Curs 4: Scenariul.

Caracteristici și aplicații

Dr. Monica Ilie-Prica

monica.ilie-prica@comunicare.ro

1
 Caracteristicile scenariului
 Se elaborează în etapa de pre-producție.
 Se bazează pe ideea centrală a programului și pe buget.
 Necesită o cercetare amănunțită în legătură cu subiectul, uneori
implicând și o sondare a opiniei publicului.
 Cuprinde titlul (ce poate fi modificat ulterior), durata propusă,
scopuri și obiective ale programului, publicul țintă/audiența,
valorile producției.
 Scenariul se scrie în funcție de elementele cheie ce se stabilesc în
pre-producție, și anume: tema centrală, limbajul, discursul
informațional, interviurile propuse (dacă este cazul), talentele,
rezumatul, recomandări privind filmarea (indicații regizorale) și
editarea, modul în care programul trebuie să arate în forma
finală.
 Scenariul poate fi revizuit chiar și în timpul producției, dar
echipa trebuie să aibă acces la forma finală a scenariului până ce
se trece la etapa de post-producție.
2
 Caracteristicile scenariului
 Scenariul este scris de un scenarist, dar în general se lucrează în echipă
și sunt consultați toți specialiștii care lucrează la organizarea și
coordonarea producției.
 Scenariul prezintă referiri la elemente de gramatică de film și
televiziune și este la fel de important ca decupajul regizoral, care se
realizează în funcție de scenariu și care cuprinde aspecte precum
încadraturile, unghiurile de filmare, mișcările camerei, durata cadrelor
etc.
 În funcție de scenariu se alege și coloana sonoră (ce conține și efectele
sonore și muzica).
 Scenariul poate avea, în medie, câteva zeci de pagini, dar la o producție
mai amplă de tip film documentar cu o durată de o oră și jumătate,
poate avea și câteva sute de pagini.
 Decupajul scenariului se poate face în secvenţe, cadre, locuri de
filmare, obiecte de filmare şi necesarul compartimentelor pentru fiecare
secvenţă (actori, decoruri, costume, accesorii, vehicule etc ).

3
Caracteristicile storyboard-ului
 Storyboard-ul/scenariul pentru aranjamentul TV cuprinde pictograme – o serie
de ilustrații sau de imagini prezentate secvențial pentru a previzualiza imagini
grafice în mișcare sau o secvență media interactivă.
 Benzi desenate/serie de desene; reprezintă fiecare secvenţă de filmare. Îl ajută pe
regizor să creeze o progresie ritmică a filmărilor, să le comunice echipei şi să se
asigure că nicio filmare importantă nu va fi uitată; conţine mişcările camerei şi
unghiurile de filmare; poate să prezinte decorurile, costumele sau alte aspecte ale
scenei; este întocmit de un desenator, denumit la filmele mari desenator de
storyboard (storyboard artist).
 Ajută la vizualizarea scenelor și la găsirea problemelor potențiale ce pot apărea
în timpul producției.
 Planșeta poveștii se folosește pentru campania publicitară a producției și
pentru evocarea acelor aspecte ce pot stârni interesul publicului.
 Este un instrument foarte valoros, care ajută la gândirea vizuală și la
planificarea producției, precum și la realizarea decupajului regizoral.
 Producțiile care nu au storyboard trebuie să aibă măcar o listă cu succesiunea
de cadre și indicații regizorale minimale pentru a se face editarea video la post-
producție.

4
 Design-ul scenariului
 Depinde de genul programului.
 Formatul unui scenariu pentru filmarea unui program de
televiziune este alcătuit din două părți, două coloane, ce prezintă
fiecare secvență cu indicații privind filmarea cadrelor.
 Pe partea stângă se scriu aspectele vizuale, precum încadraturile,
o scurtă descriere a subiectului și orice indicație tehnică privind
filmarea.
 Pe partea dreaptă se scriu aspectele sonore – narațiunea,
dialogul, efectele sonore speciale.
 Scenariul trebuie să fie ușor de citit, să aibă caractere de 12 (de
regulă fontul Courier), spațierea la 2 rânduri și un chenar foarte
precis conturat.
 Softuri pentru scrierea scenariilor: Final Draft sau Microsoft
Word.

5
 Design-ul scenariului
 Componente:
 Titlul secvenței/Slug line. Un text abreviat la începutul fiecărei scene
din scenariu și care descrie locația și momentul zilei. Ex.: INT., EXT.,
ZI, NOAPTE (INT. BIROU – ZI) sau INT./EXT. HOLUL
HOTELULUI/STRADA – ZI
 Descrierea scenei. Se scrie la timpul prezent, pentru a crea acțiune,
dinamism, ca și cum s-ar întâmpla cu adevărat aici, acum.
 Dialogul. Cuprinde numele (cu litere mari), o indicație regizorală
despre cum se adresează replica (dacă este cazul; ex.: în șoaptă) și
dialogul propriu-zis (cât mai concis, la obiect, fără detalieri sau
construcții discursive elaborate).
 Numele personajelor (cu litere mari la prima apariție, cu litere mici în
rest, dacă se repetă).
 Sunetul. Referirile la sunet se scriu cu litere mari, la fel și cele pentru
muzică (ex.: Mașinile EXPLODEAZĂ, mulțimea STRIGĂ după ajutor).
 La scenariu se mai pot adăuga referiri la încadraturi și la mișcările
camerei, deși de cele mai multe ori acestea apar la decupajul regizoral,
unde sunt referiri și la tranzițiile dintre scene (pentru editarea video).
6
Sursa: https://www.oreilly.com/library/view/writing-for-
visual/9780415717946/xhtml/app1.xhtml 7
Sursa: https://www.oreilly.com/library/view/writing-for-
visual/9780415717946/xhtml/app1.xhtml
8
Sursa: https://www.oreilly.com/library/view/writing-for-
visual/9780415717946/xhtml/app1.xhtml

9
Sursa: https://www.oreilly.com/library/view/writing-for-
visual/9780415717946/xhtml/app1.xhtml
10
Sursa: http://keelychamberlainportfolio.weebly.com/media-
writing.html 11