Leonardo di ser Piero da Vinci

(n. 15 aprilie 1452, Vinci - d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele
de Leonardo da Vinci, a fost un marcant reprezentant al Renașterii din
perioada de apogeu a acesteia.[4] Spirit
universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomi
st, geolog, cartograf, botanist și scriitor. Leonardo da Vinci este considerat
adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii.[5]
Viziunea lui Leonardo asupra lumii se bizuie pe logică.[6] Ca arhetip al
omului renascentist, este unul din inovatorii picturii și unul din cei mai mari
pictori din istorie. Mona Lisa (numele este de fapt Monna Lisa sau La
Gioconda), portretul Lisei Gherardini, soția lui Francesco del Giocondo,
aflat în colecția Muzeului Luvru începând cu 1797, este considerat ca cel
mai cunoscut portret realizat vreodată.[7]
Nu mai puțin celebră este fresca intitulată „Cina cea de taină”, din
refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano.
[8]
„Omul Vitruvian” (numele complet este Le proporzioni del corpo umano
secondo Vitruvio), un desen din 1490, însoțit de comentarii asupra operei
arhitectului Vitruvius, imagine iconică, este un simbol al Renașterii.[9] Cele
câteva lucrări de pictură rămase în urma sa, împreună cu desenele și
caietele sale de note științifice constituie o contribuție de o inestimabilă
valoare pentru cultura umană, pentru artă și știință, rivalizând doar cu
opera altui mare contemporan al său, Michelangelo Buonarotti. Spirit
universalist și inventator înnăscut, Leonardo da Vinci a conceput mașini de
zburat, un tanc, submarine, o mașină de socotit[10] și multe altele. Puține din
invențiile sale au putut fi puse în practică în cursul vieții sale. Mici invenții,
precum o mașină automată de bobinat și o mașină de încercat rezistența la
întindere a firelor, au fost puse în aplicare încă de atunci. A făcut de
asemenea mari descoperiri în domeniul anatomiei, ingineriei civile, opticii și
hidrodinamicii, pe care, deși nu le-a publicat, au fost aplicate ulterior,
influențând în mod categoric progresul științific. Artist orgolios, conștient de
talentul său, într-o proverbială rivalitate cu marele său contemporan
Michelangelo Buonarotti, se afirmă că ar fi notat în caietele sale, cu un an
înaintea morții, Io continuerò... („voi dăinui...”) Această afirmație, devenită o
adevărată legendă urbană, nu se regăsește însă în notele sale.[11][12] De
altfel, singurele notițe păstrate din anul 1518 sunt câteva socoteli
domestice, care par să fi fost scrise de către unul din servitorii săi.
Leonardo da Vinci s-a născut în data de 15 aprilie 1452 (pe stil vechi - pe
stil nou se adaugă încă 9 zile, astfel că după calendarul actual, artistul s-a
născut pe data de 23 aprilie), „la ora trei noaptea”, nașterea sa fiind
consemnată în jurnalul lui Ser Antonio, bunicul patern,[13][14], în orășelul
Vinci din Toscana, pe valea inferioară a râului Arno, localitate aflată sub
jurisdicția Republicii Florentine, condusă de familia Medici, fiul nelegitim al
lui messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, un bogat notar florentin, și al
Caterinei, țărancă.[15][16][17] Cercetătorul italian Francesco Cianchi, după ce a
studiat timp de mai mulți ani registrele parohiale din Vinci și din împrejurimi,
afirmă că nu a locuit în acea perioadă nicio persoană cu acest nume și că,
în realitate, mama lui Leonardo ar fi fost o sclavă arabă creștinată și
botezată Caterina, aparținând bogatului Vanni di Niccolo di Ser Vann, unul
din clienții lui Piero Fruosino di Antonio da Vinci [18] Mama sa, după ce a
fost eliberată, s-a căsătorit cu un localnic, Acchattabriga di Piero del
Vaccha. Tatăl său, la un an de la nașterea lui Leonardo s-a căsătorit cu
Albiera, în vârstă de 16 ani, care a murit în 1464, la 28 de ani, fără a avea
copii. Ser Piero se va recăsători de încă 3 ori, având câte 6 copii din
ultimele două căsătorii.[19] La moartea tatălui său - cel adevărat - au izbucnit
certuri între artist și cei 7 frați ai săi, moștenitorii legitimi ai lui messer Piero,
cu privire la împărțirea moștenirii. Leonardo nu avea un nume de familie în
accepțiunea de azi, „da Vinci” menționând originea „din Vinci”, iar particula
„ser” indica faptul că tatăl său era un aristocrat. Se cunosc extrem de
puține lucruri despre copilăria sa. Primii cinci ani din viață i-a petrecut
alături de mama sa, în cătunul Anchiano, după care începând din 1457 a
trăit în casa tatălui său, împreună cu un unchi, Francesco și, bunicii paterni,
în micul oraș Vinci. Leonardo a primit o educație normală pentru copiii din
familiile înstărite de atunci: scris, citit, latină, geometrie și matematică. Din
copilărie, Leonardo menționează în notele sale doar două evenimente.
Primul, pe când era în leagăn, când un zmeu de hârtie a coborât spre el,
atingându-i buzele cu coada,[20] și al doilea, survenit câțiva ani mai apoi, pe
când explora de unul singur împrejurimile casei mamei sale, a descoperit o
peșteră, fiind îngrozit că un monstru ar putea să se găsească înăuntru, dar
mânat de curiozitate a pătruns totuși în interior.[21] Primii ani din viața
artistului au stârnit numeroase controverse printre biografii săi, fiind subiect
de legendă. Giorgio Vasari, pictor și biograf al lui Leonardo, povestește
cum un țăran din vecinătate și-a confecționat un scut, apoi i-a cerut
tânărului da Vinci să picteze ceva pe fața acestuia. Leonardo ar fi pictat un
monstru ce scotea foc pe nări, care avea un aspect atât de înfricoșător,
încât ser Piero, tatăl băiatului, impresionat de talentul lui Leonardo, ar fi
arătat scutul unui negustor de artă florentin, care l-a cumpărat imediat,
vânzându-l mai apoi Ducelui de Milano. Pentru a-l răsplăti pe țăran, ser
Piero ar fi cumpărat alt scut, decorat cu o inimă străpunsă de o săgeată, pe
care l-a dat acestuia.[22] Nu putem ști cât de adevărată este această istorie,
cert este însă că un desen al lui Leonardo da Vinci din aceeași perioadă,
dovedește un talent și o predispoziție pentru perfecțiunea detaliului ieșite
din comun.