VIRGIL CARIANOPOL

Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal, județul Romanați, astăzi județul Olt – d. 6

aprilie 1984, București) a fost un poet român.

După ce a urmat primii ani de școală la Caracal (1916-1922), s-a înscris la o școală militară de
artificieri din București (1924-1930). Între 1934 și 1938 a audiat cursurile Facultății de Litere
și Filosofie din București. A lucrat ca salariat civil în diferite servicii ale armatei. Membru al
Mișcării legionare. Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică
la Aiud și Periprava. Virgil Carianopol a fost condamnat pentru infracțiunea de uneltire contra
ordinii sociale.[
Virgil Carianopol a colaborat la revista "Viața literară", condusă de George Murnu, revistă la
care colabora masiv și Radu Gyr, sub pseudonimul Tartacot.
A fost afiliat la un moment dat grupului avangardist de la „unu”, apoi s-a reprofilat după 1936
pe tradiționalism, iar versurile sale postbelice au fost fie etichetate oarecum „neoclasice”. În
plus, a mai fost afiliat și imagismului, fie el din descendența lui Ilarie Voronca sau a
lui Serghei Esenin.
Astfel, opera sa include versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil), lirică neoclasică,
tradiționalistă (Flori de spini, Elegii și elegii) și care exaltă sentimentul național (Ștergar
Românesc), precum și memorialistică (Scriitori care au devenit amintiri).

Opera publicată
 Flori de spin, 1931
 Versuri - Virgil Carianopol, Editura Vraja, București, 1933
 Un ocean, o frunte în exil, editura unu, București, 1934
 Scrisori către plante, Editura Fundației pentru Literatură și Artă "Regele Carol al II-lea",
București, 1936 (pentru care este premiat de Societatea Scriitorilor Români)
 Carte pentru domnițe, Editura Cartea Românească, București, 1937
 Frunzișul toamnei mele, Editura Universul Literar, București, 1938
 Scară la cer, Editura Universul Literar, București, 1940
 Poeme de pe front, Editura Bucur Ciobanul, București, 1943
 Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1967
 Cântece de amurg, Editura pentru Literatură, București, 1969
 Cântece românești, Editura Militară, București, 1970
 Viorile vârstei, Editura Eminescu, București, 1972
 Lirice, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973
 Ștergar românesc, Editura Militară, București, 1973
 Scriitori care au devenit amintiri, Editura Minerva, București, 1973 (memorialistică)
 Elegii și elegii, Editura Eminescu, București, 1974
 Arcașul lui Ștefan, București, 1976 (literatură pentru copii?)
 Cântece oltenești, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977
 Viorile vârstei, Colecția "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, București, 1978
 Lumini pentru dragostea mea, Editura Eminescu, București, 1978
 'Peisaj românesc, Editura Militară, București, 1979
 Copilul cu inima de aur. Povești și povestiri istorice, București, 1980 (literatură pentru
copii?)
 Copilul și țara, 1981
 Cântec la plecarea verii, Editura Albatros, București, 1982
 Scriitori care au devenit amintiri - Vol. II, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982
(memorialistică)
 Scară la cer, Colecția "Biblioteca pentru toți", Editura Minerva, București, 1983 (prefață
de C. Stănescu
 Cântece pentru mama, Editura Ion Creangă, București, 1984
 La ceasul de taină, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986
 Scrisori către plante, Colecția "Poeți români contemporani", Editura Eminescu,
București, 1997 (ediție îngrijită de Virginia Carianopol, cu un cuvânt înainte de Sultana
Craia)
 Scriitori care au devenit amintiri. Pagini de jurnal, Editura Universal Dalsi, București,
1999 (ediție îngrijită de Virginia Carianopol)