Vincent Willem van Gogh, născut la 30 martie 1853 în Zundert, Țările de Jos decedat la 29 iulie

1890. Franța.

Vincent van Gogh a venit pe lume într-o familie de pictori și negustori de artă, tatăl său
fiind pastor protestant, iar mama sa având înclinații spre pictură în mod special
Pictor olandez, post-impresionist a cărui lucrări au avut o influență profundă în sec. XIX, prin
culorile lor vii și impactul emoțional. Suferea de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-a adus la
sinucidere.

Copilăria a petrecuto la Haga, după care a plecat în Anglia. Dorea la fel ca și tatăl său să
devină pastor. Din 1879, a lucrat misionar într-o regiune minieră din Belgia. În martie 1886 artistul s-
a mutat la Paris și acolo a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles, unde l-a cunoscut
și a colaborat cu Paul Gauguin. Din cauza bolii de care suferea a încercat să-l atace pe Gauguin cu
briciul, el Paul reușind să fugă, Van Gogh și-a tăiat urechea. După acest caz, Van Gogh a fost
internat la spitalul din Saint-Remi-de-Provence, apoi s-a lecuit la doctorul Gachet, iar la 27 iulie
ieșind din cameră în câmp să picteze s-a împușcat în piept cu pistolul și a murit peste 2 zile.
Van Gogh a realizat peste 2000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1100 de desene
și schițe. Numeroase dintre operele sale, peisaje, picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele
mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Astăzi el este considerat ca fiind unul dintre cei mai
importanți pictori din istorie.

Pentru van Gogh, cea mai importantă persoană a fost fratele lui, Theo. Acesta l-a susținut
pe artist din punct de vedere financiar, dar și emoțional. Legătura dintre ei a devenit mai strânsă
în 1880, anul în care Vincent și-a început cariera artistică. Theo a murit la șase luni după artist, la
25 ianuarie 1891. Toate cheltuielile artistului legate de locuință, de mobilier, de îmbrăcăminte,
de mâncare și băutură (din ce în ce mai multă, se pare), de culori și pânze pentru pictură, iar, mai
târziu, când Vincent s-a îmbolnăvit de nervi, de tratamentele urmate în mai multe sanatorii –
toate au fost suportate de Theo, care, între timp, aduna picturile și desenele trimise de fratele său
și se străduia să i le vândă.
Scrisorile
Vincent van Gogh este recunoscut și faimos pentru cele aproape 900 de picturi pe care le-
a realizat în cei zece ani ca artist, prea puțini am putea spune. Schițele sale și acuarelele au
devenit și ele foarte cunoscute. Totuși, trebuie amintit că van Gogh a mai excelat și într-o altă
sferă: schițele din scrisorile sale.[25] De menționat faptul că artistul a folosit în scrisorile sale trei
limbi: olandeza, engleza și franceza.[26] Cele 652 de scrisori care constituie corespondența sa cu
Theo au fost publicate de cumnata sa, Johanna van Gogh-Bonger, în trei volume (ultimul
aproape în întregime în franceză).
Stilul
Stilul original al lui Vincent van Gogh, care a influențat puternic dezvoltarea picturii
moderne, are ca punct central atât exuberantele trăsături de penel cât și culorile, vibrante și
adesea ireale, care transmit emoții și creează atmosferă. Datorită pigmenților de nouă generație
din secolul 19, van Gogh a putut crea, de exemplu, nuanțele bogate de galben folosite în
faimoasele tablouri Floarea Soarelui.[102] Stilul de maturitate se caracterizează prin culori
îndrăznețe și trăsături tactile de impasto.[14] Din anul 1880, van Gogh s-a dedicat vocației de
artist, manifestându-și interesul exclusiv pentru schițe și acuarelă. Aproape în cinci ani pictorul a
căpătat o tehnică excelentă, originală. Apoi, a urmat cursurile de desen la Academia din
Bruxelles. Criticii de artă afirmă că cea mai faimoasă lucrare a sa din perioada olandeză
este Mâncătorii de cartofi (1885) și o consideră ca fiind pictura terestră și întunecată cu influențe
din partea lui Jean-François Millet, apreciat datorită picturilor inspirate din viața
țăranilor.[131] După ce s-a mutat în sudul Franței, paleta sa a evoluat de la tonurile întunecate ale
primilor săi ani la culori vii și saturate. Picturile compuse din pete de culori vii păreau să prindă
viață pe pânză, se impregnau de un dinamism aparte, ceea ce lipsea din operele contemporanilor.
Van Gogh s-a dus și mai departe. În locul copierii formelor exacte, se străduia să exprime
senzații și sentimente.[132] Albert Aurier analizează tema și maniera lui van Gogh: „Pensula lui
operează cu pete enorme pe tonuri foarte pure, cu dâre curbe, rupte de tușe rectilinii... cu foarte
strălucitoare construcții, îngrămădite uneori cu stângacie, și toate acestea dau anumitor pânze
aparența solidă de ziduri orbitoare de lumină clădite din cristale și soare.”[133]
Deși se crede că van Gogh este maestrul liniilor curbe, schițele tablourilor, realizate direct pe
scrisorile trimise de el, sunt compuse în întregime din linii drepte. Desenele induc în eroare și
nimeni nu s-ar gândi că au fost trasate de van Gogh. Într-o scrisoare trimisă fratelui său, Theo, pe
31 iulie 1882, pictorul explica procesul din spatele unei acuarele, dublând tabloul cu o schiță
realizată în cerneală și cărbune.[134]
Subiecte
Vincent van Gogh voia să fie un țăran-pictor, care să facă artă pentru „muncitori, țărani,
pescari și prostituate“, obținând totodată subtilități artistice demne de cei mai mari maeștri. Iar
triumful său cel mai mare este că a și reușit.[134] Van Gogh n-a abordat o gamă largă de subiecte,
limitându-se la autoportrete, reprezentări ale unor oameni obișnuiți într-un cadru natural, scene
de interior, naturi moarte și peisaje.[14]
La începuturile carierei sale van Gogh și-a ales modelele din rândul țăranilor pe care îi
cunoștea atât de bine, redând în portrete și scene de grup trăsăturile lor aspre, dure, bine definite,
obosite și adesea triste. Mai târziu însă, pe măsură ce banii erau tot mai puțini - în ciuda
eforturilor lui Theo van Gogh - a renunțat la modele. A început să experimenteze, pictând din
memorie și, cel mai adesea, pictând peisaje și compoziții florale, de o uluitoare intensitate
cromatică.[135]
Mișcări Artistice
Impresionismul a fost punctul de plecare pentru van Gogh.[139] Activitatea lui a fost
puternic influențată de cercul de pictori format de Édouard Manet, Auguste Renoir și Camille
Pissarro: aceștia nu urmau moda picturii contemporane, nu doreau să reproducă imagini fixate în
ateliere cu aer îmbâcsit. Ieșeau în aer liber și pictau peisaje adevărate. Contemporanii îi numeau
ironic „impresioniști”, deoarece adesea reproduceau doar anumite impresii dintr-o imagine.
Postimpresionismul reprezintă ansamblul curentelor artistice care, după sfârșitul
secolului XIX, s-au separat de impresionism.[140] Fiecare dintre pictorii acestui curent prezintă
propriile subiecte unice, personale, având o formă proprie de exprimare, deși împărtășea
idealurile stilistice ale celorlalți postimpresioniști.[141] Postimpresioniștii au extins
impresionismul, negându-i limitele: au continuat să utilizeze culorile vii, aplicările groase cu
vopsea, tușele distinctive și subiectele vii, dar au înclinat mai mult să evidențieze formele
geometrice, deformând formele pentru efecte expresive și să folosească culori artificiale sau
arbitrare. Printre pictorii postimpresioniști se numără și van Gogh.
Expresionismul este curentul artistic modern, apărut în Germania la începutul secolului
XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de
spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe
subiectivitate, pe irațional.[143] Expresionismul se caracterizează prin: tensiune extatică,
transcedere tragică a realității, voință creatoare, năzuință spre absolut, accente halucinatorii,
atitudine neconformistă și accentuat subiectivă, pierdere în haos, presentimentul unei iminente
catastrofe universale și interesul pentru fenomenele originare.[144] Vincent van Gogh este
considerat precursorul noului curent, din momentul în care a optat pentru o abstractizare a
temelor abordate în picturile sale. Tot el îi influențează semnificativ și pe pictorii din prima
perioadă expresionistă, gruparea Die Brücke.
Fauvismul a fost un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-
lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la
perspectivă. El se situează între mișcarea dada și neofauvismul. Considerat de mulți istorici ai
artei un capitol aparte al postimpresionismului, fauvismul a fost unul dintre cele mai interesante
și influente curente artistice europene, cu o puternică doză de originalitate și principii cromatice
surprinzătoare, ce marcau o ruptură de impresionism, deschizând drumul spre noi forme
artistice.[146] Gauguin și van Gogh au fost considerați precursorii acestei noi maniere de abordare
a culorii în pictură și de asemenea vor fi cei doi mari artiști ce vor influența acest curent.
Simbolismul este un curent slab organizat care s-a dezvoltat în anii 1880-1890 și a fost
strâns înrudit cu simbolismul din literatură. A apărut ca reacție atât împotriva realismului, cât și a
impresionismului.[148] El reprezintă un mod de constituire a imaginilor artistice prin atribuirea
unor semnificații noi, inedite, obiectelor, fenomenelor și ființelor.[149] Aspecte ale simbolismului
apar și în operele lui Vincent van Gogh.
Valoarea extraordinară a lui van Gogh a fost recunoscută pentru prima dată abia la
11 ani de la moartea artistului când la Paris, pe 17 martie 1907, a fost inaugurată o expoziție
cu 71 dintre lucrările acestuia.[95] Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui
portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai
scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte.
În toată viața, legendarul pictor nu a vândut decât o singură lucrare. În prezent, pânzele sale
valorează zeci și sute de milioane de dolari. În 1987, la o casă de licitație, un tablou din
seria Floarea soarelui s-a vândut cu 40 de milioane de dolari.[153]Pe 30 martie 1987,
lucrarea Irișii a fost vândută la licitație de către casa Sotheby's cu suma record de 53,9 milioane
de dolari iar în mai 1990, Portretul doctorului Gachet a ajuns în fruntea topurilor vânzărilor
la Christie's cu 82,5 milioane de dolari.[95]