RENAȘTEREA ITALIANĂ ÎN

QUATTROCENTO
 Quattrocento (secolul al XV-lea). Este perioada
în care Italia era divizată în mai multe state rivale
care se luptau pentru supremație. La începutul
secolului al XV-lea la Florența luptele dintre
marile familii nobiliare i-au adus învingători pe cei
din familia Medici. Cele mai de seamă
personalități ale generațiilor familiei au fost:
Cosimo cel Bătrân (Il Vecchio) conducător al
Florenței în perioada 1434-1464, supranumit
Părintele patriei; Piero de Medici, fiul lui Cosimo
și Lorenzo de Medici, fiul lui Piero.
 Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, a condus
Florența între anii 1469-1492. El a fost un adevărat
Mecena al Florenței dar și cel care a reușit să stabilească
pacea între provinciile italiene fiind un bun diplomat dar și
un om autoritar. Umanist și poet rafinat a fost un puternic
susținător al artei transformând Florența în capitală a
Europei din punct de vedere artistic și cultural.
 După moartea Magnificului, centrul se va muta la Roma în
Cinquecento.
 În anul 1459 s-a înființat la Casa Medici, Academia
Platonică ce a adunat personalități remarcabile din
domeniul filosofiei, poeziei, literaturii dar și artei, motiv
pentru care se spunea că aici s-ar fi născut leagănul
Umanismului.
 Școala florentină în Quattrocento
 În privința arhitecturii, artiștii din Quattrocento au avut la bază
tradițiile antice prin studiul monumentelor datând din acea
vreme și aflate pe teritoriul Italiei dar și prin studiul operei
marelui arhitect antic Vitruvius, De Arhitectura. În secolul al XV-lea
s-a descoperit o copie a operei sale care a fost tipărită și a
devenit apoi cel mai important material de studiu. Arhitecții
renașcentiști au ridicat monumente inspirate din antichitate,
echilibrate și armonioase satisfăcând gusturile și cerințele
societății din acel timp.
 Se construiesc și în Quattrocento palate care aparțin familiilor
bogate, nobililor sau bancherilor fiind impunătoare atât ca
dimensiune dar și ca înfățișare. Palatele nu mai erau acum
construite ca fortărețe, după modelul medieval ci se încerca
ridicarea unor construcții nu doar impunătoare ci și elegante.
Palatul Medici ridicat de Michelozzo Michelozzi
în anul 1444.
 Palatul Rucellai opera lui Leon Batista Alberti.

Palatele urmau planul de construcție

elaborat anterior și anume construcția de
formă cubică, caracterizat prin: geometrie,
ritmul dintre plin și gol, frumusețea și
grandoarea proporțiilor. Erau construcții
masive, cu planul pătrat, având în centru
curtea delimitată de arcade. Încăperile
palatelor erau elegante și luxoase iar
fațadele aveau ca elemente distincte
profiluri orizontale. În partea superioară
palatul se termina cu streașina cornișei care
era proiectată spre exterior și decorată cu
denticuli. Ferestrele au rolul de a ușura
masivitatea zidăriei.
Palatul Strozzi ridicat de Benedetto da Majano,
în 1489.
Palatul Pitti proiectat de Filippo Brunelleschi, în anul
1458.
 Filippo Brunelleschi (1377-1446)
 s-a format ca argintar. Ca arhitect a participat în anul
1418 la concursul pentru ridicarea cupolei de la
Santa Maria del Fiore pe care l-a și câștigat
aducându-i faima ca inginer-arhitect. Ridicarea acestei
cupole punea câteva probleme deaorece
dimensiunile ei erau enorme: avea 107 m înălțime,
diametrul calotei era de 42 m iar înălțimea bazei se
afla la 50 m de sol. El a propus ridicarea unei calote
duble, cu planul octogonal, cu secțiune în arc frânt.
Materialul de construcție trebuia să fie unul ușor.
 O altă operă a
arhitectului este
Cappella Pazzi. Ea
se află în curtea
interioară a Bisericii
Santa Croce, capela
impresionând prin
grație, armonie,
ordine. Monumentul
îmbină elementele
arhitecturii greco-
romane cu cele
bizantine.
 A mai ridicat și Palatul Pitti și o clădire ce
urma să îndeplinească rolul de orfelinat numită
Ospedale degli Innocenti.
 Michelozzo Michelozzi (1391-1471)

 A lăsat Florenței unul dintre palatele celebre

considerate capodopere în Quatrocento,
Palatul Medici. Este construit din blocuri de
piatră. Medalioanele de la curtea interioară a
palatului au fost realizate de Donatello.
 În secolul al XV-lea o atenție deosebită a fost acordată
urbanismului, care "a dezvoltat spiritul geometriei, al
ordinii, al clarității sistemului logic." Spațiul urban al
orașelor italiene era dezvoltat în rețea, în formă
patrulateră, având în centru Palatul Signoriei.
Urbanismul avea în vedere o organizare logică a
străzilor, a arterelor de circulație, a clădirilor publice și
edificiilor importante după funcția pe care o îndeplineau
etc. Un rol important revenea piețelor care grupau
clădirile cu funcții administrative, religioase dar și cu un
aspect estetic deosebit. Principalele piețe erau: Piața
Signoriei, Piața Domului, Piața San Marco, Piața
Anunziata, Piața Santa Croce, Piața Pitti etc.
 Sculptura florentină
 La Florența s-a format școală în ceea ce privește
sculptura în bronz. Bazele acestei școli au fost puse de
Lorenzo Ghiberti pe baza asimilării experiențelor din
arta etruscă, greacă și romană. Cea mai importantă
lucrarea a lui Ghiberti este Poarta Paradisului sau Poarta
de Est a Baptisteriului. Baptisteriul avea doar poarta
sculptată de Andrea Pisano în epoca anterioară. În anul
1401 s-a realizat concursul pentru celelalte două porți
care urmau să fie sculptate cu subiecte biblice. La concurs
au participat: Lorenzo Ghiberti, Filippo Brunelleschi,
Donatello și Jacopo de la Quercia. Lorenzo Ghiberti a
fost cel care a câștigat concursul. Particularitatea operei
lui Ghiberti constă în stilizarea formelor, grația și eleganța,
formularea unor concepte noi de spațiu plastic și de
formă în cazul Porții Paradisului.
 Poarta Paradisului, Ghiberti
 Donatello a fost unul dintre artiștii care
au marcat sculptura florentină din
Quattrocento. A realizat opere în bronz,
marmură dar și în lut. Și-a început
activitatea în ateleriul lui Ghiberti. S-a
perfecționat în turnarea bronzului și în
cioplirea pietrei. A cunosut ruinele antice
prin călătoriile prin Italia. A lucrat în prima
perioadă a creației sale pe șantierul
Domului și Campanilei din Florența.
 Mai târziu, când avea 45 de ani,
Cosimo de Medici i-a comandat
statuia în bronz a lui David
pentru curtea palatului Medici. A
sculptat un David, învingător în
lupta cu Goliat, prin inteligența și
iscusința sa. A utilizat poziția
contrapostă (poziția șoldie),
amintind de arta lui Praxiteles.
Eleganța lui David sugerată de
pălăria împodobită cu flori, de
sabie și cizmele până la genunchi,
scoate în evidență preocuparea
florentinilor din acea vreme
pentru eleganță.
 O altă lucrare importantă a operei lui
Donatello este statuia ecvestră Gattamelata,
realizată la Padova pentru a decora Piața
Sfântul Anton. Statuia ecvestră poate fi
considerată cea care a adus triumful școlii
florentine în Quattrocento. Statuia
reprezintă un călăreț, condotierul Erasmo di
Narni.
 Opera lui Donatello s-a caracterizat prin
redarea unei atitudini grațioase, elegante,
aristocratice; personajele sale sunt pasive, el
nu redă agresivitate ci meditație, preferă
filosoful, poetul, umanistul etc.
Donatello.Gattamelata
 Andrea Verrocchio (1436-1488) David
este artistul care a preferat redarea
luptei pentru afirmare individuală,
ambiția puterii, vanitatea. Filosoful
este înlocuit de el cu omul de
acțiune, preferând spiritul pragmatic.
Explicația este dată de faptul că
noua societate din vremea sa
prețuia orgoliul, ambiția politică și
forța fizică. Remarcabile sunt cele
două lucrări ale sale: David și Il
Colleoni. Prima lucrare, David, este
opusă celei create de Donatlello.
Verochio sculptează un personaj
activ, curajos, încrezător care-și
manifestă personalitatea în mod
autoritar. Cealaltă operă, statuia
excvestră Il Colleoni a fost sculptată
pentru Veneția. El crează un
personaj aspru, cu o atitudine
încordată. Calul este și el încordat
reprezentând astfel un gest al
triumfului.
VERROCCHIO IL COLLEONI
 Sub influența lui Donatello au Cantoria, Muzeul Domului din
lucrat Luca (1400-1482), Florența
Andrea și Giovanni della
Robbia. Ei au realizat multe
lucrări în terra cotta, smălțuită
și colorată fiind preferată de
cetățenii Florenței din acea
vreme. Lui Luca della Robbia îi
aparține Cantoria, o draperie
sculptată în marmură. Andrea
della Robia a realizat Fecioara
cu pruncul. Artiștii din familia
della Robbia au fost solicitați să
sculpteze medalioane de formă
circulară dar și reliefuri
reprezentând Madone.
cantoria
PICTURA FLORENTINĂ
ÎN QUATTROCENTO
 Unul dintre rtiștii remarcabili ai școlii florentine este
călugărul Fra Angelico (1387-1455). A utilizat
perspectiva geometrică și clarobscurul redând figuri
pline de grație, utilizând culori ușoare și transparente.
Printre operele sale faimoase se numără: frescele de la
Mănăstirea San Marco conținând subiecte inspirate din
Noul Testament: Buna Vestire, Patimile lui Iisus,
Crucificarea, Încoronarea Fecioarei etc. A lucrat și în ulei:
Încoronarea Fecioarei, Coborârea de pe cruce. Se remarcă
în lucrările sale: seninătatea, detașarea de biologic și
orientarea spre liniștea superioară a spiritului.
Buna Vestire
 Masaccio (1401-1428) a realizat
capodoperele sale la Capella Brancacci din
Florența între 1426-1428 și anume frescele
inspirate din Viața Sfântului Petru. Artistul a
pictat personaje provenind din categorii
sociale marginale ale Florenței cu haine
sumare, cu chipurile marcate de expresia
mizeriei, suferinței etc. Sfântul Petru este
prezent în mijlocul lor comunicând mesajul
divin, plătind tribut, vindecând bolnavii etc.
 Cele mai importante
scene din cele ralizate Plata Tributului, Capela Brancacci
de el sunt: Plata
tributului și Adam și
Eva izgoniți din Rai.
 În prima lucrare în
centru se află figura lui
Iisus înconjurat de
apostoli. Personajele
sunt inspirate din
realitatea florentină,
țărani din acea vreme
alături de care se află
însuși Masaccio.
 Paolo Uccello (1397-1475) a realizat mozaicuri, picturi
pe sticlă pentru vitraliile catedralei din Florența, picturi
murale și tablouri. A început activitatea în atelierul lui
Ghiberti fiind pasionat de studiul perspectivei dar și de
realizarea scenelor cu personaje numeroase.
 Prima frescă a artistului a fost realizată în interiorul
catedralei Santa Maria del Fiore din Florența și îl
reprezintă pe condotierul John Hawkwood călare. Opera
a foar realizată cu deformări și dimensiuni îndrăznețe și
condotierul pare a avea puteri supraomenești. Dintre
frescele sale s-au păstrat puține. Remarcabile sunt câteva
dintre lucrările de panou ale artistului între care Bătălia
de la San Romano. Caracteristicile operei sale sunt:
perspectiva geometrică-spațiul cubic, compoziție dinamică,
acțiunea continuă în afara cadrului, colorit îndrăzneț.
BĂTĂLIA DE LA SAN ROMANO
 Gozzoli (1420-1497) Frescele realizate de el pentru
palatul Medici ies în evidență prin caracterul lor
narativ. Tot el a împodobit și pereții de la Campo Santo
din Pisa.
 Prima sa lucrare valoroasă este Cortegiul regilor magi,
realizată tot pentru familia de Medici, inspirat din
Biblie. Deși era inspirat din Biblie a fost transformat
într-un eveniment deosebit, vizita împăratului
Constantinopolului, Ioan al VIII-lea Paleologul, în 1439.
Pictorul fusese martor al acestei vizite având atunci 19
ani. Personajele au costume strălucitoare, cai frumoși,
regii magi fiind reprezentați de membrii familiei Medici
iar nobilii sunt personaje contemporane între care
însuși artistul. O altă lucrare a sa est Construirea
turnului Babel, frescă pentru Campo Santo din Pisa.
CORTEGIUL REGILOR
MAGI
 Domenico Ghirlandajo
(1449-1494) Lucrările sale
au tot caracter narativ
prezentând aspecte ale
vieții cotodiene florentine.
A realizat frescele de la
Santa Maria Novella între
care Nașterea Sfântului Ioan
sau Nașterea Fecioarei Maria
care dau impresia
desfășurării acțiunii în
mijlocul unei încăperi unde
sunt primiți vizitatori. O
altă lucrare a artistului este
Bunicul și nepotul.
NAȘTEREA
FECIOAREI

Nașterea Sf. Ioan Botezătorul

 Sandro Botticelli (1444?-1510) considerat cel mai mare
pictor din a doua jumătate a secolului al XV-lea el a realizat
lucrări inspirate din miturile antice așa cum este celebra operă
Nașterea zeiței Venus. Tabloul i-a fost comandat tot de un
membru al familiei Medici. O reprezintă pe zeiță ieșind din
mare, pe o scoică. Nașterea zeiței simbolizează mesajul
frumuseții. Tot el a mai realizat și: Primăvara, Calomnia, Simonetta
Vespucci.
PRIMĂVARA
Simonetta Vespucci a fost
pentru Botticelli idealul său
estetic fiind model de inspirați
pentru întreaga sa creație
artistică. El a redat atât idealul
de frumusețe admirat de
societatea florentină de atunci
dar și idealul spre care tindeau
exigențele estetice ale artiștilor.
Opera lui Botticelli este
caracterizată prin grație și
muzicalitate dar și nostalgie,
regret, sentiment de adio ce
poate fi asemuit cu amurgul
societății din acel veac.
Moartea lui Lorenzo Magnificul
a însemnat și sfârșitul armoniei
și gloriei Florenței.
ȘCOALA UMBRIANĂ
 A avut printre reprezentanții săi pe Piero della
Francesca (1416-1492). El este considerat cel mai de
seamă reprezentant. A studiat perspectiva geometrică,
anatomia și mișcarea fiind pasioant de raccourci, de care
erau preocupați artiștii florentini. A fost influențat de
artiștii florentini, în special de Masaccio. Capodoperele lui
Piero della Francesca sunt: Botezul lui Hristos, Flagelarea,
frescele: Înălțarea și ciclul Legenda crucii aflat în biserica San
Francesco de la Arezzo. În compozițiile sale s-a inspirat din
societatea umbriană a vremii: o societate evoluată, cu
exigențe materiale și spirituale elevate. Personajele sale fac
parte din categorii sociale diferite. El utilizează astfel
perspectiva bioculară sau dubla perspectivă. La acestea se
adăuga și flolosirea unor principii noi ale culorii și luminii.
LEGENDA CRUCII, AREZZO
Școala padovană
 A fost reprezentată de Andrea Mantegna (1431-
1506) S-a familiarizat cu perspectiva lui Piero della
Francesca, cunoscându-l personal pe acesta. A fost
preocupat și de figura umană dar și de mișcare pentru
care a studiat reliefurile antice dar a făcut și studii
după natură. Printre lucrările sale se numără: Viața
Sfântului Iacob, la Biserica Eremitani din Padova, altarul
Bisericii San Zeno din Verona, Madona Victoriei, Sfântul
Sebastian și Hristos mort ultima considerată
capodopera artistului.
 În Hristos mort, el a redat suferința și moartea
biologică. Se consideră că raccourci-ul său a fost aici
cel mai îndrăzneț raccourci al unui artist din
Quattrocento.
ȘCOALA VENEȚIANĂ

A avut ca reprezentanți de seamă pe: Antonello da Messina,

ariștii din familia Bellini, Jacopo, Gentile și Giovanni și Vittore
Carpaccio.
 Gentile Bellini, (1400-1470/71), a fost un bun
obvservator al realității dar și un bun desenator, motiv
pentru care a fost recomandat de Veneția sultanului
Mahomed al II-lea pentru a-i realiza portretele. Astfel
s-a deplasat la Constantinopol unde a realizat lucrări
considerate de mare finețe, pentru sultan. După
întoarcerea sa din capitala otomană a fost considerat
orientalist datorită utilizării decorurilor orientale în
lucrările sale. A realizat lucrarea Propovăduirea
Sfântului Marcu la Constantinopol, terminată de
fratele său.
El a introdus o noutate în pictura venețiană prin redarea figurilor și costumelor
orientale, cu turbane etc. A realizat și o compoziție amplă, cu multe personaje,
Procesiunea relicvelor în Piața San Marco, de unde se desprinde clar viziunea
solemnă dar și utilizarea elementelor decorative, dobândite prin prezența la
Constantinopol.
GENTILE BELLINI. PROCESIUNEA RELICVELOR.
 Giovanni Bellini (1430-1516)
Giovanni Bellini. Pieta.
cunoscut cu numele Giambellino,
este considerat marele colorist
al picturii venețiene din
Quattrocento. A realizat
compioziții religioase și pictură
de altar fiind influențat de
Mantegna dar și de da Messina. A
fost primul pictor venețian care
a introdus natura ca fundal
anunțând opera lui Giorgione.
Utilizează perspectiva
cromatică în organizarea
spațiului plastic. Giorgione și
Tizian vor îmbogăți această
formulă transformând-o în
caracteristica picturii venețiene.
Cele mai importante lucrări:
Pieta-influența lui Mantegna și
Sacra Conversazione.
 Antonello da Messina.
Condotierul.
Antonello da Messina
(1430-1479) a studiat
operele pictorilor
flamanzi și este primul
pictor italian care și-a
însușit pictura în ulei.
Printre lucrările sale
se numără:
Autoportret,
Răstignirea, Portretul
condotierului, Portretul
Fecioarei. Lucrările sale
se remarcă prin:
evidențierea analizei
psihologiei umane,
paletă cromatică
bogată etc.
 Vittore Carpaccio (1455-1526) a fost elev al
lui Gentile Bellini și este considerat șeful școlii
venețiene în Quattrocento. În Viața Sfintei Ursula
redă într-o suită de scene viața Veneției de la
sfârșitul secolului al XV-lea. El este un bun
portretist, compozitor dar și peisagist operele
sale având și valoare documentară. El prezintă
viața reală a Veneției cu personaje reale, străzi,
palate etc. A pictat și scene religioase: Viața
Fecioarei Maria,Viața Sfântului Ștefan etc.

CARPACCIO. VIAŢA SF. URSULA.