CAMERA FOTO

Apariția camerei foto în secolul al 19-lea a reprezentat un punct de cotitură în istoria

fotografiei. Această invenție a revoluționat modul în care oamenii puteau înregistra și păstra
amintiri vizuale.

La baza camerei foto stă principiul camerei obscură, o cutie întunecată cu un orificiu mic
într-o parte și o suprafață sensibilă la lumină în cealaltă parte. Această invenție a permis
luminii să intre prin orificiu și să formeze o imagine inversată pe suprafața sensibilă, marcând
astfel începutul fotografiei.

În anii 1830, Louis Daguerre și William Henry Fox Talbot au adus contribuții importante în
domeniul fotografiei. Daguerre a dezvoltat procedeul Daguerreotype, care utiliza o placă de
argint sensibilă la lumină pentru a captura imagini. În același timp, Talbot a creat procesul
calotipului, folosind hârtie sensibilă la lumină pentru a obține imagini negative.

De-a lungul secolului al 19-lea, camerele foto au evoluat tehnic, apărând obiective mai bune,
mecanisme de focalizare și obturatoare. Progresele în chimie au dus la îmbunătățiri în
procesele de dezvoltare și fixare a imaginilor.

În prima jumătate a secolului, camerele foto erau utilizate în principal de profesioniști și

pasionați, datorită costurilor ridicate și complexității lor. Cu trecerea timpului, camerele foto
au devenit mai accesibile și mai ușor de utilizat, ceea ce a dus la popularizarea fotografiei în
rândul publicului larg.

Apariția camerei foto în secolul al 19-lea a avut un impact profund asupra culturii și societății.
Fotografia a oferit o modalitate nouă de a înregistra și comunica informații vizuale, a
documenta evenimente importante și a păstra amintiri. A contribuit la dezvoltarea
jurnalismului vizual, a fotografiei de familie și a artelor vizuale, având un impact de durată
asupra modului în care privim și înțelegem lumea înconjurătoare.