Cele mai vechi dovezi de activitate picturala sint imaginile rupestre
(sau parietale) - pictate sau gravate pe stinca - si care au fost conservate datorita pozitiei greu accesibile din pesterile unde au fost descoperite si blocarii ulterioare a intrarilor. Totuşi, zona aşezărilor cercetate până azi este practic eurafricană; ea se întinde din valea râului Dordogne până în Natal, trecând prin Levantul spaniol. Complexele cele mai vestite sunt: grota Lascaux, în Franţa şi cea de la Altamira în Spania. Reprezentarile grafice sint legate in special de activitatile principale ale oamenilor din acea perioada, adica vinatoarea si pastoritul. de aceea, in marea majoritate, sint imagini stilizate ale animalelor ( reni, mamuti, bizoni, bovine, cai ). Acestea ating de multe ori marimea naturala si sint uimitoare prin vigoarea tusei, perfectiunea atitudinilor si siguranta trasaturilor, demonstrind o mare ascutime a simtului observatiei pe care il aveau oamenii inca din paleolitic. Sint executate cu degetul, cu daltita, cu penelul din fibra de scoarta sau cu trestia, iar din punct de vedere cromatic, sint folosite culori de origine minerala ca ocru galben, ocru rosu si negru. Pe linga reprezentarile animaliere, mai gasim si scene de vinatoare, dansuri razboinice sau rituale, care ar putea avea diverse explicatii, pornind de la cea mai simpla - practica magica in folosul vinatorii - pina la cele mai complexe - reprezentari simbolice ale fortelor religioase ce vegheaza la bunul mers al ordinii cosmice si terestre, venerate prin rituri de initiere tribala. Se crede că aceste picturi murale au reprezentat opera celor mai respectaţi membri ai tribului, bătrâni şi şamani. Aceste pesteri decorate ar putea fi considerate primele sanctuare in istoria omenirii. Fascinatia pentru picturile rupestre si in general pentru preistorie a starnit mereu valuri si discutii interminabile despre originea omului si timpurile apuse. Arta primitiva s-a manifestat in directii diverse, dar cea mai importanta ramane pictura rupestra, realizata pe peretii grotelor de membrii diverselor triburi. Aceste picturi pot fi regasite in aproape intreaga Europa, din Spania pana in Ural, pe peretii pesterilor ale caror intrari au fost astupate de stanci cu mii de ani in urma. Tocmai aceasta a fost sansa acestor adevarate opere de arta. In conditii de umiditate si caldura constanta, picturile s-au pastrat aproape perfect. Mai mult, in interiorul pesterilor existau si alte dovezi ale prezentei oamenilor preistorici : urme de pasi, atat de adulti cat si de copii, vase, oase si urme de vetre. Intre aceste situri arheologice si artistice exista si cateva pesteri cunoscute in intreaga lume pentru frumusetea picturilor rupestre, cele de la Altamira, Lascaux si altele, cea mai importanta fiind pestera Chauvet. O statistica realizata in 1994 enumera in Europa peste 300 de pesteri si grote cu picturi rupestre din perioada Paleoliticului Tarziu. Dintre acestea 150 se gasesc in Franta, 125 in Spania, 3 in Portugalia, 21 in Italia, cate una in Romania si fosta Iugoslavia, doua in Germania si doua in Rusia. In aceste situri au fost descoperite numeroase dovezi arheologice, majoritatea gasite accidental. Altamira este poate cel mai cunoscut exemplu de pestera cu picturi rupestre. Se gaseste in apropiere de Santillana del Mar in Cantabria, Spania, la 30 de km vest de Santander. In 1879, Marcelino Sanz de Sautuola a fost adus aici de fiica sa, care descoperise niste desene ciudate pe peretii pesterii. De Sautuola a fost surprins sa descopere ca desenele erau de fapt adevarate opere de arta, infatisand mamuti si maini umane. Picturile rupestre aveau sa fie mult mai tarziu trecute sub protectia UNESCO. Pestera are 270 de metri lungime, fiind alcatuita din mai multe camere si coridoare. Coridorul principal are o inaltime ce variaza de la doi la sase metri. Altamira nu mai este deschisa publicului din 1977, dupa ce specialistii au constatat ca picturile incepusera sa se degradeze, mai ales din cauza diferentelor de temperatura si a curiosilor care nu se puteau abtine sa le atinga. Pentru a potoli curiozitoatea turistilor, multi veniti special din intreaga lume, autoritatile spaniole au construit in apropiere o copie a pesterii si un muzeu, in care sunt reproduse picturile. Copiile bine realizate permit o mai buna imagine a picturilor policrome din sala principala a pesterii, fiind redate si o serie de lucrari mai mici, putin cunoscute, dar si sculpturi ale unor chipuri umane care nu se pot vedea in pestera adevarata. Cea mai cunoscuta pictura rupestra de la Altamira se afla pe plafonul uneia dintre salile aflate la stanga intrarii, suprafata totala fiind de aproape 100 de metri patrati. Aici artistul sau artistii anonimi au reusit sa lucreze cu o tehnica cromatica demna de apreciat chiar si astazi, imbinand pictura cu relieful natural al plafonului. Majoritatea celor peste 20 de imagini de animale (in principal bizoni, dar si un mistret, un cal si un cerb) se suprapun umflaturilor plafonului astfel incat privitorul are impresia unui relief tridimensional, cu nimic mai prejos decat un basorelief in genul celor care vor fi realizate mult mai tarziu. Dar perfectiunea picturilor de la Altamira a deschis si discutii interminabile intre specialisti. Sunt aceste picturi opera unui singur artist sau este vorba de o compozitie colectiva, eventual realizata de mai multe triburi sau pe parcursul mai multor generatii ? Care era scopul si cat de veche este exact ? Daca a fost un singur artist, cum a avut acesta ideea unei compozitii ample si cum a fost realizata ? Ce rol indeplinea acest artist prezumtiv in comunitate ? Sunt intrebari la care specialistii incearca sa raspunda inca. Tot ce s-a stabilit este ca exista portiuni care au fost realizate cu 200-500 de ani mai tarziu, dar au fost niste simple adaugiri si corecturi sau picturi in intregime noi ? Picturi rupestre descoperite in pestera Lascaux, Franta Picturi rupestre descoperite in pestera Altamira, Spania
Pictura rupestre descoperita in pestera Valltorta,
Grecia BIBLIOGRAFIE
Knobler, Nathan, Dialogul vizual, o introducere în aprecierea artei,
volumul I, București, Editura Meridiane, 1983
Knobler, Nathan, Dialogul vizual, o introducere în aprecierea artei,
volumul II, București, Editura Meridiane, 1983
Jacek Debicki, Jean Francois Favre, Dietrich Grinewald, Antonio
Filipe Pimentel, Istoria artei, pictura, sculptura, arhitectura, Bucureşti, Editura RAO