Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, n. Coman; n.

25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare (autoare a

26 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi) și luptătoare pentru libertate civică
din România. Înainte de revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri (1959-1964, 1985, 1988-1989) dreptul de
a publica, iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Inainte de a
deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții deoarece a fost persecutată de regiul comunist, tatăl ei fiind
declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic,
interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de
exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi ca
dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr
special.

În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990
s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost
inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995 a Academiei Civice,
pe care le conduce de la începuturi până în prezent.

Este membru corespondent al Academiei Române (din 2016).[2]

Originea și studiile
Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din
Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde
tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea
regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui
deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la
Facultatea de Filologie din Cluj.[3][4]

Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului
natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.

Tatăl poetei a murit într-un accident în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică.[3]

După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.

Opera
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai
multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de
poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia,
S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria,
Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor
traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub
semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii,
simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.

Premii literare
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei
Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional
"Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001;
Premiul Internațional "Vilenica", 2002;

În martie 2016 a primit Premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumul Patria mea A4, care a apărut
în traducere poloneză în ianuarie 2016. Decernarea premiului a avut loc în cadrul ediției a 4-a din cadrul
concursului cu același nume, organizat la Gdansk, în Polonia.[5]

Interdicții de publicare
1959-1964, 1985, 1988-1989.

 În 1990, Ana Blandiana reînființează PEN Clubul Roman al cărei președinte devine. Este unul dintre
initiatorii Aliantei Civice pe care o conduce intre 1991 si 2001. Fondator si presedinte al Academiei
Civice, care realizeaza sub egida Consiliului Europei Memorialul Victimelor Comunismului si al
Rezistentei de la Sighet. Membra a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie "Stephane
Mallarme" și a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).

Referințe critice
Receptarea critică a operei Anei Blandiana a fost extrem de bogată, la fel de bogată ca însăși opera în sine.

Criticul Marian Popa subliniază că «situația dilematică este creată prin raportarea normelor biologice la cele
etic-sociale»; «conștiința trupului păcătos și precar ajunge însă cu timpul sursa unei voluptăți reci, sarcastice,
revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului intens».

O interesantă conjugare lirică a temei somnului în poezia Anei Blandiana este observată de criticul literar
Eugen Simion: «somnul nu este cu necesitate o prefigurare a morții; e întoarcerea pentru o clipă la ritmul pur
al materiei, o zonă de liniște și de plenitudine a pasiunii degajate de forța devastatoare a simțurilor; iubirea își
regăsește în acest spațiu chipu-i melancolic, suav, spiritualizat» (SSra, I, 336): Adorm, adormi, / Cum stăm cu
ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali./ (...) / Nu te speria, / Pletele noastre vecine /
Răsfirate în iarbă / Au început să prindă rădăcini, / În curând frunzele ne vor înveli / În auriul omăt. /
Niciodată n-am semănat mai mult, / Aripile ți s-au afundat în țărână / Și nu se mai văd. («Adorm, adormi»).

Alexandru Piru, în «Istoria literaturii române de la început până azi» (1981), apreciază că «Poeta are o
filozofie. În tentativa sa de a fi, omul se izbește implacabil de un termen final, ceea ce constituie, cum se
intitulează cel de-al doilea volum, Călcâiul său vulnerabil (1966). Salvarea se află în aspirația spre puritate,
condiție etică, dar și în sublimarea vieții în artă, condiție estetică. Altfel spus, nemurirea se obține prin
identificarea cu universul, nu prin imitarea naturii, arta e un fel de transsubstanțiere, o mutație ontologică (A
treia taină, 1969). Mai departe poeta caută hotarul dintre bine și rău, dintre înnorat și senin, dintre lumină și
noapte, exterior și interior, paradis și infern. Moartea e văzută ca un rit nupțial...» (PIL, 502 sq.).

Opera
Cărți de poezie

 Persoana întâia plural, 1964

 Călcâiul vulnerabil, 1966;
 A treia taină, 1969;
  50 de poeme, 1970;
 Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972;
 Poeme, 1974;
 Somnul din somn, 1977;
 Întâmplări din grădina mea, 1980;
 Ochiul de greier, 1981;
 Ora de nisip, 1984;
 Stea de pradă, 1986;
 Alte intâmplări din grădina mea, 1987;
 Întâmplări de pe strada mea, 1988;
 Poezii, 1988;
 Arhitectura valurilor, 1990;
 100 de poeme, 1991;
 În dimineața de după moarte, 1996;
 La cules îngeri, 1997, 2003, 2004;
 Cartea albă a lui Arpagic, 1998;
 Balanța cu un singur talger, 1998;
 Soarele de apoi, 2000;
 Refluxul sensurilor, 2004;
 Poeme (1964-2004), 2005;
 Întoarcerea lui Arpagic, 2008;
 Patria mea A4, 2010;
 Pleoape de apă, 2010;

Cărți de eseuri

 Calitatea de martor, 1970, 2003;

 Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975;
 Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978;
 Coridoare de oglinzi, 1983;
 Autoportret cu palimpsest, 1985;
 Orașe de silabe, 1987;
  Geniul de a fi, 1998;
 Ghicitul în mulțimi, 2000;
 Cine sunt eu?, 2001;
 A fi sau a privi, 2005;
 O silabisire a lumii, 2006;
 Spaima de literatură, 2006;
 Fals tratat de manipulare, 2013;

Cărți de proză

 Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele fantastice;

 Proiecte de trecut, 1982 - nuvele fantastice;

Ambele volume au apărut sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice in 2004;

 Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 - roman;

 Imitație de coșmar, 1995 - nuvele.
 Povestiri fantastice, 2016

Varia

 Misiune imposibilă, în Povești de dragoste la prima vedere, 2008 - nuvele (Ioana Pârvulescu, Nicolae
Manolescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Adriana Bittel);
 Timpul scrie pe trupul meu versuri , 2008 - selecție de versuri (audiobook).

Cărți traduse și antologii

 Homokora - Kriterion Konyvkiado, București, 1971 (maghiară);

 Pieta achillesowa i inne wiersze, Wydawnictwo Literackie, Krakow - Wroclaw, 1982 (poloneză);
 Valaki engem almodik, Kriterion Konyvkiado, Bucuresti, 1985 (maghiară);
 San v sania, Narodna Cultura, Sofia, 1986 (bulgară);
 Kopie eines Alptraums, Volk und Welt, Spektrum, Berlin, 1988 (germană);
 L'ora di sabbia, Edizioni Saval, Bologna, 1987 (italiană);
 Stihotvorenia, rasscazi, esse, Radouga, Moskva, 1987 (rusă);
 The Hour of Sand, Anvil Press Poetry, London, 1989, 1990 (engleză);
 Mineviku - Plaanid, L.R., Tallinn, 1989 (estonă);
 Sniega Stunda, Liesna, Riga, 1989 (letonă);
 En kyrka full av fjarilar, Symposion Bokforlag, Stockholm, 1990 (suedeză);
 Kanskje noen drommer meg, Solum Forlag, Oslo, 1990 (norvegiană);
 Étoile de proie[6], (Stea de pradă), traducere de Hélène Lenz, 1991 (franceză);
 Kopie eines Alptraums, Steidl Verlag, Bokforlaget Hypatia, Stockholm, 1992 (suedeză);
 L'église fantôme[7], traducere de Micaela Slǎvescu, Syros-Alternatives, Paris, 1992 (franceză);
 Kopie van een nachtmerrie, Amsterdam, 1992 (olandeză);
 Svedotzi, Biblioteka Kov, Vrsatz, 1993 (sârbă);
 Poezi, Shtepia Botuese Enciklopedike, Tirana, 1993 (albaneză);
 Presentation/ Vorwort/ Prezentare, editie trilingva, DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst/
Office Allemand d'echange universitaires), Paris, 1993 (germană, franceză, română);
 Die Applausmaschine, Steidl Verlag, Göttingen, 1993 (germană);
 Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina
piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk,
Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9
 Clair de mort[8], Librairie Bleue, Troyes, 1994 (franceză);
 Kopi av et mareritt, Gyldendal Norsk Forlag, Oslo, 1995 (norvegiană);
 Engelernte, Ammann Verlag, Zürich, 1994 (germană, în traducerea lui Franz Hodjak);
 L’Architecture des vagues[9] (Arhitectura valurilor), traducere de Hélène Lenz, Saint-Jean-de-Bruel,
1995 (franceză);
 Kopie eines Alptraums, Fischer Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main, 1996 (germană);
 Ofullbordad helvet, Forlags ab Gondolin, 1997 (suedeză);
 Szelet Allat, Pont, Budapest, 1998 (maghiară);
 Gedichten, Go-Bos Press, 1998 (olandeză);
 Sternenherbst, Dionysos,traducere Christian W. Schenk, 1999 (germană);
 Cekmedjeto s aplodismenti, DAR, Sofia, 1999 (bulgară);
 Potreba za priciom, Arka, Smederevo, 2000 (sârbă);
 Isbrane pesmi, Cankarjeva zalozba, Ljubljana, 2003 (slovenă);
 Potreba za razgovor, Arka, Smederevo - Id. Skoplje, 2004 (macedoneană);
 Ana Blandiana, Sower, Beijng, 2004 (chineză),
 Arhanghel vo saghi, Editia Plejadi, Struga, 2004 (macedoneană);
 Un tempo gli alberi avevano occhi, Donzelli Editore, Roma, 2004 (italiană);
 Projectos de passado, Editura Cavallo de Ferro, Lisabona, 2005 (portugheză).
  La meva pàtria A4, trad. Corina Oproae, Cafè Central-Eumo, Vic (catalană);
 Autrefois les arbres avaient des yeux : anthologie, 1964-2004[10], traducere de Luiza Palanciuc,
Troyes, France, Éditions Librairie Bleue, 2005 (franceză);
 Les Saisons, traducere de Muriel Jollis-Dimitriu, Éditions Le Visage Vert, 2013 (franceză).

Volume colective

 Cartea cu bunici, coord. de Marius Chivu - Gabriela Adameșteanu, ,,,,

 Povești de dragoste la prima vedere - Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, Gabriel Liiceanu, Ana
Blandiana, Adriana Bittel; Ed. Humanitas, 2008;
 Cărțile care ne-au făcut oameni, coord. de Dan C. Mihăilescu - Ana Blandiana, Lucian Boia,
 Intelectuali la cratiță. Amintiri culinare și 50 de rețete - Gabriel Liiceanu, Adriana Babeți, Adriana Bittel,
Ana Blandiana,
 Casele vieților noastre - Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ana Blandiana,
 Despre cum nu am ratat o literatură grozavă de Angela Baciu;