Secretele lui Leonardo Da Vinci

Tabacu Mihaela
Nitu Nicoleta Daniela
Popescu Lelia

Anul 3 – Seria 2

Universitatea Bucuresti - Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

 “Furtuna mării nu face atâta zgomot cu mugetul ei, cât face dorinţa
nemasurata de a şti, a inimii umane.” (Leonardo da Vinci
 Despre marele Leonardo Da Vinci – „omul Cinei”, s-au formulat diferite
ipoteze şi teorii mai mult sau mai puţin adevărate, ceea ce a împins
discuţiile contradictorii pe un alt făgaş decât cel al cercetării istorice
propriu
 -zise. Sfidând regulile elementare ale bunului simţ, teoriile au alunecat
încet dar sigur către supoziţii total anticreştine, una dintre acestea fiind
dezvoltată de Dan Brown în romanul său, Codul Da Vinci, al cărui
subiect, foarte incitant, se cere a fi lămurit cititorilor, punând la îndoială
“adevărurile” şi prezentând realităţile trecute într-o lumină nouă, pe baza
veridicităţii faptelor istorice.
 În „Codul lui Da Vinci”, Dan Brown a creat în esenţă un roman de
conspiraţie. Într-o lume a intrigilor subversive, miza nu poate fi mai mare
- ideea unei Biserici uneltitoare, care ascunde adevărata identitate a lui
Iisus Cristos şi care induce în eroare milioane de credincioşi. Combinaţia
genială de fapte şi ficţiune din cartea lui Brown oferă plauzibilitate, iar
noi suntem capturaţi, constrânşi să urmărim indiciile oriunde ar duce
acestea, indiferent de adevăr.Pentru că în Codul lui Da Vinci faptele
istorice sunt împletite cu ficţiunea, realitatea alunecă în mod frecvent şi pe
nesimţite înspre ficţiune. Datorită modului în care sunt prezentate
conceptele, prin imagini care se succed foarte repede pe ecran, este greu
să ştii dacă ceea ce a fost prezentat a provenit din istorie sau din
imaginaţia regizorului.
 LEONARDO DA VINCI SI CATEVA REPERE ALE
 Nasterea VIETII LUI
 Leonardo s-a nascut la 15 aprilie 1452, in localitatea Anchiano, langa Vinci, între Florenta si
Empoli, de unde si-a luat numele mai tarziu, caci exista in vechime obiceiul,ca oamenii provenind
din familiile nobile sa-si ia ca nume la botez localitatea sau orasul natal.Leonardo a fost îngrijit se
pare vreme de doi-trei ani de mama sa, mai apoi fiind îngrijit de familia bunicului paternal, deoarece
starea sociala a parintilor nu le-a permis casatoria, fiind foarte diferta.
 Copilaria
 Fratele mai mic al lui, se pare că s-a ocupat de Leonardo, învățându-l agricultura. Acesta învățase
acasă să citească și să scrie italiana și în oarecare măsură latina, avea cunoștințe de matematică și
muzică (învâțase să cânte la liră), dar dat fiind faptul că era copil nelegitim, era împotriva legii să
meargă la o universitate. Totusi, el reuseste sa se remarce, chiar si in astfel de conditii, nu tocmai
propice pentru o educatie corecta.
 Debutul
 A debutat la 14 ani ca celebru pictor cand tatal i-a prezentat lucrarea fiului sau lui Verrocchio,
proprietarul unui atelier renumit,un artizan, pictor si sculptor, acesta dorind sa-l cunoasca imediat
dupa ce a vazut lucrarea. Catre anul 1472 il gasim deja pe Leonardo lucrand sub indrumarea marelui
Verrocchio. Va ajunge curand sa-si depaseasca maestrul Rădăcina tehnicilor lui rezidă în concepția
artistului că "orice corp situat în aria luminoasă umple cu imaginile sale părțile infinite ale aerului
din jurul său, căci niciun corp nu este terminat în sine".
 S-a remarcat faptul ca el a fost inclinat mai mult spre stiintele matematice si cele naturale, insa se
putea observa si o aversiune spre spiritualitate, motiv pentru care a intampinat dificulati in intelegere
si acceptarea religiei, in felul acesta fiind determinat sa creeze propriile variante in ceea ce priveste
religia si tainele acesteia.
 Mona Lisa
 Cercetătorii francezi au studiat şapte picturi ale lui Leonardo da
Vinci, inclusiv "Mona Lisa", pentru a analiza utilizarea straturilor de
vopsea şi smalţ - o tehnică ce a dat lucrărilor sale o calitate de vis.
 Specialiştii de la Centrul de Cercetare şi Restaurare a Muzeelor din
Franţa au constatat că da Vinci a aplicat chiar şi câte 30 straturi de
vopsea pe lucrările sale. Cu toate acestea, straturile nu depăşesc mai
mult de 40 de microni, sau aproximativ jumătate din grosimea unui
fir de păr uman, a declarat cercetătorul Philippe Walter.
 În 1503 Leonardo a început să lucreze celebrul portret cunoscut sub
numele de Gioconda sau Mona Lisa.Trăsăturile fine ale femeii
reprezentate redau o mobilitate permanentă, o curgere neîntreruptă a
stărilor sufletești de o mare diversitate, cu un zâmbet misterios care
oricând te aștepți să se accentueze, să se atenueze sau poate chiar să
dispară. Se spune că Leonardo, pentru a întreține în timpul lucrului
fugitivul zâmbet al modelului, punea să i se cânte o muzică de o
deosebită suavitate.El s-a concentrat foarte mult pe aceasta pictura
in ultimii ani de viata, purtand-o oriunde mergea. De asemenea,au
existat numeroase surse ce sustin ca Leonardo era foarte ezoteric si
folosea simboluri in munca sa,pentru a oferi mesaje. De aceea multi
se concentrau asupra zambetului misterios, iar un alt mister
descoperit de criticii de arta este reprezentat de ochii frumoasei
femei in care s-ar afla ascunse mici numere si litere, plasate acolo de
genialul da Vinci si dezvaluite ca urmare a tehnicilor moderne de
marire.
 Din investigatii s-a constatat ca simbolurile nu reprezinta o greseala, ci au
fost puse acolo intentionat de catre autorul picturii, mai exact in ochiul
drept apar literele L si V ce pot proveni de la initialele artistului, in cel
stang pot reprezenta literele C si E, dar poate fi si litera B; in arca podului
final se poate vedea numarul 72, sau ar putea fi litera L urmata de cifra 2.
In “Codul lui da Vinci”, Dan Brown sustine ca pictura este de o mare
importanta intrucat in interiorul picturii se afla un cod ce duce la harta
drumului spre Sfantul Graal unde se gaseste sangele lui Iisus, acesta fiind
rezultatul pt viata vesnica.
 Pe cine reprezinta tabloul?
 S-au emis numeroase ipoteze si speculatii privind acest portret. Giorgio
Vasari nota in "Vietile artistilor": "Leonardo a pictat pentru un bogat
negustor de matase din Florenta, Francesco del Giocondo, portretul sotiei
lui, Mona Lisa". De aici provine si un al doilea nume al picturii "La
Gioconda". Cu toate acestea, modelul nu a fost cu siguranta identificat cu
Lisa Gherardini del Giocondo.
 Nu se stie de ce Leonardo nu a predat portretul celui care il comandase, ci
l-a luat cu sine in Franta. Istoria tabloului este plina de peripetii, fiind
ascuns pe timpul razboiului franco-prusian, furat apoi de la Luvru,
deteriorat de o solutie acida si lovit cu o piatra. Mai multe detalii despre
aceste lucruri le gasiti aici.
 Tehnica de pictura
 Vivacitatea si ambiguitatea Giocondei se datoreaza procedeului de pictura sfumato.
Sfumato este un termen folosit prima data de Leonardo, desemnand o tehnica in pictura
care suprapune multiple straturi translucide de culoare ce sunt aplicate in tusa extrem
de subtire, asemanatoare tusei de culoare folosita in acuarela, pentru a reda senzatia de
forma, volum si adancime.
 In italiana, sfumato inseamna amestecat, avand conotatii legate de adjectivul fumegos,
corespunzator substantivului fum. Leonardo descia tehnica etichetata ca sfumato ca
fiind "fara linii sau delimitari, in maniera fumului sau a unei imagini nefocalizate
 Pictura reprezinta unul dintre primele portrete pe fondul unui peisaj imaginar. O
caracteristica interesanta este fundalul neuniform, partea stanga fiind la un nivel
evident mai jos decat cea drepta, adaugata probabil mai tarziu decat restul compozitiei.
 Desi a dus putine picturi la bun sfarsit, artistul a lasat o puternica amprenta asupra
contemporanilor sai, care i-au copiat si adaptat lucrarile la nesfarsit. El nu a
impresionat doar prin stilul sau, ci si prin mintea sa. Inainte de Leonardo, pictorii erau
priviti doar ca niste mestesugari indemanatici. Leonardo a demonstrat insa rolul mintii
creatorului in creatie. Lucrarile sale excelau prin tehnica, precum si prin compozitie si
expresie, artistul punand accentul pe modalitatea de a reprezenta actiuni si emotii. El si-
a rezumat punctul de vedere astfel: "Personajul care exprima cel mai bine framantarile
sufletului prin expresiile sale este cel mai demn de admiratie."
 CINA CEA DE TAINĂ – LEONARDO DA VINCI –
ORIGINALITATE ŞI MISTERE
 "Cina cea de Taină" este pictura de cele mai mari dimensiuni a lui Leonardo şi unica sa frescă care încă se
mai păstrează. Ea acoperă şi în prezent peretele sălii de mese a bisericii dominicane "Santa Maria delle
Grazie" din Milano. A fost realizată pentru patronul său, ducele Ludovico Sforza din Milano, pentru care
pictorul lucrase timp de aproape 18 ani (1482-1499), şi este una din cele mai celebre picturi din istoria
universală a artelor.
 A început să lucreze la ea în 1494 şi a terminat-o în 1497. Perioada destul de lungă s-a datorat obiceiului
pictorului de a începe mai multe proiecte, din care prea puţine erau terminate. Forma definitivă a fost
precedată de studii amănunţite, schiţele corespunzătoare s-au păstrat şi se găsesc în biblioteca "Albertina"
din Viena, la "Accademia" din Veneţia şi în "Royal Library" din castelul Windsor.
 Tehnica folosită
 Opera măsoară 460 x 880 cm şi a fost executată în tempera şi ulei,
aplicate pe un strat dublu de ipsos. Leonardo, mereu cu un pas înaintea
celorlalţi inventatori, a încercat să folosească materiale noi pentru "Cina
cea de Taină". În loc să utilizeze tempera cu ou pe tencuială udă (metoda
preferată de pictura fresco, care se dovedise eficientă pentru câteva
secole) Leonardo a ales tencuială uscată. Experimentul a dus la o paleta
de culori mult mai variată, ceea ce era şi scopul lui Leonardo.
 Ceea ce nu luase însă artistul în considerare era durabilitatea în timp, care
era mult mai scăzută. Tencuiala a început să se umfle şi să se cojească de
pe perete foarte repede, fapt atestat într-o scrisoare a lui De Beatis din
1517, adresată cardinalului din Aragona. În decursul secolelor, pictura a
fost de mai multe ori restaurată, rezultatele fiind mai degrabă negative,
întunecându-se suprafaţa pictată. Călugării dominicani au distrus peretele
inferior, deschizând o uşă chiar la mijloc, eliminând astfel picioarele lui
Iisus. În august 1943, în urma unui bombardament aerian, tavanul
încăperii se prăbuşeşte dar pictura rămâne ca prin minune intactă,
protejată doar de câţiva saci cu nisip.
 Ultima restaurare, începută în 1980 şi terminată la 28 mai 1999, a reînoit
pigmentul colorant milimetru cu milimetru, restituind şi consolidând
astfel ceea ce mai rămăsese din pictură şi readucând la vedere aspecte
dotate de o luminozitate şi prospeţime neaşteptate. Restaurarea a redat
măreţia compoziţiei, dezvăluind totodată că pictura mai păstrează foarte
puţin din vopseaua originala.
 PERSONALITATE CREATOARE
 Fiind la confluența atâtor curente care se înfruntau, era firesc ca
personalitatea lui Leonardo, chintesență a epocii sale, să conțină în ea
contradicții, compromisuri uneori. S-a scris mult despre tendințele
homoerotice și înclinațiile spre magie ale lui Leonardo da Vinci, spre
exemplu "Codul lui da Vinci"de Dan Brown. Toate acestea,insa, nu
pot arunca vreo umbră asupra figurii marelui florentin. În timp ce
uitarea a acoperit patimile mărunte și faima lipsită de fundament a
potentaților contemporani lui, a rămas neatinsă gloria creației lui
Leonardo în slujba vieții si a concepțiilor de larg orizont ale acestuia,
el fiind un pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian ceea ce il
face o personalitate creatoare cu capacitati deosebite.
 Om de spirit, universal, în același timp artist, om de știință și
inventator, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renașterii și
rămâne unul dintre oamenii cei mai importanți din acea epocă. Aportul
său deschizător de drumuri în artele plastice și forța lui de anticipare,
neegalată vreodată în întreaga desfășurare istorică a științei, sunt
caracteristice uriașei sale personalități creatoare.
 Codul lui Da Vinci
 „Adevărul a fost singura odraslă a
timpului.” – Leonardo Da Vinci
 Succesul fenomenal al romanului lui Dan
Brown, Codul lui Da Vinci de abia incepea
sa invadeze constiinta publicului, cand
producatorul John Calley a fost incurajat
de Presedintele lui Sony, Howard Stringer,
sa citeasca cartea.
 Motivul principal pentru care Howard era
dornic sa regizeze Codul lui Da Vinci avea
de a face cu iubirea sa pentru acest gen de
aventura, de thriller. „Aceasta poveste are
toate elementele de suspans traditionale si
stilul care face ca un film sa aiba o
naratiune antrenanta”, spune Howard. „Il
convinge pe spectator sa mearga intr-o
anumita directie pentru ca dupa aceea sa-l
ia prin surprindere in fel si chip . De aceea
povestea pe care Dan Brown a creat-o a
captivat atat de mult pe cititorii sai. Incepe
cu o enigma ca apoi sa evolueze ca un
thriller dar dupa aceea, extraordinar, apare
aceasta turnura fascinanta a
evenimentelor.”
 Filmul aduce în atenţia oamenilor simbolurile ascunse de
Leonardo da Vinci în lucrările sale. Semnificaţiile acestora duc la
un adevăr ţinut secret de Biserica Catolică. Dacă acesta ar fi făcut
public, credinţa a mai mult din jumătatea populaţiei planetei ar fi
distrusă.
 Filmul se deschide cu uciderea misterioasă a unui custode de la
Luvru, chiar în interiorul muzeului. Jacques Saunieree fusese
ultimul mare maestru al unei confrății secrete - Stareția Sionului -
care păstrează un secret ce ar duce la distrugerea bisericii creștine.
Crima îi aduce împreuna pe Robert Langdon, un profesor de
simbolistică de la Harvard și nepoata victimei, criptografa Sophie
Neveu. Ei dezleagă mesajele misterioase și codurile numerice
lăsate de bunicul lui Sophie și intra în posesia unui criptex ce
conține harta care ar duce la Sfântul Graal. Împreuna cu istoricul
milionar Leigh Teabing, ei fug din Paris la Londra, fiind urmăriți
de poliție și de un călugăr, reprezentantul organizației catolice
Opus Dei. Acest călugăr, care nu se oprește de la nimic pentru a
proteja secretul Sfantului Graal este de fapt ucigașul lui Jacques
Sauniere.
 Studiul simbolurilor este punctul maxim de atracţie al filmului.
Chiar dacă este doar o ficţiune, este uimitor faptul că Dan Brown a
reuşit să lege atât de bine între ele aceste simboluri pentru a ajunge
la un astfel de rezultat. Cred că acesta este de fapt „geniul”
romanului, nu dezvăluirile despre Biserică sau Iisus, ci „lanţul”
format de indiciile ascunse cu ajutorul simbolurilor în cărţi,
tablouri, studii anatomice.
 Filmul este reprezentat de mari actori precum Tom Hanks, Audrei
Tautou, Ian McKellen, Jean Reno, etc. Detaliile sunt bine
conturate si amplificate in functie de artefactul studiat, reusind
astfel sa se evidentieze modul in care functioneaza mecanismele si
traind timp de 2 ore fascinatia pe care a trait-o, poate, Da Vinci.
 Din pacate, in ciuda actorilor deosebit de talentati, filmul nu a fost
realizat pe masura asteptarilor audietei, multi preferandu-l pe
Stehen Spielbrg sau pe David Fincher, personalitati, care, ar fi
ecranizat romanul mai aproape de portretul fantastic imaginat de
catre cititori.
 Primele 40 de minute ale filmului par grabite si nu ofera prea
multe detalii asupra intelegerii actiunii si ale indiciilor care
plaseaza personajele pe drumul dezvaluirilor. Sunt referinte
ale cartii, insa nu sunt foarte bine explicate. Criticii sustinand
ca un roman de o asemenea amploare putea fi ecranizat si pe
o durata mai lunga de timp.
 De asemenea, exista foarte multe nemultumiri in privinta
limbajului „ca de lemn” folosit in cateva dintre scene intre
Tom Hanks si Audrei Tautou.
 Desi regizorul a lasat de dorit in privinta adaptarii
corespunzatoare a romanului, este totusi un pic mai bun
comparativ cu alte opere are genului sau. El este, totusi,
apreciat pentru decorul deosebit de spectaculos. In esenta,
actiunea poate fi descrisa drept o intelegere „logica”,
„matematica” a artei.
 Este posibil ca filmul sa fi fost foarte criticat si datorita
actiunii extrem de controversate a romanului.
 DAN BROWN
 Dan Brown (n. 22 iunie 1964 în Exeter, New
Hampshire) este un autor american de
thrillere detective de senzație, după ce a avut
diverse ocupații (compozitor de cântece și
profesor de limbă engleză, sau mai precis de
simbologie). Brown este interesat de
criptografie, chei și coduri, care sunt o temă
recurentă în poveștile sale. Până în prezent,
cărțile sale au fost traduse în peste 40 de
limbi.
 Dan Brown s-a născut și a fost crescut în
Exeter, New Hampshire, S.U.A., cel mai
mare dintre cei trei copii ai lui Constance
(Connie) și Richard G. Brown. Mama sa era
o muziciană profesionistă, cântând la orga
bisericii, iar tatăl său era un remarcabil
profesor de matematică, care edita manuale și
preda matematici liceale la Academia Phillips
Exeter (din 1968 până la pensionarea din
1997).
 Academia Phillips Exeter este un pension exclusivist, care avea
nevoie de profesori noi care să trăiască în campus pentru mai mulți
ani, așa că Dan împreună cu fratele și sora sa au fost crescuți în
școală. Mediul social la Exeter era în mare parte episcopal. Brown
cânta în corul bisericii, participa la Școala de Duminică (Sunday
School) și își petrecea verile în tabăra bisericii. Chiar și
școlarizarea sa a fost la școala publică din Exeter până în clasa a
noua, când s-a înscris la Phillips Exeter (clasa din 1982), așa cum
au făcut și frații săi mai mici Valerie (1985) și Gregory (1993).
 Dupa cum putem observa, viata lui Dan Brown cupinde
elementele-cheie din bestsellerul “Codul lui Da Vinci”. Fiind de
profesie, profesor de simbologie, autorul a incercat sa imbine
foarte mule elemente cercetate pe parcursul vietii.
 Romanul este un thriller de actiune. Inca din primele randuri,
cititorul este pus in mijlocul actiunii, care, de altfel, este foarte
numeroasa. Opera este incarcata de verbe, ceea ce poate face,
uneori, dificila urmarirea firului narativ. Descrierile sunt destul de
putine si majoritatea fac referire la personajele pe care eroul cartii,
Robert Langman, le intalneste pe parcursul drumului sau catre
descifrarea secretelor istorice ascunse de Leonardo Da Vinci in
picturile sale.
“CINA CEA DE TAINĂ” ŞI CODUL LUI
DA VINCI
 În romanul său din 2003, "Codul lui Da Vinci", transpus într-un lung
metraj în 2006, cu Tom Hanks în rolul profesorului universitar
american Robert Langdon, expert în simbolistică creştină, scriitorul
Dan Brown sugera faptul că personajul "misterios" din dreapta lui
Iisus, din pictura "Cina cea de Taină", nu era feciorelnicul Apostolul
Ioan, ci Maria Magdalena, "prima dintre apostolii lui Iisus". El mai
sugerează şi că aceasta ar fi fost însărcinată cu copilul lui Iisus şi că
acel copil ar fi transmis mai departe genele lui Hristos.
 Diferiţi specialişti afirmă că între ei, linia umerilor desenează un „M“,
de la numele femeii. Tot între ei, ar fi un „V“, simbolul Sfântului
Graal. Iar dacă imaginea femeii am muta-o la dreapta, Maria
Magdalena ar sta cu capul pe Iisus, într-un gest tandru. Atât romanul,
cât şi filmul au fost puternic criticate de Vatican, care a spus că sunt
"lipsite de acurateţe" şi că reprezintă doar nişte "blasfemii".
 În cartea "The Bible Fraud" a australianului Tony Bushby, se
vorbeşte despre fratele geamăn al lui Iisus. Unii spun că în
tablou n-ar fi Ioan, dar nici Maria Magdalena, ci fratele lui
Iisus, asemănarea dintre ei fiind izbitoare. Că Iisus ar fi avut
legături matrimoniale cu Maria Magdalena pare să susţină şi
experimentul italianului Slavisa Pesci.
 Informaticianul a obţinut întâi imaginea în oglindă a picturii.
Apoi a suprapus-o peste original. Se pare că ceea ce a
obţinut a dat naştere unor noi ciudăţenii şi scandaluri. Prin
întrepătrunderea celor două imagini, se obţine silueta unei
femei stând în picioare, cu un prunc în braţe. Mai apare şi un
cavaler templier (Da Vinci făcea parte din Ordinul Opus Dei,
conform unor dosare secrete din Arhivele Naţionale
Franceze). Imaginea este neclară, de aici şi acuzaţia că marea
descoperire ar fi pură speculaţie.
 Suprapunând parţial cele două picturi, Pesci a descoperit la
marginea mesei chipul lui Da Vinci însuşi.
 Dan Brown poate fi considerat un autor foarte original si indraznet
datorita subiectului foarte delicat pe care acesta l-a portretizat in
romanul sau. Ipoteze lui cu privire la apartenenta lui Da Vinci intr-o
organizatie secreta, numita Opus Dei, care avea ca scop protejarea
adevaratului Graal, sangele lui Hristos, ii trezeste cititorului dorinta
de cercetare a unor mistere si de cunoastere a adevarului suprem.
Desi “povestea” este foarte incitanta si datorita declaratiilor facute de
autor asupra veridicitatii surselor romanului sau, realitatea este departe
de cea a lui Brown.
Totusi, nu trebuie sa uitam ca romanul este un bestseller al timpului
sau care, nu este exceptional ca tehnica, dar e o lectura foarte
fascinanta si captivanta.
 Genialitatea lui Da Vinci in privinta mesajului ascuns in spatele
panzelor sale, ramane si astazi un mister, mai ales datorita tabloului
sau, „Batalia de la Anghiari”ce cuprinde mesajul: „Cerca trova”
(Cauta si vei gasi!”). Nu se stie daca aceasta imagine a fost sursa de
inspiratie a lui Dan Brown, insa trebuie sa recunoastem ca rezultatul a
fost spectaculos.
 SIMBOLISTICA
 Sauniere decide în ultimele clipe din viaţa sa să trimită secretul mai departe
nepoatei sale, Sophie Neveau şi unui profesor de simbolistică, Robert Langdon.
Aşa că îşi pictează pe trup o pentagramă. Acesta este primul simbol care apare în
roman. Astăzi este cunoscut ca fiind un simbol păgân şi produce frică celor care îl
întâlnesc, fiind asociat cu sataniştii. Pentagrama este, de fapt, un simbol al
venerării naturii. Este partea feminină a tuturor lucrurilor. Iată prima za din lanţul
la capătul căruia se află ideea ca Iisus a fost căsătorit cu Maria Magdalena şi că
există un cult care o venerează.
 Al doilea simbol care apare în text este un desen al lui Leonardo Da Vinci: Omul
Vitruvian. Acesta este considerat a fi omul perfect din punct de vedere al
proporţionării anatomice. Distanţa dintre vertebrele coloanei vertebrale, spre
exemplu, este de 1,618, phi, numărul proporţiei divine. Se pare că cercul din jurul
Omului Vitruvian este simbolul protecţiei feminine, desenul în ansambul
simbolizând armonia dintre masculin şi feminin (Brown, 2006, p 58-60).
 Cea mai cunoscută operă a lui Leonardo Da Vinci este tabloul Mona Lisa. Se pare
că autorul a lăsat câteva indicii în cadrul acestui tablou cum că personajul său este
androgin. Linia orizonului din dreapta personajului diferă de linia orizontului din
partea stângă. Fiecare dintre aceste părţi simbolizează masculinul şi femininul.
Mai mult, numele operei, „Mona Lisa” este o anagramă între numele zeilor
egipteni Amon, al fecundităţii masculine, şi Isis, a fertilităţii feminine, AMON
 Împăratul Constantin cel Mare, descris în carte ca fiind un păgân, a ales,
din motive politice, trecerea la creştinism. În cadrul Sinodului de la
Niceea din 325, Constantin cel Mare împreună cu alţi preoţi şi înalţi ai
clerului au votat datele creştine, dar şi caracterul divin al lui Iisus. Până în
acel moment, Iisus nu fusese considerat „Fiul lui Dumnezeu”. Toate
evangheliile scrise arătau caracterul uman al lui Iisus. Dar multe dintre
aceste documente au fost distruse sau ascunse, iar altele au fost modificate
pentru augumentarea anumitor calităţi divine ale lui Iisus.
 „Potirul” este sinonim cu „cupă”, dar este şi simbol al uterului feminin,
adică al fertilităţii. Astfel, cupa care se crede că este Sfântul Graal nu este
decât o alegorie- cupă potir fertilitate, feminin. Graalul este deci
simbolul străvechi al feminităţii. Trecând la simbolistica Stăreţiei din
Sion, adepţii acesteia considerau că Iisus a fost căsătorit sau cel puţin că a
trăit alături de o femeie.
 Acest lucru îl înfăţişează Leonardo Da Vinci în „Cina ce de taină”. În
dreapta lui Iisus, pe locul de onoare se află un personaj cu părul lung,
roşcat, cu mâinile împreunate într-un gest delicat şi avea conturaţi subtil
sânii. Faptul că Iisus şi această femeie erau un cuplu este arătat de hainele
pe care aceştia le poartă. El poartă o robă roşie şi o mantie albastră, iar ea
o robă al o robă albastră şi o mantie roşie, imagini opuse care se
completează, asemenea lui Yin şi Yang- masculin şi feminin.
 Între cei doi se formează un spaţiu în formă de V sau de potir.
 BIBLIOGRAFIE

 http://www.interferente.ro/Cina-cea-de-taina-
Leonardo-da-Vinci-originalitate-si-mistere.html
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Brown
 http://www.adevarul.ro/cultura/arta_in_lume/Exp
erii-secretul-picturilor-Leonardo-
Vinci_0_299970006.html
 http://www.revistamagazin.ro/content/view/7349/
20/
 http://www.scribd.com/doc/12759844/Adevar-Si-
Fictiune-in-Codul-Lui-Da-Vinci