Sunteți pe pagina 1din 7

Calanciuc Ionut Marian Anul I, grupa H111

Picturi rupestre in Paleolitic


Picturi rupestre in Europa Primele picture rupestre preistorice au fost descoperite in anul 1868 in pestera Altamira. Aceasta este situata in apropiere de Santillana del Mar, in provincial Santander din Spania. Pestera Altamira a fost descoperia de un vanator insa ea va fi studiata de catre Marcelino Sanz de Sautuola. Prima lui vizita in pestera a avut loc in 1875, insa in 1879 a descoperit impreuna cu fiica sa sala bizonilor, inima artistica a pesterii Altamira in care erau picturi rupestre care reprezentau nistre boi, deoarece la acea data lucrarile agricole se faceau cu boii. Pestera Altamira constutuie astazi unul dintre cele mai renumite monumente ale artei universale. Prin arta pe care a creat-o omul paleolitic in pestera Altamira, el facea proba nivelului sau de inteligenta si de sensibilitate, el arunca peste timp gandurile, identitatea pierduta, eternele mistere ale vietii si ale mortii. Dar Altamira nu a ramas numai cu meritul de a fi prima pestera cu picture descoperita, ci ea, in ciuda numeroaselor descoperiri ulterioare, nu a putut fi depasita in frumusete, incat isi merita intru totul calificativul de Capela Sixtina a artei Cuaternare. Picturi rupestre in Romania Intamplarea face ca descoperirile de pictura si gravura rupestra din tara noastra sa urmeze un fir cronologic invers decat descoperirire din Eurasia. Primele semnalari de arta rupestra sunt, in general, si cele mai recente din punct de vedere cronologic, in timp ce marturiile din ultima vreme pot fi atribuite paleoliticului. Recunoasterea autenticitatii artei rupestre din pestera Altamira insa si celelate descoperiri aveau sa creeze un current favorabil pentru observatii mai atente in toate tarile europene. Asa cum era de asteptat entuziasmul in acest domeniu de cercetare a cuprins si arheologii din Romania astfel incat in 1923 Marton Roska credea ca a identificat primele gravure in pestera Cioclovina (jud. Hunedoara). Mai tarziu avea sa se afle insa ca nu este vorba de arta rupestra ci numai de niste urme banale lasate de ursii de pestera. La 100 de ani de la descoperirra celebrului plafon policrom de la Altamira, arheologia romana avea sa sarbatoreasca evenimentul prin descoperirea picturilor rupestre din pestera Cuciulat. Desi nu avem date suficiente, se pare ca in pestera Cuciulat, aflata pe valea Somesului in apropierea com. Letca, Jud. Salaj. In sala cu picturi , primul desen este cel care reda silueta unui cal. Ca toate celelate figure sau semne, calul este redat cu o culoare rosie-caramizie, avand dimensiunea de 24,5 cm lungime si 12,5 cm inaltime. In central incaperii este o alta figura care sugereaza silueta unui animal ( lungime 100cm si inaltime de 50 de cm). Desenul partii posterioare a

corpului este bine conservat si pare sa apartina prin pozitia sa, unui animal din grupul felinelor aflat in atac sau fuga. In aceasta pestera nu s-au descoperit resturi de locuire umana. Pe 3 noiembrie 2008 pestera de la Cuciulat s-a surpat. O alta pestera din Romania care prezinta picturi rupestre este pestera Cizmei. Aceasta este situata in zora carstica Grohot din cadrul muntilor Metaliferi in judetul Hunedoara. Picturile parietale constau in cercuri simple, uneori avand marcate centrul, cercuri concentrice, cercuri care se intersecteaza, cercuri intersectate de linii vertical sau orizontale etc. Au fost identificate pana acum pe peretele din stanga 13 reprezentatii de acest fel. Gasim de asemenea si o silueta umana a carei reprezentare in regiunea capului pleaca tot de la un arc de cerc al carui centru nu este marcat printr-un punct. Pe peretele din dreapta pesterii nu s-a putut identifica decat conturul alb al unei singure reprezentari, constand din aceleasi cercuri. In pestera exista si o reprezentare in forma de crosa care ne aminteste de un motiv asemanator, frecvent intalnit pe petroglifele din Galicia. Oricum, de retinut este ca motivele constand din cercuri si cercuri concentric au constituit una din reprezentarile des intalnite in ornamentarea fie a grotelor si adaposturilor de sub stanca, fie a pietrelor din aer liber cum ar fi pe stancile din Valcamonica. Semnificatia artei rupestre preistorice: imagini sau simboluri? Arta unei perioade sau un curent artistic anume nu au disparut niciodata atat de implacabil timp de milenii, pentru ca mai apoi sa fie descoperite cu o emotie fara margini, devenind, dupa o perioada de totala contestare. Arta rupestra a reaparut pentru noi din adancurile pamantului si din abisurile timpului ca ceva maret, imposibil aproape de banuit ca mod de manifestare artistica a omului, pe treapta civilizatiei de atunci, zguduind puterea noastra de intelegere prin maretia culmilor spirituale atinse de oameni despre care ne obisnuisem sa credem ca erau mai degraba salbatici, decat capabili de sensibilitate. Ipotezele asupra semnificatiei artei rupestre au aparut si au evoluat pe masura acumularii datelor oferite de noile descoperiri. Inca din 1865, E B Tylor a incercat sa explice desenele preistorice prin credinta omului in existanta unei legaturi intre obiect si imaginea sa, ceea ce ar implica conditionarea lor reciproca. Teoria aceasta a trecut neobservata insa la timpul respectiv. Teoria artei pentru arta in preistorie avea sa fie emisa se Eduard Lartet, un naturalist care urmarea in primul rand sa demonstreze contemporaneitatea intre omul pesterilor si animalele cuaternare, unele dintre ele disparute. Astfel, el era interest in stabilirea unei contemporaneitati intre gravurile si picturile din pesteri, cum ar fi mamutul, renul etc si omul preistoric. Vanatoarea, dupa el, era pentru omul paleolitic o actiune destul de usoara, ca sa ii lase destul timp si pentru activitati artistice dezinteresate.

Teoria artei pentru arta presupune, asa cum incerca sa explice Ed. Piette in cartea sa Arta in timpul varstei renului ca omul paleolitic se perfectiona in arta sa, redand si imitand animalele pe care le observa in jurul sau, el studiind unele parti ale corpului precum picioarele sau capul si exagerand proportiile pentru a pune in valoare anumite caractere. Mortillet, adept al teoriei arta pentru arta in preistorie, vedea in aceasta arta dezinteresata proba ca omul cavernelor nu era stapanit de notiuni religioase, el imitand strict natura inconjuratoare. G.H. Luquet in anul 1926 in lucrarea Arta si religia oamenilor fosili presupunea ca arta figurativa propriu-zisa, adica executia intentionata a reprezentarilor, trebuie sa fi fost precedata de o faza preliminara, in care operele figurate au fost produse fara intentie, printr-un hazard. Dupa el, actiunea intentionata a unei opera figurate presupune doua conditii: una de ordin afectiv si una de ordin intelectual. Aceasta din urma ar implica dorinta executiei, obtinerea unui avantaj si, in definitive, placerea directa a executiei sale. In ceea ce priveste elemental afectiv, dupa ce un individ ar fi efectuat desenul sau gravura respectiva, el va gasi in aceasta actiune un folos, ceea ce l-ar face sa reinceapa aceasta actiune agreabila, pentru a reinnoi placerea pe care i-a provocat-o. In 1903 apare o lucrare intitulata Arta si Magia. Intr-o statistica pe circa 1800 de cazuri de arta rupestra si figuratiile animale din arta mobiliera paleolitica din vestul Europei, Gourhan stabileste urmatoarea statistica: cal-24%, bizon 15%, muflon-7%, ren-6.5%, bour-5% etc. Este frapanta participarea calului si bizonului, care, impreuna, totalizeaza 39%, ceea ce ne face sa ne intrebam daca aceste doua animale constituiau vanatul principal sau frecventa lor pe peretii pesterilor are o cauza de alt ordin. Este de retinut faptul ca, impreuna cu semnele, aceste doua animale insumeaza mai mult de jumatate (54%) din subiectele pictate de omul paleolitic. Arta rupestra paleolitica este deci, in esenta, o arta animaliera, a unei lumi animale selectionate din fauna timpurilor respective, fauna care intra in atentia si preocuparile populatiilor de vanatori. Este o arta caracterizata printr-o excelenta tratare in maniera realista a animalelor si printr-un nivel artistic surprinzator de elevat. Subiectele, fara sa fie foarte diverse, sunt tratate intr-un stil relativ uniform, care se regaseste in toate pesterile.Realismul artei paleolitice consta in figura animalului in cele mai reprezentative si familiare atitudini, poate cateodata stangaci si in pozitii rigide, dar, de cele mai multe ori, cu talent si maiestrie. Schematismul pare absent. Este totusi sesizabil in cateva situatii, cum ar fi in cazul unor bizoni policromi de la Font-de-Gaume sau Altamira. Proportiile animalelor in picture parietala paleolitica nu sunt pastrate. In pestera La Mouthe se poate intalni gravat un muflon alaturi de un mamut de aceleasi dimensiuni, iar la Lascaux, intre picioarele unui imens taur, sta un mic urs brun. In categoria exemplelor se poate include si pestera Cuciulat, unde felina este de cateva ori mai mare decat calul. Dimensiunea mica a calului

de la Cuciulat nu este o raritate in arta rupestra paleolitica, pentru ca in pestera Portel exista un calut rosu de numai 18 cm. Arta rupestra preistorica, nu este un atlas zoologic al timpurilor trecute. Ea este un complex de reprezentari in buna parte animaliere, cu implicatii dintre cele mai directe si serioase in viata omului. Cunoasterea productiilor artistice realizate de om, transpuse pe peretii pesterilor, ne-a permis sa intelegem mai bine ceva din spiritual si sensibilitatea sufleteasca a creatorilor ei, din ceea ce omul, inca din preistorie, era in natura sa profunda si eterna.

Imaginea femeii n Paleolitic

Acest studiu exploreaz posibilitatea logic conform creia primele imagini ale figurii umane au fost fcute dintr-un punct de vedere personal i concluzioneaz c figurinele Venus din Paleoliticul Superior reprezint propria imagine a femeilor obinuite asupra corpului lor. Cele mai vechi piese par a fi reprezentri analogice asupra femeii care se privea n jos i care i observa schimbrile biologice. Astfel prima imagine asupra femeilor poate simboliza societatea care le-a creat. Figurinele Venus sunt cele mai vechi reprezentri preistorice. Ele constituie o categorie stilistic de recunoscut i sunt printre cele mai cunoscute dintre toate obiectele din Paleolitic. Aceste statuete au forme stereotip: exagerarea volumului abdomenului i al oldurilor, n timp ce capul, picioarele i braele sunt atrofiate. Ele sunt sculptate n piatr, os, filde, alturi de alte cteva exemple din Pavlovianul timpuriu, care sunt fcute din loess ars. Z.Abramova(1995) propune o clasificare bazat pe existena a patru grupe sau tipuri de statuete: 1- Statuete corespunznd mai mult sau mai puin proporiilor clasice ale formelor anatomice feminine normale; 2- Statuete cu proporiile unui corp de femeie svelt de talie mare; 3- Statuete cu proporiile unui corp de femeie obez de talie mic; 4- Statuete n contur general, fr detalii;

n ciuda numeroaselor dificulti n datare, n special n rndul descoperirilor din Frana i Italia, un consens este n curs de dezvoltare cum c marea majoritate a acestor imagini au fost create n mijlocul Paleoliticul Superior. Aceste prime reprezentri ale figurii umane sunt centrate n ansamblurile Gravetian din Frana i legate de variantele estice ale compexului tehnic, n special Pavlovian n Republica Ceh i Kostenkian n Rusia. Din punct de vedere geografic, cele mai multe sit-uri cu imagini n stilul PKG pot fi ntlnite ntr-un coridor cultural de 3.000 de kilometri lungime care leag pantele nordice ale Pirineilor, cu vile rurilor din Rusia european.PKG reprezint denumirea prescurtat a unor culturi din Paleolitic(i anume Pavlovian-Kistenlian-Gravetian). Figurinele n stilul PKG sunt la fel ca orice alt obicet arheologic i conin numeroase variante care pot fi cuantificate i comparate. Astfel, la nceputul acestui secol, observaiile etnografice au ncurajat ideea potrivit creia toat arta preistoric a fost inspirat din ritualul vntorii i din credinele legate de fertilitatea magic. Cu sau fr elementul magic, n stilul PKG, simbolul fertilitii i al fecunditii a fost foarte influent. O ipotez nedeclarat, la eforturile anterioare pentru nelegerea imaginilor din stilul PKG reprezint faptul c ele se abat de la realitatea anatomic normal pentru unele sensuri simbolice sau psihologice. Astfel, pri ale corpului feminin implicate n activiti de reproducere sau erotice sunt accentuate sau extinse pentru a simboliza valorile sociale. Prin aceasta, componentele individualizate ale feelor, minilor i picioarelor sunt neglijate, deoarece acestea sunt nesemnificative la mesajul transmis. Exist o relaie evident ntre atributele stilistice ale reprezentrilor asupra corpului femeii din Paleoliticul Superior, n general, i imaginile n stilul PKG, n special, i regularitile structurale de form i coninut care dein acele puncte de vedere minime necesare unei femei pentru a-i vedea propriul ei corp. Experimentul lui LeRoy McDermott arat c un inventar rezonabil necesit cel puin cinci sau ase perspective primare: 1. Capete fr chip; 2. Suprafaa anterioar superioar sau frontal superioar a corpului; 3. Suprafaa anterioar inferioar sau frontal mai mic a corpului;
4. Suprafaa lateral inferior sau inferioar a corpului; 5. Suprafaa posterioar inferioar a corpului:

a) Vizualizarea sub-bra;

b) Vizualizarea peste umr Dintr-o perspectiv de auto-vizualizare, figurinele n stilul PKG reprezint femei normal proporionate, cu greutate medie, n diferite etape din viaa lor biologic. Ele constituie o form de auto-portret executat cu mii de ani nainte de inventarea oglinzii. Unul dintre istorici, i mai exact Marshack, merit s fie apreciat ca primii dintre cei care au recunoscut c imaginile feminine ar putea ilustra preocuparea pentru viaa fizic a femeilor. n concluzie, este foarte posibil ca apariia i propagarea imaginilor n stilul PKG, din estul i vestul Europei, s fi avut loc deoarece au jucat un rol didactic n stpnirea contient a condiiilor materiale care au influenat viaa reproductiv a femeilor. De asemenea, din moment ce rolul important odat introdus de ctre informaiile autogene n viaa cultural pare s fi fost trecut cu vederea,conceptele filosofice i psihologice moderne sau auto-contientizarea individual i internalizarea imaginii de sine ar putea necesita o revizuire.

Insemnele
Prezenta pe teritoriul Europei a sute de gravuri si exemple mobiliare din oase si pietre, ce provin din Paleoliticul Superior reprezinta dovezi solide pentru intelegerea mentalitatii omului paleolitic. Un exemplu relevant il reprezinta o placa ovala gravata pe ambele fete, descoperita in santierul din Blanchard, regiunea Dordogne, Franta. Placa este sculptata dintr-un corn de cerb, fata principala fiind concava si razuita fin, fata dorsala- relativ dura si convexa. Fiecare insemnare pe placa presupune a avea un scop utilitar. O cerceatre microscopica a demonstrat ca insemnarile sunt facute in stiluri diferite. Dar acestea nu sunt efectuate in mod accidental. Presupunand insemnele date ca ar fi o forma de notatii cumulative, putem deduce existenta a mai multor nivele de complexitate cognitiva a omului paleolitic. S-a stabilit ca gravarea acestor insemne se efectua intr-o perioada indelungata de timp, deci cel care se ocupa cu gravarea insemnelor avea capacitatea de a deosebi intelesul fiecarui simbol, necatand la multimea lor. In acest sens se poate afirma ca mesterul dat a fost un homo sapiens modern, functionand intr-o cultura complexa cu o multitudine de structuri cerebrale si procese cognitive. Un alt exemplu il poate reprezenta o placa de aproximativ aceleasi dimensiuni ca exemplarul din Blanchard, gasita in Lartet din Gorgr dEnfer. Executarea placii a fost infaptuita in stilul

denumit mai apoi geometric. Examinarea acesteia a condus la concluzia ca insemnarile reprezinta o notatie cognitiva ca si exemplul anterior. S-a desemnat ca obiectele date care au avut o utilizare indelungata, erau marcate cu notatii accumulate pe o perioada desfasurata fiind utilizate in arta vanatului, unde portabilitatea era importanta. Sute de exemple de gravure cu imagini a animalelor, cu motive in stil geometric au fost descoperite in Valencia, Spania. Analiza microscopica a demonstrat ca in ciuda unui stil diferit de gravura, pietrele contin aceleasi elemente cognitive ca exemplele prezentate mai devreme. Aceste gravuri arata tendinta de a fi grupate in serii de linii, luand diverse directii. Continutul gravat astfel putea fi citit pe secvente, desi fiecare set este diferit ca marime, asezare si unghiuri de amplasare. In Paleoliticul Superior apar o serie de stiluri de notare regionale evaluate. Piatra reprezinta materialul de lucru primar, dar este deseori de o duritate mai mare si gravatul se efectueaza pe o scara mai mica, semnificatiile devenind mai complexe. Stilul este evoluat si sofisticat, dar examinandu-l pe secvente, set cu set, se dovedeste ca conceptual de baza este acelasi ca si in exemplele anterioare. Simbolistica materialelor folosite in culturile Paleoliticului Superior sunt foarte variate si complexe. Un astfel de exemplu il reprezinta elemental gasit in Cuerto de la Mina, Spania, gravat intr-o maniera geometrica. Seturile de notatii prezente aici sunt facute in stiluri diferite, marimi, unghiuri, presiune si directive diferite. Fiecare set de semne e asociat unui animal sau planta. In comparative cu exemplele anterioare imaginile clarifica sensul insemnelor. In concluzie putem afirma ca este prezent un sistem foarte variabil de notatii. Iar obiectul ce reprezinta produsul final era format prin utilizarea numeroaselor tehnici de gravura. Acestea dadeau seturilor de caractere un simt al repetarii si periodicitatii formand astfel un sistem. Aceste notatii ale Paleoliticului Superior reprezintau un produs cultural complex a capacitatii cognitive a omului paleolitic. Analiza acestor notatii a indicat ca desi nu constituie scrisul sau aritmetica cunoscuta in zilele noastre, demonstreaza intocmai functii cognitive, oamenii paleolitici reprezentand astfel precursorii nostri culturali. In concluzie putem afirma ca notatiile aveau un rol major in viata omului paleolitic deoarece reprezentau un mecanism important in viata cotidiana fiind folosite pe post de masuratoare a timpului, distantei sau ca sistem arithmetic. Se incadrau in structura vietii culturale si economice si in relatia dintre toate activitatile umane.