A R T A R O M Â N E A S C Ă D U P Ă 1960

F A C U L T A T E A D E A R T E D E C O R A T I V E ȘI D E S I G N

PROFESOR ADRIAN GUȚA

A R T Ă R O M Â N E A S C Ă D U P Ă 1960

IOSIF KIRALY
ANALIZA OPEREI

TODORAN GEORGIANA DESIGN GRAFIC AN II

1
 IOSIF KIRALY

A R T A R O M Â N E A S C Ă D U P Ă 1960
„Fotografia, ca mediu, a trecut în ultimii 25 de ani prin schimbări importante, cu implicaţii profunde
în modul de captare, stocare, difuzare şi percepere a imaginilor. Procesul de globalizare, care s-a manifestat
în toate domeniile, a fost oarecum simultan cu tranziţia ce a avut loc în domeniul fotografiei de la analog la
digital şi care a facut posibilă apariţia reţelelor de socializare şi a schimbat radical industria fotografică, dar şi
pe cea media.
Fotografia românească nu a făcut nici ea excepţie de la aceste transformări. Din perspectivă artistică,
fotografia a devenit şi în România, ca şi în alte ţări, un mediu folosit de tot mai mulţi artişti. Poziţia fotografiei
pe scena artistică românească a fost consolidată şi datorită pătrunderii acesteia în sistemul de educaţie artis-
tică universitară. Schimbările menţionate mai sus, cărora li s-a adaugat şi tranziţia îndelungată de la o socie-
tate totalitară, în care aproape totul era controlat, la una de factură neo-liberală, sunt vizibile atât în viaţa cât
şi în creaţia artiştilor care se folosesc de fotografie”.
Iosif Kiraly

Iosif Kiraly este unul dintre artiști visuali care a facut cunoscută fotografia
romanească pe plan international. Acestă folosește ca limbaj artistic, pe langă
fotografie, instalaţia și live performance-ul. În creația fotografică, este interesat
de cercetarea relației spațiu-timp,de redarea unor narațiuni vizuale ale realului și
interogarea memoriei. Creațile sale sunt influențate de curentele de avangardă ,,
mai mult la nivelul tehnicilor decât al sufletului”1.
Formarea sa artistică a avut loc în liceul de Arte Plastice din Timișoara în
1976, la acea vreme liceu era condus de membrii grupului Sigma și se baza pe
un program de învățământ experimental asemănator cu Bauhaus, a constructi-
vismului și noilor tendințe în artă și arhitectură. Și-a continuat studiile universi-
tare la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București și studii doctorale la
Universitatea Națională de Arte București.

A beneficiat de rezidențe și burse oferite de Kultur Kontakt, Salzburg (1992),

Künstlerhaus Bethanien, Berlin (1995), Nordic Institute for Contemporary Art,

1
Adrian Guta, Generatia ‘80 in artele vizuale, pagina 144

2
 A R T A R O M Â N E A S C Ă D U P Ă 1960
Helsinki (2000), Light Work Syracuse, New York (2001). Participă la Bienala din
Veneția (1993), Bienala de la Sao Paulo (1994), “Beyond Belief” din Chicago
(1996), “After the Wall” în Stockholm (1999), “L’Autre Moitié de l’Europe”, Paris
(2000).

„ Reconstrucții ” este unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale sale unde
prin intermediul fotografiei artistul analizeaza chestiunea timpului și a memoriei,
modul in care nostalgia își face apariția. Fotografiile sunt realizate din compoziții
compuse din mai multe perspective, în care fiecare fotografie componentă ope-
rează ca un bit de informație și memorie”2. Faptul ca aceste decupaje sunt facute
aproximativ din același punct (loc) însa in momente diferite (la intervale de minu-
te, zile, luni, ani) conferă imaginii finale o consistentă spațială, lipsă de continui-
tate între mai multe elemente care se succedă în timp sau în spațiu. Tot sistemul
are în vedere refacerea unor circumstanțe și experiențe personale ale artistului,
epuizate cu mai mult sau mai putin timp in urma, crearea unor secvente decupate
ce actioneaza asemenea unor ,, portale“ ce te trimit în trecut.
”Suflul fiecărei reconstrucții ascunde parerea de rău ca acel timp este pier-
dut pentru totdeauna. [.] Bucăți de timp sunt puse împreuna: una e mai grea, alta
mai ușoară. Suspendate între ființa si neființă, scoase dintr-un provizorat și puse
într-altul, bucațile de timp se unesc încetul cu încetul, invață sa conviețuiască, se
obișnuiesc una cu vecinătatea alteia. Astfel, timpul începe sa curga din nou, de
data aceasta în cadrul fiecarui instantaneu fundamental. E viața a timpului acolo.
Dar, pe de alta parte, totul acolo e numai spațiu. Cum e posibil? Acesta e secre-
tul „Reconstrucțiilor””3.

Proiectul ,,Indirect B&W“ a demarat în 1990 si a fost primul proiect foto-

grafic al lui Iosif Kiraly unde acesta încearcă să ,,opreasca timpul“ . Aparatul foto
preluând funcția unei lupe ce captează o fracțiune de timp pentru a fi pusă sub o
analiza mult mai complexa în viitor.
Există o extenise a acestui proiect intitulată ,,Indirect color“ care urmareș-
te același obectiv ca și Indirect B&W, dar spre deosebire de proiectul princi-
pal, aceasta prinde viața prin culori. „Open Sky” este un proiect care vorbeşte
despre imagine (fotografie) ca instrument de supraveghere şi control. Despre o

2
Adrian Guta, Generatia ‘80 in artele vizuale, pagina 145
3
Dan Dediu, Revista Ideea, numarul 14.

3
 A R T A R O M Â N E A S C Ă D U P Ă 1960
supraveghere ce folsește o tehnologie mult mai avansată în comparație cu cea a
Securității folosită pe vrema comunismului. În acest proiect sunt abordate două
perspective cea a imaginilor alb-negru provenite din arhivele fostei poliții secrete
comuniste și imagini captate din aplicația Google maps în modul „street view”.
Proiectul prezintă în egală măsură probleme legate de putere şi ideologie, ches-
tiuni ce țin de gestionarea şi revendicarea spațiul public şi de rolul imaginii ca
depozitar al memoriei şi ca vehicol al traumelor colective.

,, Tinseltown “ este un proiect documentar la care a luat parte Iosif Kiraly

alături de Mariana Celac si Marius Marcu-Lapadat care a început în 2000-2001 ,
apoi a continuat în 2003 și în 2008. Proiectul exprima printr-un limbaj vizual arhi-
tectura controversată a meșterilor rromi unde opulența este principala directivă.

Concomitent cu activitatea sa artistică individuală Iosif Kiraly devine unul

dintre membri grupului artistic „ subREAL” în anul 1991 alături de Călin Dan și
Dan Mihalțianu. Grupul ,, s-a născut din îndelunga experiență a evitarii conflic-
telor cu realitatea“4 combinând instalaţia cu elementele formale ale performan-
ce-ului şi acţionismului.
,, Draculaland “a fost printe primele proiecte ale grupul, unde au combinat
ficţiunea şi realitatea prin folosirea unor surse multi-culturale şi personale, în in-
stalaţii complexe cu referinţe ironice şi asocieri cinice.
In anul 1993 Dan Mihalțianu părasește grupul optând pentru o carieră artisti-
că individuală.

În timpul rezidenției de la Künstlerhaus Bethanien, Berlin (1995-1996) mem-

brii grupului subREAL descoperă arhiva foto a revistei Arta. Pozele se aflau sub
proprieteatea Uniuni Artiștilor, dar în 1993 revista se închide iar aceștia iși pierd
dreptul de a le arhiva, arhivele de poze urmează să fie distruse în urma privatiză-
rii. La acea vreme fotografiile nu erau considerate bunuri de valoare. Arhivele au
fost salvate de grupul subReal în 1994 când le-au mutat locația în Berlin.
Membri subReal iau decizia de a folosi Arhiva de istoria artei pe post de in-
stalație foto în cadrul unor dezbateri despre arhive, despre modul în care acestea
pot fi folosite de către artiști și abordarea acestora. Instalația a funcționat in două
etaple, prima etapă a fost expunerea pe toți pereții studioului a fotografiilor iar

4
Adrian Guta, Generatia ‘80 in artele vizuale, pagina 144

4
 A R T A R O M Â N E A S C Ă D U P Ă 1960
cea de-a doua în mod neintenționat când fotografiile au început să se desprin-
deă de pe pereți aceștia au acoperit fotografiile cu o fașie de polimer transparent
pentru a le proteja. Aceasta introducere în lumea artei din Berlin este urmată de
un șir de evenimente, instalații și performanțe având ca centru conceptual foto-
grafia de presă artistică.

În 1997 urmează seria ,,Serving Art”, unde au folosit o serie de negative ale
unor fotografii ce făceau parte de asemenea din arhiva revistei Arta. În acele fo-
tografii se regăseau în centru obiecte de artă în spatele cărora erau persoane ce
țineau o copertină pentru poză, la acea vreme neexistând tehnologia din ziua de
azi pentru a manipula pozele aceștia foloseau această metodă, urmând ca după
persoanele să fie decupate din poze. Ce i-a impresionat pe membri subReal a
fost relația dintre obiectul de arta și realitate. Punctul de interes al acestei instalții
s-a axat pe relația interumană, aceștia eliminând printr-un decupaj opera de artă
din compoziția pozelor, experimentând diferite compoziții, păstrând doar ele-
mentele ce sugerau realitate surprinsă fară intenția fotografului.

În 1999 grupul SubReal a fost invitat pentru a expune la Bienala de la

Veneția. În cadrul Bienale au aparut discuți legate de drepturile de autor al foto-
grafiilor și adevaratul autor al acestei instalații erau fotografi care au realizat foto-
grafiile sau grupul subReal care a realizat instalația. Pentru a evita această confu-
zie la următoarea expoziție aceștia au angajat un pictor pentru a reda fotografiile
originale prin pictură, pentru a avea drepturi depline pentru instalația expusă.
Provocarea a fost de a transfera reproducția înapoi in artă în a-i reda acea „aura“5
care reprezentă caracterul unic al operei de artă, unde odata cu reporducerea
artei în perioada industrializării culturii opera de artă iși pierde unicitatea.

Seria „Interviewing the Cities“ a început la Viena in anul 1999 si este o con-
tinuitate a proiectului Serving Art având ca tema contextul si încadrarea. Doar ca
în locul operelor de artă sunt încadrați oameni din lumea artei, execuția fotogra-
fiilor a avut loc in locații diferite. Încadrarea persoanelor ii scoteau din context
asemeanea operelor de artă, dar, totodată, păstra și relația cu realitatea locației.

5
Benjamin Walter, Opera de artă în epoca reproductibilității sale tehnice

5
 A R T A R O M Â N E A S C Ă D U P Ă 1960
Proiectul „Framing“ este un public performance ce a avut ca obiective ex-
plorarea și deconstructia unor peisaje prin încadrarea altor tablouri în locațile
respective.
Un ultim foto-performance realizat de grupul subReal este „Lisening to
Statuse“, unde ce doi artiști se transpun în locul unor reporteri având toată re-
cuzita necesare pentru a le lua interviu monumentelor publice din diferite orașe
unde oameni adesea uita de prezenta acestora. Acesta acțiunea sublinia caracte-
rul artificial al urbanismului și buna sa colaborare cu turismul și mass-media.

În 2012 au realizat o mapa cu toate proiecte deoarece toate sunt conectate

Între ele, este o re­vizitare inteligentă și spectaculoasă a pro­ducției atât de non-
conformiste și de pro­vocatoare a grupului, de-a lungul a aproa­pe două decenii.

Din 1991 Iosif Kiraly un curs de fotografie la Universitatea de Arte din

Bucureşti periodic susţine seminarii / ateliere de creaţie universităţi centre ar-
tistice internaţionale precum: Gerrit Rietveld Academie, Amsterdam; School of
Film and Photography, Goteborg University; The Royal University College of Fine
Arts, Stockholm; Merz Akademie, Stuttgart; Kunstakademie, Stuttgart; Art & Tech
Institute, Linz. ; Literaturhaus Berlin.

Lucrări semnate cu nume propriu subREAL se colecţiile unor instituţii de :

Galerija Ljubljiana, Light Work Syracuse N.Y., Hamburger Bahnhof Berlin, Neue
Galerie am Landesmuseum Joanneum Graz, Muzeul de Bucureşti, precum nume-
roase colecţii private.

Publicati:
BIBLIOGRAFIE

Adrian Guta Generatia 80 in artele vizuale, Paralela 45, 2009

Revista Idea, Numarul 14
Benjamin Walter, Opera de artă în epoca reproductibilității sale
tehnice, editura TACT, Cluj-Napoca 2015

Resurse digitate:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Kiraly
www.modernism.ro/2010/07/01/iosif-kiraly-reconstructions/
http://www.iokira.com/
https://www.youtube.com/watch?v=3d5gp9pAABY

Resurse poze:
http://www.respiro.org/Issue13/Art/art_kiraly.htm
6