În sfârșit sosi și mult așteptată zi de Ajun. Și cât de mult se bucurară Simona și Costel!

Ușa de la
sufragerie era închisă. În spatele ei se auzeau foșnete ciudate, iar pe sub ușă licăreau o geană de lumină.

– Cred că ăsta-i semn că îngerașul e acum înăuntru, șopti Simona.

Costel îi răspunse tot în șoaptă:

– Ce zici să trag cu ochiul pe gaura cheii?

– Nu! îl opri Simona. Știi că nu-i frumos…

Copiii fremătau de emoție! În vreme ce Simona privea pe geam, Costel zări pe covor un fir de păr auriu,
pasămite de la îngeraș.

– Poate-l vezi pe îngeraș plecând în zbor…

Dar ce se aude? La urechi le ajunse un Cling-cling! catifelat. Pentru ca îndată ușa sufrageriei să se
deschidă! Simona și Costel rămaseră împietriți, privid cu ochii mari pomul de Crăciun, strălucitor și
frumos împodobit.

Și ce de minunății se aflau sub el! O mulțime de pachete multicolore, legate cu panglici pestrițe, o
păpușă și un trenuleț și un…

Citește și:

Brăduțul cel strâmb

– Sărbători fericite! le urară tata și mama, strângându-i drăgăstos în brațe.

Și, după ce cântară un colind, nerăbdătorii Simona și Costel tăbărâră asupra cadourilor, în vreme ce
părinții se bucurară de desenele primite în dar din partea copilașilor.

Afară ningea molcom, iar clopotele bisericilor vesteau solemn Nașterea Domnului.