Cinematografia, istoric

Cinematografia a avut, poate, dintre toate formele artistice, cea mai rapida traiectorie ascensionala si, raportandu-ne si la zilele noastre, putem afirma cu certitudine ca procesul de transformare continua cu aceeasi uluitoare viteza. De-a lungul secolelor, oamenii au experimentat doua dintre dispozitivele(tehnicile) ce vor deveni mai tarziu elemente cheie ale cinematografiei: proiectarea imaginilor cu ajutorul luminii (folosind camera obscura" si lanterna magica") si crearea iluziei miscarii prin exploatarea fenomenului optic numit persistenta viziunii". Aceasta din urma se refera la capacitatea creierului uman de a retine pentru o zecime de secunda ultima imagine proiectata pe retina ochiului. Un film este creat de fapt din mii de fotografii individuale ce se succed intr-o ordine fireasca, iar intre fiecare dintre acestea exista o pauza, insa ochiul uman este pacalit" de iluzia optica a continuitatii. Desi ecranul cinematografului pare sa fie in permanenta luminat, aproape jumatate din timp el este intunecat. Imaginea da impresia ca tremura sub privirea noastra, sau cel putin asa se intampla in pionieratul cinematografiei, in zilele noastre viteza de proiectare a imaginilor atingand chiar si 30 de cadre pe secunda. Descoperirea si dezvoltarea acestor mecanisme s-au facut de-a lungul unui proces gradual si au implicat un numar de inventatori din Europa, Marea Britanie si America, ce au lucrat inca din 1860 la o serie de proiecte cu grade diferite de success. Numele catorva dintre acestia sunt mai rezonante: Edward Muybridge, Louis Le Prince si Ottomar Anschtz, ei realizand masini pentru proiectii ale imaginilor cu o miscare rapida. George Eastman, fondatorul american al Eastman Kodak, Hannibal Goodwin si William Friese Greene, toti au contribuit cu prototipuri pentru filmele animate. Insa inceputurile pactului cu imaginatia trebuie cautat cu mii de ani in urma Principiile si elementele ce stau astazi la baza unor procese atat de complicate si de avansate au constituit forme primitive de divertisment ce pun uneori la indoiala autenticitatea descoperirilor considerate a fi noi in secolul postvitezei". Egiptenii si babilonienii descoperisera lumina si umbra, precum si moditati de exploatare artistica" a acestora cu 5000 de ani in urma. Piesele de teatru cu umbre si oglinzi au reprezentat pentru indepartata civilizatie rasariteana mijloace comune de delectare, iar in China, in timpul dinastiei Chou(1100 i.Hr.) se realizeaze pergamente, care, la derulare rapida pun in evidenta faza succesive ale aceluiasi gest. In 1894 lumea cea noua" era socata de descoperirea facuta de arheologul Austen Henry Layard care, printre ruine apartinand civilizatiei babiloniene, a descoperit prima lentila convexa ce data din secolul al XIX-lea i.Hr. Tot chinezii, in vremea lui Mo Ti( filozoful care a explicat pentru prima data fenomenul imaginii refractate folosind analogia cu vasla din furchetul unei barci), proiecteaza imagini rasturnate pe ecrane naturale printr-un oricficiu pe care il numeau locul de colecatre a luminii , a razelor soarelui". Cinemicrografia Supozitii (devenite ulterior certitudini pentru ei) legate de relatia dintre obiecte si lumina au fost elaborate de catre filozofii greci Platon si Aristotel. Conform teoriei primului, ochiul uman este cel care emite lumina pe care obiectele o reflecta, in timp ce pentru Aristotel raportul era invers: obiectele in sine sunt detinatoare de lumina, pe care ochiul are proprietatea de a o vedea. In ceea ce privea reflectia imaginii, s-a observat o dependenta legata de marimea orificiului prin care se facea proiectia: cu cat acesta era mai mic, cu atat imaginea era mai clara, in timp ce raza de lumina ce trecea prin el avea intotdeauna o forma circulara.

Oamenii sunt comparati de catre Platon cu niste prizonieri legati intr-o pestera, care nu pot privi inapoi si ca atare nu vad lumina soarelui ce lumineaza din spate. n fata lor sunt doar umbre, ale obiectelor si ale lor insisi, proiectate pe peretii pesterii, ce reprezinta lumea sensibila. Simturile ne creaza iluzia ca umbrele pe care le vedem sunt unica lume reala, intrucat noi vedem doar lucrurile sensibile. Prima asociere dintre lumina si miscare, ambele create de aceeasi sursa, pare a fi fost facuta de Ting Huan in anul 180 d.Hr., intr-o reprezentatie ce purta numele Tubul care face ca fanteziile sa apara" . Camera obscura, atat ca obiect in sine, cat si ca fenomen optic, precursor al aparaturii de filmat si fotografiat din zilele noastre, a constituit o atractie permanenta pentru invatatii mileniului al doilea. Astfel, Yu Chao Lung construia o pagoda in miniatura pentru a observa imaginile rasturnate ce patrundeau prin orificiul ce le directiona pe un ecran, studiind astfel divergenta razelor de lumina. Efectele camerei obscure sunt explicate pe larg in 1267 de Roger Bacon, reprezentant de marca al stiintei medievale, in tratatul sau, De Multiplicatione Speciorum. Insa cel care va folosi pentru prima data camera obscura in scopuri de divertisment va fi Arnaud de Villeneuve, un medic de meserie, dar magician in timpul liber. El a folosit dispozitivul pentru a prezenta spectacole miscatoare" prin plasarea publicului intr-o camera intunecata, in timp ce actorii interpretau afara. Imaginea reprezentatiei era proiectata pe un perete interior.Camera Obscura Villeneuve regiza" de regula razboaie sau vanatori de animale, insotite de sunete produse din interior. Similar cu aceste reprezentatii pot fi considerate proiectiile cinematografice efective, in care spectatorii, aflati in sali intunecate, urmaresc imagini animate pe un ecran, antrenanduli-se atat simtul vizual, cat si cel auditiv Ceea ce apare ca fiind prima ilustrare grafica a unei camere obscure se gaseste intr-o carte scrisa in 1420 de Johannes de Fontana. Desenul intruchipeaza o calugarita ce tine in mana o camera verticala cu o imagine in interior, pe care istoricii au descris-o de multe ori ca fiind o lanterna, desi desenul nu este deloc generos cu detalii ce ar putea sugera acest lucru. In plus, camera obscura contine imaginea pe care lanterna o proiecteaza, in timp ce ilustrarea lui Fontana prezinta imaginea in interiorul obiectului tinut de calugarita, fara a fi asadar proiectata". Un aspect foarte interesant legat de utilizarea lanternei este acela ca era considerata a avea un caracter diabolic, fiind perceputa ca instrument de inducere a temerii in randurile privitorilor. In Franta, spre exemplu, lanterna era denumita Lanterne de Peur" (Lanterna fricii), atat principiul, cat si efectul ei constituind facaturi diavolesti". Cel caruia ii aprtine descrierea completa a camerei obscure este Leonardo Da Vinci, desi din cauza scrierii in oglinda" (invers) a acestuia, munca sa de cercetare in domeniu a fost necunoscuta timp de aproape trei secole. Codex Atlanticus si Manuscript D ofereau ambele amanunte detaliate (efecte, observatii, diagrame si explicatii ale principiului de functionare) despre camera obscura, insa au fost publicate abia in 1797 de profesorul Venturi, care a reusit sa descifreze scrisul lui da Vinci. Mai mult decat atat, cu aproximativ 140 de ani inaintea lanternei lui Kircher, Leonardo desena o lanterna ce arata clar o lentila convergenta, o lumanare si un orificiu pe post de cos. Desi nici unul din documentele sale nu contine vreun indiciu de proiectie efectiva a imaginilor, ilustratia sugereaza un obiect intre lumanare si lentila. Asa cum precizam la inceputul acestei introduceri, al doilea element ce a stat la baza obtinerii de imagini miscatoare" a fost exploatarea fenomenului optic numit persistenta viziunii". Prima atestare a unei astfel de observatii dateaza din anii 300 i.Hr., filozoful grec Aristotel descriind efectul postlumina": o imagine persistenta (ce se estompa treptat) dupa fixarea privirii pe soare. Poetul si filozoful roman Titus Lucretius Carus largea in anul 65 i.Hr. sfera de observatie, descriind principiul persistentei viziunii ca fiind efectul optic de miscare continua produs pe retina in momentul in care sunt vazute imagini statice intr-o secventialitate rapida, fiecare dintre ele pastrandu-se pentru cateva momente.Fantascopul Principiul acestuia va fi redescoperit si demonstrat de astronomul si geograful grec Ptolemeu din Alexandria in anul 130 d. Hr. In ciuda acestor timpurii descoperiri, abia in 1832 omul de stiinta belgian Joseph Antoine Ferdinand Plateau va folosi (dupa o studiere aprofundata a cercetarilor in domeniu facute de francezul Peter Mark Roget in 1820) pentru prima data principiul in crearea unui dispozitiv (folosit ulterior pe post de jucarie) numit phenakistoscope (fantascope" sau roata magica") ce facea ca imaginile desenate serial pe un cerc sa para in miscare. Mecanismul, considerat precursorul filmelor din ziua de astazi, a fost inventat simultan si de austriacul Simon von Stampfer. ZoetropulAcesta era inceputul unei nesfarsite serii de prelucrari si imbunatatiri ce aveau sa duca la

miracolul numit cinematograf. Astfel, in 1834 William George Horner inventa zoeotropul (daedalum" sau daedatelum", dupa cum il numea Horner insusi), bazat pe phenakistoscope"-ul lui Plateau si reprezentand o forma mecanica incipienta de proiector" ce continea un set de imagini statice care, invartite intr-o maniera circulara, crea iluzia miscarii. Cinematografia a avut, poate, dintre toate formele artistice, cea mai rapida traiectorie ascensionala si, raportandu-ne si la zilele noastre, putem afirma cu certitudine ca procesul de transformare continua cu aceeasi uluitoare viteza. De-a lungul secolelor, oamenii au experimentat doua dintre dispozitivele(tehnicile) ce vor deveni mai tarziu elemente cheie ale cinematografiei: proiectarea imaginilor cu ajutorul luminii (folosind camera obscura" si lanterna magica") si crearea iluziei miscarii prin exploatarea fenomenului optic numit persistenta viziunii". Aceasta din urma se refera la capacitatea creierului uman de a retine pentru o zecime de secunda ultima imagine proiectata pe retina ochiului. Un film este creat de fapt din mii de fotografii individuale ce se succed intr-o ordine fireasca, iar intre fiecare dintre acestea exista o pauza, insa ochiul uman este pacalit" de iluzia optica a continuitatii. Desi ecranul cinematografului pare sa fie in permanenta luminat, aproape jumatate din timp el este intunecat. Imaginea da impresia ca tremura sub privirea noastra, sau cel putin asa se intampla in pionieratul cinematografiei, in zilele noastre viteza de proiectare a imaginilor atingand chiar si 30 de cadre pe secunda. Descoperirea si dezvoltarea acestor mecanisme s-au facut de-a lungul unui proces gradual si au implicat un numar de inventatori din Europa, Marea Britanie si America, ce au lucrat inca din 1860 la o serie de proiecte cu grade diferite de success. Numele catorva dintre acestia sunt mai rezonante: Edward Muybridge, Louis Le Prince si Ottomar Anschtz, ei realizand masini pentru proiectii ale imaginilor cu o miscare rapida. George Eastman, fondatorul american al Eastman Kodak, Hannibal Goodwin si William Friese Greene, toti au contribuit cu prototipuri pentru filmele animate. Insa inceputurile pactului cu imaginatia trebuie cautat cu mii de ani in urma Principiile si elementele ce stau astazi la baza unor procese atat de complicate si de avansate au constituit forme primitive de divertisment ce pun uneori la indoiala autenticitatea descoperirilor considerate a fi noi in secolul postvitezei". Egiptenii si babilonienii descoperisera lumina si umbra, precum si moditati de exploatare artistica" a acestora cu 5000 de ani in urma. Piesele de teatru cu umbre si oglinzi au reprezentat pentru indepartata civilizatie rasariteana mijloace comune de delectare, iar in China, in timpul dinastiei Chou(1100 i.Hr.) se realizeaze pergamente, care, la derulare rapida pun in evidenta faza succesive ale aceluiasi gest. In 1894 lumea cea noua" era socata de descoperirea facuta de arheologul Austen Henry Layard care, printre ruine apartinand civilizatiei babiloniene, a descoperit prima lentila convexa ce data din secolul al XIX-lea i.Hr. Tot chinezii, in vremea lui Mo Ti( filozoful care a explicat pentru prima data fenomenul imaginii refractate folosind analogia cu vasla din furchetul unei barci), proiecteaza imagini rasturnate pe ecrane naturale printr-un oricficiu pe care il numeau locul de colecatre a luminii , a razelor soarelui". Cinemicrografia Supozitii (devenite ulterior certitudini pentru ei) legate de relatia dintre obiecte si lumina au fost elaborate de catre filozofii greci Platon si Aristotel. Conform teoriei primului, ochiul uman este cel care emite lumina pe care obiectele o reflecta, in timp ce pentru Aristotel raportul era invers: obiectele in sine sunt detinatoare de lumina, pe care ochiul are proprietatea de a o vedea. In ceea ce privea reflectia imaginii, s-a observat o dependenta legata de marimea orificiului prin care se facea proiectia: cu cat acesta era mai mic, cu atat imaginea era mai clara, in timp ce raza de lumina ce trecea prin el avea intotdeauna o forma circulara. Oamenii sunt comparati de catre Platon cu niste prizonieri legati intr-o pestera, care nu pot privi inapoi si ca atare nu vad lumina soarelui ce lumineaza din spate. n fata lor sunt doar umbre, ale obiectelor si ale lor insisi, proiectate pe peretii pesterii, ce reprezinta lumea sensibila. Simturile ne creaza iluzia ca umbrele pe care le vedem sunt unica lume reala, intrucat noi vedem doar lucrurile sensibile. Prima asociere dintre lumina si miscare, ambele create de aceeasi sursa, pare a fi fost facuta de Ting Huan in anul 180 d.Hr., intr-o reprezentatie ce purta numele Tubul care face ca fanteziile sa apara" . Camera obscura, atat ca obiect in sine, cat si ca fenomen optic, precursor al aparaturii de filmat si fotografiat din zilele noastre, a constituit o atractie permanenta pentru invatatii mileniului al doilea. Astfel, Yu Chao Lung construia o pagoda in miniatura pentru a observa imaginile rasturnate ce patrundeau prin

orificiul ce le directiona pe un ecran, studiind astfel divergenta razelor de lumina. Efectele camerei obscure sunt explicate pe larg in 1267 de Roger Bacon, reprezentant de marca al stiintei medievale, in tratatul sau, De Multiplicatione Speciorum. Insa cel care va folosi pentru prima data camera obscura in scopuri de divertisment va fi Arnaud de Villeneuve, un medic de meserie, dar magician in timpul liber. El a folosit dispozitivul pentru a prezenta spectacole miscatoare" prin plasarea publicului intr-o camera intunecata, in timp ce actorii interpretau afara. Imaginea reprezentatiei era proiectata pe un perete interior.Camera Obscura Villeneuve regiza" de regula razboaie sau vanatori de animale, insotite de sunete produse din interior. Similar cu aceste reprezentatii pot fi considerate proiectiile cinematografice efective, in care spectatorii, aflati in sali intunecate, urmaresc imagini animate pe un ecran, antrenanduli-se atat simtul vizual, cat si cel auditiv Ceea ce apare ca fiind prima ilustrare grafica a unei camere obscure se gaseste intr-o carte scrisa in 1420 de Johannes de Fontana. Desenul intruchipeaza o calugarita ce tine in mana o camera verticala cu o imagine in interior, pe care istoricii au descris-o de multe ori ca fiind o lanterna, desi desenul nu este deloc generos cu detalii ce ar putea sugera acest lucru. In plus, camera obscura contine imaginea pe care lanterna o proiecteaza, in timp ce ilustrarea lui Fontana prezinta imaginea in interiorul obiectului tinut de calugarita, fara a fi asadar proiectata". Un aspect foarte interesant legat de utilizarea lanternei este acela ca era considerata a avea un caracter diabolic, fiind perceputa ca instrument de inducere a temerii in randurile privitorilor. In Franta, spre exemplu, lanterna era denumita Lanterne de Peur" (Lanterna fricii), atat principiul, cat si efectul ei constituind facaturi diavolesti". Cel caruia ii aprtine descrierea completa a camerei obscure este Leonardo Da Vinci, desi din cauza scrierii in oglinda" (invers) a acestuia, munca sa de cercetare in domeniu a fost necunoscuta timp de aproape trei secole. Codex Atlanticus si Manuscript D ofereau ambele amanunte detaliate (efecte, observatii, diagrame si explicatii ale principiului de functionare) despre camera obscura, insa au fost publicate abia in 1797 de profesorul Venturi, care a reusit sa descifreze scrisul lui da Vinci. Mai mult decat atat, cu aproximativ 140 de ani inaintea lanternei lui Kircher, Leonardo desena o lanterna ce arata clar o lentila convergenta, o lumanare si un orificiu pe post de cos. Desi nici unul din documentele sale nu contine vreun indiciu de proiectie efectiva a imaginilor, ilustratia sugereaza un obiect intre lumanare si lentila. Asa cum precizam la inceputul acestei introduceri, al doilea element ce a stat la baza obtinerii de imagini miscatoare" a fost exploatarea fenomenului optic numit persistenta viziunii". Prima atestare a unei astfel de observatii dateaza din anii 300 i.Hr., filozoful grec Aristotel descriind efectul postlumina": o imagine persistenta (ce se estompa treptat) dupa fixarea privirii pe soare. Poetul si filozoful roman Titus Lucretius Carus largea in anul 65 i.Hr. sfera de observatie, descriind principiul persistentei viziunii ca fiind efectul optic de miscare continua produs pe retina in momentul in care sunt vazute imagini statice intr-o secventialitate rapida, fiecare dintre ele pastrandu-se pentru cateva momente.Fantascopul Principiul acestuia va fi redescoperit si demonstrat de astronomul si geograful grec Ptolemeu din Alexandria in anul 130 d. Hr. In ciuda acestor timpurii descoperiri, abia in 1832 omul de stiinta belgian Joseph Antoine Ferdinand Plateau va folosi (dupa o studiere aprofundata a cercetarilor in domeniu facute de francezul Peter Mark Roget in 1820) pentru prima data principiul in crearea unui dispozitiv (folosit ulterior pe post de jucarie) numit phenakistoscope (fantascope" sau roata magica") ce facea ca imaginile desenate serial pe un cerc sa para in miscare. Mecanismul, considerat precursorul filmelor din ziua de astazi, a fost inventat simultan si de austriacul Simon von Stampfer. ZoetropulAcesta era inceputul unei nesfarsite serii de prelucrari si imbunatatiri ce aveau sa duca la miracolul numit cinematograf. Astfel, in 1834 William George Horner inventa zoeotropul (daedalum" sau daedatelum", dupa cum il numea Horner insusi), bazat pe phenakistoscope"-ul lui Plateau si reprezentand o forma mecanica incipienta de proiector" ce continea un set de imagini statice care, invartite intr-o maniera circulara, crea iluzia miscarii.

SURSA 03 Cinematografie nseamn, din punct de vedere etimologic, "scrierea micrii". Cinematografie este nregistrarea unei serii ntregi de imagini fotografice succesive, a unui obiect n micare cu o anumit caden - analiza micrii - i apoi proiectarea acestor imagini cu aceeai caden (ntre 16 - 18 imagini/secund pentru film mut i 24 imagini /sec. pentru film sonor) pentru reconstituirea micrii - sinteza micrii. Analiza micrii, n cinematografie, este totalitatea operaiunilor efectuate pentru obinerea unor faze ale micrii, sub forma unor imagini negative sau pozitive localizate pe un purttor transparent emulsionat. Sinteza micrii, n cinematografie, este totalitatea operaiunilor efectuate pentru obinerea efectului de micare de pe un film care conine imagini pozitive - statice (faze intermediare ale unei micri). Bazele psihofiziologice ale percepiei micrii cinematografice Fenomenul cinematografic se realizeaz pe baza analizei i sintezei micrii. Acest fenomen al perceperii micrii se datoreaz unor factori fiziologici i a unor factori psihologici, care se petrec n ochi. Dac privind un obiect luminos imaginea lui se formeaz pe retina ochiului ca apoi prin nervul optic senzaia perceperii vizuale a obiectului se transmite la creier. n momentul cnd obiectul dispare brusc senzaia perceperii nu dispare concomitent. Acest fenomen de tergere progresiv se numete memorie retinian. Aceasta are o durat variabil dependent de intensitatea excitaiei luminoase, de compoziia spectral a luminii, de durata n timp a excitaiei luminoase. Cele expuse mai sus sunt factorii fiziologici privind analiza i sinteza micrii. Factori psihologici sunt memoria asociativ i persistena retinian. Astfel ochiul observ n jurul lui o serie de imagini transmise creierului care le pstreaz; fenomenul este definit ca memorie asociativ i este factorul psihologic care leag ntre ele diferite imagini completnd lipsurile dintre ele. Aici intervine i factorul numit persistena retinian care ndulcete trecerile de la o faz la alta i care ajut s mai persiste vechea imagine n creier peste care impune noua imagine. Datorit acestor factori psihofiziologici putem viziona un film. Filmul este o serie de fotograme nirate a unor micri. In aparatul de proiecie cinematografic, redarea fotogramelor se face n aa fel nct fiecare va sta n faa ferestrei de proiecie un anumit timp, dup care se va face proiecia urmtoarei. Aceast sucesiune care se face ntr -un tempo sacadat (cadenat) este perceput de ochiul uman ca o micare natural. Dac nu ar exista aceast persisten retinian, dup unii remanen retinian, de fapt un defect al ochiului, nu ar fi putut s apar cinematograful. Istoric Cinematograful s-a nscut la sfritul secolului XIX, deoarece a fost nevoie de un drum lung s se ating nivelele de dezvoltare necesare ale fizicii, chimiei, mecanicii, electrotehnicii, opticii ca abia dup aceea s nceap s se dezvolte tehnica cinematografic. nainte de a vorbi de proiecia cinematografic, este bine s ne amintim despre camera obscur, cunoscut nc din antichitate, dispozitiv cu care pentru prima dat se putea capta o imagine din mediul nconjurtor. Chiar dac imaginea era rsturnat, era ns o imagine real. Pe la mijlocul secolului XVII apare lanterna magic, dispozitiv cu care se pot face proiecii a unor desene executate pe sticl. Este o proiecie de tip diascop. Tot cam n acea epoc ca o aplicaie a lanternei magice apare n China teatrul de umbre. Secolul XIX nseamn pentru oamenii de tiin, secolul marilor cutri i descoperiri. Referitor la descoperirile premergtoare apariiei cinematografului, amintim de ncercrile unui profesor belgian, Joseph Plateau, care n 1829 vrnd s stabileasc limita de rezisten a retinei ochiului, se uit timp de 25 secunde la discul solar. Orbit de lumina puternic a soarelui, este nevoit s stea cteva zile ntr-o camer ntunecat i constat c are n permanen senzaia c vede imaginea soarelui, aceasta ntiprindu-se pe retin. Cu aceast experin reuete s defineasc remanena retinian, foarte important pentru cinematograf. Realizeaz n 1832 un aparat pentru a nela vederea, cunoscut sub nunele de fenakistoscop. Principiul de funcionare era realizarea unor desene care reprezentau o imagine n micare descompus ntr-o serie de imagini fixe, iar apoi recompunerea lor printr-o succesiune rapid datorit memoriei asociative, fenomenul care face ca ochiul s asocieze imaginile vazute. n acela an, geometrul Simon Ritter von Stampfer, realizeaz un dispozitiv asemntor pe care l-a numit stroboscop. Acesta este format din dou discuri solitare prinse pe acelai ax la o anumit distan. Pe

unul se afl diferite stagii care reprezint imagini fixe rezultate din decompunerea unei imagini n micare, iar cellalt are nite fante, fiecare corespunznd unei imagini. Dac rotim aceste discuri i privim prin discul cu tieturi, vom vedea o imagine n micare. Descoperirile legate de fenomenul cinematograf, dac-l putem denumi astfel pentru epoca aceea, au mai fost fcute i de englezul William Horner care creeaz zootropul, care este n fond un stroboscop perfecionat, discurile fiind nlocuite cu cilindrii,astfel ca vizionarea se putea face de mai multe persoane. Fotograful francez Emile Reynaud n 1847 perfecioneaz zootropul, aeznd n centrul cilindrului nite oglinzi sub unghiuri egale. Renun la cilindrul cu fante, iar imaginile sunt plasate pe interiorul cilindrului, fiecare n faa unei oglinzi. Noul aparat se numete praxinoscop i el asigurnd vizionarea a mai multor spectatori. Profesorul austriac Franz von Uchatius cercettor al imaginilor n micare, tot cam n acelai timp, perfecioneaz stroboscopul cu discuri adugndu-i o lantern magic ca surs de lumin, iar desenele reprezentnd fazele micrii descompuse le execut pe material transparent (sticl). Adaug o lentil n faa fantelor celui de-al doilea disc pe post de obiectiv i proiecteaz pe un ecran imaginile. Se poate spune c realizeaz primele desene animate. Emile Reynaud realizeaz la 1888 un aparat mult mai perfecionat privind proiecia unor desene animate, numit teatru optic. Acesta esra format dintr-o lantern magic ca surs de lumin care concentra radiaia luminoas pe o band transparent pe care erau desenate faze ale micrii unor personaje desenate, care exprimau mici povestioare. Vorbele erau nlocuite cu gesturi de pantonim. Proieciile au fost organizate n sala Muzeului Grvin din Paris, aveau o durat de circa 5-10 minute, nsoite de muzic. Deplasarea benzii transparente cu desene se facea sacadat cu o ram cu dini (grif). Numrul spectatorilor era mare. Cu toate acestea mecanismul micrii reale, a lumii nconjurtoare, a oamenilor, nu era nc posibil. Pentru a se ajunge la proiecia cinematografic a trebuit s se descopere arcul voltaic (l808) ca surs de lumin pentru lanterna de proiecie, fotografia, fixarea imaginilor pe un suport solid, transparent i flexibil, a trebuit s se defecteze un aparat de fotografiat cu care se fotografia un coco zburnd i s se vad descompunerea micrii i multe alte "nimicuri" pe baza crora care mai trziu fraii Lumire n februarie 1895 construiesc primul aparat de proiecie cinematografic, iar n 28 decembrie al aceluiai an efectueaz prima proiecie cu public n subsolul unei cafenele din Paris. Nu putem trece cu vederea munca savantului Batuche pe la 1725, care descoper proprietatea unor materiale n compoziia cror intr un metal de a se nnegri sub aciunea luminii; a francezului Joseph Nicphore Nipce care la 1822, folosind ca material fotosensibil o plac metalic cu o aplicaie de bitum de Iudeea, introdus ntr-o camer obscur i expus timp de circa 8 ore, obine un fel de matri a obiectului expus; a pictorului Jacques Mand Daguerre care mpreun cu Nipce pun bazele daguerrotepiei, realiznd fotografii bazate pe aciunea luminii asupra srurilor de argint aplicate la nceput pe o plac metalic. Suportul pentru fotografii a fost apoi sticla de cristal, hrtia i suportul transparent flexibil, fotosensibil pe baz de halogenur de argint pus la punct de George Eastman n 1884 cea care a fcut posibil proiecia cinematografic. Este bine s amintim contribuia important a inventatorului Thomas Alva Edison care prezint la Expoziia Mondial de la Chicago aparatul numit kinetoscop. Acesta prezenta, numai unui singur spectator imagini n micare din lumea real, imagini obinute cu un alt aparat numit kinetograf. Imaginile erau pe un suport fexibil de 35 mm, transportate n faa unui obiectiv de un sistem de transport sacadat cu tambure dinat, folosindu-se un obturator care avea rolul de a acoperi trecerea de la o fotogram la alta. Ritmul de trecere a fotogramelor prin faa ferestrei de vizionare era de 40-60 imagini pe secund. Ulterior s-a dovedit ca pentru filmul mut erau de ajuns i 18 imagini pe secund. Deoarece aparatul nu asigura dect vizionarea a numai unui singur spectator, pe muli ali inventatori ideea ia pus la munc pentru a face din aceast invenie o afacere profitabil prin prezentarea filmuleelor unui numr mare de spectatori. Aa va apare primul aparat de proiecie cinematografic. Prin prima proiecie cinematografic a frailor Lumire, realizat la 28 decembrie 1895la Grand Cafee din Paris, cu o pelicul numit "Ieirea muncitorilor din uzinele Lumire" a aprut o nou art i o industrie, Industria cinematografic. Apar primele studiouri cinematografice, care realizeaz primele filme (filme mute pn n 1927), primele aparate de proiecie cinematografic(la nceput cu acionare manual), primele aparate de filmat (la

nceput acionate manual). Dezvoltarea tehnicii cinematografice este destul de rapid.Dezvoltarea electronicii duce la apariia filmului sonor. Astfel n 1927 apare primul film sonor folosind sistemul Vitaphone, unde nregistrarea se fcea pe plac de gramofon, sistem destul de greoi privind sincronizarea mimic-sunet (celebrul Cntreul de jazz cu Al Jolson). Ulterior se renun la acest sistem n favoarea celui cu nregistrare optic pe film. La nceputul anului 1940 se fac primele ncercri de nregistrare magnetic, prin aplicarea pe pelicul a unei piste magnetice. In ceea ce privete apariia filmului color, primele ncercri le fac Fraii Lumire, colornd una din pelicule manual cu ajutorul lucrtorilor din uzin, realiznd ceace se numea film colorat. Tot ei creeaz sistemul "Autochrome" prezentndu-l la 17 decembrie 1903, ns dificultilor de realizare i exploatare nu s-a utilizat.Ajungndu-se la un moment dat ntr-un impas privind spectacolul cinematografic, Georges Mlis, are ideea de a aplica procedeul de colorare i la filmele sale. Odat cu creterea lungimii filmeler de la 15-20 m la 200 -300 m, Casa de Producie Pathe din Frana, creeaz un sistem cu ablon. Acesta consta n a decupa fiecare obiect, al colora i al pune pe copiile pozitive care trebuiesc colorate pentru difuzare.O dat cu creterea produciei, sistemul devine greoi i ineficient. n 1920, americanii pun la punct un procedeu de realizare a filmului color, cunoscut ca Technicolor. Denumirea de tehnicolor este dat de public tuturor filmelor color,chiar dac sunt fcute n alt sistem. n 1929 fabrica de pelicul AGFA din Germania , scoate pe pia prima pelicul color, putnd fi realizate mult mai uor produciile de film color. Dup cel de-al doilea rzboi mondial apare pe pia i fabrica ORWO, o filial a AGFA rmas n est, producia ei satisfcnd necesitiile fostelor ri socialiste, cu o calitate comparabil cu cea a firmei mam. Dac la nceput prelucrarea peliculei necesita utilaje deosebite, dup cel de-al doilea rzboi,tehnica de prelucrare se dezvolt, prelucrarea se mbuntete, imaginea devenind ct mai apropiat de realitate. n 1933 apare primul film n relief, datorat tot Frailor Lumire. n jurul anului 1950, datorit dezvoltrii televiziunii, apar noi sisteme de proiecie pe ecran i redare a sunetului: ecran lat (cinemascop cu sunet mono i cinemascop cu sunet stereofonic cu nregistrare magnetic pe patru canale), ecran panoramic cu sunet stereofonic pe opt canale cu pelicul de 70 mm tip Tood AO, ecran lat cu pelicul de 35 mm cu masc (ecranul puin mai mic ca lime dect cel cinemascop) iar n ultimii ani sisteme de sonorizare Dolby. Primul film pe ecran lat este realizat de c regizorul american Henry Koster n anul 1953, intitulat Parada primverii. De asemenea, pentru divertisment mai sunt proiecii circulare (sistemul circoram) folosit de rui la Expozia Naional unde ntr-o sal circular spectatorul are senzaia c se afl mijlocul aciunii sau la "Cit des Sciences" din Paris (Geoda).

Cinematografia romaneasca
[Cuprins]

Prima proiectie Prima proiectie cinematografica din Romania a avut loc pe 27 mai 1896 prin prezentarea filmelor Lumi re in birourile editoriale ale ziarului de limba franceza "L'Independence Roumaine" din Bucuresti; in mai 1897 au fost produse primele jurnale romanesti si in 1912 a fost prezentat primul film artistic Independenta Romaniei/Romania's Independence.

Inceputul cinematografiei Inceputurile producerii de filme in Romania se datoreaza unor amatori. O dezvoltare semnificativa a aut loc in anii 30 odata cu introducerea de subventii de stat. Dupa cel de al doilea razboi mondial, industria de film a evoluat in cadrul politici culturale generale. Pe langa controlul ideologic, suportul financiar primit din partea statului, care detinea companiile de productie si distributie, au fost create conditii pentru extinderea si diversificarea productiei de filme (in jur de 20-30 de filme erau produse anual in anii 70). "O scrisoare pierduta", 1954

Perioada comunista Primele filme din perioada stalinista au dovedit traditia slaba in productia de filme si aveau un mesaj ideologic, fiind in cea mai mare parte bazate pe lucrarile scriitorilor romani. Primul film notabil a fost realizat in 1957: Moara cu noroc, regizor Victor Iliu (1912- 1968). In 1965, Padurea spanzuratilor, al treilea film regizat de Liviu Ciulei (care mai taziu a trecut la teatru, incepand o cariera internationala), a fost distins cu premiul pentru cea mai buna regie la Festivalul de la Cannes.
"Moara cu noroc"

Succese notabile au fost obtinute, de asemenea, in domeniul filmelor de desene animate, fondatorul carora a fost Ion Popescu-Gopo (care a castigat Marele Premiu la Cannes in 1957 cu filmul Scurta istorie). Regizorul de film Sergiu Nicolaescu a devenit foarte cunoscut prin numarul mare de filme de toate genurile care atrageau un numar imens de spectatori. Dupa 1990 Dupa caderea comunismului, mult ravnita liberate a creatiei nu s-a dovedit a fi chiar benefica, cum si-ar fi dorit producatorii de film, din cauza crizei economice si fragmentarea subventiilor de stat (astfel productia de filme s-a redus la 10-15 filme pe an). Un rol deosebit in industria de film de astazi il au regizorii Lucian Pintilie, Mircea Danieliuc, Dan Pita (acesta a primit trofeul Leul de aur la Festivalul de film din Venetia in 1992), Nae Caranfil, Radu Gabra s.a. Date statistice

Competitia cu cele mai noi filme straine a condus la aparitia deja a unei puternice retele de distributie particulare care priveaza productia de filme romanesti de o audienta larga. In anii 70 si 80 se importau in jur de 120-150 filme in fiecare an, mai ales din statele central si est europene. Numarul de sali de cinema a crescut de la 338 in 1938, la 6.275 in anii 70 iar cel al spectatorilor a urmat o cale asemanatoare, de la 41 milioane la 198 milioane de persoane. In anii 90 numarul de sali de cinema si locuri in salile de cinema, ca si numarul de filme cu performate a scazut dramatic. Numarul de spectatori, 190-200 milioane persoane pe an, a scazut in anii 80 la 130 milione in 1990 si numai de 12.5 milioane in 1996.

ISTORIA CINEMATOGRAFULUI
Filed under: eseuri Andreea Craciun @ 11:04

Iunie 8, 2009

Cinematograful a aprut la sfritul secolului trecut ca un joc tehnic, ca o varietate de tiin amuzant. La nceputul secolului nostru a captat existena artistic. n mai puin de 50 de ani a devenit arta cu cea mai mare putere de desftare. Mreia cinematografului const n aceea c reprezint o sum, ba chiar o sintez de mai multe artelor. Dezvolatrea filmului i dezvolatarea criticii i esteticii de specialitate cunoate ncercri numeroase de a readuce necunoscutul la cunoscut, de a indentifica noua art cu una dintre cele care au generat-o, de a teatraliza, plasticiza sau literaturiza . Fora imaginii cinematografului depinde de capacitatea de a selecta i accentua i opune diversele planuri de expresie. Istoria filmului e mpletit strns cu istoria tehnicii. Artele nu se reduc la tehnic, evoluia materialului de expresie le lrgete sau le modific domeniul, le transform limbajul. Fiecare mare invenie a nsemnat o rsturnare estetic, ce a dus la o perioad de cutri, apoi la posibiliti noi. Nu putem vorbi de cinematograf fr a meniona cuvntul industrie. Studierea cinematografului ca art este direct condiionat de industrie, de economie, de societate i de tehnic. Istoria cinemtografului cuprinde ase mari perioade: 1. Cea a inveniilor, ncepe n 1832 i se termin n 1896 2. 1896-1908- cea a pionerilor- cnd noua industrie se constituie i cnd n mod aproape incontient se pun bazele acestei arte 3. Cinematograful devine o art i-i ntrete poziia de mare industrie 4. Epoca artei mute 5. Film vorbit- se termin la cel de al doilea rzboi mondial 6. Cuprinde ultimul rzboi i anii ce i-au urmat. Invenia aparatelor Taumatropul, creat n 1825 de Fitton i de doctorul Paris, este un simplu disc de contur, avnd n fa i pe dos cate un desen, atunci este nvrtit repede desenele se suprapun pe ochii notri. Cinematograful presupune fotografie instantanee. Edison creeaz filmul (1890) modern de 35 mm cu patru pererchi de perforaii pe imagine. n 1894, pune pe pia kinetoscopul, nite casete mari prevzute cu un ungher i coninnd filme perforate, lungi de 50 de picioare. n 1895 au loc primele reprezentaii cinematografice. n 1895 Lumire fabric cinemtograful- totalitatea aparatelor de filmare, de proiecie i de copiat, n atelierele conduse de Carpetier realiznd un aparat cu mult

superior celor concurente. Operatorii Lumire au creat actualitile, reportajele, filmele de cltorii . Primele imagini animate i aparin lui Lois Lumire. Grosplanul este reluat n unele din primele filme realizate de Dikson pentru kinetoscop: LEternument de Fredd Ott. Benzile turnate de Dikson sunt cele dinti filme. Dikson angajeaz pentru filmele sale artiti de estrad, ale cror nume vor fi o reclam pentru kinetoscop. Dikson este primul care face teatru filmat. Spre deosebire de Dikson, creatorul cinematografului respinge procedurile teatrului, el nu a fcut niciodat regie scen, nu a ntrebuinat niciodat actori. Scenariile lui erau interpretate de rude, prieteni si salariai ai si. Inventatorul regiei- George Mlisa fost primul care a lansat cinematograful pe cale teatral spectacular. Este primul care a fcut filme cinematografice, compuse din scene aranjate artificial. Tot el este cel care a avut ideea s compun vederi fantastice sau magice. Majoritatea filmelor lui sunt bazate pe un truc, mai simplu sau mai complex, prezentate ca un numr de magie. Printre lucrrile cele mai reuite se numr Laboratoire de Mphistoheles, LAubege ensorcele unde sunt folosite tranferuri, Pigmalzon si Gulakeea, La Cananne mauchte unde se folosesc supraimpresiuni. Orice istorie i vrea un punct de origine. Aceea a cinemtografului ar ncepe la 28 decembrie 1895, data reprezentaiei publice a cinematografului Lumire, n subsolul lui Grand Caf din Paris. Aceast dat a fost reinut pentru c, imaginile erau proiectate pe un ecran, n timp ce dispozitivul inventat de Thomas Edison, kinetoscopul nu permitea dect unei singure persoane s obin printr-o fant derularea imaginii n micare. n art nu exist progres, exist numai perfecionare tehnic sau transformare mai rapid sau mai lent, mutaii mai brutale sau mai puin brutale. Termeni ca primitiv, clasic sau modern nu sunt utilizai pentru c ar fi inevitabil, cel mai modern nu este obligatoriu cel mai recent i cel mai primitiv nu este cel mai ndeprtat n timp n industria filmului. Dac filmul este o industrie sau nu, el desigur este o industrie la Hollywoodului. Pe la mijlocul anului 1920, sistemul hallywoodian exista, sub forma unui mic numar de case de producie importante( Paramont, Fisrt National, Loews Fox). Marile companii aveau posibiliatea s realizeze filme speciale sau superspeciale adic de prestigiu, cu buget mare, cu vedete renumite. Hollywoodul a fost permanent o uzin. Au fost mereu mari companii i a fost tot timpul greu s lucrezi acolo. n Statele Unite, cinematograful a fost asociat cu circul, cabaretul, cu vodevilul. Se caracterizeaz prin mobilitate, varietate, o rapid succesiune a imaginilor i senzailor. Vodevilul este un rspuns adus schimbrilor radicale antrenate de urbanism i industrializare. Filmul se aliaz cu radioul la sfritul anilor 20 i nceputul anilor 30 cnd s-a introdus sonorul. Apariia sonorolui asigura hegemonia Statelor Unite, care i impun istoria lor, modul lor de reprezentare, normele lor economice, ntr-un cuvnt stilul lor. Ziua de 6 octobrie1927, este reinut ca debutul filmului vorbit, premier ce a avut loc la New York- Cntreul de jazz de Alan Croslan. Apariia sonorului a accelerat ncheierea unui capitol, a cinematograului clasic permind noi explorri ce urmau s conduc la imagini temporale. Filmul expresionist debuteaz n 1919, cu Cabinetul doctorului Caligari, de Robert Wiene i se ncheie ntre 1925-1927. Felul n care este folosit decorul, ca i pictura sa sunt caracteristici acestui gen. Impresionismul, micare de avangard francez, ce debuteaz cu Nebunia doctorului Tube(1916) de Abel Grance. Montajul face dovada unei tendinte cantitative, cantiti de micare, ce depesc originalul. Din 1942 industria american s-a orientat pe producia douzeci i patru de ore din douzeci i patru i toat economia s-a canalizat pe efortul de rzboi, de unde i numeroase restricii. Producia halloowidian const n filme cu buget redus i mai ales de divertisment. Falsul fundamental al fericirii americane a investit n mod revolttor n universul porno. Singura fericire imaginabil ine e un act fr limite, n care orice brbat sau femeie, ca entitate bixexuat, este oricnd gata s porneasc la primul semnal i

decoleaz la prima scnteie, o lume n care oameni fr mari eecuri, normali din punct e vedere al capacitii mentale, la prima aciune nu conteaz asupara carei zone erogene , se arunc imediat ntr-o stare de extaz infinit . Spre sfritul lui 1950 apar primele camere uoare, de 16 mm, ce a permis dezvoltarea unei micri documentariste. Prin 1960, cinematograful poate dialoga de la egal la egal cu celelalte arte: teatrul, pictura i mai ales literatura. Filmul documenar Cinematograful oscileaz, nu numai intre Lumire i Mlis, i unul i altul oscileaz ntre documentar i ficiune, ntre imaginea realului sesizat pe viu i imaginea compus artificial. Mlis realizeaz documentare recontituite, pe cnd Lumire prezint lumea. O alt experien n domeniul documentarului const n suprapunerea imaginii riguroase i prozaice cu imaginea-vis, aa cum a fcut-o Jean Vigo, Jean Grmillon. Conceptul n sine a fost inventat de John Grierson, fondatorul colii documentariste britanice. Provine din francezul documentaire. Englezii au definit filmul documetar ca fiind: imagine n micare care modeleaz i interpreteaz un material factual n scopuri eucaionale sau de divertisment Academy of Motion Picture Arts and Sciences definete filmul documetar ca fiind acela care trateaz subiecte istorice, sociale, tiiniice sau economice semnificative, fie fotografiate n actualitate, fie refolosite, n care accentul cade pe coninutul factual i mai putin pe divetisemnt. Primul film documentar a fost Nanook of the North, realizat de Robert Flaherty n 1922. Un studiu despre un om i modul n care acesta evolueaz n mediul su natural. Pelicula n sine nu argumenteaz nimic ci doar descrie. Filmul ncepe s fie folosit ca document abia dup izbucnirea primului rzboi mondial. n Statele Unite ale Americii, dezvoltarea documentarului are nuane diferite fa de Europa. The Plow that breaks the plains este primul documentar reuit produs n America, la mijlocul anilor `30. Anul 1930 a reprezentat i realizarea primului documentar tiinific romnesc, Cancerul, realizat de doctorul Aurel Babe. Un alt documentar interesant a fost Semicentenarul Castelului Pele, filmat ntre 1933-1934. n anii urmtori, n Europa izbucnete al doilea rzboi mondial. Filmul devine n acest context un mijloc de propagand. Dup rzboi documentarul i pierde fora ca intrument politic. Cuvintele, sunetele, sunt simboluri. Primele dou traduc gndirea, iar ultima traduce realitatea. Documentarul ar trebui s le mbine ntru-n mod inspirat pe toate trei . Fr un public larg documentarul nu i atinge scopurile, funcia lui este de a informa dar i de a influena. Omul i tot ceea ce face el, modul su de via, comportamnetul su n societate toate sunt subiecte de documentar pentru c sunt interesante din punct de vedere social. Documentarul abund n informaii generale, promoveaz informaie neperisabil interesant i azi dar i peste timp. Documentarul culturalizeaz n sensul c transmite cultur i nelege astfel nelegerea mecanismelor societii. El nu impune anumite norme de comportament, ci doar le descrie din toate unghiurile, fr s precizeze c aa e bine . Documentarul TV satisface nevoia omului de informaie global, complet i integratoare. n categoria documentarelor tematice se nscriu majoritatea materialelor oferite de televiziuni specializate precum: Discovery Channel, Animal Planet sau National Geographic. Din punct de vedere al formei se disting 3 categorii de film documentar: portretual, documentarul istoric i documentarul dosar(fia complet a unei teme de mare importan). Cnd oamenii n-au mai avut curajul s cread n viaa de jos, cnd n-au mai avut candoarea s cread n viaa de sus, au nceput s cread n viaa ca-n filme. Pentru o bun parte a lumii, filmul a fost ntradevr o uzin care produce vise, conserve de vise. La nceput, vise sepia. Pe urm technicolore, iar spre diminea, nainte de ora trezirii comaruri(Ecaterina Oproiu critic de film) Bibliografie

1. Iacob Oana, Documentarul ntre jurnalism i cinematografie, Lumen- Iai 2006 2. Louis Lutrat Jean , Cinematograful de-a lungul vremii- o istorie, Educational 1995 3. Sandoul George, Istoria cinematografului mondial, Editura tiinific 1961 4. Damian Laureniu, Filmul documentar, Editura Tehnica, Bucureti 2003 5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Film 6. http://www.cinemarx.ro/info/istoria-cinematografiei/-