MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării
Departamentul Teoria și Practica Jurnalismului

EVOLUȚIA FOTOGRAFIEI ÎN PRESA MOLDOVENEASCĂ

Teză de licență de creație

Conducător științific: MIHAI LESCU,

doctor, conferențiar universitar

Autor: PANFIL ION

 CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………...……3

CAPITOLUL 1 ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ISTORIA ȘI EVOLUȚIA

FOTOGRAFIEI ÎN PRESA SCRISĂ..........................................................................................5

1.1. Apariția imaginii, istoria și evoluția fotojurnalismului………………...............................5

1.2. Tipuri de fotografii în domeniul fotojurnalismului...........................................................10

CAPITOLUL 2 STUDIU DE CAZ : FOTOJURNALISMUL MODERN ÎN REPUBLICA

MOLDOVA……………………………………………………………………………………..15

2.1. Evoluția fotojurnalismului în Republica Molodva ...........................................................15

2.2. Reglementarea activităților fotoreporterilor.....................................................................16

2.3. Un nou tip de fotografie pentru pressa tipărită.................................................................22

CONCLUZII…………………………………………………………………………………....27

BIBLIOGREFIE………………………………………………………………………………..30

Anexe

2
 INTRODUCERE
Fotografia - o adevărată artă de a monumentaliza momentul în veșnicie. La fel ca sunetul,
fotografia necesita, talent, vocație dar nu în ultimul rînd practică și profesionalism. Doar o
compoziție corect aranjată, poate da naștere: cadrului perfect care va transmite cititorului scopul
întregii munci fotografice: Emoția.
Fotografia de presă nu este doar un loc de muncă. Este mai mult decât o carieră
profesională. Este o formă de viaţă1.
Actualitatea temei. Trăim într-o societate care mereu are nevoie de o cantitate mare de
informaţie, în mod rapid şi constant. Ritmul de creştere este exponenţial, fenomenul televiziunii
şi al Internetului, fac posibil ca informaţia să ajungă în aproape toată lumea şi oferă posibilitatea
de a primi şi a căuta informaţii din întreaga lume. Există informaţie scrisă, vizuală - imagine fixă
şi în mişcare – şi multimedia. Datorită mass-media, la etapa actuală lumea este marcată de
imagine.
Fotografia pentru mulți este doar o aventură o reclamă în internet, cu o tristă perspectivă
de a fi uitata chiar a doua zi, fiindcă nu se mai pune accent pe stil, tehnică fotografică sau banala:
Atitudine.
În presa scrisă pentru a cunoaşte conţinutul unei ştiri, este necesară lecturarea si
asimilarea textului, în schimb o fotografie se defineşte prin vizualizare. Atunci cînd o știre scrisă
este însoțită de o imagine, întelegerea sa este mult mai uşoară. Informația scrisă și cea vizuală au
în același timp o valoare individual și o corelație între ele. Fotografia are un puternic impuls
comunicativ în presă, din două perspective: este elementul care atrage atenţia cititorului prin
impact vizual şi cel care permite o înţelegere mai ușoară a informaţiei transmise.
Fotografia de presă are mai mult o valoare de document, decît un demers artistic, este un
instrument important care reflectă profesionalismul și subiectivitatea fotojurnalistul cu care
operează asupra evenimentului la care este prezent. Stilizarea imaginii este doar un element care
contribuie la comunicare amesajului de tip fotografic, astfel, trebuie să reflecte maxim lumea
reală, cu maximum de obiectivitate.
Presa de boulevard într-atît de mult a umplut piața media, încît fotojurnalistica este pusă
la îndoială de către mulți critici, dacă ea mai reprezintă acel pilon al jurnalismului.
Tema aleasă de mine, cu certitudine este una actuală, fiindcă în această lucrare vom demonstra
că jurnalismul foto este încă viu avînd la bază presa periodică si internetul. Chiar dacă
chioșcurile sunt pline în mare parte de publicații ''fară mesaj'', oricum presa periodică (ziarele)
sunt încă la mare căutare.
Scopul și obiectivele. Scopul acestei lucrări este de a studia fotojurnalistica din perioada
apariției și pînă în zilele noastre, a determina etapa fotojurnalismului în stadiul actual în
3
Republica Moldova, a identifica asemănările și diferențele imaginilor ilustrative din ziarele,
jurnale în perioada sovietică și în epoca actuală.
Pentru realizarea scopului se stabilesc următoarele obiective, și anume:
1) aspectul istoric al fotografiilor;
2) pionerii fotografiei în Republica Moldova;
3) specificul fotografiilor documentare și artistice;
4) subtilitățile fotojurnalismului în presa modernă.
Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Lucrarea este realizată în baza
materialelor istorice a fotografiei europene și naționale, precum și pe teoria fotografiei,
a cunostințelor tehnice și practice din domeniul. În domeniul cercetării sunt implicate eșantioane
de fotografii din ziarul “Moldova Socialistă”.
Metodele folosite pentru realizarea lucrării sunt: descrierea și analiza comparativă.
Gradul de investigare a temei. Baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică a temei
investigate este formată din studii și articole științifice, care au abordat și au valorificat diferite
aspecte ale fotografiei jurnalistice. Referințe privind fotografia de presă se regăsesc în lucrările
cercetătorilor din România: M. Coman, M. Cernat, A.-G. Tarța, F. Ioncioaia, D. Popa, I. Drăgan,
C. Lukacsi,V. Vâlcu ș. a., din Rusia: Вартанов А.Н., Ворон Н.И., Бакулин, Семова ș. a.
Noutatea temei investigate. Noutatea lucrării constă în reflectarea importanței, locului și
rolului fotografiei în jurnalistică în contextul mass-mediei contemporane. Fotografia de presă
este foarte importantă în contextul jurnalismului deoarece permite asimilarea şi cunoaşterea
mediului social prin prezentarea evenimentelor atât apropiate în spaţiu cât şi depărtate fiind
dovadă ce conferă veridicitate şi autenticitate ştirii, schimbă viziunea maselor. Reeșind din cele
menționate, este foarte important în fotojurnalistică să fie păstrată imparțialitatea și codul de
etică și conduită a jurnasitului. Un fotojurnalist în primul rînd este un observator independent,
care nu trebuie să răpească din relitatea segvenței captate și să impună propriul gînd, spirit.
Structura lucrării. Teza de licență și creație „Evoluția fotografiei în presa scrisă din
Republica Moldova” conține două capitole: primul capitol - “Abordări teoretice privind istoria și
evoluția fotografiei”, include trei subcapitole care abordează: apariția imaginii, pionerii
fotografiei în Basarabia, tipuri de fotografii în domeniul fotojurnalismului; al doilea capitol,
întitulat “Fotojurnalismul modern în Republica Moldova” conține patru subcapitolele ce
desfășoară informația cu privire la: istoria și evoluția fotojurnalismului modern, reglementarea
activităților fotoreporterilor, fotografia Artistică și cea Documentară, influența picturii asupra
genurilor tradiționale și apariția unor genuri speciale, "fotografice" noi apărute; concluzii și
recomandări; bibliografie.

4
1. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ISTORIA ȘI EVOLUȚIA FOTOGRAFIEI ÎN
PRESA SCRISĂ

1.1. Apariția imaginii, istoria și evoluția fotojurnalismului

Nici o dată în istorie, marile invenții nu au apărut spontan, permanent au trebuit să treacă
ani și chiar zeci de ani pentru a obține un succes bine meritat într-un anumit domeniu. La fel a
avut loc și apariția fotografiei. Datorită descoperirilor importante din domeniul fizicii,
chimiei,opticii și stiințelor mecanice, oamenilor de stiință le-au reușit să imortalizeze imaginea
fotografică datorită descoperirilor în domeniul chimiei și anume: sărurilor de argint. Primii pași
spre această cale sau făcut încă în secolul zece-unsprezece de către omul de știință de origine
arabă, pe nume Alhazen, care a creat camera-obscură. În anul 1800, această invenție a suportat
un șir de schimbări și anume: camerei obscure i-au fost adăugate plăci cu ajutorul cărora
imaginile puteau fi imortalizate (captate). După această revoluție tehnologică s-a inventat
aparatul de fotografiat.
Potrivit altor surse apariția camerei obscure nu este cunoscută concret, dar se știe ca deja
în secolul unsprezece aceasta invenție era folosită pentru urmărirea eclipselor de soare si despre
ea stia si Leonardo da Vinci (1452-1519). Peste mai mult de o suta de ani în anul 1250 un preot
de naționalitate germană Albertus Magnus care era pasionat de chimie, a descoperit formula
nitratului de argint, ca doar în anul 1570 chimistul Gheorg Fabrițius sa obțină clorura de
argintului. În anul 1694 fizicianul Vilghelm Homberg explica procesul de schimbare a culorilor
prin influiența anumitor substanțe chimice sub influiența razelor solare. În anul 1826 savantul
francez Nisefor Niepse folosește diferite specii de plante din familia pluun, apoi un amestec de
cărbune și gudron, precum și asfalt și petrol pentru captarea imaginii. În unul din experimentele
sale Niepse a folosit asfaltul pentru a obține imaginea cu un volum de contrast mai ridicat.
Asfaltul, de obicei în stare solubilă în reacție cu uleiul de lavănțică, devine insolubil după
expunerea la lumină. Într-unul dintre experimentele sale, Niepse a aplicat o soluție de asfalt în
ulei din levănțică pe o placă de tablă din plumb, pe care a expus-o la lumina soarelui asupra
căruia a pus o schiță de desen aproape transparentă. Chiar dacă sensibilitatea asfaltului era foarte
scăzută expunerea la lumina directă a soarelui a pastrat imaginea în jur de 6-8 ore, N. Niepse a
menționat că procesul dat poate fi aplicat cu succes la fabricarea clișeielor, picturilor tipărite și a
desenelor. În anul 1826 a fost publicată această descoperire, fiind numită: heliografie. Cu toate
acestea, procesul propus ca metodă pur fotografică nu a fost foarte dezvoltat. Dar oricum, N.
Niepse a fost primul care a obținut o imagine fotografică pe o substanță fotosensibilă folosind
camera-obscură. Placa originală de zinc acoperită cu asfalt fotosensibil, pe care N. Nieps a expus

5
timp de 6-8 ore, se află la momentul de față în Muzeul Universității Texas din Statele Unite ale
Americii.
Mai târziu, Jacques-Louis Mande Daguerre a inventat o metodă de transmitere a imaginii
folosind așa-numita diorama. După ce a vizitat atelierul optic al lui, V. Chevalier, de la Paris,
Daguerre a aflat de la el despre experimentele lui N. Niepse care a studiat substanțele
fotosensibile care permit
înregistrarea tuturor tipurilor de imagini.
În anul 1827, Daguerre și Niepce au încheiat un acord privind colaborarea lor în comun în acest
domeniu. Dar în curând, în anul 1833, Niepse moare și, conform condițiilor contractului, Daguer
a moștenit echipamentul și toate jurnalele de experimente. Repetând experimentele lui N. Niepse
privind sublimarea iodului pe o placă de argint, Daguerre a primit o imagine pozitivă distinctă și
evidentă a subiectului. La 7 ianuarie 1839, secretarul Academiei de Științe din Paris, fizicianul și
astronomul Dominique François Arago a relatat despre succesele lui L. J. Daguerre, care a primit
o imagine durabilă pe o placă de argint cu ajutorul unei camere-obscure folosind un fascicul de
lumină.
Fox Talbot a constatat că procesul de introducere a hârtie în soluțiile de de azotat de
argint și apoi într-o soluție de clorură de sodiu crește semnificativ fotosensibilitatea. Talbot a
sugerat pentru prima dată prelucrarea hârtiei după expunerea prelungită în soluție salină pentru a
îndepărta clorura de argint rămasă. Acest acțiuni au permis ca imaginea de pe hârtie să fie
durabilă în ceea ce privește expunerea ulterioară la lumină. Meritul lui Fox Talbot a fost acela că
a descoperit și a pus în practică procesul de dezvoltare a unei imagini latente, împărțind procesul
fotografic în două etape - negativ și pozitiv, ceea ce a făcut posibilă obținerea mai multor imagini
pozitive dintr-un singur contact negativ. Metoda lui Fox Talbot a câștigat pentru că a fost
considerată mai sanatoasă, fiind la fel și prototipul - fotografiei moderne.
Comparativ cu Dagerreotype, Talbotype a fost, fără îndoială, o metodă tehnică mai
avansată, deoarece posedă o serie de trăsături progresive care au deschis perspectiva dezvoltării
ulterioare a fotografiei.
În 1852, Daguerreotipul și Talbothipia au fost complet înlocuite de o metodă nouă, mai
avansată, care a devenit următorul pas în dezvoltarea fotografiei, numit procesul de collodie
umedă, propus în 1851 de Frederick Scott Archer. Aplicarea acestui proces a crescut
semnificativ sensibilitatea la lumină și a făcut posibilă obținerea unei imagini de o calitate
excepțional de înaltă, în special în claritate. Această circumstanță a condus la faptul că procesul
de collodie umedă este folosit în prezent în anumite industrii de specialitate.
Un alt pas important, care a deschis noi posibilități în fotografie, a fost invenția
chimistului german Hermann Wilhelm Vogel (1834-1896). Profesor de chimie din Berlin, autor
6
al mai multor cărți despre fotografie, care a descoperit fenomenul de sensibilizare optică a
straturilor fotografice prin coloranți în anul 1873.
Vogel a constatat că introducerea anumitor coloranți în emulsia cu halogen a provocat o creștere
a sensibilității halogenurilor de argint de la albastru-violet la partea cu unde lungi a radiației
vizibile. Acest fenomen se numește sensibilizare optică sau spectrală și a asigurat progresul în
ramura fotografiei color. În 1889, D. Eastman (fondatorul companiei Kodak) a furnizat pentru
prima dată pelicula pentru fotografii color. În 1904, au apărut primele înregistrări pentru
fotografia color, lansate de compania Lumiere.
În Basarabia apariția fotografiei are legaturi stînse cu numele lui Eduard Glewski, care în
anul 1854 a înființat la Chișinău primul atelier foto. La fel au lăsat amprentă în lumea fotografiei
locale și membrii familiei Sumovski (Afanasi, Ivan și Zahar), precum și atelierele foto a lui:
Simion Lenker, Cristina Amalia Todesco, Pavel Condrațki, Moisei Tațker, Evsei Ștein,
M.Arutiunov, I.Cernațki, A Bondarenco, Ludovik Grabovski, S.Korik, Abram Kosovici,
Sigizmund Plotnițki, P. Raihman, I.Povrodnik, S.Rainiș, V. Stasinski, A. Suprunenko, G.Șlain,
G.Varșavski, M.Zingher și I.Zemșman. Primul album fotografic realizat în Basarabia apare în
anul 1889 și a fost elaborate de către Pavel Condrațki, numindul: ,,Vidî Kișineova I evo
ocresnosti,, (Imaginile Chișinăului și a împrejurimilor lui). În album au fost incluse 120 de
fotografii în care au fost pozate atît locuri, cît și oameni. La fel au fost incluse 41 de poze de la
Expoziția Agricolă și Industrială din anul 1889 care sa petrecut în Chișinău. La această expoziție,
autorul albumului foto Pavel Kondrațki a fost decorat cu medalia de argint, iar Zahar Sumovski a
fost decorat cu medalia ,,Za trudoliubie I iscustvo,, (Pentru hărnicie și artă) din partea zemstvei
din Basarabia. Tot mai mulți fotografi amatori și profesioniști, au început să participle la
expoziții fotografice din țară și de peste hotare. A început să se înființeze cluburi și asociații de
fotografi. În anul 1907 la Chișinău a avut loc deschiderea la: ,,Prima cooperativă a fotografilor
din sudul Rusiei,, fondatori fiind M.Glikman, A. Meilor, I.Șeksel și I.Plotnițki.
În anul 1938 la Chișinău este fondat un nou club al fotografilor amatori. Membri
fondatori ai acestui club erau: Vladimir Orza, Nicolae Tolmacevschi, Dumitru Frunzetti, Petru
Popovici,Vasile Semanca,Vladimer .
Chiar dacă fotografia este o invenție relativ tînără, calea ei nu a fost deloc ușoară, fiind
mereu supusă experimentelor și noilor invenții ale omenii, ca într-un final să utilizăm tehnologii
avansate ce permit captarea imagii intr-un timp foarte scurt și calitate înaltă.
Apariţia fotografiei a schimbat mult percepţia oamenilor asupra istoriei, timpului și a
științei. Imaginea a devenit o dovadă incontestabilă care nu mai permite punerea la îndoială a
unui eveniment sau a unei experienţe.

7
 Unul din domeniile în care este folosită fotografia ca mijloc principal de reflectare și
exprimare a realității este fotojurnalismul.
Termenul "fotojurnalism" aparține lui Cliff Edom (1907-1991), care a predat timp de 29
de ani la Școala de Jurnalism de la Universitatea din Missouri SUA. Acolo, Edom a organizat
primul grup de fotojurnalism în anul 1946. Fotojurnalismul, în lumea modernă, a apărut ca
urmare a îmbunătățirii calității tipăririi și a fotografiei între anii 1880 și 1897. Prima publicație
este o reproducere a fotografiilor de știri care a fost publicat la 4 martie 1880 în The Daily
Graphic (New York) [3].
Fotojurnalismul modern a devenit posibil prin inventarea unui aparat foto de dimensiuni
mici și a peliculei extrem de sensibile. Apariția unei fotografii de format mic, în 1925 de către
camerele germane, marca Leica, a fost o adevărată revoluție tehnologică în lumea fotografiei.
Noul format a permis fotografilor să reflecte situații obișnuite și familiare în perspective și
viziuni noi.
Deși fotografia a devenit parte componentă a știrilor din ziare și reviste, din 1897 și până
în 1927, multe știri senzaționale erau ilustrate încă cu ajutorul gravurii. În 1935, agenția
Associated Press a pus începutul transmiterii fotografiilor prin foto-telegraf, astfel sporind brusc
eficiența fotografiei informative de știri [4].
Odată cu lansarea camerei de 35 mm de către compania germană Leica în anul 1925,
începe "epoca de aur" a fotojurnalismului.
În "epoca de aur" a fotojurnalismului, care a fost între anii (1930-1950), multe reviste
(Picture Post (Londra), Paris Match (Paris), Sports Illustrated (SUA) , The Graphic Daily (New
York)) au câștigat o reputație și un public imens datorită în mare parte fotografiei și fotografilor
renumiți precum: Robert Kapa, Alfred Eisenstadt, Margaret Bourke-White, William Eugene
Smith și tot o dată din cauza dezvoltării slabe a jurnalismului de televiziune.
O mare creștere a cererii și ofertei în domeniul fotojurnalismului a avut loc în timpul
celui de-al doilea război mondial. La finele războiului, au apărut pe piață camere foto mai
performante, rapide și mai compacte produse în Japonia, Europa și SUA.
Până în anii 1980, majoritatea ziarelor erau tipărite, folosind tehnica de tip letterpress,
folosind vopsea cu o capacitate uleioasă ușor amestecată, hârtie de ziar de calitate foarte slabă și
imagini necalitative.
Textul putea fi citit, însă calitatea fotografiilor din care au fost formate știrile erau
aproape întotdeauna murdare și neclare, astfel încât chiar și atunci când fotografia avea
dimensiuni mari, cititorul era nevoit să citască textul știrii pentru a înțelege ce a fost reprezentat
în imagine.

8
 În perioada anilor 1980, majoritatea ziarelor au început să folosească modelul de tipărire
offset, ceea ce a permis reproducerea mai calitativă a fotografiilor pe hârtie albă care era de o
calitate mult mai bună.
’’Viața,, una dintre cele mai populare săptămânale americane, din anul 1936 și până la
începutul anilor 1970, dimpotrivă, era plină de fotografii, imprimate calitativ și frumos pe hârtie
lucioasă de format mare.
Fotografii acestei reviste și-au câștigat faima, fiind că fotografiile lor erau foarte clare și
calitative, iar numele lor apăreau mereu alături de lucrările acestora. Publicația a devenit un
etalon al standardului și calității prin care publicul a apreciat munca fotojurnaliștilor și multe
albume fotografice moderne, la fel vorbesc despre fotojurnalism ca și cum ar fi domeniul
exclusiv al fotoreporterilor.
În a doua jumătate a anilor 1970, fotojurnalismul și fotografia documentară, precum și
fotografie artistică, au ocupat tot mai multe locuri de merit în galeriile de artă din întreaga lume.
Începând cu anii 1990, televiziunile, care au avut bugete incomparabil de mari datorită
publicității, au început să se dezvoltefoarte rapid, schimbând fluxul de știri - în locul unui dictor
care citea de pe hârtie, au început să fie difuzate emisiuni în direct chiar de la fața locului ,adică
din inima evenimentelor. Companiile de televiziune nu s-au ocupat de promovarea produselor
media in format de hîrtie care le aparțineau, ca urmare, lucrările de tipărire a revistelor color
ilustrate au început să scadă,ne avind capacitatea să concureze cu viteza de dezvoltare a
televiziunilor .În timpul crizei economice ,majoritatea agențiilor fotojurnalistice din intreaga
lume au avut de suferit. Aceastfel fiind declanșate numeroase cazuri de pierdere parțială a
drepturilor de autor, scăzând prețul fotografilor. Agențiile gigant de știri mondiale, care s-au
concentrat asupra informațiilor textuale au fost: The Associated Press, Agence France Press și
Reuters, care au angajat fotografi profesioniști oferindule un salariu fix, sporind astfel calitatea
produselor de știri fotografice, după aceste schimbări ziarele și revistele au început să cumpere
din nou poze din cauza accesibilității și a abonamentelor anuale. Ca urmare, majoritatea
agențiilor mici și mijlocii și chiar nu au putut oferi astfel de condiții clienților lor,fiind nevoiți să
dispară de pe piața media
Odată cu apariția noilor noilor tehnologii și în special apariția pe piață a fotografiilor care nu
necesitau drepturi de autor, și pentru care nu trebuia de plătit, criza a fost agravată și mai mult.
Ziarele și revistele au început să cumpere cu ușurință fotografiile amatorilor foto, iar Internetul a
fost umplut excesiv cu informație multă dar de proastă calitate, care au afectat în mod grav
nivelul fotojurnalistului astfel contribuind la ruinarea agențiilor jurnalistice [5].
Drept exemplu, în august 2009, una dintre cele mai importante agenții jurnalistice din întreaga
lume "Gamma", care a fost fondată din 1966, a declarat faliment. Potrivit ziarului francez
9
L'Humanité, din septembrie 2009, aproximativ 20% din agențiile fotojurnaliste din lume s-au
închis pe parcursul unui an de zile. Publicațiile au început să se intereseze cât mai mult pentru a
obține fotografii de pe scena evenimentelor, fără ca să pună accent pe calitatea materialului și a
ideii fotografului [6].
În septembrie 2009, conducerea agenției italiene Grazia Neri a făcut un anunț despre
închiderea companiei din cauza scăderii veniturilor în 2008 care au scăzut cu 40%, fiind nevoiți
sa reducă tot o dată jumătate din numărul personalului [7].
Doar agențiile care au fost subvenționate de către stat, ca exemplu: France Press și RIA Novosti,
au rămas să își desfășoare activitatea în continuare.
Însă impactul noilor tehnologii au sporit rolul fotojurnalismului. Începând cu anii 1960,
motoarele încorporate în camerele foto, blițul electric, focalizarea automată, lentilele de înaltă
calitate și alte îmbunătățiri ale camerelor au sporit și au făcut mai ușor procesul de fotografiere.
Camerele digitale noi au eliminat limita numărului de cadre spre exemplu, pe microdisc sau pe
cardul de memorie al unei camerei foto se pot potrivi sute și mii de cadre.
Conținutul este cea mai importantă parte a fotojurnalismului, capacitatea de a colecta
rapid și de editare a imaginilor a adus schimbări semnificative în fotojurnalism. Acum 15 ani
dura aproximativ 30 de minute pentru a scana și a transfera o fotografie de la fața locului către
editură. Astăzi, fotograful, înarmat cu o cameră modernă, un telefon mobil și un laptop, poate
trimite editorului o imagine de înaltă calitate chiar și în câteva minute după fotografiere.
Telefoanele mobile care au încorporate în ele camere foto și dispozitivele de comunicații prin
satelit, portabile au creat posibilități de transmisie a imaginii, de oriunde din lume.
În prezent, fotojurnalist poate fi numit oricine care nu aspiră la o carieră a unui fotograf
profesionist, căutând cu camera foto evenimente interesante ,ca mai apoi să le publice
(adesea complet gratuite) pe Internet. Există cazuri în care materialele de amatori ,fiind
publicate în mediul on line au devenit o adevărată sensație,într-o perioadă foarte scurtă de timp.
De la începutul secolului XXI, blogosfera a devenit cel mai influient mijloc de difuzare a
informațiilor inclusiv și a fotografiilor. Există o sumedenie de bloguri fotografice în diferite
colțuri ale lumii și în diferite limbi, de exemplu, Galeria foto pe Facebook.

1.2. Tipuri de fotografii în domeniul fotojurnalismului.

Dacă fotografia este o captare a luminii,atunci fotojurnalismul cu siguranță este o

relatare prin fotografie. Fotojurnalismul este explicat, în general, ca fiind comunicarea vizuală a
informaţiei prin intermediul diferitor surse media.

10
 Când vorbim despre fotojurnalism adesea subliniem faptul că mediumul specific acestuia
este presa scrisă, făcînd referire la ziare şi reviste. Dar, după cum sa constatat , fotografia de
presă a început să pătrundă tot mai mult în alte tipuri de media, respectiv în televiziune şi
Internet. În televiziune, pentru emisiunile de ştiri, se foloseşte de regulă imagini în mişcare, dar
nu este de negat că sunt folosite și fotografii, în special portrete pentru ilustrarea declaraţiilor în
direct sau prin telefon. În ceea ce priveşte Internet-ul, acest mediu foloseşte atât imagini în
mişcare, cât şi imaginea statică(fotografia). Apariţia fotografiei în presă a ieducat cititorul pentru
un nou model de comunicare,și anume, comunicarea vizuală. Aceasta oferea publicului, o partea
realității, prezentat într-un mod mai clar şi sugestiv faţă de un text scris.
În cartea " Fotografia, limbaj specific", Eugen Iarovici autorul, afirmă despre fotografia
de presă că fiind o "marea minune" care constă în capacitatea de a transforma pe privitorul în "
martor ocular " al evenimentelor. Iarovici consideră că fotografiei de presă i se impun cerințe
din cele mai complicate şi dificile, dar,cate totuși trebuie săsă transmită un mesaj
concret,nedispersionat și la temă.După cum se cunoaște, spaţiul în presă este extrem de limitat
şi, pentru a-l obţine, materialul fotografic este obligat să spună nu mai puțin de cît ar putea
spune un text scris care ar ocupa acelaşi spaţiu. Aceasta este o lege strictă a presei ce nu poate fi
încălcată şi tocmai din aceste considerente se pune un accent sporit pe claritatea mesajului,
actualitatea, și nu în ultimul rînd pe puterea de atracţie a fotografiilor. Imaginile fotografice
trebuie să surprindă acele momente care nu pot fi explicate prin intermediul cuvintelor, să
vorbească despre noţiuni ce depăşesc imaginația, să explice ce l-a determinat pe fotograf să
capteze anume în așa mod imaginea şi nu într-altul.
Andreas Feininger consideră, că cu cât este mai generalist mesajul unei fotografii, cu
atât ea va fi mai solicitată și de folos, aceasta doar în cazul în care cineva are ceva de comunicat,
ceva ce merită să fie spus. Căci dacă nu, fotografiile devin lipsite de sens și interes, riscînd să fie
comparate cu ,,vorbe goale,, Pentru a capta atenţia cuiva, fotografia trebuie să aibă ceva de spus,
să aibă conţinut și sens: să fie informativă, educativă, interesantă, amuzantă sau chiar
moralizatoare.Atunci cind cineva refuză de a privi fotografiile care au capacitatea să şocheaze el
de fapt refuză de a privi realitatea în ,,ochi,,.
O fotografie de presă este interesantă şi mai plăcută atunci cînd are un conținut bogat și
cînd oferă mai mult de cit îi este menirea să ofere,atunci cînd are un conținut clar şi convingător.
Fotografiile de presă poate avea asupra oamenilor un efect pozitiv, cât şi negativ. Un
exemplu concret în acest sens l-ar putea constitui fotografia lui Nick (Huynh Cong) făcută în
Vietnam în 1972, în timpul unui bombardament cu napalm.În fotografie este prezentată fuga
unor copii afectaţi de arsuri sub privirile militarilor americani.Această poză a generat în Statele

11
Unite nemulțumirea maselor, precum şi proteste violente împotriva războiului, apropiind astfel
semnarea pactului de pace.

În opinia lui H.Beloff, fiind citat de Julianne Newton ,fotografia este o clonă a realităţii
fotografiate. O clonă care este permanentă, portabilă și reproductibilă. "Fotografia este
considerată o iluzie bazată pe lumea reală, este la fel părerea lui Corinne Dufka laureată în
1996 a concursului World Press Photo. Integritatea și imparțialitatea imaginii va rămâne mereu
o întrebare deschisă și de interes major, în condiţiile în care tehnicile de manipulare digitală sunt
atît de avansate și la îndemână. Realitatea se manifestă prin ceea ce există indiferent de
conştienţa umană. Capacitatea fotoreporterului de a reda realitatea constă în tratarea şi
interpretarea elementelor reale, prin ceea ce alege fotoreporterul să includă în cadru.
Fotojurnalismul este total diferit de genurile de fotografie conexe (spre exemplu:
fotografia documentară, fotografia de pe stradă sau fotografia de celebritate) prin următoarele
specificații:
1. Momentele instantaneie sunt foarte importante în cronologia evenimentelui din cadru.
2. Obiectivitate - situația presupune că fotografiile vor reflecta sincer acțiunile din
imagine și vor oferi cu precizie evenimentele surprinse.
3. Narativ – imaginile in combinație cu alte elemente ale știrilor, pot oferi cititorului
sau spectatorului o idee mai amplă despre esența evenimentelor.
În fotojurnalism sunt cunoscute mai multe tipuri de fotografie de presă:

12
 1. Portretul – reprezintă fotografia în care subiectul este reprezentat de
oameni, indiferent de împrejurări că sunt singuri sau în grup. În presă, este neprofesionist să fie
folosit portretul de identificare, deoarece acesta nu are menirea și capacitatea de a transmite
cititorului informaţii de presă. Portretul de presă trebuie să includă elemente și nuanțe care ar
atribui o valoare informativă: expresie, gesturi, atitudini.
2. Fotografia de sport - redă momente ale unui fenomen social, în care sunt folosite
mijloacele tehnice.
Fotografia de sport, rămâne o arta de a combina posibilităţile tehnice, cunoştinţele din lumea
sportului şi talentul artistic al fotografului. Fotoreporterul de sport trebuie să fie specializat
anume în sport și să cunoască regulile jocurilor sportive de echipă, precum şi alte specificații
din lumea sportului,. Să fie obişnuit cu locul (stadionul) şi cu modul în care sunt desfăşurate
competiţiile sportive. Tot o dată, trebuie să aibă o cultură sportivă, și să cunoască performanţele
sportivilor participanţi la probe individuale ,cit și în grup, astfel încât să aibă capacitatea de a
prevede ceea ce se va întâmpla în minutul următor. Pentru obţinerea unei fotografii bune, când
se foloseşte aparatul clasic și nu cel digital, consumul cel mai mare de peliculă are loc în cazul
fotografiilor
de sport.
3. Fotografia de fapt divers - trebuie să dea răspuns celor şase întrebări (cine? ce? unde?
când? cum? Și de ce?) şi să ofere cititorului senzaţia că se află în acel moment nemijlocit la faţa
locului. Acţiunile şi gesturile fotoreporterului,demonstrează capacitățile lui de percepere a
problemelor și îi reflectă tot o dată gradul lui de profesionalism și respectare a deontologie
profesionale. Pe de o parte, trebuie să menționeze victimele(situației) accidentului, incendiului,
actului de violenţă pe care îl fotografiază, pe de altă parte (consumatorii) cititorii.Un fotoreporter
profesionist nici o data nu va face abuz de discreţie şi va fi extrem de delicat faţă de victime. Și
prin faptul cum el va prezentarea acțiunile ,respectiv îi vor fi apreciate calitățile lui
profesionale. Gravitatea unui accident va fi înlocuită cu altă imagine ,care nu va afecta
emoțional cititorul sau va fi bruaită.
4. Fotografia de spectacol - în cazul acesteia este importantă documentarea în teren,
obţinerea de informaţii privind iluminarea şi presupusele posibilităţi de mişcare. De foarte
multe ori se foloseşte un trepied pentru a permite o expunere mai lungă, dar aceasta trebuie să
fie tot o dată în concordanţă cu viteza de mişcare a actorilor sau a decorațiunilor de pe scenă.De
regulă pentru spectacolele de teatru, fotoreporterul trebuie să vedă mai întâi piesa, pentru ca
apoi să poată lua decizii cum va face cadrele pe care urmează să le fotografieze.
5. Fotografia de ilustrare este un gen al fotografiei care se îndepărtează destul de mult de

13
fotografia de presă şi tratează de regulă subiecte de ordin general. În timp ce fotografia de presă
e făcută în condiţiile existente la faţa locului(aici și acum), de cele mai multe ori dificile,
fotografia de ilustrare se folosește de regulă în regizare.
6. Fotografia electorală –În lucrarea lui, Andrei Stoiciu sunt dezvăluite "câteva trucuri"
despre fotografiile folosite în campaniile elecrorale:
- nu se foloseşte niciodată blitz-ul.
- în cazul fotografiilor realizate într-un studio, se creează efectul numit "baie de lumină"
fiind folosite cel puţin trei surse de lumină a căror intensități sunt diferite.
- nu se fac fotografii în teren, în timpul amezii. Luminii de dimineaţă se recomandă pentru
persoanele cu un ten mai palid, iar a celei de seară pentru persoanele care au trăsături mai
marcate.
- nu se foloseşte niciodată un obiectiv normal, ci unul foarte avansat
- fundalul folosit trebuie să fie unul sugestiv, iar compoziţia fotografiei trebuie să
întrunească regula treimii: personajul principal trebuie să se afle la o treime distanță atât în faţă
de marginea superioară a cadrului , cât şi de cea laterală ale fotografiei şi în nici un caz în centrul
acesteia.
- fotografiile nu trebuie să fie fotoșopate sau trucate.
- conţinutul fotografiei trebuie să fie foarte simplu şi logic
- portofoliul pentru presă trebuie să cuprindă atât fotografii color, cât şi alb/negru.
7. Fotografia publicitară – se bazează pe următorul criteriu: nu doar a vedea
înseamnă a crede, dar, foarte repede, este credibil ceea ce este văzut . Valorizarea obiectelor
apare deja prin simpla lor prezență în fotografia publicitară: a arăta înseamnă a demonstra.
Locul definitiv a fotografiei în publicitate a fost definit și marcat incă în perioada interbelică din
cauza creşterii numărului ziarelor ilustrate care contribuiau la educarea vizuală a cititorilor,
precum şi a promovării producţiei de serie. Potrivit lui Helen Wilkinson citată de Liz Wells în
cartea sa ”Photography: A Critical Introduction”, aceasta a , folosit iniţial mijloacele jurnalistice
de comunicare astfel combinând fotografia cu textul.Sinceritatea şi voioşia persoanelor
fotografiate încuraja privitorii, viitori cumpărători, cu acestea şi le treziau dorinţa de a cumpăra
produsul reclamat.
8. Fotografia de modă – este un alt tip de fotografie la fel comercială, avind menirea de
a vinde un produs anume, obiectele vestimentare, produsele cosmetice, accesorii.
Puterea fotojurnalismului şi a fotografiei document încă din anii 30 ai secolului XX-lea au
influenţat fotografia de modă, deoarece fotografii nu erau specializaţi şi practicau ambele tipuri
de fotografie.
O altă clasificare a fotografiei în domeniul fotojurnalismului ar fi:
14
 1. Fotografia de știri - presupune fotografierea zilnică a evenimentelor actuale și
curente,
locale sau internaționale. Materialele legate de evenimentele cu caracter internațional sunt
livrate pe piața mondială de agenții precum The Associated Press, Agence France Press și
Reuters, iar știrile locale revin agențiilor mai mici.
2. Fotografia de reportaj. Raportajul este aceeași lucrare precum o știre, dar întinsă în
timp: de regulă, timp de o săptămână. Un reportaj bun este o poveste, iar fotograful ar trebui să
aibă și să poată spune această poveste destul de fascinant, viu și în culori vii.
3. Fotografia documentară - are tangențe comune cu reportajul, dar nu este deja închisă
într-un timp rigid și un cadru editorial.

CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ: FOTOJURNALISMUL MODERN ÎN REPUBLICA

MOLDOVA

2.1. Evoluția fotojurnalismului în Republica Molodva

În urma unui studiu sociologic efectuat de Centrul Independent de Jurnalism în anul

2007 în rîndul angajaților media, sa constatat că “presa din Republica Moldova se află la o
ietapă de început și are un nivel de dezvoltare , insuficientă. În timp ce majoritatea fostelor
republici ale fostei USSR, au deja asigurat o stabilitate a instituţiilor mass-media, însă în
Republica Moldova acest proces încă continuă. Dezvoltarea la momentul de față a mass-mediei
autohtone este influenţată direct de problemele economice și de ordin politic cu care se
confruntă, ţara. Starea pe care o avem, a presei din Moldova a generat una din cele mai grave
probleme: lipsa libertății de exprimarePresa din țara noastră este manifestată de două aspecte:
financiar și ideologic. Pe de o parte, e vorba de bani, fără de care nici o instituţie mass-media nu
își poate permite existența, pe de altă parte, ''Stăpînul,, sau persoana din umbră, care dictează
politica editorială.
Chipul Basarabiei în 550 de fotografii, asa numește „Antologia Fotografiei Basarabene”
fotograful Mihai Potârniche, care a adunat într istorii ale destinelor moldovenești înveșnicite de
aparatul de fotografiat. Chiar daca imaginile nu au un aranjament cronologic, scopul autorului a
fost de a transmite pentru aceia care iau în mână albumul să se simtă martori ai unor evenimente
importante din istoria Moldovei sau pur şi simplu să descopere o altă Moldovă penntru ei,o
Moldovă necunoscută. Cind fotografiile au fost selectate autorul nu a ezitat sa include poze care
au marcat atit pozitiv ,cît și negative istoria țării noastre.

15
 În republica Moldova portalurile de informare deasemena au un impact foarte mare
asupra consumatorului de imagine din present. Site-urile de acest tip au o structură complexă și
navigație și conțin diverse servicii interactive. Portalurile de informații sunt concepute pentru un
număr mare de vizitatori, practice fară limite.
Sarcina principală a portalurilor de informații este de a ajuta utilizatorii să găsească
informațiile necesare pe un anumit subiect. Datorită prezenței funcțiilor speciale, toate datele
disponibile pe site-ul web sunt ușor de structurat și sistematizat, ceea ce face lucrul cu portalul
cât mai eficient și mai convenabil. În acest caz, portalul de informații acționează ca un ghid pe
Internet, ceea ce simplifică foarte mult căutarea de materiale tematice, comparativ cu motoarele
de căutare.
Adesea, portalurile de informații sunt create de organizații mari care dispun de o mare
cantitate de informații în domeniul lor și sunt dispuși să le împărtășească clienților și partenerilor
de afaceri. Portalul de informare promovează pe deplin dezvoltarea societății și a afacerilor [13].
Din cele menționate se poate de afirmat că fotojurnalismul în Republica Moldova este
într-o creștere sporită ,care cu siguranță

2.2. Reglementarea activităților fotoreporterilor

Cele mai importante acte internaţionale și naţionale care reglementează activitatea mass-
mediei sînt următoarele:
a) acte internaţionale: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (data ratificării –
28.07.90), Pactul internaţional cu privire la drepturile civile și politice (data ratificării –
28.07.90), Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale (Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului) – CADO (data ratificării – 24.07.97), Convenţia europeană cu
privire la televiziunea transfrontalieră (data ratificării – 19.12.02);
b) acte normativ-juridice cu caracter general: Constituţia Republicii Moldova (adoptată la
29 iulie 1994), Codul civil (Legea nr. 1107-XV din 06.06.2002), Codul cu privire la
contravenţiile administrative (aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 29.03.1985), Codul
penal (Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, Codul de procedură civilă (Legea nr. 225-XV din
30.05.2003), Codul de procedură penală (Legea nr. 122-XV din 14.03.2003), Codul electoral
(Legea nr. 1381- XIII din 21.11.97);
c) acte normativ-juridice, prin care se impun reglementări fundamentale în sfera difuzării
informaţiei: Codul audiovizualului al Republicii Moldova (Legea nr. 260-XVI din 27.07.2006,
Legea presei (Legea nr. 243-XIII din 26.10.1994), Legea nr. 982-XIV din 11.05.2000 privind

16
accesul la informaţie, Legea nr. 939-XIV din 20.04.2000 cu privire la activitatea editorială,
Legea nr. 106-XIII din 17.05.1994 cu privire la secretul de stat, Legea nr. 171-XIII din
06.07.1994 cu privire la secretul comercial, Legea nr. 467-XV din 21.11.2003 cu privire la
informatizare și la resursele informaţionale de stat, Legea nr. 293-XIII din 23.11.1994 privind
dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 54-XV din 21.02.2003 privind contracararea
activităţii extremiste, Legea nr. 1227-XIII din 27.06.1997 cu privire la publicitate, Legea nr. 17-
XVI din 15.02.2007 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal. Constituţia Republicii
Moldova garantează libertatea opiniei și a exprimării (art. 32) și dreptul la informaţie (art. 34).
Aceste prevederi generale sînt detaliate în Legea presei, Codul audiovizualului, Legea privind
accesul la informaţie și alte legi. Deși Codul penal conţine numeroase articole ce restricţionează
direct sau indirect libertatea de exprimare (“Propaganda războiului” (Articolul 140); “Încălcarea
inviolabilităţii vieţii personale” (Articolul 177); “Violarea dreptului la secretul corespondenţei”
(Articolul 178); “Calomnierea judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori
contribuie la înfăptuirea justiţiei” (Articolul 304); “Chemările la răsturnarea sau schimbarea prin
violenţă a orînduirii constituţionale a Republicii Moldova” (Articolul 341); “Acţiunile
intenţionate îndreptate spre aţîţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase”
(Articolul 346 ș.a.). Republica Moldova a reușit decriminalizarea calomniei și insultei. Articolul
16 din Codul civil, însă, a fost utilizat în repetate rînduri pentru a acţiona mass-media în judecată
pentru defăimare.
La nivel de principiu, legislaţia RM garantează dreptul la exprimare și acces la
informaţie, interzicînd cenzura mass-mediei. Totodată, presiunile politice asupra mijloacelor de
informare în masă sînt frecvente în Moldova, afectînd dezvoltarea mass-mediei independente. În
aceeași măsură, un obstacol în dezvoltarea presei libere este lipsa mijloacelor financiare, penuria
instituţiilor de presă, incapacitatea majorităţii acestora de a deveni afaceri profitabile.
Organizații profesionale
Uniunea Presei Fotografilor Danezi (Pressefotografforbundet) a fost prima organizație
națională a fotografilor de știri din lume. A fost înființată în 1912 în Danemarca de către șase
reporteri foto de la Copenhaga. Astăzi are aproximativ 800 de membri.
În 1946, în Statele Unite a fost înființată Organizația Națională de Fotografie a presei
(NPPA), cu aproximativ 10.000 de membri. În Rusia, o încercare de a crea prima breaslă
profesională a fotojurnaliștilor Pressunion a fost întreprinsă la Moscova în 2008 [6], dar din
aprilie 2009, problema nu a progresat dincolo de crearea unei comunități închise în LiveJournal.
Alte organizații:
- Asociația Fotografilor britanici de presă, 1984
- Hong Kong Press Photographers Association, 1989
17
 - Asociația Fotografilor din Irlanda de Nord, 2000
- Pressfotografernas Klubb Suedia, 1930
- PK - Pressefotografenes Klubb Norvegia
Organizațiile de știri și școlile de jurnalism au stabilit o mare varietate de premii pentru
fotojurnaliștii. Începând cu anul 1968, Premiul Pulitzer a fost premiat în următoarele categorii de
fotojurnalism: "Feature Feature Photography", "Spot News Photography" și "Capture the
Moment". Alte premii includ World Press Photo, cel mai bun fotojurnalism și fotografia anului.
Asociaţia Presei Independente este o asociaţie obştească, constituită pentru a susţine
mijloacele de informare în masă neafiliate politic. API a fost fondată de către reprezentanţii
primelor ziare independente locale: "Accent Provincial" (Glodeni), "Business-info" / actualmente
“Gazeta de Sud” (Cimişlia), "Cugetul" (Bălţi), "Cuvântul" (Rezina), "Est Curier" (Criuleni),
"Gazeta de Vest" (Nisporeni), şi ai agenţiilor de presă BASA-Press (Chişinău) şi DECA-Press
(Bălţi).
Ideea constituirii API îi aparţine jurnalistei americane Judy Yablonky. Aflându-se într-o
vizită de documentare în Moldova, ea le-a propus directorilor de instituţii media independente să
se asocieze într-o organizaţie neguvernamentală pentru a se ajuta reciproc şi a-şi apăra drepturile.
Asociaţia Presei Independente a fost înregistrată oficial la Ministerul Justiţiei la 29
septembrie 1997, fiind prima asociaţie de acest fel din republică.
API este una din cele mai importante organizaţii mass-media din Moldova care
promovează şi oferă asistenţă presei independente. API este apreciată pentru campaniile media în
diferite domenii de interes public, acţiunile de advocacy pentru dezvoltarea mass-media, de
apărare a libertăţii de exprimare, accesului la informaţie, de promovare a autoreglementării
jurnalistice etc.
Consiliul de Presă din Republica Moldova este o structură naţională de autoreglementare
a activităţii instituţiilor mass-media/jurnaliştilor, independentă în raport cu administraţia publică,
mediul politic, mediul de afaceri, alte grupuri de interese, care contribuie la responsabilizarea
mass-media faţă de consumatorii de produse mass-media, prin soluţionarea amiabilă a litigiilor
dintre instituţiile mass-media/jurnalişti şi consumatorii de produse mass-media, promovarea
jurnalismului de calitate, respectarea principiilor deontologice jurnalistice de către instituţiile
mass-media/jurnalişti.
Consiliul de Presă a fost fondat la 1 octombrie 2009 de către 6 asociaţii (instituţii) care
activează în interesul public în domeniile mass-media, drepturile omului, dezvoltare socială:
- Asociaţia Presei Independente (API);
- Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI);
- Comitetul pentru Libertatea Presei;
18
 - Uniunea Jurnaliştilor din Moldova (UJM);
- Centrul de Resurse al Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Drepturile Omului din
Moldova „CREDO”;
- Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale IDIS „Viitorul”
Obiectivele Consiliului de presă sunt:
1. sporirea responsabilităţii mass-media/jurnaliştilor din Republica Moldova faţă de
public, prin promovarea respectării standardelor profesionale şi a deontologiei jurnalistice;
2. soluţionarea litigiilor dintre consumatorii de produse mass-media şi mass-
media/jurnalişti privind materialele jurnalistice publicate;
3. cultivarea culturii dialogului şi a respectului reciproc între mass-media/jurnalişti şi
consumatorii de produse mass-media;
4. promovarea jurnalismului de calitate şi sporirea credibilităţii mass-media.
Funcţia de bază a Consiliului de Presă o reprezintă examinarea plângerilor
consumatorilor de produse mass-media care se referă la încălcarea normelor deontologice
jurnalistice în activitatea editorială a instituţiilor mass-media din Republica Moldova, cu
acoperire naţională, regională şi locală. Consiliul de Presă contribuie la negocierea unor soluţii
de compromis rapid şi reciproc acceptabil în cazul litigiilor între mass-media/jurnalişti şi
consumatorii de produse mass-media privind materialele jurnalistice publicate.
De asemenea, Consiliul de Presă elaborează recomandări de consolidare a standardelor
profesionale în mass-media din Republica Moldova, elaborează propunerilor de politici publice
mass-media şi desfăşoară campanii de promovare a jurnalismului responsabil.
Consiliul de Presă este o structură reprezentativă, formată din 9 membri, inclusiv 5
membri care reprezintă mediul jurnalistic (inclusiv unul – instituţiile mass-media din autonomia
teritorial-administrativă Gagauz Yeri), iar 4 membri ai Consiliului reprezintă mediul
consumatorilor de media.
Consiliul de Presă îşi desfăşoară activitatea în baza Regulamentului de activitate a
Consiliului de Presă, aprobat de către fondatori.
Selectarea membrilor Consiliului de Presă are loc în baza Regulamentului de selectare a
membrilor Consiliului de Presă, aprobat de către fondatori.
Consiliul de Presă este deschis colaborării cu toate instituţiile/organizaţiile/persoanele
interesate de autoreglementarea jurnalistică şi promovarea responsabilităţii mass-media în faţa
consumatorilor de informaţii. În primul an de activitate, Consiliul de Presă a răspuns tuturor
solicitărilor de colaborare din ţară şi de peste hotare. În Republica Moldova, Consiliul de Presă
colaborează activ cu organizaţiile neguvernamentale din domeniul mass-media, interesate în
consolidarea eticii jurnalistice, precum şi cu alte structuri ale statului şi societăţii civile.
19
 Asociaţia Naţională a Fotoreporterilor (NPPA) este o structură profesională, creată pentru
a înlesni progresul fotojurnalismului, fiind preocupată de dezideratul respectării dreptului
societăţii la o informare corectă şi completă despre evenimentele sociale din lumea în care trăim.
O ştire nu poate fi considerată integră atâta timp cât mai rămân neutilizate posibilităţi de
amplificare şi completare a ei. În acest sens, fotografia de presă contribuie la o redare cât mai
realistă a evenimentului, satisface plenar interesul societăţii în setea acesteia pentru informare,
ajută oamenii de toate vârstele să înţeleagă mai bine problemele cu care se confruntă
societatea.
Reieşind din aceste principii şi obiective noi, confirmăm faptul că, aflându- se în serviciul
societăţii, fotojurnaliştii trebuie să corespundă unor standarde de etică avansate. În acest scop,
Asociaţia Naţională a Fotoreporterilor propune, precum urmează, prezentul Cod de Etică pentru
a fi preluat şi respectat de către toţi membrii săi:
1. Întrunind atât elemente ale ştiinţei, cât şi o certă pregătire artistică, profesia de
fotoreporter solicită o anumită pregătire şi o totală dăruire din partea celor care au îmbrăţişat-o.
2. Fotojurnalismul reprezintă o posibilitate de unicat în dezideratul de aflare în slujba
societăţ ii, posibilitate ce nu poate fi oferită de oricare altă profesie; toţi acei care consideră că
profesează această meserie vor căuta să corespundă normelor etice avansate şi nu vor urmări
interese mercantile.
3. Redarea justă, onestă şi obiectivă a realităţii reprezintă o datorie personală a fiecărui
fotoreporter.
4. Cu toate că interesul pentru afaceri este o necesitate, orice inexactitate comisă în acest
scop va dăuna imaginii fotoreporterului şi va fi incriminată (acuzată, pedepsită, va avea oprobiul
nostru) de către noi ca atare.
5. Ajutorul individual sau colectiv acordat colegilor noştri în scopul consolidării nivelului
şi calităţii fotojurnalismului la cele mai înalte cote este una din datoriile noastre prioritare.
6. Este de datoria fiecărui fotoreporter să se pronunţe în scopul consolidării libertăţilor
presei în măsura în care acestea sunt prevăzute de lege, să contribuie la exercitarea neîngrădită a
accesului la informaţie vizuală şi factologică.
7. Din punct de vedere metodologic, ambiţiile şi relaţiile dintre noi vor fi o mărturie clară
a orientării noastre către principiile umanismului, aspect care ne va obliga să nu uităm nicio clipă
de înaltele noastre obligaţiuni în calitate de membri ai societăţii. În oricare situaţie de afaceri, în
cadrul soluţionării oricăror probleme vom oferi prioritate obligaţiunilor profesionale, astfel încât
chiar şi aflându-ne în situaţii-limită (extremale) vom opta pentru idealurile umaniste.
8. Nu există un cod de etică în stare să elucideze toate situaţiile posibile. Din acest motiv

20
bunul simţ şi raţionamentul la rece sunt strict necesare atunci când vom aplica principiile de
etică.
Una din importantele reglementări ale activității de fotoreporter este etica. În linii mari,
etica nu este o preocupare „în sine” pentru un comportament delicat al ziaristului. O astfel de
percepere a eticii ar însemna şederea în redacţie, cu o cafea în mână, sub acoperirea comodă a
agenţiilor de ştiri, inclusiv a celor care difuzează fotografii despre tot ce se întâmplă în lume.
Realitatea, ştim bine, este alta. Chestiunile de etică, sute la număr, mari şi mici se
contopesc cu profesionalismul, înalt sau mediocru.
Nefiind încă scris codul de etică al fotoreporterilor din Moldova, va trebui să ne lămurim cel
puţin în privința unor situaţii critice-standard.
Autorii viitorului Cod de etică pentru fotojurnaliştii din Republica Moldova ar trebui să
ţină cont de următoarele obiective şi principii:
1. Rolul fotografiei de presă în formarea şi modelarea opiniei publice, inclusiv crearea
imaginii pozitive (negative) în cazul unei persoane, eveniment sau comunitate;
2. Impactul fotojurnalismului modern: contradicţia dintre o fotografie de efect şi
principiile de informare;
3. Aplicarea principiilor de etică racordate la normele de conduită ale comunităţii. De
ex.: Cum procedăm în cazul unor evenimente tragice? Fotografiem sau dăm o mână
de ajutor persoanelor aflate în criză?
4. Care este linia de demarcare dintre postprocesarea unei imagini şi modelarea
electronică, fotografia artistică şi fotografia de presă?
5. Fotografii aranjate sau pur documentare;
6. Responsabili şi arbitri.
Oferim alte câteva exemple ce ilustrează această necesitate.
O fotografie „tare” difuzată de agenţia „Taniug” în tragicul Decembrie 1989. Febrilitatea
cu care erau căutaţi „teroriştii” a condus la deshumări declarate ca fiind din oraşul-martir
Timişoara.
Impactul unor imagini de acest tip a condus la mitul „sutelor de mii” de victime dar şi la
tiruri de arme „în tot ce mişcă” şi care au produs reale victime nevinovate.
Un alt exemplu sunt imagini de la conflictul armat din 1992 publicate în mediile
controlate de Chişinău (sus) şi Tiraspol (jos). Legenda (mai mult decât obligatorie!) la aceste
fotografii a fost neglijată, în favoarea unor texte propagandistice. Se cunoaşte că acest soi de
texte nu informează, ci doar manipulează opinia publică.

21
 Legislaţia RM privind
mass-media este în proces de
continuă îmbunătăţire. În pofida
existenţei unui anumit număr de norme nearmonizate cu standardele europene și a unui teren larg

22
pentru perfecţionare, în general, nu legislaţia este un obstacol în calea realităţi economice
dificile.

3.3. Un nou tip de fotografie pentru pressa tipărită

În capitolul dat autorul propune o formă mai nouă de fotografie în jurnalismul

autohton și anume: realizarea fotografiilor alb-negru cu elemente color în ele. Cu siguranță încă
nici o redacție nu a practicat și nu a implimentat așa fel de fotografie. Autorul vrea să propună un
pic de culoare în fotografia jurnalistică sumbră, asta din urmă propunere cu certitudine poate
deveni o gură de aer proaspăt în presa din Republica Moldova.
Fiind fotograf liber profesionist, autorul dea lungul timpului a adunat o bogată colecție de
imagini care mereu au fost diferite de orice fel de imagine jurnalistică, chiar dacă imaginile date
au o legatura indispensabilă cu fotojurnalismul.
În capitolul doi autorul prezintă 30 de lucrări proprii, care sunt prelucrate într-un mod
diferit și prezentate ca fiind o direcție nouă de reflectare a evenimentelor. Prin urmare fiecare
fotografie dispune de o descriere detaliată și completă.
Vezi imaginea 1.1
Imaginea data a fost efectuată la un concurs de power lifting în orașul Chișinău.
Evenimentul a avut loc în anul 2018, iarna. Fotografia data este o fotografie de sport și în
imagine este reprezentat momentul cînd sportivul ridică o greutate de aproape doua sute de
kilograme. Emoțiile de pe chipul lui sunt de nedescris, această imagine a captat momentul
culminant al acțiunii. A fost folosită o camera foto Canon 700 D cu un obiectiv standart de
18:58mm.ISO :200, diafragma 5,6. În programa Photoshop CS6 am prelucrat imaginea, astfel am
atribuit mai multă brutalitate, marind nivelul expresivității imaginii, la fel facînd-o alb-negru și
adăugînd acele doua pete de culoare care oferă acestei poze o capacitate enormă de menținere a
privilor.
Vezi imaginea 1.2
În imaginea dată este reprezentat un cadru foto în care este expusă alinierea perfectă a 5
soldați din trupele de carabinieri la o stație de troleibus. Imaginea este create în orașul Chișinău,
în toamna anului 2017. A fost folosită camera Canon 700 D cu un obiectiv de 70:200mm.
f4.ISO :100, diafragma 5,6. În programa Photoshop CS6 am prelucrat imaginea și a fost lăsate
colorate doar frunzele ruginii ale toamnei și una din detaliile vestimentare a soldaților. Această
fotografie, este o fotografie de reportaj care poate fi folosită în reportaje cu tematică militară, de
menținere a ordinii publice, reportaj despre tinerii care sunt înrolați în armata națională etc.
Fotografia are un puternic impuls emotional.
23
 Vezi imaginea 1.3 și 1.4
Sunt două o imagini sumbre, doar în culori alb-negru executată. Imaginile sunt create în
orașul Chișinău, în iarna anului 2018. A fost folosită camera Canon 700 D cu un obiectiv de
70:200mm. f4.ISO :100,diafragma 5,6. Aceste fotografii pot fi folosite cît pentru un reportaj,
atît, aparține unei case aproape derimate, chiar în inima capitalei, pe strada Mateevici. Este
strigător la cer, fiindcă conducerea acestui stat nu face investiții în localuri, care sunt atribuite
patrimoniului architectural de stat. Indiferenta distruge și în imaginea data acest factor se vede
foarte bine.
Vezi imaginea 1.5
Asupra cititorului și de regulă, așa tip de poze pot trimite un mesaj cu mult mai amplu,
care tot o data va rămine pe o perioadă mai lungă de timp în memoria vizionarului.
Imaginea este creată în orașul Chișinău, în primavara anului 2019. A fost folosită camera
Canon în imaginea data este reprezentat un om al străzii în timp ce cerșește. Autorul a folosit o
rama foto, astfel a fost posibilă separarea cadrului. În rama foto culorile sunt alb-negru, prin
prejur culorile au rămas intacte (originale). Această poză la fel poate fi folosită pentru un
reportaj, despre oamenii străzilor la fel și pentru o știre. Așa tip de redare a imaginii, are un
impact puternic 700 D cu un obiectiv de 18:58mm.ISO :100, diafragma 5.6
În această imagine autorul încearcă să sensibilizeze, nu doar organele de conducere ale
statului Republica Moldova, dar și pe cetățenii acestui stat, să nu fie indiferenți față de cei ce au
nevoie, dar să îi ajute prin alte modalități și nu prin susținerea cerșitului stradal.
Vezi imaginea 1.6
Este o imagine pentru un reportaj despre cit de nesigure, urîte și periculoase sunt
construcțiile din perioada USSR. Pentru realizarea acestei imagini, autorul folosește iarăși o
rama foto pentru a putea transmite contrastele urbanistice ale orașului Chișinău.
Imaginea este Chișinău creată în orașul, în primavara anului 2019. A fost folosită
camera Canon 700 D cu un obiectiv de 18:58mm.ISO :100, diafragma 5.6
Acea ramă de fotografie joacă rolul ochelarilor roz, doar că în acest caz ea nu ne
îndepărtează de realitate, ba chiar din contra-o reflectă întru totul.
Vezi imaginea 1.7 și 1.8
Sunt prezentate două lucrări, care fac parte dintrun proiect pe care autorul la realizat nu
demult. În ambele imagini sunt prezente locația hotelului Național și havuzul din fața clădirii.
Autorul a realiizat pozele date pentru a reda starea catastrofală a acestui edificiu, care în perioada
sovietică era considerată o carte de vizită și un frumos locaș de adăpostire a turiștilor și nu doar
din întreaga lume. Aceste poze se pot regăsi în titlul:,, Indiferența poate provoca repetări acute
ale trecutului’’. Această clădire enormă, amplasată chiar în centrul capitalei, orașului Chișinău,
24
consider că are menirea de ai speria pe oaspeții țării noastre. Așa tip de clădiri dezvoltă o cultură
în oameni și mai ales în turiștii care vin la noi și este de menționat că mulți dintre ei nu spun ca
vor locuri pitorești pentru a face poze să le rămînă ca amintire, dar din contra, caută locuri
precum hotelul ,,Național,, și împrejurimile lui. Așa locuri avem destule, păcat că cu aceste
merite nu credcă se poate lăuda cineva. Imaginile au fost create în orașul Chișinău, capitala
Republicii Moldova în primavara anului 2019. A fost folosită camera Canon 700 D cu un
obiectiv de 18:58mm și un obiectiv de 70:200 mm .ISO :100, diafragma 5.6
Vezi imaginea 1.9 și 1.10
În aceste doua poze autorul a monumentalizat sediul hotelului ,,Chișinău,, din centru
capitalei. Rama pentru fotografii de data aceasta are rolul unei mașini a timpului, care ne duce în
perioada sovietică. Fotografiile sunt realizate pe orizontal. În programă special sa lucrat cu
nuanțele de culori, s-a evidențiat și subliniat importanța produsului fotografic, autorul astfel
oferă acestor două imagini sarcina de a le aduce amintiri plăcute celor care vor vedea aceste doua
poze și care sunt din acea perioadă cind această cladire forfotea de lume. Imaginile au fost create
în orașul Chișinău, capitala Republicii Moldova în primavara anului 2019. A fost folosită
camera Canon 700 D cu un obiectiv de 18:58mm și un obiectiv de 70:200 mm .ISO :100,
diafragma 5.6
Vezi imaginea 1.11
În imagine este reprezentată intrarea în subterana din centrul capitalei, de lînga magazinul
,,UNIC,, În ceastă imagine autorul are o abordare mai mult artistică, chiar dacă imaginea crează
stări de durere sufletească. Din asta rezultă că fotografului ia reușit să provoace emoții în inimile
celor care au vazut și vor vedea această imagine. În imagine se vede că pe aceste scări un om al
străzii cerșește, facînd public gravele probleme de sănătate pe care le are cu picioarele, pe alături
trece o domnișoară tînără și acest domn o petrece cu vederea, cerîndui ceva de mîncare, ea însă a
trecut indiferentă. Această imagine nici de cum nu are un mesaj sexist. Aici este redată acea
situație, cînd unii dintre noi fiind ajunși la limita existenței umane au parte de un comportament
din partea societății,de parcă ei sunt un gunoi care trebuie nimicit. Suna tragic, dar nu putem
evita și să nu spunem lucrurilor pe nume. Imaginea a fost creată în orașul Chișinău, capitala
Republicii Moldova în primavara anului 2019. A fost folosită camera Canon 700 D cu un
obiectiv de 70:200 mm .ISO :200, diafragma 5.6
Vezi imaginea1.12
Această fotografie reflect starea reală a lucrurilor și a situației cu clădirea circului din
orașul Chișinău. În imagine vedem o cladire monumentală dar pec ale sa se dărîme și cum în
preazma ei se face business. Autorul aceasmană această imagine cu acel moment cind,parinții nu
mai au dar copii cer și cer fară încetare. Imaginea este una accentuată, pentru a putea reda
25
dragedia situației a acestui edichiciu. Imaginea a fost creată în orașul Chișinău, capitala
Republicii Moldova în primavara anului 2019. A fost folosită camera Canon 700 D cu un
obiectiv de 70:200 mm .ISO :200,diafragma 5.6
Vezi imaginea1.13
În imaginea dată autorul a încercat să reflecte contrastul dintre sarăcia lucidă din
Republica Moldova și valorile actuale ale multora dintre noi. Este o fotografie în care sunt
reprezentate niste scări distruse și o mașină de lux marca BMW, parcată alături. Imaginea a fost
creată în orașul Chișinău, capitala Republicii Moldova în primavara anului 2019. A fost folosită
camera Canon 700 D cu un obiectiv de 70:200 mm .ISO
Această imagine poate fi folosită atît pentru o știre cît și pentru un reportaj.
Vezi imaginea 1.14
În imaginea dată este reprezentat un vulture care are ciocul deschis. Este una din
imaginile care ar fi foarte bine venită pentru un reportaj despre faptul ca trebuie sa ne iubim
natura și sa nu uitam că cei mai mari distrugatori suntem noi: oamenii. Este o fotografie care are
capacitatea de a sensibiliza puternic. Chișinău, capitala Republicii Moldova în toamna anului
2018. A fost folosită camera Canon 700 D cu un obiectiv de 70:200 mm.ISO 300, diafragma5.6
Vezi imaginile1.15 și 1.16,1.17,1.18,1.19
Sunt două imagini ale unei persoane în vîrstă care cersește fiindcă nu are bani nici de
mîncare și nici pentru medicamente. Pozele sunt pelucrate în așa fel ca să fie evidentiat
contrastul situației și suferința multora dintre noi.Cerșitul stradal în Chișinău este nu de ieri sau
de azi ci din perioada anilor 90 atunci cind mulți nu au făcut față provocărilor. Însă sa nu uitam
că dacă pentru unii cerșitul este o umilință, pentru alții aceasta este ca un serviciu. Cei din urma
invocînd de regulă probleme de sănătate pe care nu le au. Chișinău ,capitala Republicii Moldova
în toamna anului 2018. A fost folosită camera Canon 700 D cu un obiectiv de 70:200 mm .ISO
300, diafragma 5.6
Vezi imaginile 1.20 și 1.21
În aceste imagini este reflectată acea situație cînd un cerșetor invocă probleme grave de
sănătate, dar de fapt este doar o simulare cu scopul de a avea un cîștig mai mare. Chișinău,
capitala Republicii Moldova în toamna anului 2018. A fost folosită camera Canon 700 D cu un
obiectiv de 70:200 mm .ISO 300, diafragma5.6
Vezi imaginea 1.22
În această imagine sunt repreentate doua pliante ale campaniei ,,Geamuri umbrite, riscuri
sporite,, care a fost demarată de către poliția capitalei. În imagine este mîna autorului care ține
doua flaiere care conțin un text care previne despre riscurile geamurilor umbrite și ce amenzi se
stabilesc pentru asemenea încălcări și un copil care se joacă intr-un automobil cu geamurile ne
26
umbrite. Chișinău, capitala Republicii Moldova în iarna anului 2018. A fost folosită camera
Canon 700 D cu un obiectiv de 18:58 mm.ISO 100, diafragma 5.6
Un rol important îl are și expresia facială a fotojurnalistului la evenimente, care este
vizitat de un număr mic de oameni. În cursul lucrării, autorul a descoperit de mai multe ori
evenimente similare și a observat personal că, atunci când fotograful a făcut contact cu acest
subiect, iar acest lucru ar putea fi exprimat într-un zâmbet sau chiar într-un compliment,
fotografia devine mai relaxată și, prin urmare, care se poate face în perioada în care atenția
publicului este direcționată către el, crește semnificativ. Autorul a studiat mai profund psihologia
oamenilor, deoarece, în majoritatea cazurilor, obiectul de filmare a fost tocmai locuitorii și
oaspeții orașului Chișinău. Trebuie remarcat faptul că, de cele mai multe ori, oamenii nu se mai
simt timizi atunci când văd aparatul foto numai dacă au stabilit contact vizual.

Concluzie:
Fotografia a intrat ferm în viața modernă și, într-o perioadă scurtă de timp, a pătruns
aproape în toate sferele activității umane. Ea a beneficiat de o utilizare deosebit de răspândită în
presa scrisă și în mijloacele electronice, devenind un instrument indispensabil pentru
informatizare. În acest sens, a existat o ramură specifică a jurnalismului - fotojurnalism. Apariția
în masa a fotografiei de presă și posibilitățile de replicare a informațiilor vizuale au făcut
fotojurnalismul un factor puternic în influențarea conștiinței publice.
Există opinia că televiziunea modernă și Internetul au distrus practic fotojurnalismul
clasic. Cu toate acestea, o astfel de justificare a problemei nu este chiar adevărată – într-un ritm
progresiv, fotojurnalismul, mai degrabă, sa mutat la un nou nivel.
O generalizare teoretică a experienței acumulate de fotojurnalism, determinarea
specificului acestui domeniu al activității umane, cunoașterea legilor care acționează în domeniul
său sunt o condiție indispensabilă pentru dezvoltarea ulterioară a fotojurnalismului. Analiza
științifică a imaginilor fotografice în presă și identificarea oportunităților de sporire a impactului
asupra publicului servesc sarcinilor practice imediate, contribuind la creșterea eficienței
funcționării fotojurnalismului în domeniul imprimării.
Cercetările privind specificul fotojurnalismului sunt de neconceput fără a analiza vasta
literatură care a fost creată în mai mult de un secol și jumătate din existența fotografiei.
Lucrarea unui fotojurnalist este o profesie destul de specifică, pentru că în acest caz
jurnalistul lucrează cu adevărul incontestabil că evenimentul a avut loc. Deseori, ilustrația oferă
27
mult mai multe informații decât textul articolului și, prin urmare, trebuie să răspundă nu numai
cerințelor publicației, ci și principiilor morale și etice. Desigur, nu vorbim de fotojurnaliștii care
lucrează în presa "galbenă", unde sarcina principală de a obține imaginea este realizată în orice
mod posibil. Din fericire, există, de asemenea, publicații de înaltă calitate, în care materialele
fotografice trebuie să respecte standardele morale, și anume certitudinea absolută și acceptabilă,
din punctul de vedere al normelor general acceptate, demonstrarea faptelor foto. În plus, în ciuda
faptului că fotografia este un document valid, valoarea sa poate fi distorsionată în timpul editării.
Se știe că publicul este obișnuit să creadă ce este dovedit vizual și că fotojurnalismul trebuie să
se conformeze acestui principiu și să publice doar acele imagini care corespund pe deplin
realității. Cu toate acestea, dacă un fotojurnalist face o fotografie care, după decuparea sau
editarea în alt mod, devine mai emoțională sau își modifică esența, intervine o contradicție
comună - distorsionează acest fapt și atrage astfel mai mulți cititori sau publică ilustrația în
forma sa originală. Alegerea, în primul rând, depinde de specificul publicației, precum și de
fotograful însuși.
În prezent, se poate observa dezvoltarea rapidă a fotojurnalismului. Acest lucru se
datorează gradului de îndemânare al fotojurnaliștilor care lucrează în ziare, reviste și mass-media
online, precum și crearea de portaluri de informare cu secțiuni pentru povestiri fotografice care
sunt disponibile pentru aproape fiecare. Rolul fotojurnalismului în ansamblu este foarte ridicat,
deoarece ilustrațiile completează textul materialului și oferă adesea informații complete.
Lucrările proprii în calitate de fotojurnalist, autorul consideră ca fiind o experiență
indispensabilă. În primul rând, pentru că este imposibil să recunoaștem pe deplin toate
subtilitățile muncii fără a le vedea din interior. În al doilea rând, există o concurență uriașă în
activitatea unui fotograf și a unui fotojurnalist și acest lucru se datorează nu numai faptului că
aceste profesii sunt plătite suficient de bine, ci și pentru că ele implică o urmărire veșnică a
perfecțiunii, ceea ce înseamnă creșterea personală și dezvoltarea proprie. În plus, lucrul cu
documente precum fotografia este o chestiune responsabilă și de durată. Se poate spune că
oamenii cu cunoștințe extinse și intelectul dezvoltați vin să lucreze în jurnalismul modern, dar
adesea nu au pregătire creativă și, prin urmare, fotografiile unor oameni diferiți par a fi făcute în
același stil și o singură persoană. Acest lucru se datorează faptului că, de îndată ce noii veniți în
fotojurnalism obțin imagini bune, ei se opresc din a face auto-dezvoltare și rămân la nivelul
profesioniștilor novici. Lucrarea fotografului de presă a ajutat autorul să înțeleagă că trebuie să
vă străduiți întotdeauna de perfecțiune, altfel lucrarea va merge în direcția opusă sau, cel mai
bine, va rămâne la nivelul original.

28
 Pe baza cercetărilor efectuate, se poate spune că fotojurnalismul în Republica Moldova se
dezvoltă destul de repede. Acest lucru se datorează interesului deosebit față de fotografie în
general. Mulți fotografi amatori frecventează evenimente pentru a face fotografii bune.
De asemenea, merită remarcat faptul că experiența propriei activități în cadrul companiei
Neogen a jucat un rol imens pentru autorul lucrării de licență. Au fost atinse obiectivele stabilite
în activitatea finală de calificare în procesul de cercetare.
Trebuie remarcat faptul că jurnalismul este o profesie specifică în care o cantitate mai
mare de cunoștințe este obținută nu prin informații teoretice, ci pe baza propriei experiențe de
muncă. Adică, chiar dacă un jurnalist are un stoc mare de cunoștințe teoretice, dar nu are propria
sa experiență de muncă, nu va putea să se numească jurnalist până când nu va primi această
experiență. Lucrarea fotografului, precum și fotojurnalistul, se bazează, de asemenea, pe
experiența personală.
S-a investigat în continuare starea fotojurnalismului în Moldova și în lume, recent, în
jurnalism, amestecul de genuri este deosebit de vizibil și, prin urmare, uneori este dificil să se
determine ce specie deține materialul. Același lucru se poate spune despre genurile
fotojurnalismului.
Deoarece fotografia este în sine un tip de artă și, după cum se știe, este foarte dificilă
evaluarea și analizarea obiectivă a oricărei ramuri. Acest lucru se datorează faptului că totul,
pornind de la critici bine cunoscuți și încheiind cu oameni obișnuiți și spectatori, percepe orice
creație prin prisma propriei atitudini, experiențe, concentrându-se pe diverse detalii și multe
altele. Fotografia, împreună cu arta, este o formă de artă foarte complexă, care cu greu poate fi
judecată de tipul de "cum ar fi / nu-mi place". Același lucru este valabil și pentru fotografie, ca
pe un gen separat de jurnalism.
Principalele probleme ale fotojurnalismului modern sunt standardele profesionale și etice,
integritatea profesională, precum și problema stereotipurilor.
Fotojurnalismul, cum ar fi jurnalismul în general, este forțat să-și coordoneze atitudinile
morale cu starea actuală a societății, deoarece mass-media realizează nu doar nevoile societății
pentru informarea în masă, ci și reglementarea morală a ființei sociale.
Fotografiile reprezintă un mijloc necesar de informare exactă a oamenilor. Influența mare
a seriei vizuale asupra cititorului de presă și a mijloacelor electronice de informare se explică
prin convingerea că "imaginea nu poate fi mincinoasă". Cu toate acestea, fotografiile sunt
adevărate numai în măsura în care fotojurnalistul este adevărat în timpul activității sale.
Formarea moralității profesionale în domeniul jurnalismului este un proces permanent, datorită
dezvoltării tehnologiei și schimbării priorităților morale într-o societate particulară. Există

29
 domenii principale în care jurnaliștii se confruntă cu probleme etice majore - căutarea
adevărului, dorința de responsabilitate și libertatea de exprimare.
Jurnalismul ar trebui nu numai să prezinte faptele, ci și să facă publicul să se gândească la
astfel de aspecte ale realității moderne care sunt adesea trecute cu vederea. Publicațiile realizează
acest lucru prin diverse metode, inclusiv cele care nu respectă standardele morale și etice. Din
păcate, în lumea modernă, majoritatea senzațiilor sunt construite tocmai pe demonstrarea
aspectelor negative ale vieții.

Bibliografie:
1. Бакулин, Семова В мастерской фотожурналиста, 2011г.
2. Вартанов А.Н. Фотография – документ и образ. М., 1983.
3. Russian Photojournalism Today by Lucian Perkins — The Digital Journalist
4. Jarle Aasland. Nikon QV-1000C: The history of Nikon's first electronic camera (англ.). History.
NikonWeb (February 1987). Дата обращения 4 февраля 2014.
5. Ворон Н.И. Жанры фотожурналистики. М., 1991
6. Гиленсон П.В. Справочник художественного и технического редактора. М., 1988. С. 339–
340.
7. Дыко Л.П. "Основы композиции в фотографии. 1988 г.
8. Беленький А. Фотография: школа мастерства [Текст]: учебное пособие / А. Беленький –
М. : Питер, 2006 – 53 с.
9. Martin Keene, Práctica de la fotografía de prensa. Una guía para profesionales. Barcelona:
Paidós, 1995. ISBN: 84-493-0115-7.
10. Mass-media: între document și interpretare. Chișinău: CEP USM, 2012. 248 p.
11. Obiectivitatea în jurnalism. Coordonator Rad I. București: Tritonic, 2012. 270 p.

30
12. A se vedea studiul privind “Necesităţile mass-media”, compartimentul “Dezvoltarea massmediei
din Republica Moldova: probleme și perspective”, pag. 1, www.ijc.md.

31