Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci - d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub
numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seam reprezentant al Renaterii italiene din perioada
de apogeu a acesteia.[1]. Spirit
universalist:pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog,
cartograf, botanist i scriitor, Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seam geniu din
ntreaga istorie a omenirii.[2] Geniul su creator i spiritul su inventiv i-au pus amprenta asupra epocii,
fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaintlnit pn
atunci, animat de o imaginaie fr precedent n istorie. Este considerat unul din marii inovatori ai
picturii i unul din cei mai mari pictori din istorie. Dei se fac speculaii asupra metodelor sale empirice
de studiu, viziunea lui Leonardo da Vinci asupra lumii este mai degrab logic dect misterioas.
[3]
Leonardo da Vinci este cunoscut n special ca pictor. Portretul Lisei Gherardini, soia lui Francesco
del Giocondo, cunoscut sub numele de Mona Lisa (numele este de fapt Monna Lisa sau La Gioconda),
aflat n colecia Muzeului Luvru ncepnd cu 1797, este poate cel mai cunoscut portret realizat
vreodat.[4] Fresca intitulat Cina cea de tain, din refectoriul mnstirii dominicane Santa Maria delle
Grazie din Milano, este cea mai cunoscut imagine religioas a tuturor timpurilor.[5] Omul Vitruvian
(numele complet este Le proporzioni del corpo umano secondo Vitruvio), un desen din 1490, nsoit de
comentarii asupra operei arhitectului Vitruvius, este o imagine iconic, un adevrat simbol al
Renaterii.[6] Cele cteva lucrri de pictur rmase n urma sa, mpreun cu desenele i caietele sale de
note tiinifice constituie o contribuie de o inestimabil valoare pentru cultura uman, pentru art i
tiin, rivaliznd doar cu opera altui mare contemporan al su,Michelangelo Buonarotti. Spirit
universalist i inventator nnscut, Leonardo da Vinci a conceput maini de zburat, un tanc, o main de
socotit[7] i multe altele. Puine din inveniile sale au putut fi puse n practic n cursul vieii sale. Mici
invenii, precum o main automat de bobinat i o main de ncercat rezistena la ntindere a firelor,
au fost puse n aplicare nc de atunci. A fcut de asemenea mari descoperiri n domeniul anatomiei,
ingineriei civile, opticii i hidrodinamicii, care, dei nu le-a publicat, au fost aplicate ulterior,
influennd n mod categoric progresul tiinific. Artist orgolios, contient de talentul su, ntr-o
proverbial rivalitate cu marele su contemporan Michelangelo Buonarotti, se afirm c ar fi notat n
caietele sale, cu un an naintea morii, Io continuer... (voi dinui...) Aceast afirmaie, devenit o
adevrat legend urban, nu se regsete ns n notele sale.[8][9] De altfel, singurele notie pstrate din
anul 1518 sunt cteva socoteli domestice, care par s fi fost scrise de ctre unul din servitorii si.
Viaa
Copilria, 145266
Leonardo da Vinci s-a nscut n data de 15 aprilie 1452 (pe stil vechi - pe stil nou se adaug nc 9 zile,
astfel c dup calendarul actual, artistul s-a nscut pe data de 23 aprilie), "la ora trei noaptea", naterea
sa fiind consemnat n jurnalul lui Ser Antonio, bunicul patern,[10][11], n orelul Vinci din Toscana, pe
valea inferioar a rului Arno, localitate aflat sub jurisdicia Republicii Florena, conduse de familia
Medici, fiul nelegitim al lui Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, un bogat notar florentin, i al
Caterinei, ranc.[12][13][14]Cercettorul italian Francesco Cianchi, dup ce a studiat timp de mai muli
ani registrele parohiale din Vinci i din mprejurimi, afirm c nu a locuit n acea perioad nici o
persoan cu acest nume, i c n realitate, mama lui Leonardo ar fi fost o sclav arab, aparinnd
bogatului Vanni di Niccolo di Ser Vann, unul din clienii lui Piero Fruosino di Antonio da Vinci, sclav
cretinat, botezat Caterina.[15]Mama sa, dup ce a fost eliberat, s-a cstorit cu un localnic, un anume
Acchattabriga di Piero del Vaccha. Tatl su, la un an de la naterea sa, se va cstori cu o anume
Albiera, n vrst de 16 ani, care moare n 1464, la 28 de ani, fr a avea copii. Ser Piero se va
recstori de nc 3 ori, avnd cte 6 copii din ultimele dou cstorii.[16] La moartea tatlui su, vor
izbucni certuri ntre artist i cei 7 frai ai si, motenitorii legitimi ai lui Messer Piero, cu privire la
mprirea motenirii. Leonardo nu avea un nume de familie n accepiunea de azi, "da Vinci"
nsemnnd pur i simplu "din Vinci", particula ser fiind adugat pentru a indica faptul c tatl su era
un aristocrat. Se cunosc extrem de puine lucruri despre copilria sa. Primii cinci ani din via i-a
petrecut alturi de mama sa, n ctunul Anchiano, dup care ncepnd din 1457 a trit n casa tatlui
su, alturi de acesta, un unchi, Francesco, i bunicii paterni, n micul ora Vinci. Leonardo a primit o
educaie normal pentru copiii din familiile nstrite de atunci: scris, citit, latin, geometrie i
matematic. Din copilrie, Leonardo menioneaz n notele sale doar dou evenimente. Primul, pe cnd
era n leagn, cnd un zmeu de hrtie a cobort spre el, atingndu-i buzele cu coada,[17] i al doilea,
survenit civa ani mai apoi, pe cnd explora de unul singur mprejurimile casei mamei sale, a
descoperit o peter, fiind ngrozit c un monstru ar putea s se gseasc nuntru, dar mnat de
curiozitate a ptruns totui n interior.[18] Primii ani din viaa artistului au strnit numeroase controverse
printre biografii si, fiind subiect de legend. Giorgio Vasari, pictor i biograf al lui Leonardo,
povestete cum un ran din vecintate i-a confecionat un scut, apoi i-a cerut tnrului da Vinci s
picteze ceva pe faa acestuia. Leonardo ar fi pictat un monstru ce scotea foc pe nri, care avea un aspect
att de nfricotor, nct ser Piero, tatl biatului, impresionat de talentul lui Leonardo, ar fi artat
scutul unui negustor de art florentin, care l-a cumprat imediat, vnzndu-l mai apoi Ducelui de
Milano. Pentru a-l rsplti pe ran, ser Piero ar fi cumprat alt scut, decorat cu o inim strpuns de o
sgeat, pe care l-a dat acestuia.[19] Nu putem ti ct de adevrat este aceast istorie, cert este ns c
un desen al lui Leonardo da Vinci din aceeai perioad, dovedete un talent i o predispoziie pentru
perfeciunea detaliului ieite din comun.
n atelierul lui Verrocchio, 1466 - 1476
si, printre care Bernardino Luini, Giovanni Antonio Boltraffio i Marco d'Oggione, ultimul fiind
cunoscut pentru copiile sale dup Cina cea de Tain. Din pcate, nu a putut sta prea mult timp n
Milano, deoarece tatl su a murit n 1504, el trebuind s se ntoarc la Florena n 1507, pentru a
rezolva problema motenirii mpreun cu fraii si. n 1508 s-a ntors n Milano, unde a locuit n
propria sa cas, situat aproape de Porta Orientale, n parohia Santa Babila.
cu marginea mblnit, ceea ce voia s nsemne, c servitoarea sa putea participa la funeralii mbrcat
decent.[38] Leonardo da Vinci a fost nmormntat n Capela Saint-Hubert a (castelului Amboise)
Viaa personal
Se cunosc extrem de puine amnunte privind viaa personal a lui Leonardo da Vinci, dei a lsat n
urm sute de pagini manuscrise. Nu exist scrisori, scrieri poetice, jurnal personal sau memorii.
Nicieri n scrierile sale sau n cele ale contemporanilor si nu apare vreo informaie care s
indice vreun interes afectiv fa de vreo persoan. n consecin, nu se poate stabili cu certitudine
dac a avut vreo relaie afectiv i/sau eventual sexual, cu vreo persoan, brbat sau femeie. Din
contr, cei care l-au cunoscut, vorbesc despre o existen aproape ascetic, dedicat trup i suflet
artei i tiinei. Una din notele sale conine cteva referine privind sexualitatea i procreaia:
"Actul procreaiei i tot ce are legtur cu el este att de dezgusttor nct oamenii ar disprea
dac nu ar interveni ceva fee drglae sau dispoziii senzuale."[39]
Aceast fraz a fost interpretat n fel i chip, cu scopul de a defini orientarea sexual a artistului.
Procesul Saltarelli
Actele din dosarul acestui proces constituie singurul document istoric i singurul cu valabilitate juridic
cu referire direct la orientarea sexual a lui Leonardo da Vinci.
n data de 9 aprilie 1476, n cutia de scrisori (tamburo) din faa primriei (Palazzo della Signoria) a fost
depus un denun anonim mpotriva unui tnr ucenic giuvaergiu, Jacopo Saltarelli, denun n care se
meniona c acesta ar avea diverse "legturi mizerabile cu persoane care i-au solicitat asemenea servicii
nasntoase". Denunul acuz patru persoane de a-l fi sodomizat pe Saltarelli, respectiv: Leonardo da
Vinci, ucenic n atelierul pictorului Verrocchio, un croitor pe nume Baccino, un anume Bartolomeo di
Pasquino, i Leonardo Tornabuoni, membru al familiei aristocratice cu acelai nume din Florena,
asociat cu familia Medici.[40] Saltarelli era cunoscut autoritilor, deoarece se prostitua, iar cu cteva
luni n urm, un alt brbat fusese condamnat pentru sodomizarea acestuia.[41] Unele surse afirm c ar fi
lucrat i ca model pentru Leonardo. Judectorii au decis s claseze cazul, cu condiia s nu mai apar
alte denunuri. n 7 iunie 1476, un alt denun a fost depus, dar din nou judectorii au decis s claseze
cazul, dat fiindc denunul, chiar dac era anonim, trebuia s fie semnat.[42] Ulterior, s-a speculat faptul
c familia unuia din acuzai, Leonardo Tornabuoni, ar fi exercitat presiuni prin intermediul familiei
Medici pentru clasarea cazului.[43] Cert este c n acea perioad, sodomia era considerat un delict
extrem de grav, pedepsit cu moartea prin ardere pe rug. Deoarece era extrem de greu de probat, adesea
se recurgea la tortur. Nu era o chestiune cu care s se glumeasc, dei autoritile erau relativ
tolerante. Prin sodomie se nelegea orice practic sexual n afar de contactul sexual normal vaginal
dintre brbat i femeie, conform definiiei date de Toma d'Aquino. Acuzaia de sodomie era extrem de
frecvent n epoc, att n rndul aristocraiei, fiind folosit pentru eliminarea rivalilor politici, ct i la
nivelul claselor de jos, cel mai adesea n scopuri mercantile, dat fiindc condamnatului i se confisca
averea, o parte revenindu-i denuntorului.
Un cercettor contemporan, Michael Rocke, a investigat cu mijloace moderne arhiva Oficialilor Nopii
(Ufficiali di notte), o instituie represiv, menit s instrumenteze cazurile de sodomie n Florena,
stabilind c timp de 70 de ani, ntre 1432 i 1502, timp n care aceast instituie a fost activ, au fost
investigate cca. 16 000 de cazuri de sodomie, 3000 de persoane fiind condamnate. Pare extrem de mult
pentru un ora cu cca. 40 000 de locuitori.[44] Totui, n 70 de ani, ar nsemna cca. 42 de condamnri
anual, adic aproape 1 la mie din populaia oraului. n consecin, sodomia nu era deci chiar aa de
rspndit pe ct afirm Michael Rocke n cartea sa. Pe de alt parte, sodomia nu nsemna neaprat
relaii homosexuale, ci includea o palet extrem de larg de practici sexuale, de la masturbare i pn la
sex anal heterosexual. Chiar i felaia, practicat curent de prostituate, era considerat sodomie.
Autoritile erau alarmate de scderea numrului de cstorii, puse pe seama extinderii practicilor
sexuale necurate, astfel nct au decis s creasc numrul de bordeluri i s asigure o dot pentru
tinerele srace, concomitent cu sporirea represiunii, care nu era nici pe departe att de crunt pe ct era
bunoar n rile de la nord de Alpi, unde execuia public prin ardere pe rug pentru sodomie era
relativ frecvent, sau n comparaie cu Anglia, unde n 27 noiembrie 1835 au fost spnzurai James
Pratt i John Smith, ultima condamnare la pedeapsa capital pentru sodomie din Marea Britanie. Cu
toate c dosarul cazului de sodomie n care era implicat i Leonardo da Vinci a fost clasat, eticheta de
"desfrnai" aplicat de opinia public celor patru acuzai a persistat mult vreme. Privind retrospectiv,
toat aceast afacere pare s fi fost un atac politic la adresa familiei de Medici, Leonardo fiind doar o
victim colateral. O alt certitudine este faptul c nici unul din contemporanii si, i nici biograful su,
Giorgio Vasari (1511-1574), nu pomenesc nimic despre aa-zisa sa homosexualitate.[45]
Ipoteza lui Sigmund Freud
maestru nu putea fi n nici un caz homosexual pasiv, rolul acesta era rezervat ucenicilor care-i
completau veniturile, prostitundu-se, precum Jacopo Saltarelli. Apoi Freud nu a neles sau s-a fcut c
nu nelege rolul mamei lui da Vinci, o simpl ranc pe post de ddac pn la cinci ani, dup care a
trebuit s-i ncredineze fiul tatlui, Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, notar oficial al
Florenei. O simpl ranc pe post de purttoare de sarcin i apoi de ddac, nu avea cum s bntuie
visele erotice ale artistului.
Teorii contemporane
Angelo Incarnato - desenul unui nger cu penisul n erecie - una din "dovezile indubitabile" a pretinsei
homosexualiti a artistului.
Avnd ca punct de plecare procesul de sodomie din 1476 i eseul lui Sigmund Freud, mai muli
cercettori contemporani au disecat scrierile i opera artistic a lui Leonardo da Vinci, cutnd s
descopere "dovezi" ale pretinsei homosexualiti a acestuia. Principalele argumente invocate de ctre
acetia sunt:
Leonardo da Vinci a avut doi ucenici, Gian Giacomo Caprotti da Oreno i Contele Francesco
Melzi, care au stat alturi de marele artist pn la moartea acestuia, amndoi "tineri" i "frumoi".
Schia pentru tabloul Sf. Ioan Boteztorul, intitulat The Incarnate Angel, desen n crbune din
1515 aflat n colecia Muzeului Luvru, reprezentnd un nger cu penisul n erecie.
Personajul din dreapta lui Isus, n Cina cea de Tain, are sexul nedefinit.
Leonardo da Vinci a evitat s picteze nuduri de femei, n schimb a pictat numeroi tineri cu chip
angelic.
Elizabeth Abbott, n lucrarea History of Celibacy afirm c dei este "foarte probabil" ca Leonardo da
Vinci s fi fost homosexual, traumatizat de procesul de sodomie din 1476, artistul ar fi optat pentru
castitate pentru tot restul vieii.[48] Ali autori afirm fr echivoc despre Leonardo da Vinci c ar fi fost
homosexual i chiar pedofil sadea, ncepnd cu autorul cu mare succes la public Dan Brown, care n
romanul Codul lui da Vinci afirm c artistul ar fi fost un homosexual nflcrat (flamboyant). Michael
White, n cartea Leonardo: The First Scientist, afirm c "there is little doubt that Leonardo remained a
practising homosexual", indicnd chiar i dou nume de "parteneri sexuali" ai artistului, respectiv un
anume Fioravante di Domenico i un tnr oimar, Bernardo di Simone, bazndu-se pe interpretarea
proprie a unor note personale ale lui Leonardo.[49]. Majoritatea acestor cercettori, omit cu bun tiin o
not n care Leonardo admite c s-a culcat cu o femeie, o cunoscut curtezan din Florena, care a
devenit ulterior amanta sa, folosind un termen fr echivoc, analog termenului "fuck" din englez.
Toate aceste teorii, la limita dintre tire de senzaie i istorie popular, sunt preluate periodic, n lips de
alte subiecte "oc", de reviste glossy,[50],[51][52] transformnd viaa pasionant a unuia din cele mai mari
genii ale umanitii ntr-un subiect de scandal, perpetund o adevrat "legend urban".
Discipoli i ucenici
Gian Giacomo Caprotti da Oreno, supranumit Salai sau Il Salaino(micul nesplat, sau drcuorul), a
ajuns n preajma lui Leonardo n 1490. Dup numai un an, Leonardo a fcut o list cu toate
potlogriile acestuia, numindu-l ho, mincinos, ncpnat i avid de bani, dup ce fusese prins de
cel puin cinci ori c terpelise bani i alte obiecte de valoare, pentru a cheltui o avere pe haine.[53] Cu
toate acestea, Leonardo l-a tratat cu ngduin, acesta rmnnd n slujba artistului aproape 30 de ani.
Salai a realizat un numr de tablouri sub nume propriu (Andrea Salai), dar dei Vasari afirm c
Leonardo l-ar fi nvat totul despre pictur, lucrrile sale nu se ridic totui la nivelul altor ucenici ai
pictorului, precum Marco d'Oggione i Boltraffio. n 1515 a pictat o versiune nud a Monei Lisa,
cunoscut drept Monna Vanna.[54] n 1525, anul morii sale, Salai era proprietarul celebrului tablou
Mona Lisa, evaluat la cererea sa cu 505 lire, o valoare extraordinar n acea vreme pentru un portret de
mici dimensiuni.[55] n 1506, Leonardo a mai luat un ucenic, Contele Francesco Melzi, fiul unui
aristocrat din Lombardia, care va fi considerat ucenicul su preferat. L-a urmat pe Leonardo da Vinci n
Frana, rmnnd alturi de el pn la moartea acestuia. Melzi a motenit lucrrile artistice i tiinifice
ale maestrului, manuscrisele i coleciile sale, crile i obiectele personale, fiind i executorul
testamentar al artistului.
Opera artistic
Pictura
n ciuda renumelui pe care i l-a ctigat, cu precdere n sec.20, n calitate de om de tiin i
inventator, timp de patru secole dup moartea sa, Leonardo da Vinci a rmas n contiina colectiv
drept unul din cei mai mari pictori, dei numrul lucrrilor rmase n urma sa este extrem de redus, n
raport cu ali contemporani de-ai si. Lucrrile sale certe, ca i cele atribuite lui au o valoare
inestimabil, iar ultimele care s-au vndut, au atins preuri fabuloase. nc din timpul vieii, pe la 1490,
Leonardo era descris ca un pictor divin, faima sa sporind cu trecerea anilor. Leonardo rmne n
istoria picturii prin cteva lucrri care au fost remarcate nc din timpul vieii sale datorit tehnicii
novatoare, perfeciunea detaliilor, a celor anatomice n primul rnd, apoi se remarc iluminarea savant,
interesul su pentru fizionomie i pentru modul n care aceasta poate exprima emoii i sentimente,
modul n care a utilizat corpul uman pentru compoziii figurative, coloristica inovatoare i subtilitatea
gradat a tonurilor. Toate aceste caliti pot fi recunoscute cu uurin n lucrrile sale cele mai
cunoscute: Monna Lisa, Cina cea de Tain, Fecioara pe stnci.[56]
Lucrri din tineree
Buna Vestire (1475-1480) una din primele lucrri ale lui Leonardo da Vinci, Uffizi, 98x217 cm
Prima lucrare realizat de Leonardo da Vinci a fost Botezul lui Cristos, lucrare atribuit lui Verrochio,
realizat n colaborare cu acesta. Din aceeai perioad dateaz alte dou lucrri, amndou cu titlul
Buna Vestire. Una are dimensiuni reduse, 59x14 cm. Este o "predella", o bucat care ar trebui s se
potriveasc la baza unei compoziii mai mari, n cazul de fa, o lucrare aparinnd lui Lorenzo di Credi,
de care a fost separat ulterior. A doua bun vestire este o lucrare de dimensiuni ceva mai mari, cu o
lime de 217 cm. n ambele lucrri, Leonardo da Vinci a utilizat un aranjament clasic, prezent i n
dou binecunoscute lucrri ale lui Fra Angelico, cu Fecioara stnd n genunchi sau n picioare, n
dreapta imaginii, n stnga un nger n profil, cu o mbrcminte sofisticat. Dei anterior atribuit lui
Ghirlandaio, lucrarea este azi atribuit lui Leonardo.[57] n lucrarea cea mic, Sfnta Fecioar pleac
ochii i i mpreuneaz minile ntr-un gest care vrea s exprime supunere fa de voina Domnului. n
a doua lucrare, din contr, Sfnta Fecioar nu este de loc supus. Tnra ce o reprezint, ntrerupt din
lectur de neateptatul emisar, pune un deget de-a curmeziul Bibliei, pentru a marca locul n care i-a
fost ntrerupt lectura, ridicnd mna n semn de surpriz. Tnra femeie accept rolul de mam a
Domnului, nu cu resemnare, ci cu ncredere. n aceast lucrare, Leonardo da Vinci reprezint
dimensiunea uman a Sfintei Fecioare, recunoscnd rolul umanitii n ncarnarea Domnului.
Lucrrile din anii 1480
spre Egipt. n aceast scen, Ioan l recunoate pe Isus drept Cristos, Fiul Domnului. Scena
emoionant, de o frumusee deosebit, impresioneaz prin graia personajelor ce-l nconjoar pe
pruncul Isus, ntr-un peisaj slbatic, dominat de stnci i cascade.[60] Dei lucrarea este destul de mare,
200 x 120 cm, nu este att de complex pe ct au dorit clugrii de la San Donato, avnd doar patru
personaje n loc de cele cca. cincizeci cerute, i un peisaj slbatic n loc de unul arhitectural. Lucrarea a
fost totui terminat, practic au fost executate dou versiuni ale aceleiai lucrri, una rmas s
decoreze capela Confreriei, cealalt rmnnd n posesia lui Leonardo da Vinci, care a luat-o cu el n
Frana. Clugrii nu au obinut ns lucrarea, i nici de Predis nu a vzut nici un ban pentru munca sa,
dect mult mai trziu.[61]
Lucrrile din anii 1490[modificare | modificare surs]
Cellini i Albrecht Drer, care a fcut mai multe desene dup materialul lsat de Leonardo. Desenele
anatomice ale lui Leonardo includ numeroase studii privind scheletul uman, prile lui componente,
precum i studii privind muchii i tendoanele. A studiat de asemenea mecanica scheletului omenesc i
forele musculare, prefigurnd tiina modern a biomecanicii.[78] A mai desenat inima, sistemul
circulator i vascular, organele sexuale, alte organe interne i a fost printre primii care a desenat un
embrion uman n uter. Desenele realizate i modul de notare a indicaiilor i explicaiilor erau extrem de
avansate pentru acea vreme; se consider c, dac ar fi fost publicate atunci, ar fi contribuit substanial
la progresul medicinei.[79][80] Ca artist, Leonardo a studiat efectele emoionale asupra fizionomiei,
studiind n special efectele furiei. De asemenea, a studiat i desenat diformiti ale feei i semne ale
nebuniei. A studiat de asemenea anatomia multor animale, disecnd vaci, uri, maimue, psri i
broate, comparnd anatomia acestora cu cea a omului, i a fcut o serie de studii asupra cailor.
Inginerie i invenii
pictural a olandezilor, a avut un impact semnificativ asupra pictorilor florentini, cu precdere asupra
lui Ghirlandaio, Perugino i Leonardo. n 1479, pictorul sicilian Antonello da Messina, care lucra
exclusiv n ulei, a cltorit n nord, spre Veneia, unde Giovanni Bellini adoptase i el pictura n ulei,
fcnd din aceasta, tehnica preferat de pictorii veneieni. Leonardo va vizita i el Veneia mai trziu.
La fel ca i cei doi mari arhiteci din vremea sa, Bramante i Antonio da Sangallo cel Btrn, Leonardo
a conceput planuri de biserici, care apar prin hrtiile sale, biserici niciodat realizate. Contemporan cu
Leonardo a fost i Lorenzo de Medici (il Magnifico, cunoscut i sub numele de Lorenzo Magnificul),
care era cu trei ani mai n vrst, i cu fratele su mai tnr, Giuliano, asasinat n urma Conspiraiei
Pazzi, n 1478. Ludovico Sforza (Il Moro), cel care a condus Milano ntre 1479 i 1499, la care
Leonardo a fost trimis ca ambasador din ordinul familiei Medici, era i el de aceeai vrst cu
Leonardo. mpreun cu Alberti, Leonardo a vizitat casa familiei Medici, n care a cunoscut civa
btrni filozofi, printre care pe Marsiglio Ficino, adept al Neo-Platonismului, Cristoforo Landino, autor
de comentarii la scrierile clasice, i John Argyropoulos, profesor de greac i traductor al lui Aristotel.
Asociat de asemenea cu aceast adevrat academie patronat de familia de Medici, era un personaj
strlucitor, tnrul poet i filozof, Pico della Mirandola.[88] Artistul avea s noteze mai trziu pe
marginea unei pagini de jurnal: Medici m-au ridicat, dar tot ei m-au distrus. Nu exist nici un dubiu
c datorit lui Lorenzo Magnificul, artistul a primit o funcie important la curtea din Milano, astfel
nct aceast fraz enigmatic nu a putut fi descifrat. Dei din generaii diferite, Leonardo, mpreun
cu Michelangelo i Rafael, sunt considerai giganii perioadei de apogeu a Renaterii. La naterea lui
Michelangelo, Leonardo avea 23 de ani, i 31, la naterea lui Rafael. Acesta din urm a trit puin,
ncetnd din via la 37 de ani, n 1520, un an dup Leonardo, ns Michelangelo a trit i a creat opere
nemuritoare nc 45 de ani.[89][90]
Faim i reputaie
nc din timpul vieii Leonardo era att de renumit, nct regele Franei l considera un fel de trofeu, de
comoar nepreuit a rii sale, declarnd c avea s stea pe cheltuiala sa pn la sfritul vieii. Dei
este aproape sigur c regele nu a fost prezent n momentul n care Leonardo a trecut n nefiin, legenda
spune c acesta s-ar fi stins n braele acestuia. Jean Auguste Dominique Ingres a pictat chiar un tablou
romantic ilustrnd aceast scen dramatic. Interesul pentru opera sa nu a sczut niciodat, mulimile
fceau nc de atunci coad s-i vad lucrrile, ca i azi de altfel. Giorgio Vasari a introdus un capitol
special dedicat lui Leonardo n cartea sa, n care l descrie astfel:
n cursul normal al vieii, se nasc muli barbai sau femei, cu talente din cele mai remarcabile,
dar ocazional, ntr-un mod ce transcede natura, un singur om poate fi druit de Ceruri cu atta
frumusee, graie i talent, nct i depete de departe pe ceilali, toate realizrile sale prnd
mai degrab de inspiraie divin, dect izvornd din aptitudini omeneti. Trebuie s recunoatem
c acesta este cazul lui Leonardo da Vinci, un artist de o frumusee fizic remarcabil, care emana
o graie infinit prin tot ce fcea, care a cultivat geniul su att de strlucitor, nct toate
problemele pe care le-a studiat, au fost rezolvate cu uurin.
Mona Lisa
Pictura este mica, doar 77 x 53 cm, iar culorile folosite sunt sumbre. Nici semnata, nici datata, lucrarea
lui de Leonardo da Vinci a fost pictata pe lemn de plop. Banuim ca a fost realizata intre anii 15031506, pentru ca asa ne spune Giorgio Vasari (1511-1574), primul biograf al artistului, in lucrarea Vietile
pictorilor, sculptorilor si arhitectilor, publicata la Florenta in 1550. De fapt, Vasari este cel care a numit
primul opera lui Leonardo Mona Lisa, care, pana atunci, nu avea nicio denumire.
Ceea ce este evident, Mona Lisa depaseste caracterul de portret al unei persoane, oricat de interesanta
ar fi fost aceasta, si se ridica la valori generale si semnificatii ample pe planuri multiple. Sa incercam,
alaturi de cei mai recenti analisti ai tabloului, desigur, sa deslusim misterele care planeaza inca asupra
lucrarii. si implicit, sa vedem de ce este Mona Lisa asa de celebra.
Leonardo, geniul care nu a terminat niciuna dintre lucrarile sale
Mai intai sa spunem ceva despre autor. Leonardo da Vinci este o adevarata intruchipare a conceptului
de geniu creator din perioada de apogeu a Renasterii. S-a nascut la Anchiano / Vinci (langa Florenta) in
1452 si a murit in 1519 in castelul Cloux din Franta. A fost pictor, arhitect, sculptor, muzician, poet,
chimist, anatomist, fizician, literat si inginer. De atfel, Leonardo este considerat cel mai mare inginer al
tuturor timpurilor. Printre inventiile sale se numara: costumul de scafandru, colacul de salvare,
mitraliera, tancul, planorul, helicopterul, parasuta, automobilul, submarinul, orologiul hidraulic, scara
extensibila, o pompa cu aburi, etc. in clipele libere isi lua paleta si penelul si picta: Cina cea de taina,
Sfantul Ioan Botezatorul sau surasul Mona Lisei.
Singurul mare neajuns al acestui geniu universal era ca intretinea in el o vesnica neliniste. De abia se
apuca sa inalte o uriasa statuie ecvestra si o lasa balta, fiindca ii venea in minte constructia unui nou tip
de tun de asediu. Si acesta, abia inceput, se vedea parasit pentru incercarea unui amestec care sa
inlocuiasca pictura in ulei, pe care o raspandisera flamanzi. impins mereu de geniul sau neobosit,
Leonardo da Vinci n-a dus niciodata pana la sfarsit nimic din ceea ce isi propuse sa faca. Nici tabloul
Mona Lisa nu a facut exceptie. Leonardo a trait 67 de ani, dar productia lui artistica este redusa, chiar si
fata de a acelor artisti care au murit de tineri.
Povestea tabloului
Potrivit lui Giorgio Vasari, Leonadro incepe portretul la Florenta, in 1503 si il "termina" dupa patru ani.
Artistul nu se va desparti niciodata in acest timp de pictura sa, fapt pentru care, este foarte probabil sa o
fi dus la Amboise, unde regele Frantei, Francisc I, il chemase. Regele i-a cerut sa-i vanda portretul insa
artistul a refuzat. Doi ani dupa aceea, cu putin timp inainte de moartea lui Leonardo da Vinci, suveranul
francez a cumparat, totusi, capodopera cu 12.000 de franci. O alta varianta, mai larg acceptata, sustine
ca in urma mortii artistului, tabloul i-ar fi ramas lui Salai, slujitorul lui Leonardo, iar dupa decesul
acestuia din 1524, surorilor acestuia, Angelina si Lorenziola Caprotti. in fine, de aici se presupune ca ar
fi fost achizitionat de catre Francesco Melzi - ultimul dintre elevii lui Leonardo -, prin intermediul
caruia va ajunge in Franta. Nu stim insa cu certitudine cand anume a ajuns aceasta pictura in
proprietatea regelui Francisc I. Probabil in jurul anului 1530. in anul 1625 era deja la Fontainebleau
unde, un anume Cassiano dal Pozzo, facand un inventar al picturilor casei regale va numi acest portret
Gioconda - asa cum este el cunoscut in Franta. Sub Francisc I impodobea camera de baie a acestuia. in
timpul lui Ludovic al XIV-lea i se va acorda o importanta deosebita, fiind expus la Versailles, in
Cabinetul Regelui. Acum vor iesi la lumina si cateva copii ale lucrarii, atat de bine realizate incat unele
dintre ele i-au fost atribuite chiar lui Leonardo. Dupa Revolutia Franceza este expus la Luvru.
Napoleon Bonaparte l-a luat pentru propriul sau dormitor, din Palatul Tuileries. Din anul 1804 a fost
expus in noul muzeu al Luvru-lui unde, de atunci incolo, a incantat milioane de oameni. Tabloul este
expus si astazi cu explicatia Portretul Lisei Gherardini, sotia lui Francesco del Giocondo. in 1911, in
urma unui rasunator furt, tabloul a disparut, dar a fost recuperat doi ani mai tarziu. in timpul celui de-al
doilea razboi mondial, impreuna cu alte nepretuite opere, a ratacit din adapost in adapost, ajungand in
cele din urma in Castelul Saint-Cer. in 1945, Mona Lisa se intoarce din nou la Paris.
Ce ne arata tabloul?
Ceciliei Gallerani (1466-cca.1535), iubita lui Lodovico il Moro. Pentru identificare, artistul
va picta o hermina, numita "galee" in greaca, pentru a pune in valoare numele de familie a fetei,
Gallerani.
Cert este un lucru. "Zambetul" misterios despre care se face atat de mult referire in lucrarile de
specialitate, este pentru Gioconda ceea ce este ienuparul pentru Ginevra deBenci sau hermina pentru
Cecilia Gallerani. Adica elementul de identificare al familiei Giocondo. Caci, in italiana acelei vremi,
giocondo insemna "fericire". Zambetul acesta, va fi subiectul multor interpretari. Se va spune ca este
inocent si ispititor in acelasi timp sau ca este amplificat de subconstientul nostru. in fine, in anul 2005,
un grup de cercetatori se pare ca a descoperit reteta lui. Ce ascunde el? E simplu: 83% fericire (sa fie o
simpla coincidenta cu numele familiei ?), 9% dispret, 6% frica si 2% manie, mai putin de 1%
neutralitate si...0% surprindere.
Giocondo (1460 - 1528/39) si cu care s-a casatorit pe data de 5 martie 1495. Ea avea 16 ani, iar el 35 de
ani. El era mai in varsta decat ea cu 19 de ani. Alti critici de arta vorbesc insa de 40 de ani diferenta
intre cei doi! De aici provine si o rautate artistica: Mona Lisa ar zambi asa pentru ca era sotia unui
barbat cu mult mai in varsta decat ea si al carui testament o facea mostenitoarea universala a tuturor
bunurilor lui, asa incat ar fi putut apoi sa duca o viata usoara, de vaduva tanara, frumoasa si foarte
bogata. Unii presupun ca Mona Lisa ar fi flirtat chiar cu Leonardo. Atunci cand a inceput sa picteze
tabloul, artistul avea insa 51 de ani iar Lisa 24. Este insa o presupunere calomnioasa. Pentru ca Lisa sia iubit sotul si i-a daruit mai multi copii. Mai intai pe Pierro Francesco, nascut in 1496, apoi o fata cu
prenume necunoscut, moarta in 1499, si apoi un baiat Andrea, nascut in 1502. Vor urma Giocondo,
nascut in 1507, si Ludovica - Marietta, care isi va petrece viata intr-o manastire, calugarindu-se. Mona
Lisa a murit in 1542 intr-o manastire din Florenta, Sfinta Ursula, unde a si fost inmormantata.
Portretul Monei Lisa, comandat lui Leonardo, era menit sa marcheze unul dintre cele doua evenimente
importante pentru aceasta familie, petrecute in anul 1502: fie momentul in care cei doi soti si-au
cumparat o casa noua, mai spatioasa, pe Via del Stufa, fie, - varianta mult mai plauzibila - nasterea
celui de-al doilea copil, Andrea, pe 12 decembrie 1502 (acest copil aparea ca o "compensatie" pentru
cel pierdut in 1499). in plus, faptul ca pe celelalte doua sotii ale sale le pierduse din cauza nasterilor, il
va determina pe Giocondo sa marcheze intr-un mod deosebit fericitul eveniment din 1502. in aceasta
situatie, uluitorul suras ar fi, de fapt, un zambet al maternitatii implinite. Exista si trei indicii din tablou
care ne-ar indica faptul ca femeia lauza ar fi Gioconda:
cocul - o zona mai deschisa aflata pe crestetul capului ii indeamna pe cercetatori sa creada ca
Mona Lisa purta o boneta ce acoperea un coc. Firele ondulate de par aflate de-o parte si de
cealalta a fetei nu ar fi decat niste mese lasate libere. E vorba, de fapt, despre o coafura tipica in
epoca pentru femeile care tocmai nascusera.
voalurile - cele mai recente si cele mai complete studii, incepute in 2004, au aratat ca este
posibil ca Mona Lisa sa fie acoperita cu un fel de voal, de fapt o a doua rochie - cunoscuta la
vremea respectiva sub numele de guarnello - era purtata fie de femeile insarcinate, fie de cele
care nascusera de curand. Acest guarnello se mai intalneste de altfel si in una din lucrarile lui
Botticelli, in care este reprezentata o femeie insarcinata purtandu-l. Devenite aproape invizibile
sub straturile de vernis, ele se dezvaluie in urma analizei cu infrarosii si imbraca tot corpul cu
un val transparent care coboara pe umarul stang si cade pe spatarul jiltului, urmand linia mainii
drepte. Este vorba, poate, despre matasurile cu care facea comert sotul Lisei.
mainile - mainile sale "pufoase" sunt un semn ca ar fi pozat imediat dupa nastere - cu toate
ca unii vor sustine ca o astfel de reprezentare a lor se incadreaza in canoanele frumusetii tipice
pentru Renastere si nimic mai mult.
Pictura nu a ajuns insa niciodata la cel care a comandat-o. Patru ani a lucrat ilustrul artist la aceasta
pictura pe care a indragit-o atat de mult incat n-a voit sa se desparta de ea decat pe patul mortii.
Alte pretendente
Pornind de la ipoteza ca in ducatul Milanului, intre secolele al XIV - lea si al XVIl - lea, doar doamnele
din inalta societate aveau dreptul sa fie reprezentate ca Fecioara Maria sau ca Sfanta protectoare a
ducatului, Caterina de Alexandria, de o reprezentare precum a Mona Lisei nu putea avea parte decat
ducesa insasi, la vremea aceea, Isabella de Aragon (1470-1524).
Isabella de Aragon era fiica regelui Neapolelui - Alfonso II si se va casatori cu tanarul sau var, ducele
Milanului intre 1476-1494, Gian Galeazzo II Maria Sforza (acesta va muri la varsta de doar 25 de ani,
zvonindu-se ca insusi unchiul sau, Ludovic Sforza zis Maurul, cel care a fost adevaratul conducator al
ducatului in timpul minoratului acestuia, il va otravi). Isabella are trei copii cu Gian Galeazzo, intre
care fiica cea mai mica, Bona, va deveni regina Poloniei in urma casatoriei sale cu Sigismund I Iagello.
Exista chiar o speculatie dupa care Isabella ar fi facut apoi o casatorie morganatica cu Leonardo, caruia
i-ar fi nascut doi fii si trei fiice. Istoricul german Maike Vogt-Lerssen, cea care a avansat aceasta
ipoteza, sustine ca Mona Lisa ar fi fost primul portret oficial al noii ducese a Milanului, ceea ce vrea sa
insemne ca tabloul a fost pictat in anul 1489, anul casatoriei ei cu Gian Galeazzo (si nu 1503).
Varianta este plauzibila luand in considerare cei 11 ani pe care Leonardo ii va petrece ca pictor (si nu
numai, caci era, in plus si un foarte bun prieten al ducelui, dar si al sotiei sale!) la curtea familiei
Sforza. Simplitatea hainelor si lipsa bijuteriilor sunt justificate in aceasta ipoteza prin aceea ca mama
Isabellei murise cu un an inaintea inceperii acestui tablou.
Isabella dEste. Una dintre ipoteze sustine ca Mona Lisa va prinde viata ca portret al bogatei si
capricioasei Isabella dEste (1474-1539), marchiza de Mantova. Aceasta a fost supranumita "prima
doamna a Renasterii". Era inrudita prin nastere sau casatorie cu aproape toti conducatorii Italiei acelei
vremi. Era fiica ducelui de Ferarra si nepoata regelui de Neapole. La 16 ani devenise sotia lui
Francesco Gonzaga, ducele de Mantova. Sub patronajul ei curtea de la Mantova va deveni una dintre
cele mai culturale curti ale Europei. Sora ei mai mica era sotia ducelui Milanului, Ludovic Sforza. intre
indiciile care ne conduc la aceasta ipoteza este desenul realizat de Leonardo, probabil la Mantova, in
jurul anului 1500, in care se pot identifica o serie de trasaturi intalnite in pozitia si privirea Mona Lisei.
Constanza dAlvalos. Pornind de la o poezie a unui autor din Ischia, Enea Irpino, se presupune ca
modelul lui Leonardo poate fi identificat si cu Constanza dAlvalos, ducesa de Francavilla, pe care
artistul o va picta la Roma in 1502, la cererea lui Giuliano de Medici. Ipoteza nu este imposibila,
intrucat un poem al epocii spune ca Leonardo o pictase pe ducesa in haine de vaduva, cu un frumos
voal negru, date ce corespund si Giocondei. Totusi, la vremea respectiva ducesa avea in jur de 45 de
ani, iar oricat de magulitor ar fi dorit sa-i fie portretul, este putin probabil ca Leonardo sa accepte o
oarecare constrangere si sa o prezinte mai tanara.
Caterina, mama artistului. Este discutabila si posibilitatea ca portretul sa o infatiseze pe mama sa,
Caterina. Aceasta ipoteaza ar oferi o explicatie posibila pentru asemanarea izbitoare dintre artist si
modelul sau si ar justifica si gestul lui Leonardo de a nu se desparti de acest portret pana la moarte.
O iubita necunoscuta a lui Leonardo. Dupa unii critici de arta, Mona Lisa ar fi fost singura femeie catre
care s-a indreptat afectiunea lui Leonardo (recunoscut mai mult pentru inclinatiile lui homosexuale!).
Acesta ar fi si motivul pentru care pictorul ar fi lungit sedintele de pozat pentru frumoasa doamna timp
de patru ani. Este insa mai mult o incercare de recuperare morala a genialului artist. Portretul Monei
Lisa a fost insa, cu siguranta, lucrarea lui cea mai iubita.
Cherchez lhomme!
Un model masculin al artistului. Unii istorici vor sugera ca misteriosul model al lui Leonardo va fi
acelasi barbat care ii va poza si pentru Sfantul Ioan Botezatorul, care seamana in mod straniu cu
Gioconda. Sa fi fost acelasi Salai?
Un autoportret. Pe de alta parte, s-ar crede ca Mona Lisa este de fapt un autoportret. Teoria este
sustinuta de analize digitale, in cadrul carora, suprapunandu-se portretele Monei Lisa cu a lui Leonardo
(portretul de batranete al acestuia), se observa ca trasaturile fetei se suprapun perfect. Mona Lisa, un
alter ego, alta proiectie sau chip al personalitatii lui Leonardo, sau alfel spus un Leonardo care se
imagineaza femeie? Oricat de atragatoare ar putea fi imaginea in rochie a lui Leonardo, nu exista
suficiente dovezi care sa confirme teza.
Gian Giacomo Caprotti. Altii nu au ezitat sa vada in chipul Mona Lisei chiar pe slujitorul lui Leonardo,
Gian Giacomo de Caprotti, numit de artist si Salai. Sursele spun ca acesta a fost fiul adoptat (inca din
1490) al lui Leonardo, cand acesta a venit in atelierul sau ca ucenic. Presupunerea cum ca ar fi fost mai
degraba iubiti este cel mai adesea acceptata. Leonardo va da tanarului Caprotti numele de "Micul
diavol", din cauza comportamentului sau intolerabil: mintea, fura si spargea obiecte. Se spune insa ca
acest Salai era un tanar foarte chipes, iar in ciuda micilor neintelegeri, cei doi vor fi mereu impreuna,
pana la moartea artistului, in anul 1519, cand Salai va deveni de altfel si mostenitorul unei mari parti
importante din averea maestrului.
Cel mai faimos furt de arta al secolului XX a fost unul patriotic!
Gioconda a devenit celebra la nivel mondial dupa furtul din 21 august 1911, cand un pictor italian cam
lunatic - Vicenzo Peruggia - a subtilizat-o ca s-o aduca in tara de origine a creatorului si a modelului
sau, Italia. Necunoscand istoria tabloului, era convins ca acesta fusese furat de Napoleon si dus in
Franta. in saptamanile care vor urma, autoritatile se vor folosi de toate mijloacele pentru a o recupera.
Vor fi puse recompense foarte mari: 25.000 de franci de catre muzeul Luvru, 40.000 de franci de catre
revista LIllustration si 50.000 de franci de catre ziarul Le Matin, pentru persoanele care ar fi putut da
vreo informatie care sa duca la gasirea hotului. Initial va fi banuit poetul Guillaume Apollinaire, ca
urmare a indemnurilor sale de a fi arsa aceasta opera, pentru a protesta impotriva ideii de arta "atarnata"
pentru eternitate de zidurile unui muzeu. Dupa o lunga ancheta politista, in timpul careia au fost
suspectate si alte personalitati (intre altii, Picasso si scriiitorul italian Gabriele dAnnunzio, care chiar
revendicase furtul!), tabloul a fost recuperat in 1913 si atarnat din nou pe simezele muzeului francez,
fiind tratat cu onoruri rezervate indeobste sefilor de stat.
Se va dovedi insa ca hotul fusese Vicenzo Peruggia, un nationalist italian de 30 de ani, care traia la
Paris din anul 1908. Macaronarul, asa cum il vor numi francezii, lucrase un timp si la Luvru, aspect ce
explica faptul de a fi putut intra in muzeu (intr-o zi de luni - atunci cand muzeul era inchis publicului
pentru a se face curatenie), si de a putea trece neobservat, chiar daca sub haina sa se afla, bine mascata,
Mona Lisa. Timp de doi ani, tabloul nu a putut fi recuperat, fiind vandute in acest timp o serie de copii
(ca originale), contra unor sume fabuloase. Abia in noiembrie 1913, Peruggia va trimite o scrisoare
anticarului florentin Alfredo Geri, oferindu-se sa o inapoieze pe Mona Lisa Italiei. Va cere suma de
500.000 de lire (in jur de 100.000 dolari). Pe 12 decembrie va sosi la Florenta cu trenul, tinand-o pe
Mona Lisa intr-o lada de lemn. Se va caza la un hotel ieftin, numit astazi - cum altfel ? - Hotel "La
Gioconda". Aici, in prezenta lui Alfredo Geri si a lui Giovanni Poggi, directorul Galeriilor Uffizi,
Peruggia va deschide cutia si le va arata pictura. Tot in aceeasi zi, Peruggia va fi arestat, petrecand 12
luni la inchisoare (va muri in 1947). Acest furt il va transforma intr-un personaj foarte controversat,
uneori blamat pentru fapta sa, alteori laudat pentru istetimea cu care a reusit sa pacaleasca personalul
Luvru-lui (si in acelasi timp sa puna la indoiala buna lor organizare - lucru care il va determina pe
directorul Muzeului sa demisioneze). Vor exista chiar voci care ar fi dorit transformarea sa intr-un erou
national, asa cum a fost cazul lui Gabriele dAnnunzio care va pleda in favoarea lui intr-o serie de
articole.
n 1913, americanii o gasesc si ei pe Mona Lisa !
Furtul din 1911 a ravasit intreaga lume. Americanii au cautat si ei tabloul in Statele Unite. Si l-au gasit !
Dupa o serie de cercetari, ziarul american The New York Times va publica in 7 decembrie 1913 o
ipoteza mai putin obisnuita a celebrului tablou. Astfel, ziarul sustine ca o a doua Mona Lisa, un duplicat
realizat de acelasi Leonardo, exista in colectia familiei Vernon din New York, familie care mostenise
lucrarea de cateva generatii. Care este insa povestea ?
Povestea incepe cu tanarul William Vernon, absolvent al Universitatii Princeton, pe care tatal sau il va
trimite sa studieze in Franta. Nu este nici o indoiala ca tanarul, sarmant de altfel, se va bucura din plin
de viata de la curtea lui Ludovic al XVI-lea. Nu va pierde insa timpul si va petrece multe ore in
galeriile de arta si in magazinele de pictura, achizitionand opere foarte valoroase, atunci cand se va
intoarce din nou in America, aducand cu el nu mai putin de 55 de tablouri - lucrari de Murillo, Le Brun,
Claude Loraine, Van Dyke, Rubens. in afara de acestia, pe lista care inca mai exista, va fi mentionat si
numele de Mona Lisa. De unde sa fi luat-o el pe Mona Lisa? Totul porneste de la faptul ca tanarul
american se va indragosti in Franta - si, daca nu ar fi izbucnit Revolutia Franceza, cu siguranta nu ar
mai fi plecat de aici. in urma unui incident in care ar fi putut fi omorat (va fi insa recunoscut de un
aristocrat francez ca fiind cetatean american si va fi eliberat), se va intoarce la New York, ducand-o cu
el pe Mona Lisa - un cadou - asa cum cred urmasii sai - de la regina Maria Antoanetta! Pentru el
aceasta lucrare va avea o mare importanta. O va tine in camera lui pana la moarte, copiii sai gasindu-l
adesea ingenunchiat in fata sa. Cu toate ca, asa cum si lista facuta de William mentiona, tabloul era
numit Mona Lisa, urmasii sai ii vor da denumirea de Calugarita.
Lucrarea va face chiar obiectul unei cercetari intreprinse de criticul de arta italian dr. Erdman care va fi
impresionat de frumusetea picturii si de asemanarea sa izbitoare cu cea de la Luvru: "Pot spune cand a
fost pictata dupa gustul pe care il are." - va afirma el. "Vechii maestri amestecau in pigmentii lor
ienupar. Vor inceta sa foloseasca acest ingredient in secolul al XVI-lea". Asadar a zgariat o bucata
minuscula din tablou cu un ac si a atins-o cu limba. "Este ienupar in ea!" a exclamat. "A fost pictata
inainte de secolul al XVI-lea". Asadar, sa fi avut William Vernon dreptate cand a sustinut ca lucrarea
fata de care manifesta o afectiune constanta ii apartinea lui Leonardo? in plus, sa fi dat Maria
Antoanetta o opera de arta a natiunii sale tanarului american de care era indragostita?
Totusi, cum de este atat de celebra?
Daca veti avea posibilitatea si curiozitatea de a va afla la Luvru in primele ore ale diminetii, atunci cand
se deschid portile muzeului, veti trai urmatoarea surpriza: cohorta de vizitatori se va napusti direct, fara
alte escale, in camera Marii Doamne Gioconda, ignorand sute de alte capodopere, lasand-o intr-o tacere
fara brate pe Venus din Milo si intr-o zadarnica inaripare pe zeita ce intruchipeaza Victoria din
Samothrace (acestea sunt in fapt cele trei Mari Doamne ale muzeului!). Veti fi, fara sa vreti, tarati de
fluxul curiosilor, intre care majoritatea au ochii subtiri, pielea galbuie si se mira sonor, consonantic si
cu gesticulatie copilareasca. De ce este Mona Lisa asa de celebra? Simplu, pentru ca este "un tablou la
fel de genial ca ecuatia lui Einstein" - va spune Jean-Pierre Mohen, director al departamentului de
patrimoniu al muzeului de pe Quai Branly. Tabloul va fi apreciat ca fiind, in acelasi timp, simbol al
artei si inspiratie a kitschului.
Totusi, cum se explica faima sa incredibila ? Iata o serie de posibile explicatii :
Tehnica sfumato. Tabloul a fost pictat de un geniu care a inovat pictura folosind clarobscurul si tehnica
sfumato. Pentru a obtine imponderabilitatea carnatiilor, Leonardo a adoptat tehnica glacis-ului (culoare
clara si transparenta aplicata in pictura pe o culoare mai densa si servind la redarea clarobscurului),
precum primitivii flamanzi. Acesta este modul in care a izbutit sa sugereze transparenta pielii. Artistul
abandoneaza perspectiva geometrica, facand saltul la perspectiva atmosferica. Prima perspectiva mai
persista, bineinteles, prin cele doua coloane prezente de fiecare parte a tabloului. Dar pictorul face sa se
iveasca un lucru nou pentru vremea sa: o perspectiva aeriana, cu lumina ce vine din cer si strabate
straturile umede si albastrii ale atmosferei. Aceasta problema fizica - patrunderea luminii solare spre
lucrurile aflate in preajma noastra - devenise una dintre preocuparile majore ale pictorului. Poate ca
acesta este adevaratul secret al surasului Giocondei, dar si taina suprema a Pamantului, a prezentei
Soarelui si a luminii sale, misterul revelat al viziunii noastre asupra lucrurilor. La fel ca un mare om de
stiinta, Leonardo reuseste, prin intermediul perceptiei, sa acceada la un inalt nivel de explicare a lumii.
Nu cu ajutorul cifrelor, ci al pensulei. Dincolo de aceasta ideala impacare a stiintei cu arta (descoperita,
iata, cu uneltele cele mai sofisticate), sa aruncam o ultima privire spre Gioconda, de data aceasta cu
ochiul liber: cand ne uitam la ea, avem sentimentul ca ne urmareste din ochi. Spectatorul este luat drept
martor al unei prezente vii, al unei fiinte in miscare, care insa, spre deosebire de cel ce o vede azi, are
atributul eternitatii.
Freud explica "Mona Lisa" prin homosexualitatea si narcisismul artistului! Portretul Monei Lisa nu il
va lasa indiferent nici pe Sigmund Freud, care, intrigat de faimosul sau zambet va incerca sa il
intrepreteze. O astfel de analiza il va determina sa prezinte o teza potrivit careia, zambetul Monei Lisa
este o manifestare a subconstientului artistului, legata de instrainarea de mama sa, la varsta de patru ani.
Este de fapt misteriosul zambet pe care chiar mama lui il avea - un amestec intre cumpatare si seductie.
in plus, ceea ce insusi Vasari mentioneaza, este faptul ca primele schite, primele incercari ale lui
Leonardo reprezentau "chipuri de femei razand sau zambind". Psihanalistul austriac va pune in
evidenta faptul ca in general mamele homosexualilor erau cel mai adesea femei cu un caracter energic,
care se impuneau in fata barbatului, degradand in acest mod rolul sau in postura de tata; acolo unde
tatal lipsea sau atunci cand disparea prematur, fiul era aproape total pus sub influenta feminina. in unele
cazuri, dupa acest stadiu preliminar intervine o a doua etapa, pe parcursul careia, dragostea pentru
mama nu poate urma un curs firesc si constient, ci se transforma in refulare. Baiatul refuleaza dragostea
pentru mama sa, translatandu-se in locul ei, identificandu-se cu aceasta. Devine astfel homosexual;
deseori, aceasta "tendinta" vine cu o completare - narcisismul. Consideratii stiintifice afirma cu
certitudine ca cel care a devenit homosexual pe aceasta cale ramane in inconstient fixat pe imaginea
mamei sale. Potrivit lui Freud, aceeasi explicatie este aplicabila si in cazul lui Leonardo. Relatia cu
mama sa nu ii va fi propice dezvoltarii sale ulterioare - ii va determina o permanenta frustrare fata de
femei; prin natura ocupatiei sale, va incerca de nenumarate ori sa realizeze o glorificare a maternitatii si
sa readuca prin personajele sale zambetul care ii marcase copilaria - straniu, fermecator, enigmatic si
imobil.
Furtul din 1911. Acest eveniment i-a adus lucrarii o publicitate imensa, opera devenind si mai adulata
de presa. intreaga lume a urmarit cu sufletul la gura toata povestea.
Mona Lisa dadaista. in 1919, artistul dadaist Marcel Duchamp i-a adaugat mustati si cioc si a numit
opera in mod teribilist L.H.O.O.Q. Titlul este un olograf care se poate pronunta "elle a chaud au cul",
adica "are fundul fierbinte". Este vorba despre o carte postala infatisand-o pe Mona Lisa, dar careia
Duchamp ii va adauga mustati si barba la Napoleon al III-lea pentru a o face sa para mai masculina va implini, asa cum chiar el afirma - "un gest de provocare", gest destinat a-si arata sustinerea pentru
miscarea dadaista, creata in jurul lui Tristan Tzara la Zrich in 1919 si care incepea sa se raspandeasca
si la Paris. Va realiza acest ready-made pentru revista 391 a lui Francis Picabia. Mai tarziu, Duchamp
va scrie ca singurul motiv pentru care facuse acest gest fusese acela de a o desacraliza.
Obiect de consum popular.
O opera de arta atat de valorosa a devenit repede un obiect de consum popular. A aparut in publicitate
transformandu-se, treptat, intr-o emblema culturala suprasolicitata. Gioconda a inspirat numerosi
pictori, care i-au facut cpii si imitatii mai mult sau mai putin fidele. Corot, Robert Delaunay si
Fernand Lger au inchipuit niste variatiuni indraznete. Suprarealistii au deturnat si ei tabloul iar
dadaistul Marcel Duchamp i-a aplicat mustati si cioc. in alte versiuni, Gioconda a primit o pipa intre
dinti, a fost infatisata calare pe motocicleta, ori a aparut deghizata in inger al mortii, in caine sau in
sirena. in parcurile de distractii, este reprodusa pe un panou decupat in dreptul fetei, unde doritorii isi
pot introduce propria mutra, fiind ulterior imortalizati de un fotograf. Giocondoclasti precum Jean
Margat sau Herv Le Tellier au facut din ea un personaj literar, iar Nat King Cole, Serge Gainsbourg
sau Barbara au adus-o in spatiul muzicii.
Turneele din S.U.A. si Japonia. Faima Giocondei a fost consolidata dupa ce a fost tratata ca un star de
cinema in timpul celor doua mari vizite pe care le-a efectuat in secolul XX: in 1963 in Statele Unite si
in 1974 in Japonia (cu o escala si la Moscova). Pe parcursul scurtelor sale turnee, a fost contemplata de
milioane de admiratori, care i-au dedicat un veritabil cult, cu ecouri inca vii. in anul 1962, Malraux a
propus prezentarea Giocondei in Statele Unite, ca un omagiu adus soldatilor americani cazuti in
Normandia, in 1944. Tabloul va face astfel o calatorie la bordul vasului "France", la prima clasa, fiind
primita cu onoruri statale la Washington de catre presedintele John F. Kennedy. Peste 1,5 miloane de
oameni au trecut atunci prin fata ei. in 1974, peste doua milioane de japonezi s-au inghesuit sa vada
capodopera lui Leonardo. in 2004, portretul Lisei lui Giocondo a fost deplasat intr-o vitrina blindata,
construita cu un substantial ajutor financiar japonez. Adevarul este ca in 1956, partea inferioara a
tabloului suferise daune serioase in urma unui atentat cu o solutie acida, iar cateva luni mai tarziu un
vizitator a aruncat in el o piatra!. Nici astazi "giocondomania" nipona nu pare sa-si fi sleit energiile.
Cea mai mare asigurare.
Cu prilejul vizitei in S.U.A., dintre anii 1962-1963, pictura va fi asigurata pentru suma de 100 de
milioane de dolari, devenind astfel cea mai valoroasa pictura asigurata vreodata. Mai tarziu, va fi
surclasata de alte cateva "rivale": Adle Bloch-Bauer de Gustav Klimt, vanduta pentru suma de 135
milioane de dolari, apoi de Femeie III de Willem Kooning, vanduta in noiembrie 2006 pentru suma de
137,5 milioane dolari, in acelasi an fiind achizitionata pentru 140 milioane dolari si No.5 1948 a lui
Jackson Pollock. Totusi, Mona Lisa ramane inca cea mai valoroasa pictura din lume intrucat, datorita
inflatiei, cele 100 milioane dolari din 1962, valoreaza acum aproximativ 670 milioane de dolari.
"Eternul feminin".
Acest tablou este socotit adesea exemplul ideal al "eternului feminin". Andr Malraux credea ca Mona
Lisa combina idealul de frumusete feminina greco-roman cu cel iudeo-crestin pentru a forma "eternul
feminin". in acceptiunea cea mai simpla si mai curenta, "eternul feminin" reprezinta Femeia, care, sub
diverse nume: Venus, Psych, Elena, Isolda, Julieta etc. perpetueaza de-a lungul secolelor principiul
frumusetii si al dragostei. Poate si din cauza asta Mona Lisa este cel mai faimos portret al tuturor
timpurilor, ca si cel mai cunoscut tablou din lume.
Identitatea inca incerta.
Pe de alta parte, misterele identitatii sale sunt o parte esentiala a interesului pentru ea. Chipul din tablou
este inca "neidentificat" si astfel lucrarea continua sa se prezinte ca taram al infinitelor variatii de
opinie. Probabil aceste variatii alimenteaza discret faima lucrarii, dincolo de realizarea ei remarcabila.
Caci, de fapt, Mona Lisa este ceea ce fiecare vrea sa fie
Cina cea de tain (n italian Il Cenacolo sau La Ultima Cena) este o pictur mural a lui Leonardo da
Vinci, realizat pentru patronul su, ducele Ludovico Sforza din Milano, una din cele mai celebre
picturi din istoria universal a artelor, se gsete n fosta sal de mese a bisericii dominicane Santa
Maria delle Grazie din Milano.
Opera msoar 460 x 880 cm i a fost executat n tempera i ulei, aplicate pe un strat dublu de ipsos,
n perioada cuprins ntre 1494 i 1497. Pictura reprezint scena biblic a Ultimei Cine a lui Iisus
Hristos, aa cum este descris n Evangheliadup Ioan (13:21), rednd reaciile diferite ale Apostolilor
si, dup ce Isus anunase c unul dintre discipolii si l va trda. Forma definitiv a fost precedat de
studii amnunite, schiele corespunztoare s-au pstrat i se gsesc n biblioteca "Albertina" din Viena,
la "Accademia" din Veneia i n "Royal Library" din castelul Windsor.
Leonardo da Vinci - Figura lui Isus, studiu pentru Cina cea de Tain
Tehnica folosit de Leonardo, lucrnd pe tencuial uscat cu materiale asemntoare picturilor pe lemn,
s-a dovedit neadecvat, rezultatul fiind c, dup puin timp, vopseaua a nceput s se desprind, fapt
atestat ntr-o scrisoare a lui De Beatis din 1517, adresat cardinalului din Aragona. n cursul secolelor,
pictura a fost de mai multe ori restaurat, rezultatele fiind mai degrab negative, ntunecndu-se
suprafaa pictat. Clugrii dominicani au distrus peretele inferior, deschiznd o u chiar la mijloc,
eliminnd astfel picioarele lui Iisus. Ultima restaurare, nceput n 1948 i terminat la 28 mai 1999, a
renoit pigmentul colorant milimetru cu milimetru, restituind i consolidnd astfel ceea ce mai rmsese
din pictur i readucnd la vedere aspecte dotate de o luminozitate i prospeime neateptate. n
august 1943, n urma unui bombardament aerian, tavanul ncperii se prbuete dar pictura rmne ca
prin minune intact, protejat doar de civa saci cu nisip.
n 1980, mpreun cu biserica i cu mnstirea dominican, opera lui Leonardo a fost declarat de ctre
UNESCO patrimoniu al umanitii.
Rednd furtuna nscut n sufletul discipolilor la auzul cuvintelor "Unul dintre voi m va trda!",
artistul a redat felul divers n care, potrivit vrstei i temperamentului, apostolii au reacionat la aceste
cuvinte fatidice. Cea mai mare parte dintre personajele picturii sunt att de precis i complet construite,
nct ar putea fi desprinse pentru a figura ca nite portrete independente, dei integrarea lor n ansamblu
este perfect.
Cina cea de Tain - Detaliu: primul grup din dreapta lui Isus
Compoziional, Cina cea de Tain a fost construit dup raionamente aproape matematice. Apostolii
au fost mprii n patru grupuri de cte trei, dispuse dou la dreapta i dou la stnga lui Isus, care se
afl n centru. Spre a fi mai proeminent, Isus a fost situat n dreptul unei ferestre prin care se vede un
peisaj cu orizontul foarte cobort, avnd deci ca fundal cerul. Prerea care dinuise mult vreme
privitoare la rolul secundar al culorii la Leonardo, explicndu-se aceasta prin formaia sa toscan n
care avea ntietate realizarea reliefului - "il rilievo" - ca obiectiv pictural, a fost infirmat prin lucrrile
moderne de restaurare.
Exist dou copii n mrime natural a Cinei lui Leonardo: una se gsete la Biserica Minorit
din Viena, alta n muzeul mnstirii dinTongerlo (Belgia).
Dup unele interpretri, discipolul din dreapta lui Iisus Hristos, ar putea fi o femeie, i anume Maria
Magdalena, cu care Isus ar fi fost cstorit.
Leonardo da Vinci
Bli,2014
Cuprins:
1.Viaa i activitatea lui Leonardo da Vinci
2.Analiza unor opere faimoase ale lui Leonardo da Vinci