti europeni;

- Partea a treia cuprinde alte reglementari aplicabile functionarilor si

agentilor Comunitatilor Europene;

- A patra parte cuprinde reglementari luate de comun accord de

Institutiile Comunitatilor Europene si aplicabile functionarilor si altor agenti
comunitari.

Important este faptul c funcia public comunitar a fost plasat in categoria

funciilor publice aa-zis inchise prin intervenia unei reglementri cu valoare de
statut funcionarul public avnd astfel o situaie legal i reglementar bazat pe
premisele permanenei funciei i existenei unei ierarhii administrative,
consacrndu-se sistemul de carier in funcia public european.

Funcionarii europeni sunt mprii in patru categorii, desemnate in ordine

ierarhic descresctoare de la literele A,B,C i D.

Recrutarea i promovarea funcionarilor comunitari sunt dominate de principiul

concursului, care admite i anumite excepii in cazurile expres i limitativ
prevzute de Statut. De remarcat, este faptul c vechimea atrage in mod automat
avansarea in funcie, astfel c funcionarul care a mplinit doi ani de vechime intr-

21
un ealon aparinnd gradului su este in mod automat avansat in ealonul urmtor
acestui grad.

1.2.2. Categorii de functionari publici

Literatura de specialitate evidentiaza o serie de criterii pentru clasificarea

functionarilor publici.

dupa modul de investire in functie, functionarii publici sunt debutanti sau

definitivi;
Pot fi numite functionari publici debutanti persoanele care au promovat
concursul pentru ocuparea unei functii publice de grad profesional debutant.
Candidatii promovati in urma sustinerii concursului sau examenului, sunt numiti
functionari publici debutanti, prin ordin sau, dupa caz, prin dispozitia
conducatorului autoritatii ori a institutiei publice in a carei organigrama se afla
postul vacant vizat.

Pot fi numiti functionari publici definitivi:

a. functionarii publici debutanti care au efectuat perioada de stagiu prevazuta

de lege si au obtinut rezultat corespunzator la evaluare;
Perioada de stagiu este considerata a fi extrem de importanta in cariera unui
functionar public, pe parcursul careia sunt urmarite: formarea practica a
acestora; confirmarea aptitudinilor profesionale ale functionarilor publici in
indeplinirea atributiilor si sarcinilor si initierea si aprofundarea cunoasterii
specificului administratiei publice si a exigentelor acesteia. La terminarea perioadei

22
de stagiu, functionarul public redacteaza raportul de stagiu in vederea definitivarii
lui in functie.

b. persoanele care intra in corpul functionarilor publici prin concurs si au

vechimea in specialitatea studiilor necesare ocuparii functiei publice de minimum
12 luni, 8 luni si, respectiv 6 luni, in functie de nivelul studiilor absolvite.
In conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999, functionarii publici, care la
data intrarii in vigoare a acesteia ocupau o functie publica de conducere intr-o
autoritate sau institutie publica, au fost obligati sa sustina un examen pentru
atestarea pe post. De asemenea, functionarii publici de executie, angajati pe durata
nedeterminata intr-o autoritate sau institutie publica, au fost numiti in functii
publice corespunzatoare posturilor pe care le ocupau.

dupa criteriul studiilor necesare pentru ocuparea unei functii publice,

functionarii publici se impart in trei clase:

- clasa I (functionari publici cu studii superioare de lunga durata, absolvite cu

diploma de licenta),

- clasa a II-a (functionari publici absolventi de studii superioare de scurta durata),

- clasa a III-a (functionari publici absolventi de studii medii);

potrivit nivelului atributiilor titularului functiei publice, se disting: inalti

functionari publici, functionari publici de conducere si functionari publici de
executie;
Functionarii publici din categoria inaltilor functionari publici si cei din categoria
functionarilor publici de conducere au ca atributii principale conducerea si
coordonarea activitatii celorlalti salariati, inclusiv a functionarilor publici de
executie. Aceste categorii de functionari publici pot adopta si acte decizionale.

23
Potrivit legii, pot fi functionari publici de decizie, functionarii publici din clasa I.
Potrivit articolului 10 alineat 2 din Legea nr.188/1999 functionarii publici din
clasele a II-a si a III-a pot ocupa numai functii publice de executie, cu exceptiile
prevazute de legile speciale.
In randul inaltilor functionari se afla secretarul general al Guvernului, secretarul
adjunct al Guvernului , secretarul adjunct din ministere si alte organe de specialitate
ale administratiei publice centrale, inspector guvernamental, prefectii si
subprefectii.
In randul functionarilor publici de conducere se afla:
- directorii generali si cei adjuncti din aparatul autoritatilor
administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate
ale administratiei publice centrale, precum si in functiile publice specific
assimilate acestora;
- director si director adjunct din aparatul autoritatilor administrative
autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale
administratiei publice centrale, precum si in functiile publice specifice
asimilate acestora;
- secretar al unitatii administrativ-teritoriale;
- director executiv si director executiv adjunct al serviciilor publice
deconcertate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale
administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, in cadrul
institutiei prefectului, in cadrul aparatului propriu al autoritatilor
administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora,
precum si in functiile publice specifice asimilate acestora;
- sef serviciu, precum si in functiile specifice asimilate acesteia;
- sef birou, precum si in functiile publice specifice asimilate acesteia.
Functionarii publici de executie desfasoara activitati publice de pregatire a
actelor decizionale sau de punere a lor in executare. Acestia se clasifica, potrivit
celor trei clase ale functiilor publice, astfel:

24
 - functionari din clasa I din care fac parte persoanele numite in
urmatoarele functii publice: expert, consilier, inspector, consilier juridic,
auditor;
- functionari din clasa a II-a in care sunt incluse persoanele numite in
functie publica de referent de specialitate;
- functionari din clasa a III-a in care sunt cuprinse persoanele numite in
functie publica de referent.
Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale, dupa cum
urmeaza:
a)superior, ca nivel maxim;
b)principal;
c)asistent;
d)debutant.

-dupa caracterul functiei, functionarii publici pot fi clasificati in functionari

profesionali (de cariera) si functionari politici;

-dupa gradul de strictete al disciplinei se face distinctia intre functionari

civili si functionari militari;

-in functie de modul de asigurare a functionarii serviciilor publice, exista

guvernanti si agenti publici;

-dupa regimul juridic aplicabil, se deosebesc functionarii publici supusi

statutului general de functionarii publici supusi unor statute speciale;

-dupa natura autoritatilor publici, exista o distinctie intre functionari publici

din administratia guvernamentala si cei din administratia autonoma.

25
 1.2.3. Conditii de acces la functia publica

Potrivit legii art. 54 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor
publici, republicata, poate ocupa o functie publica persoana care indeplineste
urmatoarele conditii:

- are cetatenia romna si domiciliul in Romnia;

- cunoaste limba romna, scris si vorbit;

- are vrsta de minimum 18 ani impliniti;

- are capacitate deplina de exercitiu;

- are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care

candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;

- indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica*;

- indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice;

- nu a fost condamnata pentru savrsirea unei infractiuni contra umanitatii,

contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care
impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei
infractiuni savrsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei
publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea;

- nu a fost destituita dintr-o functie publica in ultimii 7 ani;

- nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege.

Ocuparea functiilor publice vacante si a functiilor publice temporar vacante se

poate face numai in conditiile legii nr. 188/1999.
26
 Ocuparea functiilor publice se poate face prin:

- promovare;

- transfer;

- redistribuire;

- recrutare;

- alte modalitati prevazute expres de lege.

Pentru participarea la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor

publice de conducere, candidatii trebuie sa fi absolvit studii de masterat sau
postuniversitare in domeniul administratiei publice, management ori in specialitatea
studiilor necesare exercitarii functiei publice.

Functiile publice pentru care a fost demarata procedura de desfasurare a

concursului de recrutare nu pot fi:

- transformate din functii publice in functii in regim contractual;

- transformate in functii publice din alta clasa sau grad profesional ori prin
modificarea substantiala a atributiilor;

- reduse, cu exceptia reorganizarii prin reducerea posturilor din

compartimentul in cadrul creia este prevazuta functia publica pentru care au fost
demarate procedurile de concurs;

- ocupate prin transfer.

Recrutarea in vederea intrarii in corpul functionarilor publici se face prin

concurs, in limita functiilor publice vacante rezervate in acest scop prin planul de
27
 ocupare a functiilor publice.
Conditiile de participare si procedura de organizare a concursului se stabilesc
potrivit Legii privind Statutul functionarului public. Potrivit acestei legi
(art.51), ,,concursul are la baza principiul competitiei deschise, transparentei,
meritelor profesionale si competentei, precum si cel al egalitatii
accesului Ia functiile publice pentru fiecare cetatean care indeplineste conditiile
legale. Conditiile de desfasurare a concursului vor fi publicate in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea a III-a, cu cel putin 30 de zile inainte de data
desfasurarii concursului.

Categoria inaltilor functionari publici, asa cum a fost reglementata de Legea

nr.188/1999 si Legea nr.161/2003, dispune de reglementari speciale. Astfel, pot
face parte din categoria inaltilor functionari publici persoanele care indeplinesc
cumulativ:
a) au studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
b) au absolvit programe de formare, specializare si perfectionare in administratia
publica sau in alte domenii specifice de activitate, organizate, dupa caz, de
Institutul de Administratie sau de alte institutii specializate, organizate in tara sau in
strainatate, ori au dobandit titlul stiintific de doctor in specialitatea functiei publice
respective;
c) au cel putin 7 ani vechime in specialitatea functiei respective;
d) au promovat concursul organizat pentru ocuparea unei functii publice prevazute la articolul 11.
In cazuri exceptionale, vechimea prevazuta la litera c poate fi redusa cu pana
la trei ani de persoana care are competenta legala de numirea in functia publica
respectiva.
Pentru numirea in functie a functionarilor din categoria inaltilor functionari
publici se constituie o comisie de concurs, formata din 5 personalitati, numite prin
decizia primului-ministru iar numirea in functie a inaltilor functionari publici se

28
face de Guvern, ministrul administratiei si internelor, ministrii sau, dupa caz, de
conducatorul autoritatii sau a institutiei publice.
Prin derogare de la dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor
publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Ordonanta de
Urgenta a Guvernului nr. 92/2008 a introdus normele speciale ale Statutului
functionarilor publici numiti in functii publice de manager public. Ordonanta
stabileste reguli specifice privind recrutarea, formarea, numirea, evaluarea,
remunerarea si promovarea rapida in categoriile functionarilor publici de
conducere, precum si modalitatea de acces in categoria inaltilor functionari publici
a managerilor publici.
In acest sens, legea impune autoritatilor publice din administratia publica
centrala sa infiinteze, cu avizul si/sau la solicitarea Agentiei Nationale a
Functionarilor Publici, posturile corespunzatoare functiilor publice de manager
public. De asemenea, posturi corespunzatoare functiilor publice specifice de
manager public pot fi infiintate si de catre autoritatile publice locale, cu avizul
aceluiasi organism.
Pot ocupa functia publica de manager public, urmatoarele categorii de persoane,
dupa cum urmeaza:
a) absolventii programului de formare specializata cu durata de doi ani, organizat
de Institutul National de Administratie;
b) absolventii programului de formare specializata specific pentru tineri functionari
publici, cu durata de un an, organizat de Institutul National de Administratie;
c) absolventii programului de burse speciale Guvernul Romaniei, cu conditia sa
urmeze un program intensiv de formare specializata in administratia publica, in
Romania, organizat de Institutul National de Administratie sau de alte institutii de
formare continua.

29
 Pentru a ocupa o functie publica specifica de manager public prevazuti la literele
a-c, trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la articolul 50 din Legea
nr.188/1999 republicata.
Corespunzator functiilor publice specific de manager public, managerii publici
se impart in trei trepte profesionale de incadrare, definite astfel:
a) manager public treapta 1, corespunzator sistemului de promovare
foarte rapida;
b) manager public treapta 2, corespumzator sistemului de promovare
rapida;
c) manager public treapta 3, corespunzator sistemului de promovare
accelerata.
De asemenea, functionarii publici care ocupa functiile publice
specifice de manager public sunt structurati pe grade profesionale, astfel:
- asistent, echivalent cel putin functiei publice de sef birou;
- special, echivalent cel putin functiei publice de sef serviciu;
- principal, echivalent cel putin functiei publice de director adjunct;
- superior, echivalent cel putin functiei publice de director;
- general, echivalent functiei publice de director general adjunct.
Promovarea managerilor publici treapta 1 incepe cu gradul de manager public
special, iar pentru celelalte trepte incepe gradul de manager public asistent.
Numirea in functia de manager public se face prin actul administrativ al
conducatorului autoritatii sau al institutiei publice in cadrul careia urmeaza sa-si
desfasoare activitatea.

.
In ceea ce priveste accesul la functia publica la nivel european, in funcie de
postul sau demnitatea public analizat, se pot distinge condiii de acces de ordin
general sau comune pentru toate categoriile de funcii europene, dar i condiii
30
speciale, care in de particularitile activitii care urmeaz s fie desfurat.
Condiiile generale sunt detaliate n art. 28 din STATUT, iar condiiile speciale se
regsesc n actul normativ care guverneaz activitatea instituiei sau organismului
comunitar pentru care se desfoar recrutarea (de obicei, statut propriu sau
regulament de organizare i funcionare).
Condiiile generale sunt urmatoarele:
a) naionalitatea
Orice aspirant la o funcie european trebuie s fie cetean european n accepia
conferit acestei noiuni prin prevederile Tratatului de la Maastricht. Fiecare
funcionar european este mai nti cetean al unei ri membre a Uniunii Europene,
iar cetenii statelor membre ale uniunii sunt, n mod automat, considerai ceteni
europeni. Art. 27 din STATUT prevede c funcionarii sunt recrutai pe o ct mai
mare posibil baz geografic, dintre cetenii statelor membre ale Comunitii. n
acelai timp, nici o funcie nu trebuie s fie rezervat cetenilor dintr-un anume
stat membru.
De remarcat este faptul c, dup semnarea Tratatului de aderare a Romniei i
Bulgariei, pe marea majoritate a formularelor de solicitare on-line pentru a deveni
funcionar comunitar au fost activate rubrici speciale pentru cetenii care provin
din Romnia i Bulgaria, tocmai pentru a se asigura o reprezentare ct mai larg din
punct de vedere geografic.
Astfel c: Poate ocupa o funcie public persoana care ndeplinete urmtoarele
condiii:
- are cetenia romn i domiciliul n Romnia;
- cunoate limba romn, scris i vorbit;
- are vrsta de minimum 18 ani mplinii;
- are capacitate deplin de exerciiu.
Totui, este ct se poate de firesc ca poziionarea majoritii instituiilor i
organismelor comunitare n Bruxelles s angreneze un numr mare de salariai din
31
aceast ar, chiar dac se ncalc regula reprezentrii pe criteriul proporionalitii
geografice.
b) capacitatea de exerciiu deplin
Capacitatea de exerciiu desemneaz aptitudinea subiecilor de drept de a-i
exercita drepturile i de a-i asuma obligaii personal. Capacitatea de exerciiu
contureaz posibilitatea indivizilor de a-i asuma rspunderea pentru faptele
svrite, derularea activitii avnd loc n mod contient i responsabil.
Capacitatea civil a subiecilor de drept se apreciaz n funcie de normele de drept
civil din dreptul naional pentru fiecare funcionar n parte. n dreptul romn,
capacitatea de exerciiu este reglementat prin Decretul-lege nr. 31/1954 i se
dobndete la mplinirea vrstei de 18 ani (majorat). Persoana peste 18 ani care
sufer de o maladie psihic nu va avea capacitate de exerciiu dac n urma unui
proces judectorul naional competent a dispus punerea ei sub interdicie.
c) nivel nalt de corectitudine (moralitatea funcionarului)
Etica, buna conduit i morala funcionarului sunt elemente de apreciere a acestuia
att la nceputul activitii sale, ct i pe parcursul ndeplinirii sarcinilor cu care
este nvestit respectiva funcie public.
Aprecierea moralitii i a nivelului de corectitudine pe care o persoan l manifest
n relaiile de serviciu se face, de obicei, n baza prezentrii unui extras de cazier
judiciar. Cazierul judiciar reprezint o eviden a infracionalitii descoperite i
sancionate de ctre organele statului de care te leag cetenia pe care o ai.
d) are o stare de sntate corespunztoare funciei publice pentru care candideaz,
atestat pe baz de examen medical de specialitate;
e) ndeplinete condiiile de studii prevzute de lege pentru funcia public;
f) ndeplinete condiiile specifice pentru ocuparea funciei publice;
g) nu a fost condamnat pentru svrirea unei infraciuni contra umanitii, contra
statului sau contra autoritii, de serviciu sau n legtur cu serviciul, care
mpiedic nfptuirea justiiei, de fals ori a unor fapte de corupie sau a unei
32
infraciuni svrite cu intenie, care ar face-o incompatibil cu exercitarea funciei
publice, cu excepia situaiei n care a intervenit reabilitarea;
h) nu a fost destituit dintr-o funcie public n ultimii 7 ani; judiciar este
obligatoriu dac funcia public vizat presupune ca ocupantul ei s primeasc n
paz o anumit gestiune, un anumit patrimoniu pe care trebuie s l foloseasc i s
l conserve sau administreze. Pentru funciile care nu includ n mod obligatoriu o
gestiune material, condiia verificrii moralitii persoanei se poate considera
ndeplinit prin prezentarea unor recomandri de la precedentul loc de munc sau
de la persoane de notorietate, cu care candidatul a intrat n contact.
i) cunoaterea aprofundat a uneia dintre limbile oficiale ale Comunitii i
cunoaterea satisfctoare a unei alte limbi a Comunitilor.
Prin prisma ndeplinirii primei condiii generale expuse mai sus (condiia
naionalitii) este evident c fiecare cetean european cunoate ca limb matern,
una dintre limbile oficiale ale Comunitii. Aadar, ndeplinirea acestei condiii este
deplin realizat dac aspirantul funciei europene cunoate satisfctor oricare alta
dintre limbile oficiale ale statelor membre.
Remarcm c prevederea art. 28 lit. f din STATUT se refer la cunoaterea celei de-
a doua limbi a comunitii n msura necesar funciei ce este chemat s o
exercite. Este posibil ca particularitile funciei ocupate s impun chiar
cunoaterea la perfecie i pentru cea de-a doua limb pe care o utilizeaz
funcionarul respectiv.
j) promovarea concursului organizat pentru ocuparea postului vacant
n vederea ocuprii unui post liber ntr-o instituie, autoritatea nvestit cu puterea
de numire deschide procedura concursului, dup ce, n prealabil, a examinat:
- posibilitile de promovare i de mutare n cadrul instituiei;
- posibilitatea de organizare a concursurilor n cadrul instituiei;
- cererile de transfer ale funcionarilor din alte instituii ale comunitii.
k) nu a desfurat activitate de poliie politic, astfel cum este definit prin lege
33
Pentru fiecare concurs este numit un juriu de ctre autoritatea nvestit cu puterea
de numire iar acest juriu va decide, n urma desfurrii concursului, cine va ocupa
postul vacant. Procedura pentru organizarea concursurilor este reglementat expres
n Anexa III la STATUT i este diferit funcie de tipul de concurs organizat.
- concurs pe baz de probe ;
- concurs pe baza titlurilor obinute conform nivelului de instrucie sau funcie de
pregtirea tiinific.
l) aptitudinile fizice
Art. 28 lit. e din STATUT impune condiia ca viitorul funcionar s ndeplineasc
condiiile de aptitudine fizic cerute pentru exerciiul funciilor sale. Este o regul
obinuit i n dreptul naional al fiecruia dintre statele membre, fiecare dintre
viitorii salariai sau viitorii funcionari trebuie s prezinte n vederea nceperii
activitii un certificat medical care s ateste starea de sntate.
Aceast regul nu are conotaie discriminatorie, accesul la funcia public nefiind
interzis celor care prezint infirmiti sau diverse forme de handicap. Condiia
certificatului medical este oportun deoarece justific posibilitatea angajrii
persoanei respective la efortul pe care funcia vizat l presupune. Individul nu
trebuie s prezinte infirmiti sau maladii care pot stnjeni exerciiul funciei
publice, ns poate suferi de orice alt afeciune, care ns nu afecteaz randamentul
i competena profesional a funcionarului.
m) situaia militar
Textul art. 28 din STATUT impune ca persoana candidat la o funcie european s
aib reglementat situaia militar. Corobornd aceast prevedere cu prevederile
art. 42 din STATUT concediul pentru serviciul militar se deduce faptul c
neefectuarea stagiului militar nu impune ngrdirea accesului la funcia public.
Condiia reglementrii situaiei militare impune funcionarului obligaia de a
prezenta un document care s evidenieze n mod obiectiv situaia funcionarului
respectiv, adic posibilitatea ca pe viitor acesta s solicite concediu pentru
34
satisfacerea stagiului militar sau, dimpotriv, s nu ntrerup activitatea pentru
motive n legtur cu situaia sa militar.
Apreciem c aceast condiie este necesar i pentru a identifica mai uor, n caz de
nevoie, acei funcionari care pot fi dotai cu armament sau pot fi folosii pentru
activiti de protecie i paz.
Condiii speciale (particulare) pentru accesul la o funcie public sunt evideniate
diferit pentru fiecare funcie vacant n parte. Aceste condiii pot viza un nivel
superior de studii dect cel impus prin categoria din care face parte funcia
european vacant, un anumit nivel de experien, vechime superioar n profesie
sau ntr-o anumit funcie.

35