joi, 28 iunie 2018

Postimpresionismul

Introducere

- S-a dezvoltat în Franța în perioada cuprinsă aproximativ între 1880 și 1910

- Cuprinde o gamă largă de stiluri artistice care împărtășesc toate motivația

comună de a răspunde ????

- Toate s-au concentrat asupra viziunii subiective a artistului

- Impactul estetic de amploare a postimpresionismului a infleunțat grupurile

care au apărut la începutul sec. XX, cum ar fi expresioniștii, precum și mai
multe mișcări contemporane, cum ar fi arta feministă legată de identitate

- Semnificațiile simbolice și foarte personale au fost deosebit de importante pt

postimpresioniștii precum Paul Gaugain și Vincent van Gogh

• Respingând interesul pt imaginea lumii observate, ei se uită la un nivel

mai profund

• Se bazau în pictură pe relațiile de culoare și formă

• Cei mai mulți postimpresioniști s-au axat pe forme abstracte și pe

modul aplicării vopselei pe suprafața pânzei

• Înclinațiile lor inițiale spre abstractizare au deschis calea pentru pentru

explicarea radicalistă modernistă a abstractizării care au avut loc la
începutul sec XX

- Două direcții : 1) structură/geometrie și 2) arta expresivă

- Prin ultima expresie a impresionismului din 1886, artiștii și cristicii mai tineri au
cerut o schimbare-> acești artiști diferiți au devenit cunoscuți ca
postimpresioniști, un termen care a grupat diferite stiluri artistice

- Mulți dintre ei au fost rivali în metodă și abordare

- Viața orașului nu mai era subiectul dominant pentru artiști, mulți pictori
și-au dezvoltat stilul estetic individual înafara Parisului (ex. VanHogh,
Cazanna, Gaugain)

- Paul Gaugain a unul dintre principalii actori ai postimpresionismului francez

- La Pont-Aven, Gaugain și foarte tinerii artiști care îl înconjoară creează un stil

vibrant și decorativ, sinteză de observație și imaginație

1
 joi, 28 iunie 2018
- Cam în același timp, Toulousse-Lautrec se deosebește de impresioniști prin
culorile sale mai aprinse, mai puțin naturaliste și mai expresive, ca și prin
importanța acordată desenului și liniei: cu o mare economie de mijloace, el
simplifică contururile, cel mai des marcate printr-o urmă întunecată și pune
culoarea în aplaturi intense

- Paul Cezanne
- Opera, omul au fost obicetul a nenumărate studii

- Aparținea unei familii burgheze, însă de o altă categorie, de un alt nivel social și
mai ales intelectual decât ceilalți burghezi

- Tatăl său era pălăriel; adică posesorul unei fabrici de pălării

- Familia sa este de origine italiană dar stabilită în Franța

- Timiditate aproape bolnăvicioasă față de femei

- Când termină liceul se înscrie la facultatea de drept la insistențele părinților, dar îi

convinge să îl lase să se mute la Paris, dar după puțină vreme se întoarce acasă,
apoi la Paris să dea admitere la Scoala de Arte frumoase dar este refuzat

- E un temperament impulsiv și romantic fără îndoială

- Are o serie de tablouri care dovedesc că Cezanne se găsea sub puterea unei
obsesii apăsătoare a femeii ca sex și a amorului fizic

• Scene dramatice, ca în Răpiream în care un bărbat gol, duce în brațe o

femeie tot goală; femeia leșinată; bărbatul o strânge cu putere, ca și cum
ar fi robit-o cu forța

- Producția lui ne sunt cunoscute până către 1870

- Opera lui Cezanne marchează intrarea picturii într-o eră nouă, cea a modernității

- La începutul secolului XX toți creatorii se raportează în mod explicit la el: Klee,

Malevici, Matisse, Mondrian, Picasso

- Nu fără brutalitate în privința gustului convențional, Cezanne respinge

normele frumosului tradițional încă din primele sale lucrări

- El este de neînțeles de mulți contemporani, inclusiv de partizani ai

impresionismului

- De altfel, pictorul se distanțează cu rapiditate de această mișcare, la

fondarea căreia a contribuit touși abandonând naturalismul, fără a renunța
însă la confruntarea cu natura, la meditația asupra motivului

2
 joi, 28 iunie 2018
- Munca în serie începe treptat să-l domine și sfârșește prin a structura
întreaga sa producție după teme devenite familiare:

- lucrările Baigneuses, permit explorarea, nu fără presupuneri filozofice, a

tuturor resurselor plastice și coloristice ale corpurilor angajate în spațiul
tridimensional

- corpurile grosolan compuse ale femeilorla scăldat se sprijină pe

elemnetele naturii. Figura umană și-a pierdut rolul său de prim plan;
desenul de aici este înainte de orice plastic

- În acest studiu care face parte dintr-o serie, artistul utilizează

desenul pentru a fixa esențialul structurilor

- Uleiul este tratat cu libertatea caracteristică acuarelei

- Saria Muntele Saint-Victoire răspunde aceleiași necesități

- Muntele Saint-Victoire - peisaj preferat, dovedește abstractizarea

progresivă a elementelor peisajului până la extragerea chintesenței
formale

- În ceea ce privește natura moartă, aceasta asigură triumful culorii care,

eliberată de normele convenției, concurează la asumarea unui spațiu voit
subiectiv -> astfel, tabloul, scutit de obligația de a imita natura, devine
un organism autonom, supus înainte de orice legilor picturii și care
propune o viziune transcendentă, dar umană și sinceră, a lumii și a
existenței

Vincent Van Gogh

- a dus moștenirea impresionistă la o intensitate dramatică inedită, inaugurând

unul dintre curentele majore ale secolului XX: expresionismul

- Fiu al unui pastor olandez, Van Gogh părăsește căminul familial la vârsta de
șaisprezece ani, da de abia la douăzeci și șapte decide să devină pictor, inspirat
de școala de la Barbizon și, în special, de Millet, după lucrările căruia realizează
copii

- Demersul acestor artiști care părăsesc Parisul pentru a merge și a lucra la țară
după motiv va fi un model pentru Van Gogh

- În Olanda, îi studiază pe maeștrii flamanzi, în special pe Rembrandt și pe Frans

Hals

- El realizaează numeroase portrete de țărani și de oameni simpli, în tonalități

surde și într-un stil realist foarte puternic

3
 joi, 28 iunie 2018
- Lucrările sa “Mâncătorii de cartofi” este, în acest sens exemplul cel mai
frapant

- După contactul cu Paul Signac și Toulouse-Lautrec îl ajută să-și limpezească

drumul

- Fără a abandona realismul, își înseninează paleta după întâlnirea cu

impresioniștii, experimentează tehnici moștenite de a japonism, cum ar fi
conturul accentuat și tușele noi, precum punctele și liniile utilizate de Signac

- Interesul său pentru natură și aspirația către o altă lumină îl fac să se stabilească î
1888 în sudul Franței

- Intensitatea luminoasă a picturilor realizate la Arles face dovada că opera lui Van
Gogh și-a atins țelul

- Preocuparea sa pentru redarea pământului,Cămpurile de grâu, și a realității

nefardate a oameniilor simpli, Poșteșul Roulin, îl conduce la simplitatea
perspectivei iluzioniste în beneficiul valorilor expresive ale culorii și ale liniei, cu
scopul de a face vizibile “teribilele pasiuni umane”

- La inițiativa sa insistentă, Paul Gauguin îl întâlnește în octombrie 1888, convins

de proiectul fondării unei comunități la Arles-> se ceartă -> Van Gogh îl amenință
cu un cuțit înainte să își taie urechea

- Crizele de epilepsie și internările succesive la spitalul din Saint-Remy-de-

Provence, unde Van Gogh ajunge în 1889, alternează cu perioade foarte
productive : culorile sale sunt mai puțin intense și pictorul se concentrează
asupra dinamismului formelor

- În 1890 se întoarce în nord și se instalează la Auvers-sur-Oise

- Prietenia sa cu doctorul Gachet cunoaște o perioadă mai calmă înainte de

revenirea depresiei

- Ultimele câmpuri de grâu dovedesc o adevărată empatie cu natura

înconjurătoare

- Legenda spune că pictorul și-a terminat ultimul tablou, Câmpul de grâu, l-a lăsat
deoparte, apoi a revenit pentru a adăuga corbii, semne prevestitoare de rău, cu
câteva minute înainte de a se sinucide în vara anului 1890

- “Portretul artistului” -> La Van Gogh, tehnica autoportretului își trage rădăcinile
din opera lui Rembrandt, pe care a studiat-o îndelung

- El va reveni adeseori la acest gen, în timpul diferitelor perioade ale

activității sale

4
 joi, 28 iunie 2018
- Acest tablou i-a fost trimis lui Theo cu următoarele rânduri: “Chipul mi s-a
liniștit, deși privirea este vagă, mai mult ca înainte”

Paul Gauguin

- unul dintre principalii actori ai postimpresionismului francez

- Din 1891 se instalează și pictează în Tahiti și în Pacificul de Sud

- Prima expoziție impresionistă din 1874 îi dă tânărului Gauguin, pe atunci un

agent de schimb, o senzație de încântare și îi confirmă dorința de a deveni pictor

- Pissarro manifestă un interes deosebit pentru această ambiție și în 1876, Salonul

acceptă un peisaj de Gauguin, care va participa și la expozițiile impresioniste din
1880, 1881, 1882

- În 1886 se stabilește pentru prima dată la Pont-Aven, sătuc breton care atrage în
perioada aceea o colonie artistică venită de pretutindeni

- Aici el își continuă căutarea unei “maniere” personale, departe de viața

urbană pe care începe să o considere “fizic și moral coruptă”

- Pont-Aven devine în acea perioadă un centru de cercetare, de schimburi

artistice cu autorii simboliști

- “Cositul fânului în Bretania” demonstrează că acesta renunță la

impresionism în timpul celei de-a doua șederi la Pont-Aven

- Pictorii de aici resping totodată apropierea de naturaliști și impresioniști; ei

elimină detaliile și simplifică formele prin intermediul culorilor aplicate aplat

- Încet, Gauguin se detașează de grup și începe să adopte o linie mai

independentă, influențată de întâlnirea sa cu Van Gogh

- Însă cearta/ruptura dintre cei doi le permite fiecăruia să se realizeze în

felul său,

- => Gauguin se îndreaptă spre un clasicism ascuțit, hrănit de

impresionism și de influența netă a lui Cezanne

- Cultivându-și cu strălucire propria legendă, Gauguin își pregătește exilul

tahitian, abandonând-și familia și opera de până atunci

- Acolo descoperă arta primitivă cu forme plate și folosirea culorilor

violente aparținând unei naturi sălbatice

- “Secerișul sau Peisaj Breton” -> face dovada puterii de anu reține decât
esențialul, trăsătură care se regăsește în toate compozițiile acelei epoci

5
 joi, 28 iunie 2018
Toulouse-Lautrec

- un aristocrat în Montmartre

- Influența operei lui Degas este de netăgăduit

- În același timp Lautrec se deosebește de impresioniști prin culorile sale mai

aprinse, mai puțin naturaliste și mai expresive, ca și prin importanța acordată
desenului și liniei: cu o mare economie de mijloace, el simplifică contururile, cel
mai des marcate printr-o urmă întunecată și pune culoarea în aplaturi intense

- Influența stampelor japoneze se face simțită în mod deosebit în opera sa de

afișist, coincizând cu apogeul cafe-concert-ului și cu dezvoltare publicității

- Petrecând un timp îndelungat în Montmartre, el realizează portretele celebrităților

zonei sau lucrări adesea misterioase și cu o morală tulbure: scenele de bordel
ilustrează comerțul cu sex și clasele sociale, într-o confrtuntare între burghezi și
femeile din popor, toți descriși cu o preocupare naturalistă și totodată
expresionistă

- Dincolo de diferențele de generație, de tehnică și de subiect, Degas și Lautrec

împărtășesc același interes pentru fotografie și observarea aproape clinică a lumii
înconjurătoare: prin operele lor, ei descriu mutațiile societății, constatări
amplificate de inovația unor căutări formale

- “În Salonul de pe strada Moulins” -> desen și ulei pe pânză

- Creează un volum definit prin coloane și oglinzi, unde se îngrămădesc

mobile și plante, strâns printr-o încadrare fotografică

- Această impresie apăsătoare își găsește ecoul în pasivitatea totală a

figurilor, plictiseala domină în acest univers exclusiv feminin

- Dominanta roșurilor nesaturate, întărită de urmele albastre și saturația

celorlalte culori, liniile incisive care definesc figurile creează o imagine
crudă și directă în ciuda macării corpurilor, imagine a unui erotism sălbatic