Leonardo da Vinci

Un mic rezumat al acestuia

Leonardo di ser Piero da Vinci
• (n. 15aprilie 1452, Vinci - d. 2mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost un marcant
reprezentant al Renașterii din perioada de apogeu a acesteia.[4] Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician
, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor. Leonardo da Vinci este considerat adesea cel
mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii.[5]
• Viziunea lui Leonardo asupra lumii se bizuie pe logică.[6] Ca arhetip al omului renascentist, este unul din inovatorii
picturii și unul din cei mai mari pictori din istorie. Mona Lisa (numele este de fapt Monna Lisa sau La Gioconda),
portretul Lisei Gherardini, soția lui Francesco del Giocondo, aflat în colecția MuzeuluiLuvru începând cu 1797, este
considerat ca cel mai cunoscut portret realizat vreodată.[7]
• Nu mai puțin celebră este fresca intitulată „Cina cea de taină”, din refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle
Grazie din Milano.[8] „Omul Vitruvian” (numele complet este Le proporzioni del corpo umano secondo Vitruvio), un
desen din 1490, însoțit de comentarii asupra operei arhitectului Vitruvius, imagine iconică, este un simbol al
Renașterii.[9] Cele câteva lucrări de pictură rămase în urma sa, împreună cu desenele și caietele sale de note
științifice constituie o contribuție de o inestimabilă valoare pentru cultura umană, pentru artă și știință, rivalizând doar
cu opera altui mare contemporan al său, Michelangelo Buonarotti. Spirit universalist și inventator înnăscut,
Leonardo da Vinci a conceput mașini de zburat, un tanc, submarine, o mașină de socotit[10] și multe altele. Puține
din invențiile sale au putut fi puse în practică în cursul vieții sale. Mici invenții, precum o mașină automată de bobinat
și o mașină de încercat rezistența la întindere a firelor, au fost puse în aplicare încă de atunci. A făcut de asemenea
mari descoperiri în domeniul anatomiei, ingineriei civile, opticii și hidrodinamicii, pe care, deși nu le-a publicat, au
fost aplicate ulterior, influențând în mod categoric progresul științific. Artist orgolios, conștient de talentul său, într-o
proverbială rivalitate cu marele său contemporan Michelangelo Buonarotti, se afirmă că ar fi notat în caietele sale,
cu un an înaintea morții, Io continuerò... („voi dăinui...”) Această afirmație, devenită o adevărată legendă urbană, nu
se regăsește însă în notele sale.[11][12] De altfel, singurele notițe păstrate din anul 1518 sunt câteva socoteli
domestice, care par să fi fost scrise de către unul din servitorii săi.
Viața
• Leonardo da Vinci s-a născut în data de 15 aprilie 1452 (pe stil vechi - pe stil nou se adaugă încă 9 zile, astfel că după
calendarul actual, artistul s-a născut pe data de 23 aprilie), „la ora trei noaptea”, nașterea sa fiind consemnată în
jurnalul lui Ser Antonio, bunicul patern,[13][14], în orășelul Vinci din Toscana, pe valea inferioară a râului Arno,
localitate aflată sub jurisdicția RepubliciiFlorentine, condusă de familia Medici, fiul nelegitim al lui messer Piero
Fruosino di Antonio da Vinci, un bogat notar florentin, și al Caterinei, țărancă.]Cercetătorul italian Francesco Cianchi,
după ce a studiat timp de mai mulți ani registrele parohiale din Vinci și din împrejurimi, afirmă că nu a locuit în acea
perioadă nicio persoană cu acest nume și că, în realitate, mama lui Leonardo ar fi fost o sclavă arabă creștinată și
botezată Caterina, aparținând bogatului Vanni di Niccolo di Ser Vann, unul din clienții lui Piero Fruosino di Antonio
da Vinci [18] Mama sa, după ce a fost eliberată, s-a căsătorit cu un localnic, Acchattabriga di Piero del Vaccha. Tatăl
său, la un an de la nașterea lui Leonardo s-a căsătorit cu Albiera, în vârstă de 16 ani, care a murit în 1464, la 28 de
ani, fără a avea copii. Ser Piero se va recăsători de încă 3 ori, având câte 6 copii din ultimele două căsătorii.] La
moartea tatălui său - cel adevărat - au izbucnit certuri între artist și cei 7 frați ai săi, moștenitorii legitimi ai lui messer
Piero, cu privire la împărțirea moștenirii. Leonardo nu avea un nume de familie în accepțiunea de azi, „da Vinci”
menționând originea „din Vinci”, iar particula „ser” indica faptul că tatăl său era un aristocrat. Se cunosc extrem de
puține lucruri despre copilăria sa. Primii cinci ani din viață i-a petrecut alături de mama sa, în cătunul Anchiano, după
care începând din 1457 a trăit în casa tatălui său, împreună cu un unchi, Francesco și, bunicii paterni, în micul oraș
Vinci. Leonardo a primit o educație normală pentru copiii din familiile înstărite de atunci: scris, citit, latină, geometrie
și matematică. Din copilărie, Leonardo menționează în notele sale doar două evenimente. Primul, pe când era în
leagăn, când un zmeu de hârtie a coborât spre el, atingându-i buzele cu coada, și al doilea, survenit câțiva ani mai
apoi, pe când explora de unul singur împrejurimile casei mamei sale, a descoperit o peșteră, fiind îngrozit că un
monstru ar putea să se găsească înăuntru, dar mânat de curiozitate a pătruns totuși în interior.] Primii ani din viața
artistului au stârnit numeroase controverse printre biografii săi, fiind subiect de legendă. Giorgio Vasari, pictor și
biograf al lui Leonardo, povestește cum un țăran din vecinătate și-a confecționat un scut, apoi i-a cerut tânărului da
Vinci să picteze ceva pe fața acestuia. Leonardo ar fi pictat un monstru ce scotea foc pe nări, care avea un aspect
atât de înfricoșător, încât ser Piero, tatăl băiatului, impresionat de talentul lui Leonardo, ar fi arătat scutul unui
negustor de artă florentin, care l-a cumpărat imediat, vânzându-l mai apoi Ducelui de Milano. Pentru a-l răsplăti pe
țăran, ser Piero ar fi cumpărat alt scut, decorat cu o inimă străpunsă de o săgeată, pe care l-a dat acestuia. Nu
putem ști cât de adevărată este această istorie, cert este însă că un desen al lui Leonardo da Vinci din aceeași
perioadă, dovedește un talent și o predispoziție pentru perfecțiunea detaliului ieșite din comun.
Va multumesc ca ati vizionat acest proiect