Fița Mara-10A

Nazismul

Am ales acest subiect deoarece am vrut să descopăr atât beneficiile pe care acesta le-a
avut asupra unui sta, dar mai ales să aflu care a fost motivația și cauzele acestui regim.

A. Contextul internațional al apariției și instaurării regimului nazist

Totul a început cu sfârșirea Primului Război Mondial când datorită înaintarea forțelor
aliate, Germania a înțeles că nu poate câștiga războiul și astfel semnează un armistițiu și oprește
lupta. Guvernul imperial se prăbușește și apărând tulburări civile și greve ale muncitorilor,
precum și un război civil. Teama de o revoluție comunistă a împins la unirea partidelor majore
pentru a înăbuși revoltele și anume înființarea Republicii parlamentare de la Weimar. Prima
sarcină a guvernului este șă implementeze tratatul de pace impus de Tripla Înțelegere și să-și
revină de pe urma umilinței date de Dictatul de la Versailles care favorizau renașterea mișcărilor
extremiste și avântul formațiunilor paramilitare finanțate de întreprinderi private. Chiar când
lucrurile deveneau mai bune pentru Germania, în 1929 apare Marea Depresiune când datorită
marii crize de pe Wall Street, băncile americane și-au retras împrumuturile din Germania ceea ce
a dus la prăbușirea economiei peste noapte. În primii ani de existență, noul regim s-a confruntat
cu dificultăți imense care erau să arunce Germania într-o stare de dictatură sau anarhie. Criza a
fost violentă în Germania din cauza retragerii masive a capitalurilor americane și a supra echitării
industriale, fapt care îi va ajuta pe adversarii Republicii. Peste tot erau semne că democrația
germană era în pericol: instabilitatea industriei provocată de fragilitatea coaliției guvernamentale
bazate pe o alianță precară dintre partidele de centru și ale dreptei conservatoare, prăbușirea
valorilor tradiționale și consecințelor sociale catastrofale precum condițiile nefavorabile de trai
( salariile mici și criza locurilor de muncă). Naționaliștii și veteranii au văzut toate acestea ca pe
o umilire deoarece ei credeau că ar fi putut câștiga războiul dacă armata nu ar fi fost trădată de
politicieni și protestatari. Principalele partide erau incapabile să facă față acestor crize ceea ce a
avut ca urmare întoarcerea maselor în favoarea lui Hitler care era conducătorului PNSMG și care
datorită discursurilor sale impresionante, a exploatat frica și mânia oamenilor și le-a îndreptat
spre creearea partidului nazist.

B. Scurtă biografie a lui Hitler și menționarea unor alți susținători respectiv membri ai
guvernului
Hitler a fost cel mai genocide dicator malefic
-s-a născut pe 20 aprilie 1889 în Austria, într-un mic oraș situat aproape de frontiera
bavareză, Bronwell
-era de origine mic burghez, tatăl său era vameș
-a avut o copilărie nefericită, era abuzat de către tatăl său
-a avut 4 frați care au murit înainte de a se naște el
-a avut o educație destul de obișnuită și era un student indiferent și deși inteligent, nu
putea să se concentreze; citea foarte mult, motiv pentru care s-a autoeducat, dar nu într-un
mod coerent datorită lipsei sale de atenție
-mama lui a fost generoasă oferindu-i indemnizații și îl proteja de tatăl său
 -1907: s-a dus la Viena (era la vremea aceea în noua practică artistică și gândire
filosofică) la 16 pentru a se face artist și încearcă de două ori să intre la Academia de
Arte, însă este respins
-la o cafenea austriacă a dobândit ideile
-1912: ajunge la Munchen unde duce o viață grea, își face o cultură de autodidact și se
inițiază în politică; aici îl va surprinde războiul pe care îl aprobă cu entuziasm
-a fost reformat de armata austriacă, dar s-a înrolat într-un regim bavarez unde este
caporal și luptă cu curaj,dar este rănit; este decorat cu Crucea de Fier clasa I
-1919: aderă la „Partidul Muncitoresc German” (un grup de extremă dreapta a cărui
conducere o va prelua curând) pe care îl va transforma mai târziu în Partidul Național-
Socialist al Muncitorilor Germani (PNSMG)
-1923: datorită eșecului cu „Puciul de la brasserie”, Hitler ajunge în închisoare unde a
început să se gândească la el însuși ca fiiund un zeu și a scris marea sa operă „Mein
Kampf” unde își expune doctrina și programul
-1934: ajunge cancelar și șef de stat al Germaniei
-pornește cel De-al Doilea Război Mondial prin intermediul atacului asupra Poloniei
-este autorul celui mai mare genocid din istorie
-preia conducerea în Germania până în 1945 când se sinucide împreună cu soția sa
datorită pierderii războiului
Susținători: Rudolf Hess, Martin Borman, Joseph Goebbles și Herman Goering

C. Contextul intern și ascensiunea lui Hitler la conducerea Germaniei – 1923-1933

În noiembrie 1923, Hitler pornește o revoluție în încercarea de a pune mâna pe putere în
Bavaria, dar această înițiativă a sa numită „Puciul de la brasserie” eșuează și Hitler ajunge în
închisoare pentru 5 ani unde scrie marea sa operă „Mein Kampf”. Aceasta enunța clar că rasa
ariană a cărei reprezentanți puri erau germanii și le revenea dreptul să domine Europa și era
principiul de bază a doctrinei lui Hitler. Întregul concept se bazează pe credința lui Hitler
conform căreia germanii nu sunt stăpânii lumii datorită unor elemente alogene care i-au
denaturant și degradat, împiedincând astfel cursul firesc al istoriei. Principalii „dușmani” sunt
evreii care sunt considerați că au dat naștere democrației, socialismului și creștinismului.
Partidul nazist nu a fost popular la început deoarece a fost însemnat un eșec în încercarea
de a răsturna guvernul și a avut drept efect interzicerea partidului și întemnițarea lui Hitler pentru
trădare. Eliberarea sa de cam dupa un an duce la reconstruirea mișcării. Apare Marea Depresiune
când datorită marii crize de pe Wall Street, băncile americane și-au retras împrumuturile din
Germania ceea ce a dus la prăbușirea economiei peste noapte. Hitler a profitat de mânia
oamenilor oferindu-le vinovați convenabili și promisiunea de a reda Germaniei măreția.
Deoarece principalele partie erau incapabile să facă față crizei, iar opoziția de stânga era
prea fragmentată de certurile interne, o parte din publicul frustrat s-a alăurat naziștilor crescându-
le voturile parlamentare de la 3% la 18% în 2 ani. În 1932, Hitler a candidat pentru președenție,
dar a pierdut alegerile în fața mareșalului von Hindenburg. Pe de altă parte, stransese 36% din
voturi și demonstrase amploarea sprijinului obținut. În anul următor, consilierii și liderii în
afaceri precum Thyssen, Kirdof și Krupp l-au convins pe Hindenburg să-l numeasca pe Hitler
cancelar cu scopul de a-i folosi popularitatea in favoarea lor la sfârșitul crizei politice și
amenințării comuniste.
Pe 4 ianuarie 1933, Von Pape se întâlnește cu Hitler la Koln și îi propune să formeze
împreună noul guvern. Hitler acceptă, iar pe 28 ianuarie, Hindemburg îl demite pe Schleicher și
îi oferă lui Hitler postul de cancelar. Hitler și-a extins constant puterea poziției sale. Suporterii
lui au format grupări paramilitare și s-au luptat cu protestatarii pe străzi ceea ce a dus la faptul că
Hitler a mărit frica față de o revoltă comunistă susținând că doar el putea reinstaura legea si
ordinea. În 1933, un tânăr a fost condamnat pentru incendierea clădirii Parlamentului, iar Hitler
s-a folosit de eveniment pentru a convinge guvernul să-i acorde puterea de a interveni în situații
de urgență.
Naziștii au preluat mai toate funcțiile de conducere atât, în parlamentul central cât și în
cele regionale sau economice. Hitler tratează cu reprezentanții marii industrii și determină
Reichswerul să legalizeze formațiunile sale armate. În martie 1933, Hitler a propus Legea de
împuternicire care prevedea transferul deplin al puterii către cancelar și noul să guvern. Datorită
modalităților complete de propagare și a organizațiilor paramilitare precum SA și SS, legea a fost
adoptată, luând astfel naștere dictatura totalitară.
Ascensiunea lui Hitler rămâne un avertisment despre cât de fragile pot fi instituțiile
democratice în fața mulțimilor furioase și a unui lider care le hrănește furia și exploatează fricile.

D. Legislația și măsurile aplicate în Germania între anii 1933-1939

-lichidează opoziția comunistă
-libertățile cetățenești sunt desființate și astfel se instalează mecanismele dictaturii
-partidele politice și sindicatele sunt dizolvate și înlocuite de „Frontul Muncii” format din
organizații corporatiste al cărui scop era de a reglementa raportorile dintre muncă și
capital conform interesului general
-partidul nazist este declarat „partid unic”
-administrația este înlăturată
-centralizarea este consolidată prin desemnarea unui Staathaer la conducerea fiecărui land
-SA care va deveni „o poliție de stat secretă” (Gestapou) preia funcțiile politice
-se semnează un Concordat cu Vaticanul (stabilește statutul Bisericii catolice)
- pe 29-30 iunie 1934 se dă ordin de arestare și executare a numeroși conducători ai SA,
urmând mai apoi Noaptea Cuțitelor luni (30 iunie-2 iulie 1934)
-Hitler ordonă asasinarea lui Gregor Strasser, a cancelarului von Schleicher și a lui von
Khar
-centralizarea este împinsă la limita extremă
-convoacă doar în mod excepțional Consiliul de Miniștri ai cărui membri trebuie să
depună jurământ de fidelitate și supunere
-organizațiile care depind de Partidul Nazist intră în concurență, apoi în luptă deschisă cu
serviciile de contraspionaj ale armatei
-are loc o instruire făcută sub influența totală a regimului; personalul este „purificat” cu
grijă: profesorii, elevii, manualele și organizațiile de tineret precum Jungvolk și
Hitlerjugend sunt controlați foarte strict și riguros cu scopul de a forma supuși ascultători,
bine antrenați fizic și militar și cu totul devotați regimului
-poliția supraveghează și interzic tot ce nu respectă linia ideologică a regimului
-bibliotecile sunt cenzurate și mii de opere arse în piețele publice; cultura germană
cunoaște o decădere rapidă
-se accentuează politica rasială prin măsuri de „protejare a rasei”
-se adoptă o legislație împotriva evreilor care sunt supuși brutalităților
 -în 1935 sunt adoptate Legile de la Nuremberg care îi lipsesc pe evrei de dreptul de sa
vota, le opresc accesul la numeroase ocupații, li se interzice accesul în anumite locuri
publice, precum și căsătoria sau relațiile sexuale cu „arienii” și sunt obligați să poarte
steaua galbenă
-tot în 1935, Dr Schacht este înlocuit la conducerea economiei de către Goering care
prezidează comisia planificării orientată către pregătirile de război
-începând din 1938 naziștii declanșează un val de persecuții asupra evreilor, cunoscut ca
fiind „cel mai mare genocid din istorie”
-se dorește consolidarea marilor interese private cu condiția ca acestea să colaboreze cu
regimul și să recunoască dreptul statului de a aveaun rol director în viața economică
-se aplică o politică de mari construcții care să reducă șomajul
-se reduc importurile și economia devine independentă
-se dezvoltă agricultura care se lupta împotriva exodului rural și a fărămițării
pământurilor
-se încheie acorduri în clearing ( orice import trebuie să fie compensat cu un export cu
aceeași valoare)
-se dezvoltă fabricarea produselor înlocuitoare datorită progresului din industria chimică
-regimul hitlerist se angajează începând din 1938 printr-o politică de forță care duce
direct la cel de-al doilea conflict european
-în 1939 există deja aproape un milion de deportați în lagărele de concentrare (cele mai
celebre sunt Dachau,și Buchewald)
-în 1939 Germania devine a doua putere industrială a lumii

E. Măsurile aplicate în teritoriile cucerite – 1939-1943

-conform programului său pangermanic, Germania s-a extins prin includerea în Reich a
tuturor teritoriilor pe care Fuhrelul le consider germane (Austria, regiunea sudetă, ,
Polonia Occidentală, Memel, Silezia, Alsacia-Lorena, nordul Sloveniei și Steiermark)
astfel devenind un stat cu peste 100 de milioane de locuitori și inepuizabile resurse
industrial
-Imperiul nazist se organizează conform unui plan „rasial” în care trebuie să se țină cont
de fostele alianțe cu statele latine sau slave
-țările care au primit statutul official de „protectorat” se constituie în regiuni vasale
considerate rezervoare de materii prime și material uman și administrate de guvernatori
-a subliniat principiul conform căruia rasele inferioare din Est trebuie să susțină economic
rasa ariană germane
-țările dușmane ocupate de trupele germane sunt tratate în mod diferit în funcție de
originea etnică; scandinavii, olandezii, flamanzii sunt considerați popoare „germanice” și
sunt tratați mai bine decât popoarele latine, iar slavii sunt maltratați
-unor state li se permite sa își păstreze suveranii (Danemarca), dar altora li se impune un
govern nazist (guvernul lui Quisling din Norvegia)
 -Finlanda, Ungaria, Bulgaria, România, Slovacia și cele două state ale fostei Iugoslave
rămân theoretic independente până când autonomia li se restrânge permanent și rămân
doar sateliți ai celui de al III-lea Reich
-Italia trece de la statutul de alianță, la cel de subordonată și apoi la cel de țară „protejată”
în 1943
-exploatează economic țările ocupate (toate bogățiile și forțele disponibile să fie puse în
slujba efortului de război german și toate statele trebuiau să plăteascăReichului
despăgubiri immense destinate întreținerii trupelor de ocupație)
-Germania practică jefuirea economică a teritoriilor cucerite ( își insușește părți din
producția agricolă și industrial, trebuiau sa i se livreze gratuit materii prime, investește cu
forța capitaluri, mută uzine pe teritoriul său, fură opera de artă și obiecte de
valoare)=>raționalizarea alimentelor, mortalitate selective și creșterea prețurilor
-în 1942 începe reachiziționarea mâinii de lucru (milioane de oameni lucrează in
Germania în cadrul Serviciului de Muncă Obligatorie)
-se folosește o propagandă omniprezentă
-se decide reprimarea și persecutarea sistematică a opozanților și a reprezentanților
„raselor inferioare”
-1942: exterminarea populațiilor de religie israelită: aceștia sunt bășați în lagăre unde sunt forțați
să muncească până la moarte, sunt torturați și folosiți drept cobai, iar cei care nu pot munci sunt
asfixiați în camerele de gazare și apoi arși în crematorii

Nazismul și religia

Relația dintre nazism și creștinism poate fi descrisă ca fiind complexă și controversată. Hitler
folosea simbolistica creștină în scopurile sale, dar rămâne sub semnul întrebării măsura în care
Hitler se mai considera creștin.Unii autori creștini îl considerau ateu, ocultist sau
chiar satanist, deși Hitler a fost botezat creștin catolic și nu a fost exclus (excomunicat) niciodată
din Biserică, și nici n-a declarat vreodată că renunță la religia creștină în care s-a
născut. Din eseul politic al lui Hitler, Mein Kampf ("Lupta mea") reiese că Hitler se considera
creștin (cel puțin la începutul anilor '20) și că la interpretarea unora dintre realitățile politice
contemporane vădea unele influențe din creștinism: Hitler citează în sprijinul antisemitismului
lui Evanghelia, și anume episodul în care Hristos îi alungă pe negustori din templu; declară că,
opunându-se evreilor, este convins că acționează în acord cu voința Atotputernicului; îi critică pe
compoatrioții care încheie pact electoral cu "evreii cei atei"; și se roagă ca Dumnezeu să
binecuvânteze lupta pe care o pregătește pentru "libertate". Și după anii '20 (când a fost scrisă și
publicată Mein Kampf) Hitler se manifestă tot ca un catolic convins, așa cum arată de exemplu
discursul lui în parlament cu ocazia adoptării legii de împuternicire (legea care acorda puteri
depline cancelarului și guvernului său). Hitler a recurs la motive religioase și figuri de stil
inspirate din creștinism și în discursurile sale politice. De exemplu, într-un alt discurs rostit la 27
octombrie 1928, Hitler declara: "Mișcarea noastră este realmente creștină. Suntem animați de
dorința de a-i vedea pe catolici și pe protestanți regăsindu-se unii pe alții în acest ceas de
cumpănă pentru poporul nostru.".
O parte însemnată din clerul romano-catolic s-a opus nazismului din cauza incompatibilității lui
cu morala creștină dar și din cauză că ascensiunea mișcării naziste a lui Hitler eroda
popularitatea partidului catolic (Zentrum la nivel federal și BVP în Bavaria), fapt care se
repercuta, firește, asupra rezultatelor electorale ale partidelor catolice. Catolicii
Naziștii considerau că religiile care recunoșteau „adevărurile” lor erau „religii
adevărate”, iar cele care predicau iubirea și „toleranța în contradicție cu faptele” erau „religii
false”.
germani au fost în general vehicule ale antisemitismului german cu mult timp înainte de apariția
nazismului sau a lui Hitler, iar printre protestanți antisemitismul nu era nici el mai mic decât
printre catolici. Cartea lui Hitler (Mein Kampf) a fost editată de un preot, teolog și călugăr
ieronimit catolic (Bernhard Stempfle), care de altfel era deja la acel moment editorul unui jurnal
bavarez antisemit foarte popular în toată Germania (anume Miesbacher Anzeiger). Acesta a făcut
(alături de alți naziști) corectura scrierii politice a lui Hitler, a publicat cartea acestuia la casa lui
de publicații, dar a și avut o contribuție importantă în chiar scrierea celei de-a doua jumătăți a
Mein Kampf-ului. La fel ca opozanții politici, numeroși preoți au fost internați în lagăre de
concentrare (la început în cel din Dachau), încă din 1933. Dar ierarhia superioară a bisericii,
inclusiv Papa Pius al XII-lea, a adoptat o atitudine de relativă pasivitate față de ideologia nazistă.
Continuă și în prezent controversa privind prezumtiva complicitate a Papei Pius al XII-lea.
Antisemitismul, chiar și în forma sa economică modernă, a fost incitat în Germania de lideri de
opinie creștini: așa cum presa catolică și conservatoare a sugerat populației berlineze lovite de
faliment și șomaj în criza economică din 1873 că vina pentru acea criză ar fi avut-o evreii, tot așa
au găsit naziștii aceeași explicație facilă pentru eșecul german în primul război mondial și pentru
marile crize economice din perioada interbelică. Nazismul sau național-socialismul (german) a
fost ideologia și politica totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei
naziste, care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul german între 1933 și
1945. u ntul nazism pro ine de la prescurtarea numelui național-socialism (Nationalsozialismus,
prescurtat pe nemțește Nazi, pronunțat na.tsi , . A ). n 1921 Hitler a de enit liderul Partidului
Muncitoresc German Național-Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, scurt
NSDAP), iar la 30 ianuarie 1933 cancelarul (prim-ministrul) Germaniei, al Reich-ului german,
cunoscut drept Al treilea Reich.
n momentul de față, în Germania, nazismul precum și folosirea s asticii sunt interzise prin lege,
dar mai există grupări și chiar partide neonaziste, unele ilegale. olosirea simbolurilor naziste,
inclusi a s asticii, nu este permisă în Germania dec t în cazuri excepționale.
Hitler
deologic, nazismul a preferat în permanență primatul acțiunii asupra gândirii. În timp ce se afla
în închisoarea Landsberg, (în 1923-1924), Hitler și-a dictat prima parte din „Mein Kampf”
(Lupta mea), care a de enit „biblia” național-socialismului german. Alături de programul în 25 de
puncte din 1920, lucrarea a reprezentat cadrul de bază al nazismului. deile lui Hitler s-au
întemeiat pe o concepție rasistă. El considera că omenirea poate fi împărțită pe baza unei ierarhii
alorice a raselor și că iața nu reprezintă nimic altce a dec t supra iețuirea celor adaptabili. redea
că „darwinismul social” se extinde la lupta între rase, și întocmai cum animalele se luptă pentru
hrană și perpetuare, tot așa și în specia umană cei puternici înlătură s ngele (caracterele presupus
ereditare) celor slabi. „Poporul de stăp ni” („Herren olk”) era de rasă ariană”, alcătuit fiind din
populațiile Europei de Nord. La baza piramidei rasiale Hitler îi plasează pe negri, pe sla i, pe
țigani și pe e rei, pentru aceștia din urmă a nd sentimente de ură exacerbată. Hitler îi socotea pe e
rei drept „un cancer ce roade trupul Germaniei”, o boală ce trebuie tratată, după cum ilustrează
următorul citat din „Mein Kampf”: „Alterarea s ngelui și deteriorarea rasei reprezintă singurele
cauze care explică declinul ci ilizațiilor stră echi; niciodată războiul nu a ruinat națiunile, ci
pierderea puterii lor de rezistență – caracteristica exclusi ă a s ngelui raselor pure. n această lume,
oricine nu este de origine sănătoasă poate fi considerat plea ă”.
După părerea lui Hitler, nu există nici o alternati ă realistă la gu ernarea dictatorială. ncă din
timpul anilor petrecuți la Viena, el considerase democrația parlamentară slabă și ineficientă.
Aceasta se opunea tradițiilor istorice germane bazate pe militarism și absolutism și, mai mult,
încuraja
răsp ndirea unui rău și mai mare: comunismul.
el din urmă element al ideologiei naziste era naționalismul de tip agresi , care se răsp ndise ca
urmare a condițiilor specifice din Germania ultimilor ani. n opinia multor germani ca și a lui
Hitler, Armistițiul din 1918 și Tratatul de la Versailles trebuiau reconsiderate, iar teritoriile
pierdute trebuiau retrocedate Germaniei. Dar naționalismul lui Hitler cerea ce a mai mult dec t
simpla restabilire a frontierelor din 1914. El dorea crearea unui „Reich” care să-i cuprindă pe toți
acei membrii ai poporului german ce trăiau dincolo de frontierele Germaniei: germanii austrieci,
germanii sudeți, comunitățile germane ce trăiau de-a lungul coastei baltice – toți urmau să fie
cuprinși în limitele teritoriale ale noii Germanii. Totuși, țelurile lui Hitler nu se sf rșeau aici. Visa
la Germania Mare, o supraputere capabilă să ri alizeze cu mperiul Britanic și cu Statele Unite.
Un asemenea obiectiv nu putea fi atins decât printr-o extindere teritorială de mari proporții.
Acesta a fost motivul pentru care Hitler ceruse „Lebensraum” („spațiu ital”) pentru Germania.
Numai prin cucerirea Poloniei, Ucrainei și Rusiei putea obține Germania sursele de materii prime
necesare industriei germane. nițierea „noii ordini” în Europa de est presupunea în același timp
atingerea unui obiecti important: distrugerea Rusiei, centrul comunismului mondial. El susținea
în „Mein Kampf”: „Poporului german trebuie să i se asigure teritoriul necesar existenței sale pe
păm nt... Oamenii de același s nge trebuie să aparțină unui imperiu (Reich). Poporul german nu
are dreptul să se angajeze într-o politică colonială p nă în clipa în care nu și-a adunat copiii între
granițele aceluiași stat. Atunci când teritoriul Reich-ului a cuprinde pe toți germanii și nu-și a
mai putea permite să ofere acestora condiții decente de trai, numai atunci se a putea orbi de
dreptul moral, rezultat din ne oile poporului, de a dob ndi teritorii străine. Plugul se a transforma
în sabie și lacrimile războiului or deveni pâinea zilnică a generațiilor următoare...
Dreptul la teritoriu de ine datorie în cazul în care o mare națiune pare destinată să decadă dacă
nu- și extinde posesiunile. ar acest lucru este cu at t mai ade ărat atunci c nd națiunea în cauză nu
este o comunitate mică, negroidă, ci însăși Germania-mamă a tuturor celor care au conferit lumii
actuala sa formă culturală. Germania fie a de eni putere mondială, fie a dispărea. Țelul de iitor al
politicii noastre externe trebuie să fie o politică îndreptată spre est, care să pre adă teritoriile
considerate necesare poporului german.”
deologia economică*modificare | modificare sursă+
Teoria economică nazistă se baza pe interesele locale imediate, dar încerca să se îmbine și cu
concepții ideologice economice recunoscute pe plan internațional.
Politica economică internă era focalizată pe trei obiecti e principale:
eliminarea șomajului
eliminarea inflației de astatoare
extinderea producției de bunuri de larg consum pentru a îmbunătăți standardul (ni elul) de iață al
claselor de mijloc și jos.
Toate aceste obiecti e ținteau spre îmbunătățirea situației Republicii de la Weimar și întărirea
partidului. n ceea ce pri ește e oluția economică, partidul a a ut mare succes. ntre 1933 și 1936,
PNB al Germaniei a crescut cu o rată anuală de 9,5 %, în timp ce industria luată singură a crescut
în medie chiar cu 17,2 %. Expansiunea economică a scos Germania din criza economică în care
se afla după primul război și a redus drastic șomajul în mai puțin de patru ani. onsumul public a
crescut anual cu 18,7 %, iar consumul particular cu 3,6 %. O mare parte din această producție a
fost îndreptată însă către mașina de război. De aceea, odată cu începerea războiului a început să
se simtă din nou o presiune economică, dar nu at t de acută ca în timpul Republicii de la Weimar.
Se pare că succesul economiei germane a fost unul dintre motivele pentru care societatea a fost
de acord cu războiul.
Din punct de edere internațional, partidul nazist susținea că criza economică din anii 1930 a fost
creată de către o conspirație internațională a marilor bancheri. apul acestei conspirații era
considerat a fi un grup de e rei, ceea ce moti a o dată în plus distrugerea acestei etnii în timpul
holocaustului. Aceste organizații ale bancherilor erau binecunoscute în acea reme și se știa că
puteau influența statele naționale prin extinderea sau retragerea creditelor. nfluența lor nu se
limita la statele mici, precum stătulețele germane care au precedat unificarea germană din anii
'70 ai secolului al XIX-lea, ci putea pri i chiar și marile puteri europene încep nd cu secolul al
XV -lea. De altfel multe companii transnaționale din perioada secolelor XV -XIX (Dutch East
India Company, de exemplu) au fost create special pentru a se angaja în războaie în locul gu
ernelor, și nu in ers.
Se poate spune că partidul nazist era împotri a puterii companiilor multinaționale în raport cu
statul națiune. Această opinie era comună cu cea a partidelor politice de centru-st nga și chiar cu
grupurile politice anarhiste din partea opusă a spectrului politic.
Partidul nazist a ea o concepție foarte limitată despre economia internațională. După cum spune
și numele „național-socialist”, partidul dorea să încorporeze resursele companiilor internaționale
în Reich cu forța, și nu prin comerț. n loc ca statul să ceară companiilor bunuri din producția
industrială și să aloce materiile prime necesare la producția lor (ca în sistemul comunist
socialist), statul plătea pentru aceste bunuri. Aceasta permitea prețului să joace un rol esențial în
ceea ce pri ește informația în legătură cu lipsa de bunuri sau necesarul de capital în tehnologie
sau munca pentru a produce bunuri. De asemenea, în companii era prezentă o structură
sindicalistă superficială - atât partidul fascist german c t și cel italian au început lupta politică
fiind mișcări sindicale ale muncitorilor, dar devenind dictaturi (în cazul german, regim totalitar).
Ideea s-a păstrat în timp, anume se dorește uneori un control al statului pentru eliminarea
conflictelor potențiale din relațiile dintre patronat și muncitori.
Politica statului german nazist*modificare | modificare sursă+
Toate aceste teorii au fost folosite pentru a justifica rezultatele totalitare, de ură rasială și
opresiune, folosind toate mijloacele statului. Acestea sunt pe scurt:
Naționalism etnic, inclusi definiția germanilor drept „rasă stăp nă” (Herren olk)
Rasismul și antisemitismul
Anticomunismul
Anticlericalismul
Eugenía (omor rea raselor „scla e” și a celor „parazitare” pentru a purifica „rasa stăp nă”)
„Principiul conducătorului” ( ührerprinzip) era un element cheie în ideologia fascistă, în care
conducătorul simbolizează întruparea mișcării politice și a națiunii.
Cel mai proeminent nazist a fost Hitler, care a condus Germania drept cancelar (= prim-ministru)
între 30 ianuarie 1933 și p nă ce s-a sinucis la 30 aprilie 1945. El a împins Germania în Al Doilea
Război Mondial și a fost responsabil pentru moartea a peste 20 de milioane de oameni precum și
pentru holocaust. n timpul lui Hitler naționalismul și rasismul au fost combinate într-o ideologie
și politică militaristă de stat exaltată și extremă, care ser ea propriilor sale țeluri.
Nazismul și fascismul*modificare | modificare sursă+
Nazismul este adesea confundat cu fascismul. Nazismul a preluat unele elemente din fascism:
dictatura, iredentismul teritorial și bazele teoriei economice. Benito Mussolini, fondatorul
fascismului, nu era antisemit p nă la realizarea unei alianțe cu Hitler, cel de la care pro ine
rasismul prezent în nazism. Dictatorul spaniol rancisco ranco folosea des cu ntul „fascist” pentru
a desemna pe cei care se opuneau comunismului.
Din punct de edere economic, nazismul și fascismul au multe elemente comune. Nazismul poate
fi considerat ca subdi iziune a fascismului (toți naziștii sunt fasciști, dar nu toți fasciștii sunt
naziști). O caracteristică a economiei din cele două sisteme naționaliste este controlul exercitat
de stat asupra finanțelor, in estițiilor (alocarea de credite), industriei și agriculturii. Totuși, în
ambele sisteme au continuat să existe sectorul pri at (inclusi concerne), c t și economia de piață
în general.
Nazismul și religia*modificare | modificare sursă+
Relația dintre nazism și creștinism poate fi descrisă ca fiind complexă și contro ersată. Hitler
folosea simbolistica creștină în scopurile sale, dar răm ne sub semnul întrebării măsura în care
Hitler se mai considera creștin.*necesită citare+ Unii autori creștini îl considerau ateu, ocultist
sau chiar satanist, deși Hitler a fost botezat creștin catolic și nu a fost exclus (excomunicat)
niciodată din Biserică, și nici n-a declarat reodată că renunță la religia creștină în care s-a
născut.*1+ Din eseul politic al lui Hitler, Mein Kampf ( Lupta mea ) reiese că Hitler se considera
creștin (cel puțin la începutul anilor '20) și că la interpretarea unora dintre realitățile politice
contemporane ădea unele influențe din creștinism: Hitler citează în sprijinul antisemitismului lui
E anghelia, și anume episodul în care Hristos îi alungă pe negustori din templu; declară că, opun
ndu-se e reilor, este con ins că acționează în acord cu
oința Atotputernicului; îi critică pe compoatrioții care încheie pact electoral cu e reii cei atei ; și
se roagă ca Dumnezeu să binecu nteze lupta pe care o pregătește pentru libertate . Și după anii
'20 (c nd a fost scrisă și publicată Mein Kampf) Hitler se manifestă tot ca un catolic con ins, așa
cum arată de exemplu discursul lui în parlament cu ocazia adoptării legii de împuternicire (legea
care acorda puteri depline cancelarului și gu ernului său).*2+ Hitler a recurs la moti e religioase
și figuri de stil inspirate din creștinism și în discursurile sale politice. De exemplu, într-un alt
discurs rostit la 27 octombrie 1928, Hitler declara: Mișcarea noastră este realmente creștină.
Suntem animați de dorința de a-i edea pe catolici și pe protestanți regăsindu-se unii pe alții în
acest ceas de cumpănă pentru poporul nostru."[3][4].
Naziștii considerau că religiile care recunoșteau „ade ărurile” lor erau „religii ade ărate”, iar cele
care predicau iubirea și „toleranța în contradicție cu faptele” erau „religii false”.*necesită citare+
O parte însemnată din clerul romano-catolic s-a opus nazismului din cauza incompatibilității lui
cu morala creștină dar și din cauză că ascensiunea mișcării naziste a lui Hitler eroda
popularitatea partidului catolic (Zentrum la ni el federal și BVP în Ba aria), fapt care se
repercuta, firește, asupra rezultatelor electorale ale partidelor catolice.[5]. Catolicii germani au
fost în general vehicule ale antisemitismului german cu mult timp înainte de apariția nazismului
sau a lui Hitler,*6+ iar printre protestanți antisemitismul nu era nici el mai mic dec t printre
catolici.*7+. artea lui Hitler (Mein Kampf) a fost editată de un preot, teolog și călugăr ieronimit
catolic (Bernhard Stempfle[8]), care de altfel era deja la acel moment editorul unui jurnal ba arez
antisemit foarte popular în toată Germania (anume Miesbacher Anzeiger). Acesta a făcut (alături
de alți naziști) corectura scrierii politice a lui Hitler, a publicat cartea acestuia la casa lui de
publicații, dar a și a ut o contribuție importantă în chiar scrierea celei de-a doua jumătăți a Mein
Kampf-ului. *9+ La fel ca opozanții politici, numeroși preoți au fost internați în lagăre de
concentrare (la început în cel din Dachau), încă din 1933. Dar ierarhia superioară a bisericii,
inclusi Papa Pius al X -lea, a adoptat o atitudine de relati ă pasi itate față de ideologia nazistă.
ontinuă și în prezent contro ersa pri ind prezumti a complicitate a Papei Pius al XII-lea.*necesită
citare+ Antisemitismul, chiar și în forma sa economică modernă, a fost incitat în Germania de
lideri de opinie creștini: așa cum presa catolică și
conser atoare a sugerat populației berlineze lo ite de faliment și șomaj în criza economică din
1873 că ina pentru acea criză ar fi a ut-o e reii, tot așa au găsit naziștii aceeași explicație facilă
pentru eșecul german în primul război mondial și pentru marile crize economice din perioada
interbelică.*10+
Nazismul și Scientismul*modificare | modificare sursă+
a toate ideologiile remii (liberalismul, socialismul), și fascismul german în ariantă nazistă era
fascinat de scientism (con ingerea că tot faptul ieții umane trebuie să fie orientat și să ia lecții din
descoperirile științelor (secțiunea Spencer's Scientism , în articolul Education în Britannica
online dec. 2012). Popularizarea teoriei e oluției produsă pe terenul social încă marcat de un
weltanschauung elitist-aristocrat a duce în conștiința generațiilor trăitoare la finele secolului al
XIX- lea și la începutul secolului XX la o echi alență mecanică și hazardată (pentru că bazată pe
obser ații inerent incomplete, în plus din niște științe de abia născute) a naturii și culturii,
umanitatea de enind astfel și ea o simplă specie a iului, supusă la legea celui mai puternic, un
șeptel de regenerat, îmbunătățit, selecționat și e aluat în termenii seci ai cantității și calității,
exact așa cum procedează crescătorul cu animalele lui domestice. *11+ Aceast tendință de
zoologizare cu origine în scientism a produs practici precum eugenismul (care a fost practicat în
formele lui aberante chiar și în statele liberale (S.U.A., ranța, Rom nia) sau socialiste ( ehoslo
acia)), igiena rasială, programele de sterilizare, izolare, neglijare sau chiar eliminare a bolnavilor
(psihic sau fizic), a săracilor, a asocialilor (hoți, marginali, cerșetori, arbeitsscheue , etc.).
Alte aspecte*modificare | modificare sursă+
După război mulți naziști de rang înalt au fost judecați și condamnați în Procesul de la Nürnberg,
iar unii dintre ei chiar executați imediat pentru crime de război și crime împotri a umanității.
Simbolul nazismului era s astica în sens dextrogir. S astica este însă de milenii simbol al
norocului și al prosperității. Multe popoare au (sau au avut) svastica drept simbol, atât în
antichitate (de ex. la indieni, greci, romani, celți, e rei, daci), c t și în prezent (în unele culte
religioase din Extremul Orient). A fost utilizată în di erse țări p nă în preajma celui de-al Doilea
Război Mondial (de ex. în SUA, URSS, inlanda). Hitler se pare că l-a preluat pe filiera hindusă.
ncep nd cu el, conotația principală a s asticii a de enit nazismul.
Spre sf rșitul secolului al XX-lea în mai multe țări din lume au apărut mișcări neonaziste, ca de
exemplu în Statele Unite, Germania și alte țări europene. n țări din Europa Occidentală s-a
observat recent o creștere a importanței electorale a partidelor naționaliste (Austria, ranța,
Germania). n Germania, unele partide cu tendințe neonaziste (mai ales NPD, „Partidul Național-
Democrat”). Partidele clar neonaziste sunt însă interzise prin lege. După război mulți naziști de
rang înalt au fost judecați și condamnați în Procesul de la Nürnberg, iar unii dintre ei chiar
executați imediat pentru crime de război și crime împotriva umanității.
Simbolul nazismului era svastica în sens dextrogir. Svastica este însă de milenii simbol al
norocului și al prosperității. Multe popoare au (sau au avut) svastica drept simbol, atât în
antichitate (de ex. la indieni, greci, romani, celți, evrei, daci), cât și în prezent (în unele culte
religioase din Extremul Orient). A fost utilizată în diverse țări până în preajma celui de-
 al Doilea Război Mondial (de ex. în SUA, URSS, Finlanda). Hitler se pare că l-a preluat pe
filiera hindusă. Începând cu el, conotația principală a svasticii a devenit nazismul.
Spre sfârșitul secolului al XX-lea în mai multe țări din lume au apărut mișcări neonaziste, ca de
exemplu în Statele Unite, Germania și alte țări europene. În țări din Europa Occidentală s-a
observat recent o creștere a importanței electorale a partidelor naționaliste (Austria, Franța,
Germania). În Germania, unele partide cu tendințe neonaziste (mai ales NPD, „Partidul Național-
Democrat”) au câștigat în alegeri cateva locuri în parlamentele unor landuri. Partidele clar
neonaziste sunt însă interzise prin lege. După război mulți naziști de rang înalt au fost judecați și
condamnați în Procesul de la Nürnberg, iar unii dintre ei chiar executați imediat pentru crime de
război și crime împotriva umanității.
Simbolul nazismului era svastica în sens dextrogir. Svastica este însă de milenii simbol al
norocului și al prosperității. Multe popoare au (sau au avut) svastica drept simbol, atât în
antichitate (de ex. la indieni, greci, romani, celți, evrei, daci), cât și în prezent (în unele culte
religioase din Extremul Orient). A fost utilizată în diverse țări până în preajma celui de-
al Doilea Război Mondial (de ex. în SUA, URSS, Finlanda). Hitler se pare că l-a preluat pe
filiera hindusă. Începând cu el, conotația principală a svasticii a devenit nazismul.
Spre sfârșitul secolului al XX-lea în mai multe țări din lume au apărut mișcări neonaziste, ca de
exemplu în Statele Unite, Germania și alte țări europene. În țări din Europa Occidentală s-a
observat recent o creștere a importanței electorale a partidelor naționaliste (Austria, Franța,
Germania). În Germania, unele partide cu tendințe neonaziste (mai ales NPD, „Partidul Național-
Democrat”) au câștigat în alegeri cateva locuri în parlamentele unor landuri. Partidele clar
neonaziste sunt însă interzise prin lege. Adolf Hitler sa născut în Braunau am Inn, Austria, la 20
aprilie 1889. În 1907, după moartea mamei sale, Hitler sa mutat la Viena și a lucrat ca artist
luptător. Hitler a fost renumit de la Academia de Arte Frumoase și de la izbucnirea Primului
Război Mondial, Hitler sa alăturat Armatei Germane. În timpul războiului, Hitler a fost rănit în
bătălia de la Somme și a primit Crucea de Fier și Insigna Plăcilor Negre.

Primul război mondial sa încheiat în 1919 cu semnarea Tratatului de la Versailles. De vreme ce

Germania a fost considerată principalul agresor al războiului, au fost nevoiți să plătească sume
mari de bani și să-și demilitarizeze forțele. Hitler, alături de mulți germani, a găsit Tratatul de la
Versailles o sursă de umilință pentru Germania. În încercarea de a restabili naționalismul și
puterea Germaniei, Hitler sa alăturat Partidului Muncitoresc German. Hitler a văzut repede că
faima lui a crescut în această petrecere, în timp ce discursurile sale promitatoare la sălile de bere
locale au făcut apel la o restaurare a Germaniei. Agenda antisemită a lui Hitler a făcut parte din
discursurile sale, dorind să "purifice" Germania evreilor și, în ochii săi, alte grupuri etnice,
sociale și politice nedorite. Discursurile puternice ale lui Hitler, împreună cu cartea sa Mein
Kampf , i-au permis să devină un politician proeminent în toată Germania.
La 30 ianuarie 1933, președintele german Paul von Hindenburg a numit cancelarul Hitler al
Germaniei și conducătorul sau führer al Partidului Național al Muncitorilor din Germania
(Partidul nazist). Acest moment a marcat un punct semnificativ în istorie, deoarece Hitler a
extins rapid puterea și amploarea poliției de stat, cunoscut sub numele de Gestapo. În cele din
urmă, Hitler a fost capabil să controleze atât sucursalele guvernamentale legislative (legale), cât
și cele executive (care impun legea), care au dat puțin Germaniei să-și împiedice voința.

În curând, Hitler a început să adopte legi antisemite care le-au interzis cetățenilor evrei să dețină
proprietăți sau afaceri și, în cele din urmă, i-au forțat în ghetouri departe de casele lor. Prin aceste
legi, Hitler a putut să definească din punct de vedere legal ceea ce era "un german pur" și să
înstrăineze orice țintă etnică sau politică.

La 1 septembrie 1939, Germania a invadat Polonia. Această invazie a început cel mai sângeros
conflict din istoria lumii cunoscut sub numele de al doilea război mondial. De-a lungul
războiului în sine, Hitler a continuat să-și escaladeze persecuția asupra populației evreiești a
Europei, stabilind lagăre de concentrare în toată Germania și Polonia. Aceste lagăre de
concentrare au dus la moartea a milioane de evrei, țigani, persoane cu dizabilități, comuniști,
homosexuali și numeroși "dușmani ai statului". Nu numai că Hitler a fost responsabil pentru
această ucidere în masă în întreaga Europă, dar invazia sa în Marea Britanie, Africa și Rusia a
dus la milioane de soldați și civili morți. Pe măsură ce războiul a progresat, forțele aliate și-au
făcut drumul profund în Europa, transformând valul războiului și provocând o lovitură
devastatoare în Germania.

La 30 aprilie 1945, Adolf Hitler sa sinucis în buncărul său din Berlin. La 7 mai 1945, Germania
sa predat necondiționat forțelor aliate. Ideologia politică și rasială a lui Hitler ia permis să se
ridice la putere în Germania și a dus la un război care a dus milioane și milioane de vieți. Puțini
au avut un rol atât de infamat în istorie, iar Adolf Hitler va fi văzut pentru totdeauna ca unul
dintre cei mai mulți, dacă nu chiar cei mai cunoscuți și disprețuiți lideri din toate timpurile.
La început a fost Adolf Hitler. Adolf era un copil cinstit care nu avea o viata foarte interesanta.
Tatal sau care era functionar la granita dintre Austria si Germania era un om foarte aspru si
dominant. La vârsta de 14 ani lui Adolf i-a murit tatal, si de atunci
au inceput sa se observe semnele de ura si viciozitate pe care avea sa le manifeste mai târziu.
Când avea 19 ani, Adolf a plecat la Viena, unde, visând sa devina pictor, a vrut sa intre la o
scoala de arta dar a fost respins. În anii petrecuti în Viena, Hitler dezvolta un puternic sentiment
de ura pentru evrei si dupa spusele lui, tot acolo îsi formeaza si teoriile privind rasa suprema.
Primul razboi mondial lovea Europa precum o furtuna si Hitler decide sa se înroleze in armata
germana. A fost un luptator indârjit, daca nu chiar nebun. Odata a capturat 21 de barbati, fara a
se folosi de arma, dar a fost ranit cu gaz de mustar si a stat foarte mult timp în spital pentru a se
vindeca. Când a iesit din spital razboiul se terminase si oarecum slabit Hitler a gasit o slujba de
curier in Munchen. Aici el s-a întâlnit cu Partidul German al Muncii si a fost impresionat de
ideile acestora.
Hitler nu a înfiintat acest partid, ci doar i s-a alaturat acestuia si mai târziu l-a dominat.
În 1919, la vârsta de 30 de ani, Hitler a depus un efort intens pentru partid, si datorita lui
miscarea a avut succes. El era unul dintre cei 7 membri din comitetului director al partidului. La
început Hitler a împartit celorlalti membrii invitatii pentru prietenii si familiile acestora dar
putinii oamenii li s-au alaturat. Însa cu timpul partidul s-a extins si au închiriat o pivnita de bere
care putea gazdui 100 de oameni si care s fost supraaglomerata. Unul dintre cei care le-a vorbit
oamenilor din aceea camera a fost chiar Hitler, care, spre surprinderea tuturor, s-a dovedit a fi un
foarte bun si provocator orator, el a descris acest moment in cartea sa autobiografica, Mein
Kampf: " Am vorbit 30 de minute, si ceea ce, pâna atunci, eu doar simteam in sinea mea ca pot
fara sa fiu constient de acest lucru, s-a dovedit a fi realizabil: Puteam sa vorbesc! Dupa 30 de
minute multimea din camera aceea mica era electrizata si entuziasmul a fost dovedit de faptul ca
referirea mea la sacrificarea celor prezenti a dus la strângerea unei donatii de 300 de marci".
În 1920 Hitler devine seful propagandei de partid si sustine organzarea primei întâlniri in masa
a membrilor. Desi ceilalti conducatori ai partidului s-au opus organizarii unei întâlniri in masa,
aceasta a avut totusi loc. Se temeau ca revolutionarii Marxisti ar putea veni la întrunire si ar
distruge-o, dar Hitler asta îsi dorea. El a presupus corect ca asta doar ar extinde miscarea
bazându-se pe frica germanilor de o revolutie comunista.
Pe 24 februarie 1920, Hitler a intrat in sala unde a gasit 2000 de oameni care asteptau sa
înceapa întrunirea. Printre acestia era un numar considerabil de comunisti care doreau sa distruga
adunarea. La câteva minute dupa inceperea discursului lui Hitler, comunistii au inceput sa
scandeze lozinci si astfel au stârnit taraboiul, dar dupa cum sperase Hitler, comunistii erau prea
putini si astfel lozincile au fost acoperite de aplauzele celor adunati.
Apoi el a prezentat cele 25 de articole ale cu privire la Partidul German al Muncii, întrunirea a
fost un succes.
"Dupa aproape 4 ore sala incepea sa se goleasca si multimea, umar la umar, se indrepta usor
spre iesire, mi-am dat seama ca principiile unei miscari care nu va fi uitata niciodata se
transmiteau printre oameni." ( Mein Kampf )
Tot in 1920 Hitler a adus, ca simbol oficial al miscarii, swastika odata cu un nume nou:
Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania ( pe scurt Partidul Nazist ). La sfârsitul
anului 1920 partidul numara deja 3000 de oameni.
În scurt timp Hitler si-a facut un renume in Germania, ca fiind un om capabil sa conduca tara si
sa o fereasca de o revolutie comunista similara cu ceea din Rusia. Astfel, în 1921, Hitler s-a dus
la Berlin sa caute sprijin din partea celorlalte partide nationaliste. Ceilalti lideri ai Partidului
Nazist erau insa sceptici, gelosi si nu doreau ca Hitler sa conduca partidul. Astfel, in timp ce el
era la Berlin, ceilalti lideri au format o alianta cu un alt partid nationalist din Augsburg pentru a-l
detrona pe Hitler. El a demonstrat înca o data la Berlin capabilitatile sale manipulative politice,
iar pe 11 iulie 1921 s-a intors la Munchen si a demisionat din Partidul Nazist.
Ceilalti lideri ai partidului si-au dat in curând seama de greseala facuta, demisia lui Hitler
insemna pierdere avantajelor partidului si chiar distrugereu lui. Insa si Hitler si-a dat seama ca
fara el partidul va pieri si a trimis o scrisoare liderilor partidului prin care spunea ca va veni
inapoi doar daca va fi numit presedinte al partidului si va avea putere suprema. Partidul a supus
la vot propunerile lui Hitler si in urma voturilor, 543 pentru si numai 1 impotriva sa, el a ajuns
noul lider al partidului. Pe 29 iulie 1921 Hitler s-a prezentat multimii sub titulatura de "Fuhrer",
nume pe care-l va purta toata viata.
Pana in 1923 partidul numara 55.000 de membri si in noiembrie 1923 Hitler a condus "Beer
Hall Putsch", miscare care a incercat sa doboare guvernul din Bavaria si eventual pe cel din
Berlin, dar care nu a avut succes. Aceasta incercare a fost impiedicata de caderea economica care
a lovit Germania. Sfarsitul a fost dramatic iar Hitler si alti lideri nazisti au ajuns la inchisoare. In
inchisoare el a scris faimoasa autobiografie Mein Kampf. Scoaterea nazismului in afara legii a
dus la cresterea popularitatii acestuia printre tineretul german. De cand a iesit din inchisoare si
pana in anul 1933 a fost o perioada de liniste deplina in care nu s-a intamplat nimic cu exceptia
faptului ca Partidul Nazist se extindea foarte repede.
In acesti ani s-a format organizatia Tineretul Hitlerist.
In 1933, datorita capabilitatilor de foarte bun politician ale lui Hitler, el si partidul sau au luat
cu asalt guvernul si au format "Reich"-ul. Al treilea Reich. Probabil ultimul.
Bineinteles ca restul e stiut de orice student bun la istorie. Hitler a facut din Germania o
adevarata masina de razboi si de asemeni a distrus casele, familiile si vietile celor pe care îi
considera "rasa nepotrivita" din care faceau parte si evreii. A intreprins o actiune de ucidere in
masa a milioane de oameni: evrei, polonezi, crestini si alte minoritati etnice sau religioase. Al
doilea razboi mondial a destramat Europa, parte din Africa, Japonia dar mai ales marele invins
Germania. Aceasta a insemnat sfarsitul nazismului.
În încheiere aș dori să îmi spun opinia despre acest regim totalitar. După ce m-am documentat și
am citit pe marginea acestui subiect am ajuns la concluzia că această perioada a istoriei este cea
mai neagră perioadă a tuturor timpurilor, atrocitățiile pe care le-a făcut Hitler sunt inimaginabile,
iar pierderile de pe urma Holocaustului sunt imense și nejustificabile.