Fovism

Fovismul este o miscare artistica care se dezvolta in Europa inca din anul 1895 si pina in anul 1907, cu o
maxima perioada de dezvoltare intre anii 1905-1907.
Termenul de Fovism vine de la cuvantul francez fauve, adica fiara salbatica. Acesta este utilizat
pentru prima data de catre criticul Vauxcelles Louis, cu ocazia expozitiei de la Salonul de Toamna din
1905 (care reprezinta si anul de aparitie a grupului Die Brucke) unde sunt reunite lucrari de Matisse,
Vlamink, Braque, Dufy, etc., caracterizate printr-un colorit proaspat si violent.
Se pastreaza legatura cu lumea realului, dar prin ceea ce simte artistul in fata realitatii si nu printr-o
descriere, redare a ceea ce se vede. Aceasta pastrare a contactului cu realitatea atesta implicarea
artistului in societate si functia sociala a artei.
Culoarea are rolul principal in structurarea viziunii si constructia formei, de aceea i se atribuie rolul de a
soca privitorul prin suprafete (pete) mari de culori pure (cu dominanta rosu), in raporturi violente, de
complementaritate si in tonuri stralucitoare. Ele permit aducerea senzatiilor pe panza cu maximum de
brutalitate si explozivitate (Derain: Culorile erau pentru noi cartuse de dinamita).
Eliminarea clar-obscurului si a modelarii prin nuante si pasaje de culoare.
Accentuarea pe efectul de decorativism si bidimensionalitate. Forma este delimitata in spatiu printr-o
linie de contur. Ea este excesiv simplificata, redusa doar la suprafete si este lipsita de consistenta si
volum. Uneori datorita vibrarii suprafetei tabloului prin pete mari de culoare violent asezate, se ajunge la
dispersarea obiectelor si la eliminarea relatiei fond-forma (dispare impresia de spatialitate, de
tridimensional).
Artisti:
Matisse, Henri
Derain, Andre
Vlaminck, Maurice
Braque, Georges