Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4. Filmarea-principii
7. Pre-productia
8. Productia
*Evitarea repetitiilor
*Adaptarea stilului la registrul oralitatii ( o fraza bine scrisa nu suna la fel de bine cand e citita)
1
* Adaptarea textului pentru ureche( textul trebuie sa fie inteles atat de catre privitor cat si de
ascultator; de evitat combinatiile de cuvinte care pot crea confuzie)
* De evitat propozitiile lungi- o fraza in audiovizual “zboara”, nu poate fi recitita ca si cea din
presa scrisa
*televiziunea: un sistem complicat din punct de vedere tehnic- prcesul de productie se realizeaza
printr-o retea sofisticata de instrumente electronice si de intercomunicare; sistemele de
televiziune produc 24 de cadre pe secunda, creierul uman nu poate retine toate cele 24 de cadre,
el poate doar sa retina suprapunerea cadrelor ca pe o miscare continua; sitemul de televiziune
poate reproduce aproape fidel culorile naturale; in Romania, sistemul tehnic de televiziune in
culori poarta numele sau codul: PAL, in lume mai exista doua sisteme: SECAM- francez si
NTSC- american, PAL, este un sistem german, considerat cel mai bun, cel mai aproape de
adevar; sistemul de televiziune poate reproduce majoritatea sunetelor pe care le percepe urechea
umana, distorsiunile apar atunci cand echipamentele tehnice sunt incorect folosite;
b) Elementele tehnice ale sistemului de productie
*cea mai mica unitate functionala intr-un sistem de televiziune (studio) contine: o camera de
luat vederi, consola audio si video( pupitrul), monitor de control si monitorul care contine
imaginea finala.
* Cadrul sau planul poate fi definit ca incepand din momentul in care se comanda “rec” pe
camera de filmat pana cand se opreste filmarea. Cadrul este cea mai mica diviziune a actiunii
filmului reprezentand o succesiunede imagini cuprinse intre momentul pornirii si cel al opririi
aparatului de luat vederi. Tot cadru se numeste si a 24-a parte dintr-o secunda de “film”.
* Incadratura- sau planul cinematografic reprezinta zona din spatiul actiunii cuprinsa in
imaginea inregistrata pe “film”.
-Plan ansamblu
-Plan general
-Plan intreg
-Plan mediu
-Prim plan
-Gros-plan
-Plan detaliu
* Unghiul de filmare
Varietatea unghiurilor de filmare poate urmari doua sensuri pe linia dramaturgica: a) aparatul de
filmare poate urmari punctul de vedere ideal al unui observator exterior actiunii, obiectivul
devenind un ochi al insusi spectatorului, care priveste actiunea din locul din care i se dezvaluie
cel mai limpede sensurile ei.
c) un unghi de filmare luat cu aparatul montat mai jos decat subiectul sau decat
nivelul privirii normale a omului capata denumirea de contra-plonjeu sau raocursi – se
foloseste de obicei pentru a pune in evidenta maretia, puterea subiectului
d) daca se filmeaza cu aparatul montat mai sus decat privirea normala a omului
obtinem plonjeul- procedeu folosit sa diminueze personajul sa-l zdrobeasca din punct de vedere
moral.
Prin miscarile aparatului de filmat se poate realiza apropierea, inaltarea, indepartarea sau
coborarea acestuia fata de obiectivul de filmat chiar in timpul filmarii.
-traveling( miscare de apropiere, de departare, circular sau de mers in paralel fata de subiect)
- panoramare
* Imaginea
Notiunea de imagine de film contine cateva elemente esentiale: cadrul, compozitia, lumina,
culoarea, miscarea aparatului.
Imaginea cinematografica sau imaginea de televiziune are un mare avantaj fata de pictura sau
fotografie, aceea ca reda miscarea, apropiindu-se astfel de realitatea zilnica a vietii. Daca de
exemplu, intr-un cadru admirabil realizat din punct de vedere compozitional vedem deplasandu-
se un personaj, acest lucru devine centrul de atentie al intregii imagini. In acest caz, compozitia
fotografica a cadrului trece pe un al doilea plan.
4. Filmarea-principii
Ecranul televizorului este un plan in doua dimensiuni( inaltime si latime), dar pentru a mari
impresia de participare la evenimente, trebuie creata iluzia celei de-a treia dimensiuni-
profunzimea.
Apropierea sau distanta fata de obiectul filmarii influenteaza in mod diferit perceptia psihologica
a imaginii. Mintea privitorului patrunde in spatiile pe care nu le vede pe ecran, suplinind mental
elementele lipsa din ansamblul respectiv.
Cadrul trebuie facut astfel incat privitorii sa poata extinde elementele din imagine si in afara
ecranul; de aceea, imaginea trebuie sa contina detalii si indicatii suficiente. Exista cateva puncte
strategice( majoritatea punctelor de articulare si a punctelor de forta ale corpului) care nu trebuie
“taiate” in compunerea cadrului: ochi, nas, gura, varful barbiei, gat, bust, cot, articulatia maini, a
genunchilor, a gambelor, deoarece sunt linii naturale de intrerupere, care nu trebuie sa coincida
cu marginile ecranului, ci sa se situeze ori in interiorul ori in afara acestuia.
Cel mai eficien mod dea crea un camp vizual adecvat este difuzarea imaginii in prim plan, plan
secundar si fundal
5. Script-scenariu, deviz-buget
Scriptul este textul cu descrierea pe scurt a desfasurarii actiunii de filmare, scenariul cuprinde, in
plus si indicatiile regizorale( incadraturi, miscari de camera etc).
Devizul sau bugetul- reprezinta calcularea necesarului financiar al productiei de televiziune( ziua
de filmare, costul inchirierii camerei pe zi, costul electricii, sunetului, plata pe zi a operatorului, a
sunetistului, a electricianului, a soferului, costurile montajului pe zi, retribuirea consilierilor de
specialitate- daca este cazul, etc)
Montajul sau editarea reprezinta suma operatiilor de prelucrare a imaginilor dupa ce acestea au
fost inregistrate. Montajul este un termen ce provine din limba franceza, insemnand actiunea de
asamblare a partilor ce compun un intreg. Responsabilul tehnic al acestei operatiuni este editorul
de imagine, in timp ce responsabilitatea editoriala apartine jurnalistului.
Montajul este una dintre cele mai importante etape in crearea povestii, naratiunii de televiziune.
Cadrele filmate se combina pentru a forma un intreg cu un sens similar cu cel al evenimentului
pe care il redau. Montajul are rolul de a crea, de a ritma, de a structura si de a da un sens povestii.
Editarea este atat de importanta in cadrul procesului vizual de redare a povestii deoarece
reproduce modul in care mintea omeneasca “vede” realitatea.
De fapt, montajul este o tehnica simpla ce are la baza principii omenesti de “developat”
realitatea: mintea omeneasca stocheaza imagini care provin din realitate si defineste aceste
realitati, creandu-le un sens. Arta editarii nu consta numai in abilitatea tehnica de a combina
imaginil, ci mai ales in a construi noi realitati. Din acest punct de vedere, editarea nu mai este
capatul drumului pe care merge povestea, ci chiar inceputul sau. Alegerea incadraturilor si a
continutului imaginilor este o forma a selectiei editoriale. Ordinea in care apar cadrele este o
decizie editoriala. Lungimea cadrelor este deasemenea o decizie editoriala, un mod de a controla
tensiunea dramatica printr-o taietura rapida sau o defilare mai lenta prin fata ecranului, pana cand
ochiul si mintea sunt saturate de informatia respectiva.
Inca din timpul filmarilor trebuie avut in vedere ca pentru a obtine efectele dorite prin montaj,
cadrele trebuie inregistrate in asa fel incat ele sa poata fi imbinate ulterior intr-o anumita
succesiune, in functie de raportul specific dintre ele, de lungimea, durata lor. Intre filmare si
montaj exista o anumita conditionare, o anumita reciprocitate si o interdependenta permanenta.
In televiziune, fiecare imagine intra in relatie cu cel putin alte doua( scena dinainte si cea de
dupa). Aceasta inlantuire este de cele mai multe ori facuta cu ajutorul unei tehnici numita simplu
taietura, care inseamna lipire simpla, curata, fara vreun efect a unei imagini langa o alta imagine.
Nu este o manipulare, deoarece este acelasi principiu dupa care functioneaza mintea umana: daca
atentia este concentrata asupra unui lucru, dar in acelasi spatiu se intampla ceva mai interesant,
atentia se indreapta spre imaginea mai interesanta. Trecerea de la o imagine la alta nu se face
oricum ci dupa anumite reguli.
Principii de editare:
* Complexitatea actiunii trebuie neaparat sugerata, de aceea sunt uneori admise incalcarile
conventiilor de editare.
* Contextul actiunii trebuie respectat cu orice pret. De aceea sunt folosite uneori imagini de
arhiva.
* Alegerea punctelor de editare: punctul de editare este punctul in care se opreste o imagine,
pentru a fi inlocuita cu alta. Fiecare cadru care contine o actiune are un moment ideal unde
trebuie sa inceapa editarea si un punct ideal unde trebuie sa fie punctul final. Daca actiunea curge
in mod natural, ea va sugera in mod sigur care sunt momentele in care ar trebui sa intervina
punctele de editare.
Saritura in cadru intervine atunci cand actiunea sare in mod nenatural inainte sau inapoi in
timp. Ex. : un personajtine o umbrela deasupra capului la un spectacol in aer liber, iar in cadrul
urmator umbrela nu mai apare nicaieri. Saritura in cadru face posibila o succesiune a doua cadre
care nu e posibila in mod natura. Alt ex.: o femeie apare imbracata in rosu iar in cadrul urmator
este imbracata in galben.
Saritura in ax intervine atunci cand subiectul/obiectul filmarii sare in mod nenatural din stanga
in dreapta cadrului sau invers fara o logica prestabilita.
*Tranzitia intre cadre . Pentru a elimina sariturile in imagine este nevoie de cadre care sa se
concentreze pe aspectele periferice ale actiunii; daca sunt utilizate doua imagini imposibil de
alaturat, deturneaza ochiul pentru moment si fac saritura mai putin plauzibila. In cazul cu
umbrela, un plan de legatura este un cadru care surprinde aspecte din multimea din jur( chipuri
de oameni etc), care trebuie inserat imediat inaintea imaginii in care omul nu are umbrela.
b) dizolvul (dissolve) asigura o tranzitie gradata intre doua cadre, cele dou aimagini se suprapun
pentru un timp foarte scurt.
c) wipe, stergerea
d) fade sau efectul de innegrire
Tipuri de montaj
* Montaj paralel
* Leitmotivul
7. Pre-productia
Sursele ideilor, daca e posibil ideea trebuie sa fie geniala, spontana simpla si cat mai putin
costisitoare. Un mijloc de a produce idei este metoda brainstorming. Un alt mod se numeste
clustering, in care fiecare participant la intalnire pune pe hartie un cuvant cheie, il incercuieste si
apoi adauga pe aceeasi listaorice cuvant care i se poate asocia.
Tipuri de productii:
Coordonate avute in vedere in timpul pre-productiei: titlul, obiectivul productiei, publicul tinta,
realizarea programului, formatul difuzarii, bugetul.
8. Productia
Dupa ce toate celelalte lucruri au fost puse la punct se poate trece la realizarea efectiva a
emisiunii. Este nevoie de mai multe faze de productie, care uneori progreseaza logic, coerent fara
incidente; alteori se suprapun, cand pare ca toate lucrurile o iau razna. Ultima faza ar fi repetitia
si filmarea.
Post-productia este faza in care se combina elementele rezultate in timpul etapelor anterioare.
Cei teri pasi care se fac in aceasta faza sunt : editarea, feedbackul, arhivarea programului.
Teme:
1. Cum definiti cadrul, ce este el? (Raspuns- In cazul filmarii, cadrul este definit ca
inceput in momentul apasarii comenzii, butonului rec de pe camera si pana se opreste
filmarea. In cazul montajului, de la o taietura la alta. Taietura inseamna operatiunea prin
care un cadru este lipit cu un altul intr-o ordine succesiva prestabilita editorial. Tot cadrul
mai este definit ca fiind a 24-a parte a unei secunde de film-termen mai putin uzitat)
2. Ce este montajul? (R- Montajul sau editarea reprezinta suma operatiilor de prelucrare a
imaginilor dupa ce acestea au fost inregistrate. Montajul este un termen ce provine din limba
franceza, insemnand actiunea de asamblare a partilor ce compun un intreg. Responsabilul tehnic
al acestei operatiuni este editorul de imagine, in timp ce responsabilitatea editoriala apartine
jurnalistului.
Montajul este una dintre cele mai importante etape in crearea povestii, naratiunii de televiziune.
Cadrele filmate se combina pentru a forma un intreg cu un sens similar cu cel al evenimentului
pe care il redau. Montajul are rolul de a crea, de a ritma, de a structura si de a da un sens povestii.
Editarea este atat de importanta in cadrul procesului vizual de redare a povestii deoarece
reproduce modul in care mintea omeneasca “vede” realitatea.
De fapt, montajul este o tehnica simpla ce are la baza principii omenesti de “developat”
realitatea: mintea omeneasca stocheaza imagini care provin din realitate si defineste aceste
realitati, creandu-le un sens. Arta editarii nu consta numai in abilitatea tehnica de a combina
imaginil, ci mai ales in a construi noi realitati. Din acest punct de vedere, editarea nu mai este
capatul drumului pe care merge povestea, ci chiar inceputul sau. Alegerea incadraturilor si a
continutului imaginilor este o forma a selectiei editoriale. Ordinea in care apar cadrele este o
decizie editoriala. Lungimea cadrelor este deasemenea o decizie editoriala, un mod de a controla
tensiunea dramatica printr-o taietura rapida sau o defilare mai lenta prin fata ecranului, pana cand
ochiul si mintea sunt saturate de informatia respectiva.
Inca din timpul filmarilor trebuie avut in vedere ca pentru a obtine efectele dorite prin montaj,
cadrele trebuie inregistrate in asa fel incat ele sa poata fi imbinate ulterior intr-o anumita
succesiune, in functie de raportul specific dintre ele, de lungimea, durata lor. Intre filmare si
montaj exista o anumita conditionare, o anumita reciprocitate si o interdependenta permanenta.
In televiziune, fiecare imagine intra in relatie cu cel putin alte doua( scena dinainte si cea de
dupa). Aceasta inlantuire este de cele mai multe ori facuta cu ajutorul unei tehnici numita simplu
taietura, care inseamna lipire simpla, curata, fara vreun efect a unei imagini langa o alta imagine.
Nu este o manipulare, deoarece este acelasi principiu dupa care functioneaza mintea umana: daca
atentia este concentrata asupra unui lucru, dar in acelasi spatiu se intampla ceva mai interesant,
atentia se indreapta spre imaginea mai interesanta. Trecerea de la o imagine la alta nu se face
oricum ci dupa anumite reguli.
-Plan general
-Plan intreg
-Plan mediu
-Prim plan
-Gros-plan
-Plan detaliu)
4. Ce inseamna unghiul de filmare racoursi? (R- Sau Contra-Plonjeul un unghi de filmare luat
cu aparatul montat mai jos decat subiectul sau decat nivelul privirii normale a omului; se
foloseste de obicei pentru a pune in evidenta maretia, puterea subiectului )
5. Dar unghiul de filmare subiectiv? (R- aparatul se poate identifica cu unul dintre personaje,
caz in care unghiul de filmare va fi ales in functie de punctul de vedere al personajului )
7. Ce sunt sariturile? Exemplificati!( R- Saritura in cadru intervine atunci cand actiunea sare
in mod nenatural inainte sau inapoi in timp. Ex.: un personaj tine o umbrela deasupra capului la
un spectacol in aer liber, iar in cadrul urmator umbrela nu mai apare nicaieri. Saritura in cadru
face posibila o succesiune a doua cadre care nu e posibila in mod natura. Alt ex.: o femeie apare
imbracata in rosu iar in cadrul urmator este imbracata in galben.
Saritura in ax intervine atunci cand subiectul/obiectul filmarii sare in mod nenatural din stanga
in dreapta cadrului sau invers fara o logica prestabilita.)
8. Care sunt riscurile interviului? (R- Riscurile interviului in cazul lipsei de experienta a
intervievatorului sau a lipsei de documentare:
- transformarea interviului intr-o curtoazie desantata( ziaristul e timorat de statura politica
sau economica a interlocutorului.
9. Care sunt regulile de montaj ale interviului televizat filmat cu una, doua sau mai multe
camere? (R- Nu veti difuza niciodata un interviu integral. Operatorul trebuie sa stie ca trebuie sa
filmeze cadre de legatura pentru momentele cand se va face taierea. Regula se aplica in cazul in
care interviul este realizat cu una sau doua camere. Daca sunt mai mult de doua camere, interviul
poate fi difuzat asa cum a fost filmat, daca s-a inregistrat in regim de direct –respectand regulile
de direct, fara intreruperi sau balbe).
10. Cum pui in evidenta un invitat al unei emisiuni?(R- Obligatoriu se discuta cu invitatul, in
prealabil care sunt punctele lui slabe, pentru a le evita. Intrebarile care sunt puse in platou, de
catre moderator sunt convenite dinainte, sunt acceptate de catre invitat (e valabil si in cazul
campaniei electorale cand invitatul este candidat). Modalitatile de filmare sunt in asa fel realizate
incat sa-l avantajeze- trasaturile umane nu sunt simetrice, un profil este mai bun decat altul, se
ascund eventualele semne particulare care-l dezavantajeaza, i se aduc sfaturi de catre echipa de
stilist cum sa se imbrace etc)
Bibliografie Selectiva
* Gruian, Alexandru; Morogan, Lucian, 1999, Reporterul de televiziune- ghid practic, Deva,
Editura Global Media Image
* C.J. Bertrand- Media. O introducere in presa, radio si televiziune, 1998, Editura Polirom, Iasi
* Melvin L. De Fleur, Sandra Ball-Rokeach- Teorii ale comunicatiei mass-media, 1998, Editura
Polirom, Iasi