Sunteți pe pagina 1din 37

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării

Departamentul Teoria și Practica Jurnalismului

REPORTAJUL ÎN PRESA SCRISĂ


Teză de licență de cercetare

Conducător științific: TOACĂ MARIANA

doctor în științe ale comunicării,

lector universitar

Autor: MELNIC(LISNIC) DOINA

Chișinău, 2018
CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................

CAPITOLUL 1: REPORTAJUL, ABORDĂRI TEORETICO-CONCEPTUALE ȘI


TEHNICE

1.1. Definiții și tipologii ale reportajului ..........................................................

1.2. Funcții și tehnici de scriere ale reportajului în presa scrisă..............................

1.2 Funcționalitate și tehnică de scriere a reportajul în presa tipărită......................

CAPITOLUL 2: REPORTAJUL ÎN PRESA SCRISĂ. STUDIU DE CAZ: Evenimentul


zilei și Ziarul Național......................

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI......................................................................................

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................

ANEXE.................................................................................................................................
CAPITOLUL 1: REPORTAJUL, ABORDĂRI TEORETICO-CONCEPTUALE ȘI
TEHNICE

1.1. Definiții și tipologii ale reportajului


Numeroasele încercări de a defini și înțelege reportajul se observă prin anii ‘20 ai
secolului trecut, fiind catalogat ca un gen literar, apariția reportajul a stârnit un șir de
controverse, mai ales în rândul tinerilor români, care considerau că acest gen este prea
literaturizat. Reportajul românesc era influențat de cel francez, deoarece în România se citeau
aceleași publicații ca și în Franța. Cele mai cotate ziare franceze erau : Le Temps, Les Debats,
Echo de Paris, Figaro, Le Jour, Le Journal, Le Matin, Le Petit Parisien, Excelsior, Intransigeant,
Paris Soir, aceste publicații fiind cu înclinații de dreapta. În 1933 se obervă o formare a elitei,
odată cu apariția avangardei, care citeau publicațiile franceze. Anume acest fenomen provoacă
apariția reportajului românesc. Nu putem omite frazele spectaculoase vorbite de avangarda
literară: “ Jos cu poeții ! Jos zidurile ! Să vie cel cu o mie de ochi, o mie de urechi, o mie de
picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie, o mie de expresii, o mie de pistoale . SĂ VIE
REPORTERUL ! [Paul Sterian, Poezia agresivă sau despre poemul-reportaj, nr.35, mai 1931,
editura ???] Acest curent apare în cultura românească dintr-o exasperare totală și dorința unei
schimbări. În ,,Manifest activist către tinerime’’, Ion Vinea afirma : ,,Un bun reportaj cotidian
înlocuiește azi orice lung roman de aventuri sau de analiză”. [Manifest activist către tineri1me,
Contimporanul, 1924] În același timp revista ”Integral„ debuta cu articolul-manifest fără titlu și
fără semnatură (scris de Ion Călugăru) ce reclama o noua abordare: ,, Trăim definitiv sub zodie
citadină. Inteligența-filtru, luciditate-surpriză, ritm-viteză. Baluri simultane’’ . Reportajul era în
continuare mișcare și dezvoltare, unghiul de abordare se schimba, aria de investigație se lărgea,
iar dinamismul și autencitatea prindeau contur. Reportajul este analizat de către Ion I.
Cantacuzino în paginile României literare: ,,Reportajul se născuse din necesitățile de exprimare
ale literaturii. Acum, reportajul se dovedește capabil să influențeze, prin caracterele formulei
sale, caracterele literaturii actuale. Atât de mult, încât pare să reprezinte însăși esența atmosferei
literare de azi.” [Elogiul reportajului, România literară, Ion I. Cantacuzino , an II, nr. 50, 28
ianuarie 1933] și de Geo Bogza, cel care inițiază o rubrică în ziarul Vremea despre reportaj.
Această dezbatere a iscat un șir de dispute și de crearea unei noi rubrici , ,,Cu... de vorbă despre
reportaj’’. Imaginea social-politică în România, dar și un nou val precedat de febra reportajului îi
motivează pe mai mulți scriitori și jurnaliști români să scrie, precum: Geo Bogza, Felix Brunea-
Fox, Ioan. Marius Mircu, Victor Valeriu Martinescu, Constantin Coman și alții. Reportajul a
avut de suferit odată cu instaurarea regimului comunist și a unui control extrem de dur.
Propaganda și manipularea erau pilonii de care în acel moment se ținea presa, iar reportajul ca
gen are de suferit, anume din cauza modului în care jurnalistul scria. Primul care a încercat să
ofere niște definiții și explicații în privința reportajului a fost poetul, ulterior jurnalistul, Geo
Bogza, acesta oferă o interpretare asupra reportajului în concordanță cu jurnalismul modern și a
trărilor societății din perioada dată. El asociază reportajul cu alte genuri ale presei: ,,Pamflet,
reportaj, informație. Iată cele trei elemente esențiale ale gazetăriei moderne. Dacă într-un lung
articol o frază zvâcnește surprinzator de vie, acolo a împuns unul din vârfurile de platină ale
acestui triunghi”. [Geo Bogza, Introducere în reportaj, Scrieri în proză vol II, Bucuresti, 1957, p.
19]. Odată cu apariția dorinței la libera exprimare, în 1989, ziarele și revistele se înmulțesc,
acestea având un caracter post-decembrist, care le-au influențat conținutul. Datorită reportajelor
scrise în perioada menționată, românii au avut posibilitatea să afle despre ororile războiului,
povești ale victimelor regimului comunist. Începând cu anii ’90, reportajul nu era valorificat în
ziarele românești , ba chiar era incertă decizia de a atribui un articol unui anumit gen jurnalistic.
Luminița Roșca menționează: „Dacă în primii ani după 1990 presa românească cotidiană părea
să fi ,, uitat” cu desăvârşire de existența reportajului, treptat, au fost redescoperite valoarea şi
rolul său în promovarea mărcii unei publicații.” [ Luminița Roșca , Producția textului jurnalistic,
2001, p.51 ]. Ziarele românești care activează până în ziua de azi și care au promovat reportajul
sunt: „România liberă”, „Adevărul”, „Cotidianul”. În Republica Moldova cel mai des
promovează reportajele următoarele ziare: ,,Timpul”, ,,Jurnal de Chișinău”, ,,Ziarul Național”
etc. Chiar dacă reportajul a fost uitat o perioadă, acesta prinde contur, iar numeroșii scriitori ai
momentului au încercat să-i ofere o definiție, dar aceasta avea mai mult o tentă literară decât
jurnalistică. Un important aspect în ceea ce privește reportajul este acela că el reflectă realitatea
și nu ar trebui să-l confundăm cu reportajul literar. Astfel, reportajele care au funcție conativă
aparțin domeniului jurnalistic/publicistic, iar cele care au aspecte poetice –domeniului literar.
Chiar dacă ambele au unele tangențe precum literaturitatea, viziunea artistică și mesajul estetic.
Radu Ciubotea exemplifică apartenența: ,,Reportajul nu aparţine literaturii în sensul ei clasic, ci
își creează un spaţiu propriu de cultură și comunicare. El se dezvoltă aluvionar, preluând
elemente din literatura de confesiune (jurnal, memorii, eseu, note de călătorie, dialog literar), dar
și din gazetăria veacului XIX (știrea, relatarea de la faţa locului, consemnarea unui eveniment
fără participarea autorului, comentariul publicistic, pamfletul)” [Radu CIOBOTEA,
REPORTAJUL Tehnici de redactare, 2012 ]. Dicționarele oferă o definiție succintă a cuvântului
și nicidecum ca un fenomen și amploarea care o are reportajul. Astfel, Dicționarul explicativ al
limbii române relatează precum că reportajul este o specie publicistică, apelând adesea la
modalităţi literare de expresie, care informează asupra unor situaţii, evenimente de interes
general sau ocazional, realităţi geografice, etnografice, economice etc., culese de obicei la faţa
locului. [http://www.dex.ro/] Exact în aceeași sursă mai întâlnim reportajul ca:,, Articol de ziar
care conține povestirea unui fapt, a unui eveniment, descrierea unui loc etc., pe baza unor
informații culese direct de la fața locului’’ [http://www.dex.ro/]. Informarea asupra unei situații,
prezența la fața locului și modalitățile de expresie utilzate sunt componentele care stau la baza
ambelor tipuri de reportaj. O altă definiție a reportajulului ne-o oferă Mark Gregoryan, ca fiind
o relatare, o povestire despre un eveniment sau despre nişte evenimente la care ziaristul a fost
martor. [http://www.ijc.md/Publicatii/resurse/jurnalistica_grigoryan_ro.pdf p. 124] Jean-
Dominique Boucher exemplifică perspectiva: "Reportajul este o poveste care se spune: o
poveste adevărată. Reportajul se situează în eveniment, îl luminează, îl pune în perspectivă şi dă
substanţă informaţiei brute, în presa tipărită, reportajul este esenţial. Reportajul vizualizează
informaţia, o autentifică şi îi conferă credibilitate. Mai mult ca niciodată, cititorul are nevoie să i
se povestească lumea în care trăieşte. [Boucher, JeanDominique, Le reportage ecrit, Paris,
CFPY, 1995]. Boucher ilustrează reportajul ca o poveste, unde reporterul are rolul de
povestitor, pe când Gaillard menționează că: ,,cel mai bun reportaj este acela care nu oferă
cititorului nici cel mai mic raţionament gata făcut, nici cea mai mica sinteză, ci acela care îl
conduce discret dar ferm să realizeze această sinteză printr-un demers simplu şi personal,
pornind de la fapte’’. [Techniques du journalisme, Philippe Gaillard 1986 ] Reportajul este
bazat pe senzaţii, pe impresii – mirosuri, culori, sunete şi gust, iar reporterul ar trebui să fie
implicat totalmente în acest proces. Pentru a surprinde realitatea şi dezvălui adevărul reporterul
este nevoit să se îndepărteze de prejudecăţi şi în acelaşi timp să-și țină în frâu emoțiile și
capacitatea de a se minuna. Reportajul poate fi considerat unul dintre cele mai subiective
genuri, mai ales la nivelul redactării, al prezentării faptelor și nu a realităților descrise.
Analizând definițiile de mai sus conchidem că reportajul este viața însăși. Definiția dată de
Dicționarul Explicativ al Limbii Române suferă de unele imperfecțiuni relatând că reporterul de
obicei este prezent la faţa locului ceea ce de fapt prezența la fața locului este o condiție
obligatorie. Prima condiție ce favorizează apariția unui reportaj este prezența reporterului la
eveniment.Michael Voirol menționează: ,,Întâi de toate, reportajul este o poveste. O poveste pe
care tu, reporterul, o spui pentru că ai fost acolo, ai văzut, ai aflat, ai auzit, ai simţit, ai mirosit, ai
gustat… Şi cel mai important e să-l faci pe cititor “să simtă” ceea ce ai simţit tu, “să audă” ce ai auzit
tu, “să vadă” ce ai văzut tu…” [Guide de la rédaction, M.Voirol, 1992, p.52]. Impresiile jurnalistului
sunt esențiale în conceperea reportajului, acesta ar trebui să transmită informația și trăirile cât mai
corect și echidistant. Pentru a surprinde evenimentul în toată splendoarea, reporterul trebuie să
dea dovadă de numeroase aptitudini și calități precum: corectitudine, nepărtinire, cunoștințe
temeinice în diferite domenii, iar cel mai bun antrenament pentru a publica un reportaj bun este
scrierea. Din multitudinea de definiții a reportajului, reporterul este omniprezent. Reporterul
prin documentare, prezența la fața locului, urmărirea evenimentului, înregistrarea și încadrarea în
context, completarea cu detalii semnificative oferă cititorului informații cu mult mai prețioase și
interesante, decât informația principală. Din toate aceste formulări se desprind câteva aspecte de
bază ale reportajului:
1. Reportajul aparține jurnalismului de informare;
2. Orice reportaj ar trebui să conțină descrieri, portrete și scurte narațiuni;
3. Reporterul este obligat să fie prezent la eveniment pentru a transmite de la fața locului;
4. Reportajul trebuie să conțină un fir narativ și să spună o poveste;
5. Să includă o descriere a contextului, personaje reale și fapte cu caracter autentic;
6. Reporterul trebuie să vizualizele informația, să fie credibil și echidistant, dar în același timp
să nu uite și de emoții.
Având în vedere cele relatate mai sus , propun o variantă proprie a definirii reportajului:
Reportajul este o specie a jurnalismului informativ care pornește de la un fapt real, iar
reporterul este cel care relatează de la faţa locului despre un eveniment sau mai multe folosind
diverse procedee jurnalistice, apelând la stări, emoții și sentimente.
În continuare aș vrea să analizez tipologia reportajului, care de atfel este destul de amplă, iar din
persepctiva teoreticienilor diversă. J. Dominique Boucher, propune trei tipuri de reportaj, astfel
putem avea un reportaj „chaud”, „tiede” sau „froid” [ Boucher, JeanDominique,
Le reportage ecrit, Paris, CFPY, 1995]. Reportajul ,,chaud’’ (cald, fierbinte) exemplifică
evenimentele neprevăzute care necesită o transmitere imediată, dar și faptul divers. Tipul
‚,tiede” constă în revenirea la un subiect, chiar dacă a fost obiectul unui reportaj. Reportajul
,,rece” valorifică subiectele anunțate din timp: un protest, lansarea unui film, deschiderea unei
școli. La rândul său acest tip de reportaj se mai clasifică în: 1. reportaj magazin (expune
evenimente mai puțin grave, aș putea menționa tot ce ține de divertisment); 2. atemporal (nu sunt
actuale, dar au un interes sporit din partea cititorilor) ; 3. de continuare (revenirea la un subiect
pentru a vedea consecințele) ; 4. relocalizat (impactul evenimentului asupra altor spații).
Existența falselor reportaje nu trebuie de neglijat, unele articole făcute în grabă, amstecate în
genuri lasă impresia de reportaj. Philippe Gaillard însă se limitează la două mari tipuri de
reportaje, acestea fiind mai simple și eficiente: 1. reportajul specializat, având teme strict definite
(politic, social, sportiv, cultural, juridic etc.); 2. reportaje nespecializate (tratează fapte fără
legătură între ele și al căror model este reportajul de fapt divers) și 3. reportaje de informare
generală ( accidente, cutremure, incendii etc.). [Techniques du journalisme, Philippe Gaillard
1986, p. 64] La rândul său, Ken Metzler oferă o clasificare mai amplă, cu aspecte tematice și
stilistice: 1. amuzant, stălucitor(feature) axat pe fapt divers); 2. de culise (însoțește un text mai
amplu, privid profilul unei personalități); 3.de actualitate (strâns legat de eveniment); 4.
explicativ (care surprinde tendințe și mentalități individuale sau colective); 5. de atmosferă ;
6.narativ; 7.biografic (axat mai mult pe portret) . În opinia (autorul urmează să-l specific dintr-
un manual xeroxat de la dna Toacă), reportajul se clasifică în: 1.monografic; 2.de eveniment; 3.
de atmosferă(express); 3.de fapt divers; 4.sportiv; 5. feature, [, Scriitura în mișcare.Genuri
jurnalistice. p. 165-178] în continuare voi exemplifica pe fiecare sus-numite. Reportajul
monografic este folosit extrem de rar în presă, întrucât este lipsit de dinamism, dar în schimb e
compensat cu o documentare temeinică. Pentru a realiza un astfel de reportaj trebuie să urmărim
anumite cerințe: a) activarea simțurilor și identificarea trăsăturilor cheie în primele momente
când am ajuns la eveniment, b) notarea tuturor detaliilor atât exterioare, de atmosferă, decor, cât
și cele legate de portrete și detalii neînsemnate la prima vedere, c) explicarea cât mai detaliată a
atmosferei și mediului în care am nimerit, oferirea detaliilor semnificative, d) evitarea
descriptivului, folosindu-l doar la început și în pasaje, dar moderat și relevant, e) folosirea în
descriere a personajelor, f) personalizarea informației cu cuvinte concrete, g) crearea unui
spațiu de neutralitate în jurul comparațiilor, h) limitarea utilizării repetate a unor expresii și
comparații preferate, i) utilizarea cifrelor și statisticilor pe înțelesul cititorului (Majoritatea
cetățenilor de la noi din țară nu știu cum arată un miliard furat, dar dacă menționăm că de acești
bani puteau fi cumpărate zeci de ambulanțe și reparate 1000 km de drumuri, s-ar crea o imagine
și o altă impresie), j) întrebuințarea verbelor, imaginilor și scenelor cu un impact sporit.
(autorul urmează să-l specific dintr-un manual xeroxat de la dna Toacă) menționează etapele,
care stau la baza reportajului monografic: 1.Totul începe cu un șapou dinamic, expresiv, intens,
de tipul acroșajului. Mult mai important. în reportaj este atacul; 2. Urmează introducerea
personajului, cu tot ce înseamnă acest lucru: elemente de portret, descrierea ambientului casnic,
mici detalii autenticiste; 3. Prin personaj ajungem la poveste; 4. Dezvoltăm secvențele
povestirii, lărgim cadrul, insistăm, revenim, intrăm în viața comunității prin intermediul unor
întâmplări emoționante, narate de către personaj; 5. Evitând consemnarea monografică, ne vom
ocupa de momentele cele mai importante ale vieții comunitare(naștere, moarte, sărbători),
reținând pe cele mai puternice; 6. Mereu trebuie să ne întrebăm: prin ce se deosebesc acești
oameni de alții? Ce au ei în plus? De ce nu seamănă cu vecinii lor? etc. ; 7. Oricâte căderi în
trecum am avea, revenirea la actualitate, la prezent, este obligatorie. Ea ne ușurează pregătirea
finalului; 8. Un bun reportaj are un final pe măsură (imagine puternică, anecdotă, ecou al intro-
ului etc.). Indiferent de procedeu, finalul trebuie să întărească mesajul principal al textului. [,
Scriitura în mișcare.Genuri jurnalistice. p. 165-178] Totuși această schemă nu este ,,bătută-n
cuie”, sunt anumiți factori de care depinde construcția reportajului și care diferă de la material la
material, precum: subiectul, personajul și calitățile narative ale reporterului.
Reportajul de atmosferă în comparație cu cel monografic nu este atât de vast, iar accentul se
pune mai puțin pe personaj, ci pe atmosferă și decor. Reporterul ar trebui cu maximă atenție să
aleagă unghiul de atac, pentru a salva textul de la banalitate. Doar cu talent și o abordare
îndrăzneață, acest reportaj poate câștiga teren. Pentru scrierea unui astfel de articol e necesară o
idee, care ulterior desfășurată poate salva textul de la banalitate. În reportajul de atmosferă
contează mult abordarea reporterului, dar și talentul și calitatea scriiturii. Elementele de decor
stau la baza acestui tip, după cum menționează Luminița Roșca: ,, Evidențierea acestora reflectă
intenția autorului de a transmite cititorului "culoarea locală" a evenimentului, de a recrea pentru
public atmosfera de la fața locului, așa cum a perceput-o jurnalistul. O astfel de abordare atrage
atenția asupra intenției jurnalistului de a-l transforma pe cititor în participant virtual la
eveniment.’’ [Roșca, Luminița, Reportajul, în Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de
redactare, Ed. Polirom, Iași, 1997, p. 64-65]
Reportajul de eveniment nu trebuie de confundat cu relatarea, chiar dacă au similitudini.
Accentul este pus pe elementele de decor și povești. De aici deducem că reportajului de
eveniment îi sunt caracteristice dramatismul întâmplărilor, dar să nu omitem nici transmiterea
informațiilor. Într-o sursă întâlnim: ,, Importanţa cea mai mare în acest tip de reportaj o au
faptele, dramatismul lor. O răpire, un accident aviatic, un atac terorist, un act de eroism, toate pot
face obiectul unui reportaj de eveniment. Aici nu neglijăm elementele de atmosferă, fiindcă dacă
am face-o n-ar mai fi vorba de reportaj, însă amploarea acestor detalii trebuie să fie în plan
secund”. [http://www.ghidjurnalism.ro/reportajul] Într-un final, totul depinde de ziar și politica
redacțională.
Reportajul de fapt divers abordează evenimente surprinzătoare și șocante, unde predomină
elemente de suspans. În volum este la fel ca reportajul de atmosferă și nu face întodeauna
referință la actualitate. Autorul (autorul urmează să-l specific dintr-un manual xeroxat de la dna
Toacă) menționează câteva reguli de scriere a reportajului de fapt divers: 1) Nu există
fapt divers făra uimire, făra degradarea normalului; 2) Faptul divers implică o surpriză, iar acest
lucru implică existența raporturilor cauze mici/efecte mari și cauzalitate provocată/cauzalitate
așteptată; 3) Nu este important faptul în sine; 4) In faptul divers, structura povestirii se
deplasează spre dramatic. Aici, avem două resorturi principale care provoacă
emoționalul: crima și excepționalul [, Scriitura în mișcare.Genuri jurnalistice. p. 165-178] Pe
când Gaillard exemplifică reportajul de fapt divers unor fapte centrate pe pitoresc: nebunul
orașului, escrocul escrocat, colecționarul de ciudățenii. Evenimentele în desfășurare, care implică
dispute grave, cu semnificații sociale ample (aurolacii, drogurile în școli, pedofilia etc.), ies din
zona faptului divers, impunând o abordare diferită și alte mijloace jurnalistice: ancheta, interviul,
dezbaterea. [Techniques du journalisme, Philippe Gaillard 1986, p. 79-81]
Reportajul sportiv are un unghi de abordare specific și să evităm suprapunerea lui cu alte două
genuri ca relatarea și comentariul sportiv. În comparație cu reportajul sportiv de televiziune, cel
din presa scrisă poate să aducă tot ce îi scapă camerei de luat vederi. Reporterul nu este suficient
să descrie de exemplu o partida de tenis, el trebuie să simt aspectul viu al evenimentului, să-l
dezvolte și să povestească tot ce a văzut și trăit.
Reportajul feature este definit de către Vicky Hay precum : ,,Un articol de interes uman, care nu
este important, nici semnificativ, dar care are succes la cititori datorită unei calități speciale, a
unei trăsături care amuză, oferă o clipă de divertisment sau de emoție intensă”. [The Essential
Feature, Vicky Hay (1990-10-15]. Acest tip de reportaj se evidențiază prin umor, inventivitate și
prin libertățile literare, însă acest drept nu-i oferă vanități inutile. Autorul exemplifică definiția
reportajului feature (autorul urmează să-l specific dintr-un manual xeroxat de la dna Toacă)
,,Proteic și niciodată fixat într-o formă anume, feature dezvoltă o tipologie bogată - de la știri,
până la articole de culoare (sidebars) sau utilitare (how-to-do-if), care îți explică în ce fel poți
face diferite lucruri: cum să-ți alegi o casă, cum să economisești banii etc. Important este să-i
recunoaștem trăsătura esențială și să nu-1 confundăm cu alte genuri: scopul unui feature este ca
cititorul să simtă, nu să afle. Prin urmare, orice articol în care primează interesul uman, emoția,
scrisul lejer și usor vesel, ciudățenia și uimirea (la limita faptului divers) poate fi
considerat feature” [, Scriitura în mișcare.Genuri jurnalistice. p. 165-178] . Subiectele abordate
în acest gen de reportaj nu au un impact major, acestea se evidențiază prin diversitate. Chiar
dacă feature îți dă impresia de reportaj ,,neserios”, acesta demonstrează contrariul, prin tehnicile
și mijloacele literare folosite. În acest tip de reportaj nu contează atât de mult acțiunea în sine, ci
efectul obținut. Libertatea este principalul atuu de care se bucură acest reportaj, dar totuși
prezența rigorilor nu poate fi neglijată (propoziții clare și concise, evitarea folosirii termenilor
complicați, procedee simple de expresivitate și literare).
În urma cercetărilor, cea mai vastă tipologie a reportajului am întâlnit-o la Marin Stoian:
1. În funcție de tema reportajului:
a). reportajul de specialitate:
- reportajul politic;
- reportajul economic;
- reportajul social-cetățenesc;
- reportajul cultural;
- reportajul sportiv.
b). reportajul de informare generală:
- reportajul de călătorie;
- reportajul de fapt divers;
- reportajul portret;
- reportajul cultural;
- reportajul monografic;
- reportajul publicitar.
2. După evoluția narațiunii:
- reportajul propriu - zis;
- reportajul - colaj;
- reportajul - eseu;
- reportajul - povestire;
- reportajul - anchetă.
3. După componenta dominantă a personalității reporterului:
- reportajul descriptiv;
- reportajul de meditație filosofică;
- reportajul de dezbatere etic. [Genurile ziaristice: note de curs , Marin Stoian. Bucureşti,,
2004, p. 46]
Primul criteriu de partajare a reportajului este cel legat de tema acestuia. Din multitudinea de
reportaje această ierarhizare organizează toate tipurile de reportaj cunoscute. Cititorii nu
întâmpină dificultăți în stabilirea tipului, mai ales că este des întâlnit în presă. Al doilea criteriu
pornește de la evoluția narațiunii în reportaj și delimitărilor în textul reportajului. Ultimul criteriu
este specific personalității reporterului și anume capacității lui de a opera cu calitățile narative,
gândirea și simțul dreptății.
Clasificarea făcută de Cristian Florin Popescu se axează pe diferite texte, dar toate aparțin
genului: Micul reportaj, Reportaj de atmosferă, Portetul, Profilul și Le grand reportage [Cristian
Florin Popescu, Manual de Jurnalism vol I. Redactarea textului jurnalistic.Genurile redacționale
p 198-202]. Prin micul reportaj (le petit reportage) transmitem evenimente de importanță
medie, dar spectaculoase la care jurnalistul a fost prezent. Introducerea poartă un caracter
informativ, unde sunt caracterizate antecedentele și consecințele lui. Finalul are rolul de a
menține curiozitatea cititorului și oferi o continuitate evenimentului. Reportajul de atmosferă
este cel mai des întâlnit în ziarelele de week-end și în magazine deoarece are un caracter literar și
oferă o încărcătură emotivă, însoțite de detalii a unor scene sau ambianțe. În portret se
contemplează detaliile legate de ambianță și cele legate de personaliatea omului, acest lucru se
realizează prin: observare, ascultare și empatie. Reușita portretului ne-o expune Michel Voirol:
,,Cititorul să aibă sentimentul că acum cunoaște mai bine personalitatea discutată sau să
descopere cu această ocazie, o persoană interesantă, pe care nu o cunoștea”. [Guide de la
rédaction, M.Voirol, 1992, p. 58]. Totuși, reușita unui portret are la bază câteva etape:
predocumentarea și documentarea, realizarea interviului de context, realizarea unui șir de interviuri
(interviuri care conțin chestionare duble), ,,mărturisirea” personajului, abordarea unui unghi profitabil
și folosirea anecdotelor. În comparație cu portretul, profilul evidențiază numai o trăsătură a
personalității și este mai succint. Le grand reportage(marele reportaj) reprezintă reportajul în sine,
fiind o variantă franceză a valului New Journalism din SUA și nuovo giornalismo din Italia. Acesta
pornește de la evenimente cu o importanță sporită sau de la descrierea unei zone geografice.
Caracteristic acestui tip este literaturitatea și gustul estetic, fiind deseori marginalizat, mai ales în
presa română pentru încercările de a se apropia de artă. Le grand reportaje însumează tipologiile
menționate mai sus.
Pentru a înțelege și mai bine reportajul, Boucher, menționează că reportajul nu poate fi: -o
analiză sau un comentariu de evenimente, în care trăirea umană este mai mult mimată; –un
monolog sau un discurs exclusiv și orgolios al jurnalistului ; –o descriere de tip natură moartă; –
o lecție de morală ilustrată cu câteva exemple –un jurnal personal și intimist ; –o reunire
întâmplătoare de impresii și opinii. [ Boucher, JeanDominique, Le reportage ecrit, Paris, CFPY,
1995]
Fotoreportajul este un tip mai puțin întâlnit în presa de la noi, dar la fel de important și
interesant. Într-o sursă întâlnim pe ce criterii se bazează fotoreportajul, și anume: pe o serie de
fotografii legate între ele, susținute într-o oarecare măsura de text. Subiectul, aspectele și
amănuntele lui diferite, mediul, implicațiile sunt reprezentate pe cât posibil într-o formă vizuală,
explicațiile referindu-se numai la acele aspecte ce nu pot fi comunicate decât prin cuvinte. Există

mai multe tipuri de fotoreportaj, precum :


1. Fotoreportajul pur – compus numai din fotografii și care se sustin fără explicații.
Deoarece totul trebuie comunicat într-o forma vizuală, acesta este tipul cel mai dificil de
fotoreportaj.
2. Reportajul combinat – reportaj ilustrat în care se combină desene, diafragme, hărți și
texte pentru subiectele care nu pot fi fotografiate.
3. Fotoreportajul întamplător – fotograful poate să întalnească în mod accidental un
subiect sau un eveniment. În acest caz, fotograful trebuie să acționeze repede, făcând
aproape în mod instinctiv operația potrivită la momentul potrivit.
4. Fotoreportajul anticipat –Fotograful așteaptă să se întample ceva, însa nu se știe dacă
evenimentul va merita să fie înregistrat. Exemple de acest fel de fotoreportaj sunt legate
de evenimentele sportive sau oficiale, interviuri cu celebrități, revolte, război.
5. Fotoreportajul planificat –trebuie conceput, documentat, planificat și executat ca o
povestire pe care vrea sa o scrie un scriitor. Pentru a asigura continuitatea și a avea
certitudinea ca nimic nu va fi uitat, întregul reportaj va trebui să fie schițat sub forma
unui scenariu în care se enumera toate fotografiile necesare, completate cu informații
precise asupra locului, timpului, legăturilor și personalităților. [ http://foto-
portal.ro/fotoreportajul/ ]

1.3 Funcțiile și tehnicile de scriere ale reportajului în presa scrisă


-aici ar fi bine să veniți cu o incursiune succintă despre funcții și tehnici, de ce ele sunt
necesare la abordarea reportajului...
Funcțiile reportajului după mai multe cercetări, am observat că nu sunt analizate atât vast de
către teoreticienii jurnalismului, totuși J.Dominique Boucher ne propune câteva funcții simple
și eficiente ale reportajului :
1. Altfel de informații; [Boucher, Jean Dominique, Le reportage ecrit, Paris, CFPY, 1995 p.7-8]
Reportajul oferă evenimentului o altă lumină și îl putem privi într-un alt unghi de abordare. El
setează anumite forme , situații , procedee , astfel aduce viață.
2. Înțelegerea unei probleme sau a unui fapt; [Boucher, Jean Dominique, Le reportage ecrit,
Paris, CFPY, 1995 p.7-8] Într-un reportaj are loc demonstrarea anumitor procedee prin situații
concrete. Problematica abordată la începutul textului intrigă cititorul și îl motivează să citească
materialul până la sfârșit pentru aflarea deznodământului.
3. Diversificarea metodelor de procesare a informațiilor; [Boucher, Jean Dominique, Le
reportage ecrit, Paris, CFPY, 1995 p.7-8]
4.Aducerea cititorului mai aproape de informații. [Boucher, Jean Dominique, Le reportage ecrit,
Paris, CFPY, 1995 p.7-8] Jurnalistul implică cititorul direct în acțiunile desfășurate, sporind
interesul, oferind informații noi și utile, trezește sentimente și trăiri.
Într-o sursă am întâlnit o corelație între funcțiile expuse de Jean-Dominique Boucher si Pierre
Ganz, aceștia au constatat ca funcțiile majore sunt orientate către:
[http://www.referatele.com/referate/diverse/online12/Teza-anuala---Reportajul-tv-de-la-general-
la-particular---DE-LA-MASS-MEDIA-LA-REPORTAJUL-TV-TELEVIZI.php]
- înțelegerea evenimentului;
- aducerea în atenție a unei informații personalizate;
- restituirea unei realități date, într-o manieră originală;
- informație în defavoarea spectacolului;
- stabilirea unei legaturi între jurnalist și public;
- sensibilizarea publicului, complementară informarii;
- semnificarea evenimentului relatat si concretizarea semnificatiei printr-o presupusă
legatură cu viața publicului;
- prezentarea unui element, considerat surpriză față de un anumit nivel al informației,
reperat de jurnalist ca fiind cunoscut de public;
- seducție;
- persuasiune.
În altă sursă am întâlnit următoarele funcții:
- Permite înțelegerea evenimentului;
- Aduce în atenția publicului informația personalizată ;
- Este informație, înainte de a fi instrument de înțelegere a realitătii ;
- Restituie, pe cât de original posibil, realitatea ; vieții.
- Pune într-o anumită lumină fapte concrete ;
- Face legatură între jurnalist și public
- Dincolo de informație, sensibilizează;
- Face legătura între evenimentul relatat și viața publicului, prin semnificație, nu prin
consecințe;
- Față de informația comună, reportajul trebuie să aducă elementul-surpriză.
[http://www.rasfoiesc.com/hobby/diverse/jurnalism/Reportajul-cateva-definitii73.php]
Marin Stoian ne propune următoarele funcții, însă fără a le exemplifica: de prospectare,
descoperire şi promovare a valorilor, în scopul formării şi antrenării opiniei publice la acţiune
conştient - constructivă, trimit cu necesitate, aşa cum am văzut, la imperativele actualităţii,
autenticităţii, atitudinii şi plasticităţii. [Genurile ziaristice: note de curs , Marin Stoian. Bucureşti,
2004, p. 44]
În urma analizării funcțiilor de mai sus, conchidem următoarele funcții:
1. Transmiterea informațiilor;
2. Prezentarea realității;
3. Oferirea informațiilor personalizate;
4. Construirea unei legături între reporter și cititor;
5. Sensibiliează.
Având în vedere funcțiile expuse mai sus, am formulat patru funcții, cele mai esențiale, care le
îndeplinește reportajul:
-Informativă- această funcție poate fi atribuită mai multor genuri jurnalistice, or, presa în sine
este un instrument de informare. Informarea are loc prin evocarea unor evenimente, fapte,
noutăți sau personae, bagajul informational contribuie la formarea unei perceptii individule sau
colective despre lume si ajuta la luarea deciziilor ,,Prin relaționarea mesajului cu publicul țintă
putem identifica valorile informației semnificativă din perspectiva jurnalistică: Proximitatea
temporală, proximitatea spațială, neobișnuitul faptelor, conflictul, consecințele și captarea
interesului uman.” [http://www.scritub.com/jurnalism/Reportajul141831612.php] Reporterul îi
oferă posibilitatea cititorului să perceapă informația așa cum a văzut-o el, jurnalistul la rândul lui
îl transformă pe cititor în participant virtual la eveniment.
-Culturalizare- Educarea publicului este un aspect ce nu poate fi neglijat și care are la bază
tehnici de lucru bine conturate. Reportajul prin sobrietatea sa nu se bazează pe spectacol sau
teatralizare, chiar dacă e nevoie de decoruri, de personaje, de costume, de sunete, de acțiune,
deoarece reportajul este, mai degrabă, o stare de spirit, o atitudine, un reflex al jurnalistului.
Totuși, nu trebuie sa fie considerat o arta de lux sau o punte de afirmare a personalitatii
reporterului, căci scopul principal al acestuia este de a transmite informații.
-Conștientizarea sau cunoașterea , spunea Platon trebuie să întrunească trei criterii pentru a fi
considerată cunoaștere: trebuie să fie justificată, adevărată și credibilă. Or, reportajul este genul
unde o acțiune sau faptă este justificată de către reporter și prezentată cititorilor, adevărată prin
prezența la eveniment sau intervievarea surselor și credibilă prin prezentarea acțiunilor,
dovezilor și dialogurilor.
-Divertisment- Această funcție îi permite cititorului să se simtă bine în lumea oferită de către
reporter. Relaxarea este o necesitate firească și necesară având numeroase beneficii, iar
reportajul îi oferă cititorului ceea ce are nevoie, să-l surprindă, să creioneze personaje, stări, trăiri
și să-l rupă de realitate și grijile cotidiene.
Pentru a scri un reportaj e nevoie de mult antrenament în teren. Trebuie să vezi și să fii în
mijlocul evenimentului . În reportaj particularitățile vorbitorului de pronunțare, intonare,
morfologice, sintactice și regionalismele sunt recomandate. Astfel, cititorului i se va oferi
oportunitatea să vizualizele și să analizeze sursele. Dialogul prezent în text oferă o reconstituire
în amănunte tematice. Decorul te ghidează în epicentrul evenimentului, îți oferă posibilitatea să
fii acolo printr-un simplu joc de imaginație. De aici desprindem importanța persoanei în
reportaj, întrucât locul ia personalitatea celui care trăiește acolo, iar omul primește calitățile
locului, fiind surprins în mediul lui. În privința subiectului reportajului Jean-Dominique Boucher
constată că este impus de eveniment, pe când unghiul de abordare se alege. El este acela care
îi conferă reportajului marca noutăţii şi a originalităţii, chiar dacă subiectul este dat de un
eveniment repetitiv (o grevă, de exemplu). Unghiul se stabileşte în funcţie de propria curiozitate,
de propria sensibilitate. (Ce caut în special? Ce simt? Ce impresie domină?) Dar alegerea se face
şi în funcţie de interesul publicului, în funcţie de rubrică" în etapa predocumentării, se poate
alege " un pre-unghi. Şi atunci, "dacă ai unghiul dinainte, izolează-ţi cât mai repede pe teren,
impresia dominantă. Astfel, apare unghiul." [Boucher, JeanDominique, Le reportage ecrit, Paris,
CFPY, 1995 p. 35-38] Impresia dominantă este o stare de la care reporterul preia unghiul, dar și
paragraful inițial al textului. O exemplificare în privința planului reportajului ne-o oferă Cristian
Florin Popescu, astfel acesta se articulează în funcţie de unghi. Ritmul textului (şi articularea
lui), altfel spus, concretizarea planului, se realizează prin alternare. Alternare a planurilor: plan
strâns - plan lărgit; alternare acţiune - reflecţie; fraze concrete (exemple) - fraze abstracte
(concepte, noţiuni); alternare descriere - citate; alternare imagini/descrieri - anecdote/naraţiuni;
alternare stil direct - stil indirect -citat/dialog versusparafrază; alternare fraze scurte (chiar fără
verb) - fraze mai lungi; alternare paragrafe scurte - paragrafe mai lungi. [Manual de Jurnalism,
Cristian Florin Popescu, București 2003 p. 204] Titrarea are un rol informativ fie e un rezumat a
celor expuse în articol, fie stârnește curiozitatea cititorilor.Dar ar trebui să avem grijă la
formularea lui pentru nu a crea confuzie sau manipulare. Scrierea unui reportaj are la bază un șir
de trăsături esențiale, precum: actualitatea (aceasta sporește interesul cititorilor și este
primordială, mai ales la începuturi); autenticitatea(originalitatea textului și modul de transmitere
a acestuia); atitudinea (valorile umane ale jurnalistului, implicarea emoțional-afectivă );
plasticitatea( folosirea de către reporte a unor mijloace literare, artistice sau de manieră). Chiar
dacă reportajul este un gen liber acesta întrunește un șir de criterii, care ni le expune Mark
Gregoryan.
- Ziaristul trebuie să fie martor la eveniment. Un reportaj bun nu poate fi decât unul
individual. [http://www.ijc.md/Publicatii/resurse/jurnalistica_grigoryan_ro.pdf p.125]
Reporterul este obligat să arate cititorilor ceea ce vede și simte, dar în același timp să transmită
cu maximă obiectivitate și consecvență realitatea. Acesta captează prin observarea directă, prin
intervievarea celor implicați, dar ar fi indicat dacă ar exista o comuniune între cele două.
- Evenimentul se întâmplă într-un loc şi într-un timp concret. Ar fi foarte bine ca în
reportaj să fie indicat locul şi timpul în care s-a consumat întâmplarea.
[http://www.ijc.md/Publicatii/resurse/jurnalistica_grigoryan_ro.pdf p.125] Reporterul
trebuie să fie mereu în inima evenimentului, acesta având o responsabiliate față de
cititori, iar actualitatea și prezența conferă veridicitate reportajului. Timpul și locul
desfășurării inclus în reportaj denotă faptul că nu este un gen publicistic sau ceva
inexistent, ci de interes public care s-a întâmplat în timp real.
- Reportajele se scriu, de regulă, îndată după eveniment.
[http://www.ijc.md/Publicatii/resurse/jurnalistica_grigoryan_ro.pdf p.125] Atât timp cât
reporterul va transpune pe hârtie emoțiile, trăirile și informațiile acumulate la o distanță
mică de eveniment, cu atât mai ușor se va reconstitui reportajul
- Un reportaj nu numai relatează despre evenimente, ci şi arată cum s-au întâmplat
acestea.[http://www.ijc.md/Publicatii/resurse/jurnalistica_grigoryan_ro.pdf p.125] Astfel,
reportajul reconstitue un eveniment și mai puțin informează despre acesta.
- Generalizările sunt contraindicate acestui gen. Ceea ce contează este ingenuitatea şi
sinceritatea percepţiei.[
http://www.ijc.md/Publicatii/resurse/jurnalistica_grigoryan_ro.pdf p. 125] Chiar dacă
reporterul este tentant să descrie cât mai mult într-un reportaj, el trebuie să relateze doar
ceea ce a văzut și să nu lase loc de interpretări.
În scrierea unui reportaj este importantă respectarea, cât și îmbinarea celor trei moduri de
expunere (descrierea, narațiunea și dialogul). Într-o sursă întâlnim: ,,veridicitatea reportajului este
creată prin: relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a
lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări,
prezentarea faptului ca real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul creând
impresia unei reconstituiri în amănunte existențiale decisive„.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Reportaj ] Un element extrem de important în crearea unui reportaj
este titrarea. Aceasta are un șir de elemente menționate mai jos:
1. titlu, care poate avea un supratitlu sau/şi un subtitlu;

2. şapou;

3. intertitluri;

4. explicaţiile foto;
[ http://www.ghidjurnalism.ro/cum-pui-un-titlu-bun-unui-articol#more-419 ] În continuare sunt
explicate fiecare în parte:

1. Titlul. Cred că una dintre cele mai importante calităţi ale unui titlu este aceea de a informa, de
a-ţi spune pe scurt despre ce este vorba. El trebuie să fie clar, să conţină mesajul esenţial şi
totodată să fie incitativ, adică să te facă să citeşti textul. Şi, dincolo de toate astea, un titlu trebuie
să fie sincer. [ http://www.ghidjurnalism.ro/cum-pui-un-titlu-bun-unui-articol#more-419 ]

Mihai Coman menționează ce cerințe ar trebui să respecte un titlu bun


1) să aibă un mesaj foarte clar;
2) mesajul să fie extras din informaţia principală a textului şi nu din cea auxiliară;
3) să existe o strânsă legătură între text şi titlul purtat de acesta;
4) titlul să fie corect formulat, uşor de înţeles şi fără echivoc;
5) titlul trebuie să incite la consum. [Manual de jurnalism, coordonat de M i h a i C o m a n, Iaşi,
Editura Polirom, vol. II, 1999]

În altă sursă întâlnim alte criterii de care ar fi bine să ţinem cont atunci când dăm un titlu:

 Nu alegem niciodată titlul înainte să redactăm textul.


 Un titlu bun e un titlu clar.
 Nu minţim sau nu trezim aşteptări false (Relaţia dintre titlu şi text).
 Încercăm să nu folosim în titlu cuvinte mai puţin cunoscute. Neologismele, cuvintele rare,
cuvintele abstracte, noţiunile, au şanse mari să nu fie înţelese de către cititori.
 Folosim cu zgârcenie titlurile interogative. A pune semnul întrebării la finalul titlului poate
să îi trezească celui care citeşte o reacţie de genul: “De ce aş citi un text care mă întreabă
pe mine cum stau lucrurile?”.
 Reducem punctuaţia. Nu încărcăm titlul cu puncte de suspensie, prea multe virgule, semne
de exclamare sau alte semne. [ http://www.ghidjurnalism.ro/cum-pui-un-titlu-bun-unui-
articol#more-419 ]

Titlurile se împart în două categorii, care ni le indică Michel Voirol: [Guide de la rédaction,
M.Voirol, 1992, p. 31-34]

– informative – redau pe scurt mesajul esenţial;

– incitative – titlurile şocante;


O altă tipologie este cea propusă de manualul de jurnalism Mihai Coman: [Manual de jurnalism,
coordonat de M i h a i C o m a n, Iaşi, Editura Polirom, vol. I, 2001]

Clasic (informativ); titluri bazate pe jocuri de cuvinte; titluri-citat; titluri care exploatează
valorile stilistice ale unor semne de punctuaţie; titluri care parafrazează; titluri care utilizează
rimele; titluri care folosesc jocuri de litere; titluri interogative sau exclamativ-imperative; titluri
defective de predicat; titluri asociate cu supratitluri şi cu subtitluri; titluri evazive, care derutează
cititorii; alte categorii.

2. Supratitlul. Cum îi zice şi numele, supratitlul este pus înaintea titlului. De obicei, el vine ca o
cheie de lectură a titlului. Personal, nu aş recomanda deloc această formulă. Supratitlul mi se
pare că forţează lectura şi că este fără sens să pui un alt mesaj înaintea mesajului principal, redat
de titlu. Prima oară privirea se concentrează pe titlu. Cred că e cam peste mână, e ca o lectură de
la dreapta la stânga.

3. Subtitlul. Este ceva mai justificat decât supratitlul. Rolul său este acela de a completa titlul, de
a-l explica, dacă putem spune aşa. În orice combinaţie am folosi supratitlul-titlul-subtitlul,
trebuie să avem grijă ca ele să aibă lungimi diferite, pentru a crea un confort şi un echilibru
vizual.

4. Şapoul (chapeau)

Mulţi confundă şapoul cu lead-ul. În esenţă, ele au cam acelaşi rol, de a capta cititorul, însă sunt
elemente diferite. Şapoul este un text de sine stătător, cu propriul înţeles. El funcţionează ca un
promo al textului.

Are, de regulă, un paragraf, maxim două şi este marcat diferit. De obicei, textul este scris cu
bold.

5. Intertitlurile. Ce pot să spun despre ele este că sunt vitale. Observăm acest lucru pe Internet,
unde scanăm repede după titluri şi intertitluri atunci când citim ceva. Acest tip de lectură devine
din ce în ce mai prezent şi pe hârtie. Paragrafele nu mai sunt de ajuns în lectura noastră grăbită
pentru a ne orienta. Avem nevoie de elemente care să spargă textul în blocuri logice pe care să le
identificăm rapid. Acestea sunt intertitlurile.

6. Explicaţiile foto (legendele)


Da, şi ele fac parte tot din titrare. De multe ori, oamenii îşi aruncă privirea direct pe fotografie,
înainte să citească titlul. După ce văd fotografia, ei caută să vadă despre ce e vorba (contextul),
iar instinctul este să caute imediat lângă poză. De aceea rolul explicaţiei foto este crucial şi este
perceput ca element al titrării.

Totodată, legendele au şi un rol de întărire a ilustraţiei. Unele poze nu pot fi înţelese fără să fie
explicate sau explicaţia le adaugă valoare. În orice caz, trebuie să ţinem cont că legenda are un
rol important în lectură. http://www.ghidjurnalism.ro/cum-pui-un-titlu-bun-unui-articol#more-
419 ]

În concluzie reportajul trebuie să îşi concentreze mesajul bidirecţional: informativ şi afectiv.


Scopul fiind obţinerea unei receptări optime cu eforturi minime. Un bun principiu de prezentare
a articolului constă în atragerea atenţiei asupra unor detalii amuzante, surprinzătoare sau
pitoreşti, chiar din titlu, care să impună lectura.

Pentru a realiza un reportaj este obligatorie pregătirea. În această etapă reporterul se


documentează pentru a identifica sursele. Analiza și ordonarea acțiunilor sunt primele etape
înainte de a localiza evenimentul și a interacționa cu sursele. Pentru a oferi o informație cât mai
veridică cititorului, jurnalistul ar trebui să țină cont de anumite precizări referitoare la
interacțiunea cu personajele, scrierea notițelor și modul de a interpreta informația, fără a
denatura în același timp evenimentul respectiv. Interacțiunea și obținerea informațiilor de la
surse este o întreaga artă, jurnalistul trebuie să manifeste interes față de persoane, să fie
preocupat de trăirile și emoțiile lor și să nu fie superficial. Reporterul ar trebui să posede un simț
de observație dezvoltat, odată ce a ajuns la eveniment el trebuie să fie vigilent pentru a intra în
esența evenimentului care se produce. După prima impresie este esențial să stabilească unghiul
de abordare și analizarea informațiile obținute. Următorul pas este selectarea personajelor, care
ar trebui să înglobeze un șir de criterii menționate într-o sursă electronică: rolul jucat în
desfășurarea faptelor, capacitatea de a evalua evenimentul sau situația descrisă, competența într-
un anumit domeniu, reprezentativitatea sa în comunitatea respectivă, notorietatea, autoritatea în
luarea deciziilor. [http://www.rasfoiesc.com/hobby/diverse/jurnalism/Reportajul-cateva-
definitii73.php] De aici deducem că declarațiile surselor principale sunt percepute de către
cititori cu o credibilitate sporită. În același timp nu ar trebui să facem exces de zel în folosirea
surselor, ci doar o selectare a celor mai importante și semnificative personaje pot să ne ofere o
informație mai amplă. Reporterul ar trebui și să evite unele categorii de intervievați, pe cei
care doresc să preia controlul discuției, vorbitori în altă limbă, dar și surse instituționale.
Sursele în reportaj oferă povestiri, mărturii., explicații sau își expun punctul de vedere.
Jurnalistul ar trebui să fie documentat în ceea ce privește personajul pe care îl va intervieva și să
dețină o listă de întrebări care dorește să i le adreseze, notând și revenind la răspunsuri ulterior.
Notițele nu pot fi neglijate în munca de teren, întrucât multitudinea de acțiuni, emoții nu pot fi
memorate în totalitate, iar carnetul de notițe te salvează. Orice detaliu ce vine în mintea
reporterului și crede că îl poate folosi trebuie de notat, iar selecția finală a informației se va face
anume în baza acestor detalii. Selecția informațiilor de la final trebuie făcută doar păstrând
esențialul și detalii cu adevărat importante. Următoarea etapă în conceperea reportajului este
redactarea acestuia. Aceasta se face prin două metode, fie prin discuții cu cineva despre reportaj,
fie de a scrie tot ce ți-a rămas în memorie, pentru a nu pierde detalii importante și impresiile în
urma evenimentului. O atenție sporită ar trebui să o atragem asupra primului paragraf, căci
anume în el stă de multe ori chintesența întregului reportaj. Pentru a evita gafele în urma
redactării trebuie să fim conștienți de obstacolele care pot să apară în înțelegerea reportajului,
precum intervievarea unui personaj care nu constituie o valoare lucrării noastre, cuvinte
complicate, cifre și date necunoscute, iar dacă captăm interesul cititorului încă din primele fraze
ar trebui să-i oferim și informațiile ulterioare pentru ai satisface curiozitatea. Redactarea ar trebui
să se conducă de un stil specific reportajului:
[http://www.rasfoiesc.com/hobby/diverse/jurnalism/Reportajul-cateva-definitii73.php]
- concizia: nu sunt indicate digresiunile, deoarece ocupă spațiul și reprezintă o sursă de
ambiguitate.
- precizia: a termenilor, a locurilor, temporală, a explicațiilor, etc.
- simplitatea: nu sunt indicate cuvintele-obstacol (neologisme, regionalisme, etc.) și
frazele complicate.
- culoarea: reportajul trebuie să sugereze, să creeze impresii.
- vitalitatea: textul trebuie sa transmită o “felie de viață”.
Limbajul trebuie să fie cât mai pe înțelesul cititorilor, adaptat, dar nu și denaturat. Este indicată
păstrarea vorbirii și limbajului comun. Titlul reportajului are rolul de a intriga, informa, dar în
același timp de a atrage atenția. Șapoul dă ton textului și reia ideia mesajului esential. Intertitlul
deobicei menține tempoul reportajului și îți oferă temei de gândire. În corpul reportajului se expun
faptele, acțiunea și evenimentul în sine, folosind descene, decoruri, emoțiile proprii, dar și
personajele. Evitarea citatelor și explicațiilor, folosirea unui limbaj clar și expresiv și nu în ultimul
rând finalul, care încununează opera.
CAPITOLUL 2: REPORTAJUL ÎN PRESA SCRISĂ. STUDIU DE CAZ: Evenimentul
zilei și Ziarul Național

În cadrul studiului de caz am ales să analizez reportajele din două ziare naționale, varianta
online: ,,Evenimentul zilei” și ,,Ziarul Național”. Un aspect important atunci când citim o
informație este aspectul și aranjarea în pagină a articolelor, fie că vorbim de ziare și reviste
tipărite pe suport de hârtie, fie din mediul online. Am evaluat și analizat site-
ul www.evzmd.md mai exact ediția on-line a cotidianului Evenimentul Zilei, cât și
www.ziarulnational.md , editie online a Ziarului Național.

 Design. Designul paginii web a cotidianului Evenimentul Zilei ,evzmd.md, se remarcă


prin structurarea paginii pe două coloane orizontale, astfel in cea dintâi coloană sunt
afișate data, luna, anul, ora actualizării și Breaking News. În a doua coloană orizontală
întâlnim rubrici specifice cotidianului precum: Actualitate, Politică, Economie, Sănătate,
Sport, Eduitorial, Externe, Presa străină, Special, în cadrul ultimii rubrici sus-numită
întâlnim genul reportajului. La ziarulnational.md întâlnim la fel două bare orizontale, dar
lipite una de alta, unde găsim următoarele rubrici: bara prinicipală: Actualitate, Politică,
Opinii, Social, Economie, Adversting, Anticorupție, Monden, Sport, Moldovenii în lume,
Alegeri 2018 și Video, iar în bara secundară întâlnim Reportajul, dar și Știri, Interviu,
Investigații, Bloguri, Centenarul Unirii. Prima coloană verticală la Evenimentul Zilei
constă din articolul cel mai important, actual și vizualizat, în a doua coloană sunt articole
publicate recent, la Ziarul Național întâlnim exact același lucru. Sectiunea a treia afișeaza
titlurile principalelor stiri si evenimente, în ordinea publicării lor, acest lucru este folosit
de ambele site-uri. În a doua coloană verticală de la ziarulnational.md găsim:Promo,
Descoperă, Știri, Punct de vedere Național,Horoscop, iar în a treia coloană verticală
găsim: Promo, Abonament, Sondaj și ziarulnational.md pe Facebook. Pe când la
Evenimentul zilei întâlnim următoarele secțiuni: Posibilitatea de a alege limba în care
vrei să citești, Recomandarea editorilor, Știri calde, Editorial, Opinii, Clipul zilei, Cele
mai citite, cele mai comentate, Horoscop, evsmd.md pe Facebook, Prima pagină a ediției
tipărite, Meteo, Curs valutar, Blogroll și Arhiva. În partea de sus a paginii site-ul oferă
opțiuni de căutare, iar în partea de jos întâlnim Contacte, Publicitate, etc. la ambele
publicații.
 Frecvența actualizarii. La www.ziarulnational.md informațiile sunt actualizate zilnic, media
articolelor de 15 pe zi, pe când la evzmd.md articolele sunt publicate cu o frecvență mai
redusă, aproximativ 10 articole pe zi. .
 ”User friendly features” Cititorii au un șir de facilități precum: varianta de printare,
posibilitatea de trimitetre a articolelor prin e-mail, există legaturi către alte linkuri . La
deschiderea fiecărui articol, cititorul poate să-și exprime propria parere ,lăsând
un comentariu și distribuind articolele pe rețelele de socializare.
 Multimedia. Pe paginile ambelor ziare întâlnim fotografii, ilustrații cât și secvențe video.
 Servicii. Cititorii acestui site pot să se aboneze atât la newsletter cât și la feed RSS, prin
intermediul opțiunilor omonime.
 Stilul articolelor. Majoritatea articolelor sunt formulate dupa principiul piramidei
inversate.
 Varietate. Ambele publicații oferă o varietate mare de articole, dar totuși cei de la
ziarulnational.md dețin întâietatea. Pe ambele site-uri utilizatorul poate accesa zona:
horoscop,jocuri, meteo,curs valutar, totodată există și sectiunea de arhivă.
 Interactivitate. La acest capitol stă cel mai bine ziarulnational.md, întrucât există elemente
interactive precum sondajele.
 Visual appeal. Toate articolele sunt însoțite de cel puțin o fotografie. Fotografiile sunt
bine încadrate în designul paginilor și sunt uneori spectaculoase.Există și galerie foto.
Imaginile nu la toate articolele sunt clare și de bună calitate .
 Publicitate. Pe site publicitatea apare într-o cantitate suficientă și deloc agresivă. Întâlnim
banere animate, statice la mijlocul paginii și articolului și încă alte câteva de mărimi
neimpresionante,așezate în dreapta paginii.

În perioada analizată, în cadrul ziarului Evenimentul Zilei, varianta online, am identificat 5


reportaje. Numărul reportajelor scrise în fiecare lună le-am plasat în graficul de mai jos:
4

3.5

2.5

1.5

0.5

0
Ianuarie Februarie Martie

Ziarul Național a publicat un număr mai mare de reportaje, care le putem observa în graficul de
mai jos:

10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
Ianuarie Februarie Martie
Primul reportaj din perioada selectată analizei a fost publicat pe data de 14 februarie 2018.
Articolul analizat conține fotografii realizate de către autoare, iar tipul reportajului este unul rece.
Titlul reportajului informează cititorii despre faptul că UE sprijină tinerele talente prin renovarea
casei de cultură de la Slobozia-Dușca și crearea unor condiții prielnice dezvoltării tinerii
generații. Titlu: Casa de cultură din Slobozia-Dușca transformată în școală , subtitlu: de talente
datorită UE. Șapoul ne comunică despre faptul că majoritatea caselor de cultură de la noi sunt
într-o situație deplorabilă, iar pe timpuri erau folosite în scop de propagandă. În prezent foarte
multe lucruri s-au schimbat, iar casele de cultură au devenit școli de talente, unde fiecare al
doilea elev frecventează lecții de dans sau de muzică. Întâlnim trei intertitluri, primul ne
comunică despre modul în care au fost atrași copii la școală, al doilea despre realizările obținute
de către elevi, iar al treilea despre faptul că Uniunea Europeană investește în primul rând în
cultură și educație. În reportaj întâlnim 9 ilustrații pe care sunt reprezentați elevii și profesorii
școlii de muzică și dans, dar și Casa de cultură de la Slobozia-Dușca, deși nu este scrisă sursa,
deducem că pozele au fost făcute de către reporter. Acest reportaj este social, unde întâlnim opt
surse, printre care: patru cadre didactice și patru elevi ai școlii. Tipul de eveniment abordat în
text este faptul divers și există o concordanță între imagini și text. Observații: În corpul
reportajului aș mai adăuga câteva păreri a primarului și directorului Casei de cultură, dar și
legenda ilustrațiilor.
http://www.evzmd.md/special/reportaj/303-reportaj/70206-reportaj-foto-video-casa-de-cultura-
din-slobozia-du%C8%99ca-transformata-in-%C8%99coala-de-talente-datorita-ue.html

Al doilea articol publicat în această perioadă a fost pe data de 25 martie, acesta fiind un
fotoreportaj. Totuși parametrii unui astfel de reportaj nu au fost respectate, întrucât acestea ar
trebui să conțină o suită de fotografii, ceea ce în fotoreportajul nostru lipsește. Acest fotoreportaj
este unul anticipat, dar în același timp cald pentru că a fost transmis imediat după producerea
acestuia.Titlul: ,,Marea adunare centenară”, subtitlu: ,,în imagini”, astfel titlul este unul
informativ în concordanță cu imaginile și textul din pagină . Ar trebui de menționat faptul că
toate fotografiile de la Evenimentul zilei sunt realizare de către autorii reportajelor, chiar dacă nu
sunt indicate sursele sau legenda. Șapoul ne vorbește despre Marea Adunare Centenară și scopul
întrunirii acesteia. În imagini este reprezentată mulțimea înarmată cu drapele tricolore și
stegulețe ale Uniunii Europene. În conținutul reportajului social a fost descrisă atmosfera care
predomina în Piața Marii Adunări Naționale în timpul evenimentului, cerințele intentate
parlamentarilor de la București și Chișinău în scopul aprobării a unei declarații de unire și s-a
reamintit câteva file din istorie despre evenimentele ce s-au produs pe 27 martie 1918. Lipsesc
sursele, intertitlurile și supratitlu. http://www.evzmd.md/special/reportaj/303-reportaj/71785-
fotoreportaj-marea-adunare-centenera-in-imagini.html

Al treilea articol a fost publicat pe data de 28 martie și face parte din seria reportajelor dedicate
Programul finanțat de Uniunea Europeană „Susținerea măsurilor de promovare a încrederii”,
realizat de PNUD. Titlul: ,,Tânăra de la Șoldănești tratează pacienții”, supratitlu: ,,Cum a reușit”,
subtitlu: ,,după standartele europene”. Titlul, fiind unul informativ ne comunică despre reușitele
unei tinere din Șoldănești, care tratează pacienții după standarde europene, deși aceasta a
cumpărat un ortopantomograf (utilaj pentru diagnostic dentar cu ajutorul căruia se obține o
imagine panoramică a întregii danturi) din bani europeni, și nu putem vorbi aici despre standarde
europene. Tratarea pacienților se face de către personal calificat, nu de un ortopantomograf,
acesta la rândul lui ajută la stabilirea cauzelor și diagnozei. Ceea ce vreau să menționez că acest
titlu este prea generalist, iar alegerea lui nu a fost una tocmai reușiută. Îmbucurător este faptul că
în comparație cu fotoreportajul precedent acesta are un șir de fotografii, realizate calitativ și în
concordanță cu textul reportajului. Titlul: ,,Tânăra de la Șoldănești tratează pacienții”, supratitlu:
,,Cum a reușit”, subtitlu: ,,după standartele europene”. Șapoul ne comunică despre problemele
cu care se confruntă personale din mediul rural, despre lipsa utilajelor și cadrelor medicale. Tipul
evenimentului abordat în text este faptul divers. Acest reportaj îndeplinește o funcție
primordială expusă de Jean Dominique Boucher și anume înțelegerea unei probleme sau a unui
fapt; astfel problematica abordată la începutul textului (lipsa utilajului medical) intrigă cititorul
și îl motivează să citească materialul până la sfârșit pentru aflarea deznodământului, iar acesta
este deschiderea unui cabinet medical dotat cu cele mai performante utilaje. În corpul
reportajului sunt prezente patru intertitluri, primul ne comunică despre calitățile de care a dat
dovadă Ana în deschiderea acestei afaceri, al doilea cabinetul nu duce lipsă de pacienți, care vin
de pe ambele maluri ale Nistrului, condițiile moderne sunt descrise în următorul intertitlu, iar al
patrulea ne informează despre granturile europene obținute de tinerii de la noi. În reportaj
întâlnim cinci surse, printre care: Ana, inițiatoarea afacerei, un medic, o asistentă medicală și doi
pacienți. Tipul de eveniment abordat este faptul divers.
http://www.evzmd.md/special/reportaj/303-reportaj/71937-fotoreportaj-cum-a-reu%C8%99it-o-
tanara-stomatoloaga-de-la-%C8%99oldane%C8%99ti-sa-trateze-pacien%C8%9Bii-dupa-
standarde-europene.html
În aceeași dată a fost publicat al patrulea reportaj în Evenimentul zilei. Reportajul ne comunică
despre un eveniment PNL de marcare a 100 de ani de la Unire. Tipul reportajului este unul rece,
întrucât acest eveniment a fost anunțat din timp. Supratitlu: ,,Cum s-a văzut evenimentul PNL de
la Chișinău’’, titlu: ,,marcare a 100 de ani de la UNIRE”. Șapoul ne oferă câteva crâmpeie de la
începutul evenimentul și replicile a două surse, consider că aici ar trebui de făcut o completare cu
detalii despre evenimentul propriu-zis, iar sursele și atmosfera de indicat în corpul reportajului.
În acest articol întâlnim intertitluri, primul este un crâmpei din discursul Maiei Sandu, care spune
despre străbunica ei, care era româncă, dar se ruga în rusă. Al doilea intertitlu a fost numit după
prima propoziție din discursul lui Andrei Năstase: „Maia mi-a furat jumătate din discurs”, deși
era îmbucurător dacă acest intertitlu era numit altfel, lipsește o oarecare concordanță. Intertitlul
următor este despre atmosfera perindată la congres, modul în care s-a ajuns de la solemnitate la
exaltare. Al patrulea intertitlu este despre un subiect actual, dar care nu are legătura cu Unirea,
alegerile locale 2018, unde mai mulți candidați au făcut mai degrabă o întrunire electorală, decât
una istorică. În al cincilea intertitlu sesizăm prezența românilor din dreapta Prutului și
discursurile pline de ardoare, glumețe și mai puțin politizate. Următorul intertitlu s-a axat pe
evenimentele istorice și din nou discursuri și intervenții din sală. Ultimul intertitlu ne
demonstrează încă o dată că: ,,Istoria-i fudulie, politica-i temelie”. Ilustrațiile sunt în concirdanță
cu textul, acestea fiind preluate de pe un cont de pe o rețea de socializare, legendele lipsind.
Tipul de eveniment abordat fiind o manifestare, unde întâlnim doisprezece surse printre care:
Viorel Badea, Maia Sandu, Andrei Năstase, Valeriu Muntean, Viorel Cibotaru, Florin Roman,
Marei Mareș, Radu Carp, Ludovic Orban, o femeie și un bărbat din sală.
Anume acest articol are funcția primordială de culturalizare și informare, maniera în care
reporterul scrie, ușor ironic, dar în același timp echidistant și tăios. Consider că reporterul a gafat
la multitudinea de neologisme și cuvinte necunoscute cititorului, este un text prea încărcat, ușor
filozofic.
http://www.evzmd.md/special/reportaj/303-reportaj/71889-reportaj-foto-video-cum-s-a-vazut-
evenimentul-pnl-de-la-chi%C8%99inau-de-marcare-a-100-de-ani-de-la-unire.html

Ultimul reportaj a fost publicat pe data de 31 martie 2018, dacă urmăm tipologia abordată de
Marin Stoian acest articol este un reportajul politic. Titlul este unul informativ, dar și captează
atenția cititorului. Șapoul ne comunică despre alegerile din această toamnă, moldovenii sunt puși
în fața faptului împlinit, fie ne apropiem de orbita Europei, fie rămânem sub influența Rusiei. În
reportaj întâlnim două surse, printre care analistul politic, Ion Tăbârță și Igor Munteanu, director
al think tank-ului IDIS "Viitorul". Primul intertitlu ne vorbește despre impactul ce-l are biserica
în rezultatul alegerilor, iar al doilea despre faptul că alegerile locare sunt o testare la Primării
înaintea celor parlamentare. Trebuie de menționat că materialul a fost tradus și adaptat după o
analiză publicată de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu. Sursa
pozelor este indicată, fiind menționată: BIRN, legenda pozelor lipsește. Acestea fiind în
concordanță cu textul, astfel prima ilustrație este în concordanță cu titlul, a doua imagine în
concordanță cu primul subtitlu, iar a treia imagine este în concordanță cu al doilea intertitlu.
Tipul de eveniment abordat este faptul divers, iar funcția de bază care o îndeplinește acest
reportaj este cea de transmiterea a informației în concordanță cu realitatea.
http://www.evzmd.md/special/reportaj/303-reportaj/71987-analiza-divizarea-rusia-ue-va-
domina-alegeri-din-r-moldova.html

După analizarea reportajelor din Evenimentul zilei am fost curioasă cine stă în spatele acestor
reportaje și cum le realizează. Astfel, am intervievat-o pe Angelica Barbaiani, reporter și
autoarea a două reportaje de mai sus:

1. Cum decurge procesul de scriere a unui reportaj în redacția dvs?

Dacă ne referim la cum alegem subiectele: până acum eu am scris reportaje fiind invitată să văd
investițiile europene. Dacă am eu o idee sau văd o știre, vorbim dacă e o idee bună și cam cum ar
putea fi abordat subiectul cu redactorul-șef, fiind la început acesta îmi sugerează despre ce aș
putea să scriu un reportaj.

2. Care tipuri de reportaje sunt cele mai des utilizate de către dvs și echipa din care faceți parte și
de ce?

Subiectul „dictează” tipul de reportaj. Nu cred că avem un tip de reportaj utilizat mai des. Doar
că eu am vrut să fac „jurnalism social” și cei de la redacție nu au fost împotrivă.

3. Evenimentul zilei are un număr redus de reportaje, care ar fi cauza?

Migrația își spune cuvântul și în acest domeniu, părerea mea. Problema e aceeași ca și în toate
redacțiile: nu avem „destui” reporteri. Când am pășit pragul redacției, redactorul-șef mi-a zis
zâmbind că mă va „trimite pe teren”. Așa că dacă ne mai vin oameni în redacție cred că veți
vedea mai multe reportaje.

4. Majoritatea jurnaliștilor se feresc de reportaj și evită să le abordeze, cum credeți, de ce?

Nu știu de ce. Chiar nu știu! Poate pentru că un reportaj presupune „un pic” mai multă muncă.
Decât să zicem un interviu unde ai „eroul” și doar îi pui întrebări, iar apoi redai „fidel” ce a zis
„Cutărescu”... Reportajul îți dă libertatea să te joci, să descrii, să descoperi... să creezi prin
cuvinte „atmosfera” acelui loc unde ai fost.

5. Sunteți o tânără jurnalistă, ce dificultăți ați întâlnit în scrierea reportajelor?

Prima dificultate cred că a fost cum „să abordez” eroii reportajelor, oamenii. Ce întrebări să le
pun și dacă am pus întrebări bune, „inteligente”, și dacă au fost suficiente ca să am o „poveste”.
Următorul pas la care m-am împiedicat a fost: cum să „structurez” efectiv tot acest amalgam de
informații pe care le obțineam. Prima senzație după „ieșirea pe teren” a fost un vuiet, atât de
multe parcă aveam și totodată atât de puține. Panică! Cu ce ar trebui să încep, cam cum fac un
lead pentru reportajul meu. Paragrafele, ce titlu le dau!? Au fost multe... Dar între timp am găsit,
cred eu, o metodă care mă ajută acum. Am avut mare noroc și de redactorul-șef care mi-a zis că
fac jurnalism social și OAMENII sunt importanți! Nu alte detalii și declarații oficiale.

6. Câteva sfaturi pentru cei care evită să abordeze acest gen a presei scrise.

Nu am știut că reportajul e un gen „evitat” de jurnaliști. E atât de fascinant să descoperi


„povești”, să asculți „povești”... Să culegi emoții pe care mai apoi pur și simplu să le redai. Eu
chiar pot să spun că îmi este drag acest gen al presei scrise. Nu aș putea da sfaturi. Fiecare
trebuie să facă ceea ce-i place și la ce se pricepe. Dar un jurnalist ar fi bine să fie trecut prin toate
genurile. Că doar așa capătă experiență, devine mai „bun”.

Vă mulțumesc.

Titlul: informează, atrage atenţia.

Şapoul: “vinde” reportajul, de aceea trebuie redactat în stil “nervos” (fraze


scurte,cuvinte sugestive, grafică speciala).

Intertitlul: oferă timp pentru respiraţie, atrage atenţia, informează, menţine


tempoulreportajului.

Ilustraţia: autentifică informaţia, aduce informaţie complementară, atrage atenţia.

Concordanța între imagine și text

Tipuri de evenimente abordabile în reportaj:-fapt divers-accident-catastrofă-manifestare-intalnire


sportivă-conflict social-război-spectacol.
Legendele

Primul reportaj al Ziarului Național a fost preluat de la Libertatea.ro și publicat pe data de 2


ianuarie 2018. Titlul: ,,Valentina, „mama” copiilor chinuiți”, subtitlu: ,,povestea băiețelului
crescut în coteț și a adolescentei care se juca cu păpușile”. Șapoul ne face o incursiune în viața
eroinei noastre, Valentina Ion, activând în organizația Concordia aceasta a văzut cât alții în șapte
vieți. Primul intertitlu ne spune istoria unui copil crescut în cotețul câinelui, al doilea este despre
o adolescentă care lua jucăriile celor mici. Următorul intertitlu ne relatează despre o experiență
mai puțin plăcută și dureroasă a dnei Valentina, despre băiatul mort înainte de vreme. Al patrulea
intertitlu este despre un băiat, Iosif, care revine ori de câte ori la organizație, simțindu-se ca
acasă. Ultimul intertitlu este despre fiul natural al Valentinei, Alexandru, care a crescut printre
copii abandonați și a stabilit chiar și peste ani frumoase relații de prietenie. Fotografiile sunt
făcute de către reporter în momentul dialogării cu Valentina, astfel autentificând informația și a
surpins emoțiile și trăirile eroinei. Există concordanța între imagine și text, iar legenda lipsește.
În reportaj întâlnim două surse, Valentia Ion și Iosif, băiat care a crescut la Concordia.
Reportajul este unul portret, doarece oferă informații despre o persoană și viața acesteia. Acest
articol sensibilizează cititorul, îi oferă ocazia să conștientizeze despre faptul că sunt mai triști ca
noi, care au nevoie de ajutor și dragoste, iar atâta timp cât sunt oameni ca dna Valentina suntem
salvați.
https://www.ziarulnational.md/valentina-mama-copiilor-chinuiti-povestea-baietelului-crescut-in-
cotet-si-a-adolescentei-care-se-juca-cu-papusile/

În data de 8 ianuarie a fost publicat un reportaj, care este preluat de pe site-ul caleaeuropeană.ro.
Titlul este unul informativ și ne comunică despre România între anul Marii Uniri și preluarea
președenției Consiliului Europei. Sunt patru intertitluri, cel dintâi ne vorbește intrarea României
în anul centenarului, dar în același timp ultimele 365 de zile până la deținerea președenției
Consiliului Uniunii Europene, astfel nu face o excepție nici trecerea dinspre 2017 spre 2018 și
nici cea dinspre 2018 spre 2019, întrucât trecerea dintre ani au fost dintodeauna moment de
cotitură pentru români. Al doilea intertitlu este despre România ca aliat de nădejde în cadrul
NATO și partener strategic al SUA de peste 20 de ani. Următorul intertitlu vorbește despre
aportul României în promovarea integritatea și valorile europene, dar românii se ciocnesc cu un
șir de realități care defavorizează și slăbesc România, despre asta se descrie în ultimul intertitlu.
Există o singură fotografie, pe care este reprezentat un bărbat fluturând tricolorul, imaginea fiind
în concordanță cu textul. Este indicată sursa pozei, dar legendele lipsesc și ar fi binevenit dacă
mai erau câteva ilustrații. Tipul de eveniment abordat este faptul divers, iar sursele lipsesc. Acest
reportaj este unul de continuare, întrucât se face o retrospectivă a situației actuale în România și .
comparând cu 100 de ani în urmă se observă o vădită schimbare din punct de vedere politic,
economic, social și cultural. În acest articol sunt redate cu exactitate evenimente istorice, dar și
actuale, schimbările suportate de Români de la 1918 încoace și responsabilitatea care o au frații
de peste Prut pentru Uniunea Europeană. https://www.ziarulnational.md/romania-in-anul-
centenarului-marii-uniri-si-la-365-de-zile-distanta-de-examenul-de-maturitate-in-uniunea-
europeana/

Pe data de a fost 10 ianuarie publicat un reportaj preluat de pe digi24.ro. Titlu: ,,Monstrul

PEDOFIL”, Subtitlul: „Cazul care a dus la REORGANIZAREA poliției belgiene”. În


șapou se vorbește despre o temă extrem de dureroasă, dar și actuală și anume pedofilia. România
a fost zguduită de un caz fără precedent, doi copii find agresați fizic și verbal de către un
colaborator de poliție, dar acest caz nu e unic, sunt sute de cazuri, și totuși unul a zguduit întraga
lume: îngrozitoarea afacere Dutroux. Primul intertitlu ne relatează biografia lui Marc Dutroux,
un psihopat care maltrata minore, al doilea intertitlu ne povestește despre victimile și locul unde
le ținea ascunse. În intertitlu trei sunt enumerate deciziile justiției în privința soartei lui Dutroux,
dar și a soției acestuia, Michelle Martin, iar al patrulea intertitlu descrie urmările afacerii
Dutroux. https://www.ziarulnational.md/monstrul-pedofil-cazul-care-a-dus-la-reorganizarea-
politiei-belgiene/

Următorul reportaj este publicat pe data de 19 ianuarie, fiind preluat de la libertatea.ro. Titlu:

,,Românul BOTEZAT de Hitler”, s ubtitlul: ,,Certificatul lui de naștere era scris cu


litere de aur”. În șapou găsim un mic rezumat al întregului articol, unde întâlnim o poveste
impresionantă a unui bătrân din Bucovina, care este cunoscut drept finul de botez al lui Adolf
Hitler, din păcate unica dovadă fiind certificatul de naștere, care a fost ars de teamă ca familia să
nu fie persecutată de ruși. În reportaj întâlnim o singură sursă: Adolf Ernst Stadler, finul de botez
al Fuhrer-ului. Lipsesc intertitlurile, https://www.ziarulnational.md/romanul-botezat-de-hitler-
certificatul-lui-de-nastere-era-scris-cu-litere-de-aur/

Următorul articol a fost publicat pe 22 ianuarie, reportajul fiind preluat de pe site-ul capital.ro.

Titlu: ,,România construieşte un POD ENERGETIC peste Prut!”, s ubtitlul: „România va


avea sarcina de a „aprinde becul“ în R. Moldova”, chiar dacă în sursa inițială titlu era: ,,România
construieşte un POD ENERGETIC peste Prut!”, cei de la Ziarul Național au adăugat și un
subtitlu. Șapul ne comunică trecera Republicii Moldova la contorul românesc, dacă până acum
vecinii noștri nu aveau resurse necesare energetice, acestea au început să se consolideze în
ultimele luni. În reportaj intertitlurile nu corespund cu cele preluate de la materialul original,
astfel în Ziarul național avem un intertitlu care ne vorbește despre resursele suficiente de energie
care le au vecinii noștri, iar în textul original, de pe capital.ro întâlnim doar un intertitlu:

,,Vest, dar mai degrabă, Est”. În reportaj am


identificat două surse: Victor Pârlicov, expert în energie de la Chişinău,
fost preşedinte al Autorităţii pentru Reglementare în Energetică din Republica Moldova și
Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei, actual consultant Deloitte.
https://www.ziarulnational.md/romania-construieste-un-pod-energetic-peste-prut-romania-va-
avea-sarcina-in-mare-parte-de-a-aprinde-becul-peste-prut/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:

https://www.ziarulnational.md/o-tanara-din-r-moldova-bloggerita-de-succes-in-cel-mai-scump-
oras-stat-din-lume/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:

Pe data de 30 ianuarie a fost publicat un reportaj preluat de pe descopera.ro.

https://www.ziarulnational.md/timur-cel-schiop-unul-dintre-cei-mai-mari-tirani-din-istorie-cum-
a-influentat-cuceritorul-victoria-lui-stalin-impotriva-germanilor/

Următorul reportaj a fost publicat în data de 1 februarie. Titlu: ,,O femeie din R. Moldova are

propriul atelier de croitorie în Parma”, s upratitlul: ,,Viață de la ZERO, în Italia”.


Șapoul ne vorbește despre Irina Cantemir, o moldoveancă cunoscută în Parma datorită atelierului
ei de croitorie. Primul intertitlu ne descrie primul drum spre Italia, dar și greutățile prin care a
trecut moldoveanca noastră. Moldovenii sunt văzuți ca oameni harnici și sârguincioși se
relatează în al doilea capitol, iar în al treilea Irina povestește de unde a pornit pasiunea pentru
croitorie. Ultimul intertitlu ne evocă modul în care italienii prețuiesc hainele lor și nu-și cumpără
altele noi. Unica sursă este Irina Cantemir, originară din raionul Criuleni, moldoveanca
stabilită în Parma.
https://www.ziarulnational.md/viata-de-la-zero-in-italia-o-femeie-din-r-moldova-are-propriul-
atelier-de-croitorie-in-parma/

Pe data de 2 februarie a fost publicat un reportaj a cărui autor este Cristina Arhip. Titlu: ,,Culoare

și lux în garderobele canadiencelor”, s ubtitlul: datorită unei tinere din R. Moldova.


Șapoul ne vorbește despre o tânără de la noi, care are în orașul Montral, Canada, un butic de
haine ,, „VIP Couture”, de curând aceasta și-a extins afacerea în mediul online. În reportaj am
identificat cinci intertitluri, primul fiind despre numărul numeros de conaționali care locuiesc în
Canada și despre procesul de integrare în noua comunitate a Carolinei și familiei acesteia. Al
doilea intertitlu ne relatează drumul parcurs de eroina noastră până la deschiderea unei afaceri și
despre procesul de organizare și funcționare a afacerii. Carolina a întâlnit piedici în dezvoltarea
serviciilor online, fiind într-o eră digitalizată, canadienii preferă magazinele online, anume acest
lucru este menționat în al treilea intertitlu. Cu deosebită mândrie protagonista ne povestește
despre elementele portului național în ținutele sale, anume aceast lucru ne povestește întertitlul
patru. Cu oarecare doză fericire sau poate tristețe, visul Carolinei s-a realizat la 7 500 de
kilometri de casă, despre asta e ultimul intertitlu. Unica sursă întâlnită în reportaj este Carolina,
moldoveanca stabilită în Canada și care are o afacere.
https://www.ziarulnational.md/culoare-si-lux-in-garderobele-canadiencelor-datorita-unei-tinere-
din-r-moldova/

Titlu: ,,O tânără din R. Moldova și-a împlinit visul în Germania: Subtitlu: ,,Este proprietara unui
cabinet cosmetologic în Potsdam. Șapoul ne vorbește despre visul Marianei Smolenchi de a crea
o afacere în cosmetologie, iar visul i s-a împlinit tocmai în Germania. Tpul reportajuluiÎntâlnim
patru intertitluri, astfel în primul se vorbește despre cum au ajuns în Germania și planurile
spulberate de revenire acasă. În al doilea tânăra evocă calitățile care sunt cel mai mult
apreaciate de către germani: onestitatea și punctualitatea. Într-un timp scurt Mariana și soțul au
reușit să pună pe picioare o afacere profitaibilă se menționează în al treilea intertitlu, iar îl
ultimul despre revenirea și dorul de casă. Fotografiile au fost preluate de pe Facebook.com, în
prima și a patra este Mariana, iar în cea dea treia și a patra este reprezentat cabinetul
cosmetologic și atmosfera care predomină acolo. Unica sursa este eroina din reportaj

https://www.ziarulnational.md/o-tanara-din-r-moldova-si-a-implinit-visul-in-germania-este-
proprietara-unui-cabinet-cosmetologic-in-postdam/

Următorul reportaj analizat este un fotoreportaj, preluat de pe eva.ro. Titlu: Supratitlul: Subtitlul:

Șapoul ne comunică despre oamenii uitmitori, care at trebui să ne fie modele și să ne ajute să
mergem înainte. Sursa fotografiilor

https://www.ziarulnational.md/galerie-foto-oameni-extraordinari-pe-care-iti-vine-sa-i-
imbratisezi-printre-ei-e-si-un-roman/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:

https://www.ziarulnational.md/o-tanara-din-r-moldova-angajata-celei-mai-mari-companii-
aeriene-din-china-recruteaza-capitani-de-aeronave/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:

https://www.ziarulnational.md/primele-doamne-cum-aratau-in-tinere-e-sotiile-presedintilor-care-
au-condus-romania/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:

https://www.ziarulnational.md/produse-din-r-moldova-pe-rafturile-unui-magazin-din-italia-
vinurile-si-dulciurile-moldovenesti-cele-mai-cautate-de-clienti/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:


https://www.ziarulnational.md/tanara-din-r-moldova-care-a-absolvit-aceeasi-facultate-ca-donald-
si-ivanka-trump/

Titlu:

https://www.ziarulnational.md/foto-bucatarul-poet-din-r-moldova/

Titlu:

https://www.ziarulnational.md/moldovenii-in-lume-o-politista-din-sua-originara-din-raionul-
cantemir-aici-legea-e-mai-presus-decat-orice/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:

https://www.ziarulnational.md/copilul-abandonat-intr-o-gara-din-romania-care-a-ajuns-angajat-
la-google/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:

https://www.ziarulnational.md/galerie-foto-cum-arata-orasul-care-a-fost-ales-cea-mai-buna-
destinatie-turistica-din-europa/

Titlul

https://www.ziarulnational.md/foto-familia-din-r-moldova-care-a-revenit-sa-si-faca-un-viitor-
acasa-dupa-cativa-ani-de-munca-in-strainatate/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:

https://www.ziarulnational.md/radu-ceban-din-glodeni-brodeaza-cu-margeluse-tablouri-
personalizate-in-marea-britanie-are-clienti-din-italia-cehia-rusia-sua-sau-canada/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:


https://www.ziarulnational.md/bestia-din-siberia-cel-mai-odios-criminal-poate-sunt-cel-mai-rau-
criminal-in-serie-din-istorie-dar-am-fost-un-sot-si-tata-bun/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:

https://www.ziarulnational.md/femeia-din-r-moldova-care-a-dat-peste-cap-normele-din-scoala-
baietii-pot-croseta-si-fetele-sculpta-daca-asta-isi-doresc/

Titlu: Supratitlul: Subtitlul:

https://www.ziarulnational.md/tutun-fotbal-si-politica-cum-s-a-infiltrat-oligarhul-lui-putin-in-
grecia/

Reportajul a fost publicat pe data de 14 martie, acesta fiind preluat de pe site-ul adevărul.ro.
Titlu: ,,Tutun, fotbal şi politică”, supratitlul: ,,cum s-a INFILTRAT oligarhul lui Putin în
Grecia”. Șapoul este despre patronul echipei de fotbal PAOK Salonic, care a uluit o lume
întreagă după ce a intrat în teren purtând un pistol la brâu şi strigând „eşti mort“ către arbitru.
Primul intertitlu este despre activitatea lui Ivan Savvidis, având afaceri în domeniul tutungeriei,
implicându-se în politică șu cumpărând câteva cluburi de fotbal. Al doilea intertitlu este despre
afacerile care le deține în Grecia, dar și Savvidis ca reprezntat al Kremlinului în Balcani și
Marea Egee. În reportaj este o singură sursă, preluată din The American Interest, unde îl prezintă
pe Ivan Savvidis drept „unul dintre cei mai mari magnaţi ai tutunului din Eurasia“, „un om cu o
istorie întunecată în perioada post-sovietică“

https://www.ziarulnational.md/video-profesoara-cu-fabrica-de-lactate-si-una-dintre-cele-mai-
mari-ferme-de-vite-de-la-sudul-r-moldova/

Ultimul reportaj analizat a fost publicat pe data de 31 martie, fiind preluat de la digi24.ro. Titlu
fiind unul informativ ne vorbește: ,,Despre Unire, în satul lui Dodon”. În șapou sunt abordate
evenimentele istorice ce au avut loc pe data de 1 decembrie 1918, atunci când toți românii
celebrează Marea Unire. În reportaj întâlnim șapte surse: Maia Sandu,
președintele Partidului „Acțiune și Solidaritate”;
Preşedintele raionului Ialoveni, Anatolie Dimitriu; Vladimir
Dodon, inginer cadastral la Primărie; consilierii anti-
unionism, Victor Dodon; Petre Aghenie, un om de
afaceri din zonă; economistul Vasile Şoimaru;
Preşedintele Comisiei Mass-Media şi Relaţii cu Publicul de la Preşedinţia Republicii

Moldova, Elena Pahomova.

https://www.ziarulnational.md/reportaj-despre-unire-in-satul-lui-dodon/

ANEXE

Reportajul Nr.1.