NOTIUNI DE BAZA ALE FOTOGRAFIEI

Lumina este elementul esential pentru obtinerea unei fotografii. Aparatul de fotografiat a fost construit dupa modelul
ochiului uman. Ochiul nostru capteaza radiatiile luminoase care sunt reflectate de obiectele din jur.

Formarea imaginii

Cele 2 sageti constitue subiectul nostru. Lumina reflectata de ele

traverseaza diafragma (irisul la ochiul uman), trece prin centrul
optic al obiectivului si se proiecteaza pe planul filmului sau senzorul
optic la aparatele digitale (retina ochiului uman).

Proiectia subiectului este in oglinda si rasturnata. Obiectivul

aparatelor foto este format din mai multe lentile, dar toate pot
fi echivalate teoretic cu o singura lentila, iar centrul optic al
obiectivului este de fapt centrul lentilei echivalente.

O fotografie este caracterizata de urmatorii parametrii:

• distanta focala

• diafragma (apertura, f-stop)

• timp de expunere

• sensibilitate

• temperatura de culoare

DISTANTA FOCALA
Distanta focala, definita pe scurt, este distanta
in milimetri de la centrul optic al obiectivului
pana la planul de focalizare (planul filmului sau
senzorul). Aceasta valoare defineste unghiul
de cuprindere, campul de profunzime si
magnificarea.

O distanta focala mica determina un unghi de

cuprindere mare, un camp de profunzime mare
si o magnificare mica. Obiectele apropiate
se vad mari, cele indepartate se vad foarte
mici, si obiectele apropiate si cele departate
devin foarte disproportionate. Distanta
focala normala este considerata cea de 50-
55mm pentru filmul de 35mm deoarece este
apropiata cu cea a ochiului uman.

IMPORTANT!Exista obiective cu distanta focala

variabila (transfocatoare, zoom). Aceste lentile,
desi ofera un comfort sporit si mai multa
libertate, induc mai multe aberatii decat cele cu
focala fixa. Obiectivele cu focala variabila contin
mai multe lentile decat cele cu focala fixa.
Fiecare lentila induce anumite aberatii, fie ele
geometrice, de culoare, pierderea luminozitatii,
iar obiectivele zoom, avand mai multe lentile,
aceste aberatii sunt semnificativ mai mari.
Exemplificari distante focale
DIAFRAGMA
Diafragma este un element care controleaza cantitatea
de lumina care intra in mediul optic, la fel ca irisul
ochiului uman. Valoarea diafragmei este raportul dintre
diametrul diafragmei si distanta focala. Asadar, daca
avem o deschidere de 25mm la o distanta focala de
50mm, valoarea diafragmei este de 1/2. In practica, nu
se mai specifica “diafragma unu pe doi”, ci se specifica
doar numitorul, adica “diafragma doi”.

Valorile pe care le poate lua diafragma sunt 1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32, 45, 64. Exista si aparate care utilizeaza
jumatati sau treimi de treapta. O diafragma deschisa lasa sa intre mai multa lumina. Cantitatea de lumina care trece
la o anumita valoare a diafragmei este de 2 ori mai mare decat valoarea imediat urmatoare, mai inchisa.

Formarea imaginii si campul de profunzime la diafragma deschisa

Diafragma determina si campul de profunzime, la fel ca distanta

focala. Fiecare punct al subiectului este proiectat pe planul
de focalizare printr-un con de lumina. Acest con de lumina
traverseaza diafragma si converge intr-un singur punct pe planul
de focalizare in cazul in care subiectul este perfect focalizat. In
imaginea de mai sus sunt exemplificate 2 conuri de lumina ale
extremitatilor. In cazul in care presupunem ca imaginea nu este
perfect focalizata, (vezi liniile punctate din fata si spatele planului
de focalizare) proiectia punctului de la subiect nu mai este un
punct, si un cerc neclar, denumit cerc de difuzie. Acest lucru se
observa mai ales la lumini punctiforme. La o scoatere din planul de
focalizare, lumina punctiforma devine un cerc neclar.

Formarea imaginii si campul de profunzime la diafragma inchisa

Daca inchidem din diafragma, avem cazul de mai sus, in care se

observa ca la o scoatere din planul de focalizare, cercurile de
difuzie sunt diminuate. Aceasta consecinta face ca profunzimea de
focalizare sa fie mai mare.

IMPORTANT!

Calitatea imaginii proiectate este mai buna la o valoare medie a

diafragmei. Spre exemplu, daca aveti un obiectiv cu diafragma
maxima 2 si minima 22, valorile optime sunt 5.6, 8, 11. Calitatea
cea mai mica se regaseste la valoarea maxima si minima a
diafragmei. Acestea ar trebui folosite numai in conditii extreme
(lumina prea slaba, respectiv prea puternica).

Modificarea diafragmei cu o treapta fie dubleaza, fie injumatateste. Cu cat numarul f este mai mare, cu atat
deschiderea este mai mica; cu cat f este mai mic, cu atat deschiderea este mai mare.

TIMPUL DE EXPUNERE
Timpul de expunere este timpul in care obturatorul sta deschis
pentru ca lumina sa impresioneze filmul fotosensibil sau senzorul.

Obturatorul este un dispozitiv care se deschide si se inchide

permitand luminii sa ajunga la materialul fotosensibil.
Obturatoarele sunt de mai multe feluri: cu perdele (cele mai
uzuale si cele mai rapide) sau tip diafragma (mai lente, si conduc
la vignetare). Timpii de expunere se masoara in secunde, zecimi,
sutimi si miimi de secunda.
Initial, prima perdea (cu verde) obtureaza complet senzorul. La un
Modul de functionare a unui obturator plan, cu timp de expunere lung, prima perdea lasa lumina sa treaca, dupa
perdele care a doua perdea obtureaza senzorul. La un timp de expunere
scurt, prima perdea incepe sa descopere senzorul, dar este urmata imediat de a doua perdea, care acopera, astfel,
doar cate o mica parte a senzorului ramane descoperita.

Asadar diafragma controleaza cantitatea de lumina, iar obturatorul controleaza timpul in care aceasta cantitate de
lumina patrunde pe materialul fotosensibil. Totul poate fi exemplificat printr-o vana cu apa. Daca turnam cu galeata
(diafragma deschisa), umplem vana intr-un anumit scurt. Daca folosim un pahar sa umplem vana (diafragma inchisa),
ne va lua mai mult timp.

IMPORTANT!

Pentru ca o imagine sa nu iasa miscata atunci cand fotografiem din mana, este necesar un timp de expunere
corespunzator in functie de distanta focala utilizata. Asadar la o focala de 50mm putem fotografia linistit pana la un
timp de 1/50 secunde. La o focala de 200mm, putem fotografia la un timp de 1/200 secunde fara ca imaginea sa iasa
miscata, etc. Pentru calitate maxima este recomandata folosirea trepiedului.

SENSIBILITATEA
Sensibilitatea filmului sau a senzorului determina lumina necesara pentru ca fotografia sa fie corect expusa. O
sensibilitate mica inseamna ca este nevoie de o cantitate mai mare de lumina, care poate fi compensata fie din
diafragma (se deschide mai mult diafragma), fie din timpul de expunere (se mareste timpul de expunere).
Sensibilitatea se masoara in diferite unitati:
ISO/ASA: 50, 100, 200, 400, 800, 1600, 3200, 6400
DIN: 18, 21, 24, 27, 30, 33, 36, 39

Sensibilitatea, timpul de expunere si diafragma constitue de fapt parametrii de baza ai unei fotografii. Intre ei
exista o stransa relatie.

Asadar daca in conditiile noastre presupunem ca la diafragma f/5.6 exponometrul indica un timp de expunere corect
de 1/125, insa noi vrem sa fotografiem cu o diafragma mai deschisa cu o treapta (f/4), inseamna ca va patrunde
de 2 ori mai multa lumina, in consecinta, pentru a avea aceeasi expunere va trebui sa setam un timp mai scurt cu
o treapta, adica 1/250. Daca suntem pe ISO 400, diafragma f/8 si exponometrul ne indica un timp de 1/250, insa
noi vrem sa folosim ISO 100, putem fie sa folosim un timp de expunere cu 2 trepte mai lung, adica 1/60 (pentru
ca sensibilitatea este mai mica cu 2 trepte, si trebuie sa compensam cu de 2 ori mai multa lumina), fie folosim o
diafragma cu 2 trepte mai deschisa, adica f/4.

IMPORTANT!

O valoare a sensibilitatii ridicata poate suna tentant pentru ca ne ofera un timp de expunere mai scurt, insa calitatea
imaginii scade, deoarece senbilititate mare inseamna granulatie mare, in consecinta o rezolutie mai mica a imaginii
rezultate.

TEMPERATURA DE CULOARE
Temperatura de culoare este un parametru secundar, care indica dominanta de culoare provenita de la sursa de
lumina. Exista surse de lumina cu lumina alba (soarele la amiaza, cu cer putin innorat, bliturile de studio). Insa exista
multe surse de lumina ale caror spectru nu este uniform si care au anumite nuante in proportie mai mare sau mai
mica fata de altele.
Asadar, un bec cu incandescenta, va avea o lumina cu o temperatura scazuta de culoare, noi percepand-o ca o
lumina “calda” din cauza ca ii lipseste componenta spectrala de inalta frecventa (albastrul) si avand o nuanta galbuie/
rosiatica. Pe cand neoanele, de exemplu, au o temperatura de culoare ridicata, deoarece le lipseste componenta de
culoare joasa, si au o nuanta albastruie, noi percepand-o ca o lumina “rece”.
Compensarea acestui dezechilibru se face cu ajutorul filtrelor de culoare, sau a balansului de alb la aparatele digitale.
Balansul de alb nu face altceva decat sa compenseze lipsa unei componente a spectrului vizibil. Daca avem lumina
calda, compensam cu un filtru albastru pentru a obtine culorile naturale, si invers.

IMPORTANT!

La aparatele digitale, in modul AWB (Auto White Balance) aparatul poate face anumite greseli. Chiar daca este
lumina alba, naturala dar in cadru exista subiecte portocalii sau rosii, aparatul poate interpreta acest cadru ca fiind in
lumina calda, in consecinta compensand cu un filtru albastru, imaginea iesind nenaturala. Este recomandata setarea
balansului de alb inainte de tragerea cadrului. In cazul in care nu s-a facut, acest lucru poate fi corectat la post-
procesare.In speranta ca au fost de ajutor aceste randuri, va urez lumina placuta si numai bine.